duminică, 29 noiembrie 2015

Lecţia franco-turcă


viitorul turn Eiffel
Marhaba!
Din nou Franţa este pe buzele tuturor şi asta îmi aduce în minte semnificaţia salutului arab prin ducerea mâinii la inimă, gură şi frunte, care înseamnă “ te port în inimă, în vorbe şi în gând!”. Fără îndoială este un salut plin de respect, un respect adânc de care numai arabii sunt în stare. Dar aşa cum sunt în stare de cel mai profund respect, arabii sunt capabili şi de cea mai profundă ură pentru că pentru ei nu prea există jumătăţi de măsură. Am lucrat aproape doi ani printre arabi şi ştiu ce înseamnă prietenia şi ura arabilor. Ambele sunt fără limite.
Cine seamănă vânt
Acest lucru ar fi trebuit să îl ştie şi francezii care au exploatat secole de- a rândul popoare arabe din Africa. Se pare că nici anii de dominaţie şi nici cei de după, când aceste popoare şi-au câştigat independenţa politică, nu însă şi cea economică sau chiar administrativă, nu i-au făcut pe francezi să înţeleagă cultura şi tradiţiile arabilor. Au crezut că dacă îi declară cetăţeni francezi şi le dau dreptul să lucreze pe nimic în Franţa, berberii şi celelalte neamuri “civilizate” de ei le vor fi recunoscători pe viaţă. Greşeală. Aceştia au venit înFranţa, au făcut ceea ce ştiau să facă şi prin nisipurile Africii, adică s-au adaptat şi s-au înmulţit pentru a fi siguri că nu le va piere sămânţa. Numai că, condiţiile de supravieţuire în Franţa au fost mult mai blânde decât în Africa, aşa că înmulţirea speciei a mers într-un ritm mult mai rapid decât în deşert, ceea ce a dus la o creştere alarmantă a numărului de musulmani în Franţa. Multe studii arată că în următorii 50 de ani, dacă nu mai repede, mergând în ritmul ăsta, Franţa va avea majoritate musulmană iar în 100 de ani şi religia majoritară în Franţa poate fi musulmană. Cu toată mândria francezilor şi credinţa lor că sunt o mare naţiune şi chiar un mare imperiu, cel puţin lingvistic, viitorul Franţei nu este chiar atât de francez. Apropo de orgoliul francez, prin 95 participam la ambasada Franţei din Kuwait la recepţia oferită cu ocazia Zilei Naţionale. Ambasadorul a simţit nevoia în cuvântul său să explice ce şi de ce sărbătoresc francezii pe 14 Iulie şi a spus cam aşa: “ Ştim că de obicei ţările îşi aleg ca zi naţională un eveniment istoric cauzat de dobândirea independenţei sau o mare bătălie câştigată împotriva unui alt popor. Cum noi nu am avut de cine ne elibera şi pe de altă parte am avut atâte de multe războaie câştigate, nu am ştiu ce să alegem aşa că am decis să ne alegem ca zi naţională o zi în care ne-am învins şi eliberat de noi înşine.” Aşa gândesc toţi francezii dar îmi e teamă că ca veni o zi când ziua naţională va fi desemnată una în care francezii musulmani s-au eliberat de franci.
Culege furtună
Faptul că atentatele arabilor au loc preponderent în Franţa, nu este doar un răspuns al aşa zisului Stat Islamic la politica franceză în ţările arabe, la Primăvara arabă şi crimele din Siria numite “măsuri de combatere a terorismului”. Francezii nu au învăţat nici măcar faptul că în materie de răzbunare nimeni nu îi întrece pe arabi. Spuneam că nu doar politica franceză din ultimii 10 ani faţă de arabi sunt de vină pentru aceste atentate ci şi întreaga politică a vechiului imperiu. Dar, la fel de corect este că teroriştii au ales să lovească Franţa pentru că în Franţa, ca nicăieri, elemental arab nu mai bate la ochi, nimeni nu se mai miră să vadă un arab sau pe cineva vorbind arăbeşte, deci posibilităţile unui potenţial terorist de a se deplasa şi acţiona este mult mai mare, deci mai puţin detectabilă, pentru că nici un serviciu secret din lume nu poate detecta un om care decide într-o zi să îşi răzbune bunicul omorât în Africa, cu 10 sau 100 de ani înainte. Nu întâmplător, a doua ţară expusă loviturilor teroriştilor arabi este Spania, dacă ţinem cont de ocupaţia arabă şi numărul mare de arabi încă trăitori în Spania. Spania nu mai are un El Cid să o apere, iar chestia cu trupul mort legat de cal este fumată, nu mai păcăleşte pe nimeni, deci Spania oferă şi ea condiţii optime găzduirii terorişilor care se pot ascunde uşor printre mulţimea de arabi de bună credinţă. Spre deosebire de uneperişti, arabii nu îşi trădează conaţionalii, chiar dacă aceştia comit acte reprobabile, nici măcar în interes naţional, aşa cum nu o fac nici ţiganii noştri. Ei preferă să îi judece ei după legea lor, să îi expulzeze, dar nu îi trădează decât dacă lovesc în ei pentru că atunci nu mai sunt fraţi, sunt duşmani.Un lucru trebuie să fie clar pentru toţi europenii sau creştini: Nu există arab care să îi iubească. Ei pot fi mai toleranţi, mai paşnici, mai puţin agresivi sau chiar de loc,pot fi indiferenţi,  dar de iubit nu ne vor iubi niciodată. Sentimentul este recirproc. Dragoste poate exista doar la nivel personal intre persoane de sexe diferite dar familiile celor care se iubesc, nu se vor iubi, doar se vor accepta si tolera.
Facerea de bine
Ceea ce nu au învăţat francezii nici după epoca colonialismului, nici după Charly Hebdo, riscă să nu înveţe nici Eurpopa, în special Germania şi ce mă doare cel mai mult nici conducerea României. Dacă acum 50-60 de ani când Franţa a franconizat masiv forţa de muncă africană deschizând larg porţile arabilor de toate neamurile, cineva le-ar fi spus că în curând, peste o generaţie-două se vor plimba prin Paris ca prin Tripoli, sau că vor fi cartiere în care ei, francezii, nu vor putea intra pentru că sunt francezi, ar fi spus că aşa ceva nu este posibil. Uite că este posibil şi nu numai în Franţa. Marea invazie, numită refugiaţi, dar fiind de fapt o acţiune bine pusă la punct, de loc întâmplătoare şi în nici un caz fără un scop ascuns, nu este altceva decât primul pas de a realiza peste ani în celelalte state ale Europei ceea ce s-a întâmplat în Franţa acuma. Este o politică deosebit de periculoasă cu atât mai mult cu cât nimeni nu îi vede scopul imediat, pentru că acesta oricum este lipsit de importanţă. În fond acuma doar se pun seminţele. Nu vreau să spun eu cine urmăreşte acest scop, dar în mod cert nu un stat European. Dacă ţările europene vor continua să se lege la ochi şi să joace rolul bunului samaritean considerând că dacă primesc 1000, 2000 sau doar 6000 de “refugiaţi” vor avea situaţia sub control şi nu se va întâmpla nimic rău, să caute prin arhive şi să vadă cu câţi arabi a început Franţa prima “repatriere” africană şi să se uite mai departe de lungul nasului şi  al  mandatului.
Cine îi dirijează
De unde vin aceşti refugiaţi? Cine i-a organizat, cine i-a finanţat, cine le-a pus la dispoziţie mijloacele de transport? Se spune aşa la modul general că sunt originari din Siria, Irak, Eritreea, Afganistan , dar nu se spune totuşi cine i-a organizat şi cum de s-au întâlnit toţi în aceeaşi barcă? Răspunsul se ştie, dar este evitat pentru că cei care au organizat toată această manevră nu pot fi dezvăluiţi. Se încearcă aruncarea găinii în curtea altor state care sunt puse la zid ca fiind duşmanul Europei, dar duşmanul Europei sunt cei din afara Europei, este nu numai logic ci şi adevărat. Pe ici pe colo aflăm că “unii”dintre refugiaţi au poposit pe ţărmurile italiene de prin campusurile Turciei unde se află în număr suficient de mare încât să formeze o nouă hoardă de aur. Poate acuma ne confruntăm cu avangarda, poate marele puhoi e pe cale să se formeze, că doar nu o să se lase cu una cu alta, dar oricum şi oricând vor veni, ceea ce vor aduce nu va fi de loc plăcut. Citiţi evoluţia demografică a Franţei şi nu vă va mai arde de acte caritabile.
Turcia şi nostalgia Înaltei Porţi
Ce se întâmplă însă în ţara care găzguieşte o parte din fraţii arabi plecaţi de sub “teroarea de acasă” cu bani de avion şi telefoane de ultimă generaţie? Păi ce să se petreacă, în Turcia a avut loc un fenomen similar celui francez dar cum spunea Birlic, viceversa. Adica un fost imperiu, dar musulman  a acumulat atât de mulţi europeni, de-a lungul secolelor, prin războaie, cereri de robi, prizonieri şi alte metode specifice cuceritorului, încât astăzi capital ţării este împărţită în două, partea europeană şi partea asiatică se bat cap în cap două culturi, guvernele se împart în guverne pro-musulmane şi guverne pro- europene iar politica fluctuează în funcţie de componenţa etnică sau orientarea către o civilizaţie sau alta. Turcia este considerată oficial ţară europeană deşi nu face parte din UE şi deşi istoric este recunoscută ca o ţară asiatică, iar întreaga sa istorie este legată de cultura Asiei, ea fiind un imperiu care a încercat să cotropească Europa. Dacă militar nu a reuşit, a reuşit politic pentru că iată, astăzi Turcia este considerată o ţară europeană.
Ei bine, Turcia, ca şi Franţa, nu se poate împăca cu actualul statut şi încearcă să arate că totuşi a fost un imperiu. Numai că spre deosebire de Franţa, care nu prea mai are loc de întors din cauza altor mari puteri europene, Turcia nu prea are rival prin zona sa şi cu acceptul primului jandarm al lumii, începe să îşi reocupe cel puţin ca sferă de influenţă vechile teritorii, pas cu pas, ca să parafrazez un clasic în funcţie. Primul pas a fost Nordul Irakului, care i-a fost până la urmă cedat operaţional pentru că marele jandarm avea nevoie de sprijin turcesc în apropeiere de Corea,Georgi, Iran Irak şi Marea Neagră. Al doilea pas a fost făcut cu teritoriile de “interes” turcesc din Siria şi intervenţia trupelor  turce în zonă. Aici Turcia nu a făcut altceva decât să implementeze principiul apărării în afara graniţelor inventat de marele jandarm şi cu asta a legitimat orice acţiune sau prezenţă armată în statele vecine. Dacă România de exemplu, ar bombarda poziţiile armatei de ocupaţie din Tiraspol, pentru apărarea drepturilor românilor din Transnistria, ar sări toată Europa în aer pentru nerespectarea tratatelor internaţionale pentru că România nu a fost imperiu deci nu are dreptul la o doctrină de apărare în afara graniţelor.
Jocul cu focul
Turcia însă îşi poate trimite trupele şi în Irak şi în Siria şi îşi poate chiar permite să doboare avioane aparţinând altui stat deasupra unui teritoriu asupra căruia şi-a extins influenţa cu ajutorul jandarmului, pentru că, nu e aşa, cine ar îndrăzni să spună ceva, atâta vreme cât are acordul jandarmului universal? Pot să îmi spună mie, sau să jure în faţa lui Cioloş precum miniştrii, toţi conducătorii Turciei sau ai SUA, de azi şi de mâine, că SUA nu re nici o legătură cu doborârea avionului rusesc şi nu şi-a dat acordul tacit, eu tot nu voi crede, aşa cum nu cred în jurămintele miniştrilor lui Cioloş. Turcia acuma face jocul jandarmului, înflamând Europa şi sărind la beregata lui Putin, zgândărind orgoliul ruşilor, pentru că momentan atât interesele americane cât şi cele turceşti converg, dar va veni vremea când turcii îşi vor muşca degetele pentru că un eventual război în Siria, sau Iran, deci la graniţele Turciei nu va fi de loc benefic şi după război, indiferent cine va fi declarat câştigător sau dacă se va da la pace, tot ruşii şi americanii vor impune condiţiile şi atunci s-ar putea ca cei care au fost prea aproape de foc aţâţându-l, să plătească. Oricum până atunci, mai sunt alte forme de plată mai pe faţă, mai pe la spate iar Ruşii nu rămân datori nici ei.
Prin… gunoiul marilor imperii
Dar, între imperii, ca întotdeauna se află românii ai căror conducători nu învaţă nici din propriile greşeli, nici din ale altora. Şi greşelile lor le vor plăti tot pălmaşii, pentru că cei de la conducere parcă ar avea capete de dovleac de Halloween, cu urechi ochi şi nas cioplite, fără simţurile văzului, auzului şi mirosului, goale pe dinăuntru şi care sperie doar copii care vor să fie speriaţi. Conducătorii noştri, capete de dovleac, îşi apără lumânarea din interiorul golului, pupând mâini şi executând ordine fără a se întreba ce va rămâne din ţara asta peste 50 de ani, fără să înveţe din greşelile altora. Pe vremuri eram rezervorul de aur, grâne, sare, mere, femei şi petrol al marilor imperii. Acuma am devenit ţiganii Europei, groapa lor de deşeuri şi la propriu şi la figurat, rezervorul de mână de lucru ieftină dar pricepută, piaţa de desfacere a produselor cancerigene, cobaiul tuturor experimentelor medicinale, alimentare sau sociale, carnea de tun a NATO, vuvuzeaua marilor puteri, păcăliţii lumii.
Să auzim de bine !
Lecţia franco-turcă

vineri, 27 noiembrie 2015

Scrisoare deschisă ministrului apărării naţionale (şi) domnului Mihnea Motoc


mihnea motoc
Domnule Ministru,
Vă scriu deoarece, cel puţin teoretic, sunteţi primul ministru al apărării de după primele alegeri democratice după 1989, care nu face parte din nici un partid, deci ar trebui să fiţi – repet, teoretic – primul ministru apolitic al unui minister care ar trebui să fie -tot teoretic- apolitic. După cum bănuiesc că aţi auzit prin lungile dumneavoastră peregrinări prin alte state cu o istorie mai mică, dar o armată mai puternică, armata României este apolitică, cei care o compun de la soldat până la şeful Statului Major General, nu au dreptul(teoretic) să facă parte din partidele politice, nu au voie să participe la activităţi politice sau demonstraţii politice, deşi unii dintre ei au participat la întâlniri sponsorizate de UNPR, nu au voie să facă parte din sindicate. Cum dumneavoastră veniţi dintr-un mediu în care recomandările şi deciziile UE sunt aplicate, poate vă aplecaţi ca reprezentant al acestor organisme şi asupra Recomandării 1572 din 2002 aprobată în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei privind dreptul de asociere al militarilor, nu de alta, dar se pare că la unele nivele această recomandare se aplică iar la altele nu. Mai concret, în timp ce militarii nu au dreptul să facă parte nici din partide politice, nici din sindicate, la nivelul conducerii ministerului, regulile şi legea o fac persoanele politice în interesul partidelor, nu al armatei. Să nu îmi spuneţi că asta înseamnă controlul societăţii civile asupra armatei că nu cumpăr, cum spune unchiul Sam. ARMATA SUA ESTE CONDUSĂ DE MILITARI  şi controlată prin Congres fără lipitori de partid pe funcţii de conducere. Apropo, ce spuneţi de subordonarea DGIA şi a Departamentului Logistic al armatei de către primul ministru? Nu este aşa că nu are nici o legătură cu conducerea politică ?
Domnule Mihnea Motoc, dacă sunteţi cu adevărat tehnocrat, deci independent (aşa se exprima domnul preşedinte Iohannis şi nu îndrăznesc să îl contrazic) şi un diplomat cu experienţă, atunci nu am nici o îndoială că dacă vreţi, veţi putea să faceţi unele reparaţii sau unele reforme fără de care armata României nu se poate numi armată ci doar o asociaţie purtătoare de uniformă, cu drepturile civile ciuntite şi o grămadă de sarcini mai mult decât dubioase, cum ar fi acelea de participare la deszăpezirea drumurilor în locul unor asocietăţi care primesc contracte grase dar nu fac nimic, sau intervenţii împotriva populaţiei civile, cum a fost cea de la Stoeneşti-Olt în Februarie 1999.

Domnule Ministru, din câte cunosc eu în nici o ţară civilizată armata regulată nu este scoasă să lupte împotriva populaţiei. Pentru asta există structuri şi forţe cu atribuţiuni specifice. Sper că nu doriţi ca armata să fie din nou condamnată şi privită cu ostilitate de propriul popor, aşa  cum s-a întâmplat după 1907 şi 1989. Deja un fost preşedinte este anchetat pentru scoaterea armatei cu armament şi muniţie împotriva populaţiei în 1990. Pe lângă el vor fi în mod categoric interogaţi dacă nu condamnaţi în locul lui, comandanţi militari care au executat ordinul. Aşa se pedepseşte amestecul armatei în treburile politice. Faceţi ceva şi anulaţi ordinul criminal dat de preşedintele Constantinescu in Ianuarie 1999 când a simţit minerii ameninţându- scaunul,  eliminând astfel posibilitatea ca armata să mai fie folosită politic împotriva propriului popor.

Domnul prim ministru Cioloş a anunţat că va lua măsuri pentru depolitizarea structurilor guvernamentale. Bănuiesc că armata va fi şi ea vizată. Nu ar fi rău ca armata, să fie din nou prima care să demonstreze că se poate reforma prima, aşa cum a făcut în 2004 când a intrat în NATO, pe vremea când societatea civilă încă aspira să intre în UE. Numai că să nu se întâmple ca la fiecare schimbare de guvern sau de majoritate parlamentară când au fost schimbaţi unii supuşi politic, cu alţi supuşi politic.
Şi dacă tot se poartă consultarea asociaţiilor şi vocea străzii, vă sugerez domnule Mihnea Motoc să faceţi şi dumneavoastră, după modelul domnului preşedinte Iohannis, o întâlnire cu reprezentanţii tuturor asociaţiilor militarilor, eventual la Cercul Militar, clădirea aceea unde au loc fel de fel de activităţi inclusiv ale UNPR dar nu şi ale militarilor rezervişti sau nu ale tuturor. Dacă vreţi să aflaţi direct de la sursă ceea ce generalii şi coloneii numiţi politic în minister nu vă vor spune pentru că sunt obişnuiţi doar să spună “da domnule ministru, aveţi dreptate” de teamă să nu fie maziliţi, luaţi dumneavoastră iniţiativa, lansaţi invitaţia în media sau pe pagina ministerului că doriţi să vă întâlniţi cu aceşti reprezentanţi, dar toţi, fără discriminare, nu doar cei finanţaţi şi dirijaţi de anumite partide, sau cel puţin toţi cei care vor dori să participe. Şi încă ceva, nu lăsaţi să se ocupe de această activitate cei care stau acuma în fruntea Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul şi informare Publică, pentru că politizarea armatei de acolo începe de la cele două capete, care vor face în aşa fel încât să vă întâlniţi doar cu aplaudaci.
otilia sava 2
Ca să nu credeţi cumva că vă dezinformez, vă dau un exemplu:
În data de 23.11.2015, orele 11, la poarta ministerului s-au prezentat două cadre militare în rezervă,  reprezentând două  asociaţii ale militarilor, e adevărat, îmbrăcaţi civil, nu ca Năstase pe Wimbledon, şi un vicepreşedinte al SNPPC, CARE AU CERUT SĂ VORBEASCĂ CU DUMNEAVOASTRĂ PE PROBLEMA LEGII 223 ŞI A PROIECTULUI ORDINULUI PRIVIND METODOLOGIA DE APLICARE. Au aşteptat aproape 3 ore şi nu au fost primiţi, de nimeni. Înainte de a pleca au decis să încerce altfel şi cunoscând că doamna Otilia Sava, ca vicepreşedintă a Departamentului Pentru Apărare a UNPR este supusă domnului Oprea, fostul ministru al apărării şi al internelor, actualmente fără ocupaţie administrativă, (tot teoretic) l-au sunat pe proaspătul “şomer” solicitând o întrevedere. Surpriză, imediat după ce au vorbit telefonic cu domnul Oprea au fost primiţi de doamna Otilia Sava, dar nu toţi, ci numai domnul Coarnă, reprezentant al SNPPC, care – culmea – tot teoretic nu avea nici o legătură cu MApN, legătura sa cu MApN fiind ceilalţi doi membri ai delegaţiei, care însă  au fost  lăsaţi la poartă,  pentru că doamna Otilia nu discută cu militarii, discută cu cine şi când  îi ordonă domnul Oprea.  Nici nu mai contează ce au discutat cei doi,  ştiu că doamna a dat neştiutoare din umeri la toate întrebările, promiţând însă că se va documenta şi îndemnând la răbdare, ceva de genul “ dormiţi liniştiţi, UNPR veghează.” Acuma, domnule ministru, cu tot respectul aş pune câteva întrebări pe care, cu sau fără respect, v-aş ruga să i le puneţi doamnei Sava:
1. De ce a lăsat acei oameni să aştepte 3 ore de pomană, deşi vizita fusese anunţată?
2. De ce după discuţia cu domnul Oprea a acceptat să îi primească?
3. De ce a primit – în bătaie de joc exact pe cel care provenea din cu totul alt minister şi nu pe reprezentanţii militarilor rezervişti? A fost alegerea sa sau ordinul domnului Oprea Gabriel?
4. De ce a declarat că nu ştie nimic nici despre modificările care se încearcă să se facă la L-223, nici la stadiul Ordinului de aplicare a legii, când practic principala sa atribuţie este să fie informată şi să informeze la rândul său?
5. Ale cui interese le reprezintă şi cui dă socoteală pe funcţia pe care este numită doamna Otilia Sava, ministrului apărării sau preşedintelui UNPR?
Având în vedere cele petrecute – pe care le puteţi verifica- vă întreb pe dumneavoastră, cine conduce la această oră ministerul, dumneavoastră, adică domnul Mihnea Motoc, sau domnul Gabriel Oprea, prin oamenii lui, pentru că dacă îl conduce tot domnul Oprea, poate era mai bine să fi rămas domnul Duşa acesta prezentând câteva avantaje:
1. Intrase foarte bine în rolul de de ministru;
2. Nu ridica pretenţii de mare strateg sau tehnocrat;
3. Era practic acoperit în neputinţa sa ministerială de ordinele primite de la partid şi de funcţia de vicepremier pe probleme de apărare a domnului Oprea;
Câtă vreme o voi vedea pe doamna acolo, sau pe domnul Zisu la Logistică,  nu o să mă mai adresez dumneavoastră, pentru că va fi  clar cine conduce ministerul.
Mai multe despre armată, la întâlnirea cu reprezentanţii asociaţiilor militarilor, dacă nu vă e frică de discuţiii şi/sau dacă vă lasă doamna Otilia Sava să intraţi, că pe noi nu ne-a lăsat.
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1042505-procurorii-spun-ion-iliescu-ordonat-interventie-armata-munitie-razboi-impotriva-manifestantilor.htm
http://www.unpr.eu/description.php/Departamente/11/
http://www.cjc.ro/OMEPTA/legislatia/OUG%201%20din%2021.01.1999.htm
nota: Pentru membrii SCMD : Cei doi reprezentanţi nu erau nici trimişi, nici colaboratori ai domnului Dogaru, aşa cum sugerează acesta într-o notă internă către ce a mai rămas din filialele sale. Pai daca erau colaboratorii sai, intrau din prima la Oprea, nu mai faceau antecameră la MApN. Logic nu?
Scrisoare deschisă ministrului apărării naţionale (şi) domnului Mihnea Motoc

miercuri, 25 noiembrie 2015

Reformele lui Cioloş


gvernul Ciolos
Cioloş s-a pus pe reforme majore în rândul administraţiei guvernamentale.
În primul rând a decis să umble la fondul de rezervă al guvernului şi să finanţeze cu el noul Minister pentru Consultări Publice şi Dialog Civic. Mare lovitură pentru săracu Daniel, nu Sihastrul, Patriarhul, care aştepta alături de bădiţa Bivolaru să îşi mai tragă şi ei de o strungă a adepţilor, sau cum îi spune în termeni ştiinţifici, “spirală” că nu a mai prizat de mult aer tineresc. Păi ce faceţi domnule Cioloş vă purtaţi urât cu preafericitul? Eu ştiu că nu sunteţi creştin practicant şi că umblaţi cu Dumnezeu în inimă aşa cum umblă Patriarhul cu B-40-BOR sub fund, dar dacă se supără bărbosul, vă dă cu anatema de nu vă scapă nici reformatul Iohannis. Dar atenţie, să nu aflăm aflăm peste câţiva ani că din acelaşi fond s-a finanţat şi “Iniţiativa România”, noul partid al lui Iohannis, marea găselniţă în materie de confiscări.
Apoi domnul Cioloş a promis o modificare de imagine, va umbla la pixeli si va rearanja fotografia de grup a guvernului care s-a făcut de rahat, fotografia doar, deocamdată, fotografie în care în afară de el, Iohannis şi Dâncu nu se mai vedeau decât câteva membre ale guvernului. Acuma se va repixela fotografia, în aşa fel încât, în ciuda protocolului să se mai vadă măcar ceva fuste dacă nu şi ce e sub ele. Ei da, asta da reformă, să înlăturăm birocraţia şi să băgăm femeile în faţă, să vadă lumea că şi guvernul, nu numai România, este condus de FMI. Domnule Cioloş mie asta mi se pare un pic discriminare, cum adică să bagi pe cineva în guvern sau în faţă, numai pentru că e femeie şi trebuie să fie şi ele pe acolo cu numărul,  ca Doina lu Ponta? Eu credeam că discutăm despre competenţe între tehnocraţi, nu despre favoruri pe ochi frumoşi. Eu vă propun să faceţi câte o fotografie pe lună şi să stea în primul rând cei mai performanţi miniştri, cei care vor avea ceva cu care să se laude, iar pe ultimul rând cei din categoria Guseth. Chiar aţi putea numi ultimul rând, “rândul Guseth”, sau să daţi “premiul Guseth” aşa cum se dă premiul “Zmeura de Aur” în cinematografie, aşa ca să se simtă şi ei puţin puşi la mazeta de perete. Ce spuneţi?
Dar, vorba lui Rebengiuc, “mai avem şi alte lucruri de descoperit”. Refomele continuă. Auzim că domnul Cioloş, într-un elan populist, la cererea “străzii” i-a pus pe colegii pe care i-a ales singur, de bună voie şi nesilit de nimeni (fără să știe însă ce au in chiloți), să declare tot la fel, pe propria răspundere că nu au făcut parte din structurile comuniste şi nu au colaborat cu securitatea. Probabil se referea la domnul Dâncu, pentru că ceilalţi nu cred că aveau cum. Dar i-a pus şi să declare că nu sunt condamnaţi penal, nu au dosare pentru corupţie, şi chiar că nu au migrat politic şi nici nu au avut un comportament imoral, iar în final că nici nu au colaborat sau colaborează cu actualele servicii secrete. Domnule Cioloş, dumneavoastră sunteţi serios? Păi cum să îi puneţi să declare aşa ceva domnule, sunteţi căzut în cap? Păi domnule Cioloş, aţi uitat cum aţi fost trimis la post în afară? Aveţi memorie aşa de scurtă, că parcă acum două zile vă recompensau Băse şi Maior pentru declaraţiile împotriva mogulilor, zău aşa. Păi aţi auzit să plece cineva “la muncă în străinătate” pe euroi frumoşi fără “avizul” organelor? Sau,  aţi auzit să se dea avizul fără ca acesta să fie precedat de un angajament “patriotic”? Mă dezamăgiţi. Asta în primul rând.
În al doilea rând, realizaţi că le-aţi cerut să se autodeconspire, ceea ce este împotriva angajamentului semnat şi a legii? Păi se poate aşa ceva?
În al treilea rând, asta ar fi trebuit să faceţi înainte de a-i numi, ca să nu păţiţi ce aţi păţit cu domnul Baciu. Ceea ce aţi făcut acuma, după ce au fost numiţi, este o frecţie, ştiţi dumneavoastră la care picior.
În al patrulea rând nu trebuia să îi întrebaţi pe ei, că nici ei săracii nu ştiu ce dosare au în stare latentă pe la DNA şi când se vor finaliza, ei doar speră să nu se întâmple asta prea devreme. Aşa că domnule Cioloş, rugaţi-i pe subordonaţii domnului Iohannis renumitul cuplu KoCo, să vă dea informaţiile de care aveţi nevoie şi o să vedeţi ce multe aflaţi şi câte lucruri nu au fost spuse în CV.
În al cincilea rând ce valoare juridică au hârtiile alea pe care le-aţi dat să le semneze? Pe cine păcăliţi cu ele? S-a terminat hârtia igienică în Victoriei?
Şi ca să închei, ca un ultim argument că aţi făcut un apel inutil, vă amintesc o melodie foaaaarte la modă pe vremea când eraţi pionier, care spunea cam aşa: “Că nu-i ales, să nu fi luat o mică şpagă, măcar o dată doar o dată-n viaţa lui, şi de atunci este legat pe veci măi dragă, ca angajat secret al SRI-ului”.

Apropo domnule prim ministru, dumneavoastră aţi semnat declaraţia? Nu cea de la servicii, că de aia nu aveţi voie să spuneţi, cea pe care aţi cerut-o suptordonaţilor. Sau, cumva, faceţi ca domnul Iohannis, cel care cere demisia lui Ponta pentru că e cercetat, dar el care e dovedit cu fals şi uz de fals doar arată cu degetul? Nu e coşer, zău aşa.

Şi bomboana pe colivă, că noi românii nu facem nici un parastas fără colivă, e că domnul Cioloș vrea să schimbe toţi lucrătorii din administraţie care sunt membri de partid. Şi cu cine o să populeze administraţia, cu oengiştii sponsorizaţi de Soroş sau cu cei plecaţi la muncă în străinătate? Domnule, noi dacă nu ne dăm cu capul de toţi pereţii nu ne simţim bine. Păi domnule Cioloş, cel atât de cunoscător în ale administraţiei, ideea depolitizării administraţiei nu înseamnă neapărat decimarea membrilor de partid, ci :
1. Scoaterea din sistem a hahalerelor politice, adică acei membri de partid sau chiar fără partid, instalaţi în funcţii călduţe, nu doar de conducere, la indicaţiile preţioase ale unor politicieni, pe bază de PCR. Aceştia trebuie să dispară, nu toţi cei care vrând sau nevrând, s-au înscris în partid ca să îşi păstreze funcţia.
2. Printre membrii de partid din administraţie sunt şi oameni competenţi care cu sau fără partid ştiu ce au de făcut, unii dintre ei fiind luaţi cu arcanul în partid tocmai pentru că erau capabili şi avea nevoie partidul de ei.
3. E nevoie de depolitizarea şi asanarea administraţiei şi de turnătorii şi impotenţii care indiferent ce partid vine la putere, ei sunt acolo gata să spună tot, cine cu cine a colaborat în „sesiunea precedentă” cine cumpăra flori primăriţei şi cine mergea la făut  cu primarul. Astfel de oameni,  chiar fără partid, veţi găsi în orice structură printre şoferi, secretare, janitori, liftieri, ei sunt acei oameni „buni la toate” , nea Gică , tante Maria, etc.
4. Nu ştiu ce curaţenie vreţi să faceţi, dar aveţi mare atenţie la cei cu care vreţi să spălaţi rufele, să nu fie ei murdari pe mâini că atunci schimbaţi un jeg cu alt jeg.
Dacă aşa încep reformele lui Cioloş, România merge înainte pe acelaşi drum, ne facem că facem reforme, ne facem că schimbăm clasa politică, văd că acuma televiziunile nu mai pot de grija lui Piedone, domnul Nicuşor Constantinescu se poate întoarce la lucru, mai e ceva şpagă de luat şi bani de fraudat şi nu se mai încumetă nimeni să ia fără el, aşa că poate merge la treabă, iar patronii de la Colectiv sunt căinaţi de televiziuni şi lăudaţi că în fiecare seară la ora masacrului, se roagă la Dumnezeu. Probabil se roagă să nu se lege cineva de Oprea, că atunci se ard şi ei. Prietenii ştiu de ce. Dar de curiozitate, de unde ştiu televiziunile ce fac ăştia seară de seară, că eu ştiam că rugăciunile se fac aşa mai intim, nu chemi presa să vadă cum te rogi.
Români, dormiţi liniştiţi tehnocraţia tehnocreează.
http://www.romaniatv.net/guvernul-ciolos-intra-in-fondul-de-rezerva-banii-sunt-folositi-pentru-finantarea-unui-minister_258078.html
http://www.ziare.com/dacian-ciolos/premier/ministrii-lui-ciolos-au-semnat-pe-proprie-raspundere-ca-nu-sunt-corupti-traseisti-comunisti-sau-agenti-infiltrati-1394693
Reformele lui Cioloş

marți, 24 noiembrie 2015

Despre pensionari, la rece


Resuscitarea pensionarilor
Schimbarea guvernelor dă de fiecare data ocazia noilor veniţi să lovească în tot ce a făcut bine guvernul precedent sau să se plângă că nu pot face nimic bun din cauza “moştenirii dezastruoase”, mai ales dacă schimbarea a avut loc ca urmare a unor “mişcări stradale”. Vechile guverne trag spuza pe turta lor lăudându-se cu ce au făcut dar mai ales cu ce ar fi făcut dacă ar fi fost lăsate la guvernare iar cele nou venite se laudă cu ce vor face dacă vor fi lăsaţi să guverneze câteva decenii. Şi asta se întâmplă în România de 25 de ani fără abatere, iar românii cred de fiecare dată că noua stăpânire va fi mai bună chiar dacă acea “nouă stăpânire” este de fapt cea dată la o parte tot de ei la îndemnul vechii stăpâniri.
Printre cei păcăliţi de fiecare dată, ca întreaga societate, se află şi pensionarii, indiferent de ramura în care au lucrat. A nu se uita unul din principiile folosite de toate guvernele, de toate partidele, de toate conducerile tuturor ţărilor, că doar nemulţumirile sociale şi lupta împotriva lor nu au apărut în România şi mă refer aici la principiul “divide et impera”. De fiecare dată când una din ramurile economice sau categoriile sociale au încercat să îşi ceară sau apere drepturile, spărgătorii de grevă care nu mai lucrează cu bastoane, ci cu televiziuni şi campanii media, au venit cu diversiuni, divagaţii, extrapolări care mutau imediat direcţia loviturii principale pe alţi responsabili sau alte victim. Dacă protestează pensionarii, sunt asmuţiţi salariaţii pe ei, spunânduli-se că de fapt ei, salariaţii îi susţin pe aceşti “paraziţi” care tot cer fără să dea nimic. Dacă cer profesorii salarii,  începe o campanie de învrăjbire a medicilor, dacă protestează poliţiştii, li se aduce aminte militarilor că ei mereu au fost în umbra MI-ului şi uite aşa la fiecare serie de proteste, până totul întră în derizoriu şi se pierde firul adevăratelor proteste.
Nu mai insist pe faptul că marea majoritate a şefilor de confederaţii sindicale sau sindicate sunt vânduţi şi la propriu şi la figurat guvernelor sau partidelor, care îi folosesc atunci când vor să cadă “vechiul guvern”.
Aşa se face că iată, după schimbarea guvernului, pasămite la presiunea “străzii”, care în fapt a cerut una şi a primit alta, încep să apară mai mult sau mai puţin forţat mai mult sau mai puţin manipulator, noi nemulţumiri care sunt nu doar benefice, ci şi susţinute de cei care, declarat sau nu, formează opoziţia. Pe unul din posturi a început să fie din nou vânturată – ăsta este termenul cel mai potrivit – problema pensionarilor şi am văzut că o doamnă, profitând de atenţia acordată de televiziuni ameninţa cu proteste ale pensionarilor. Tot la un post de televiziune nu mai ştiu dacă acelaşi, am văzut-o recent le doamna primar Olguţa Vasilescu, aproape bucurându-se că noul guvern este format din “tehnocraţi” între care ar fi intrat şi doamna Guseth. Nu contest faptul că cu cât aceştia vor face mai multe greşeli şi se vor arăta mai incompetenţi, cu atât mai mari vor fi şansele PSD de a câştiga alegerile din 2016, dar nu ştiu de ce mă aşteptam să se gândească puţin mai mult la binele cetăţenilor şi ceva mai discret la al partidului, pentru că în definitiv toţi aleşii asta jură la investire, să urmărească interesul alegătorilor, nu al partidului. De, aşa sunt eu, idealist.
Legea pensiilor militare din nou pe tapet
Tot în ultima perioadă am primit pe internet două materiale vizavi de legea pensiilor militare: unul, un proiect încă neterminat dar mai ales neoficial şi discutabil, al metodologiei de aplicare a Legii 223 privind pensiile militare şi un alt document, reprezentând un protest sau semnal de alarmă al SNPPC vizavi de intenţia unor tovarăşi – căci nu pot fi numiţi altfel, dacă informaţia este adevărată- din MApN de a modifica încă neintrata în vigoare lege a pensiilor militare, bineînţeles în defavoarea militarilor.
În ceea ce priveşte aşa-zisul proiect, atâta vreme cât nimeni nu ştie de unde a apărut şi nimeni nu poate certifica măcar încrederea sursei, prefer să nu comentez conţinutul documentului mai ales că încă nu este final. Ceea ce trebuie spus aici este faptul că la votarea legii s-a spus că acest proiect va fi realizat într-o transparenţă totală şi cu consultarea reprezentanţilor celor interesaţi. Fără îndoială domnul Oprea se referea atunci la Dogaru, Pricină, Iliescu şi încă câţiva “ reprezentanţi” agreaţi şi cunoscuţi prin limbile cu care îl gratulau şi asa se explică de ce până acuma, până la plecarea lui Oprea şi a cârpaciului Duşa de la guvernare, transparenţa a fost total absentă. Este posibil ca tocmai plecarea lui Oprea de la volan să fi dat curajul cuiva să îl scoată neoficial pe piaţă. Aştept ca cineva din MApN sau interne să spună dacă respectivul document are legătură, seamănă sau reprezintă proiectul la care se lucrează oficial, dacă tot a răsuflat mămăliga.
În ceea ce priveşte informaţia apărută pe pagina SNPPC unde activează domnul Coarnă pentru care încă port o încredere ridicată şi un respect constant pentru modul în care apără interesele colegilor, ţinând cont că acesta nu face jocuri politice, nu am de ce să nu cred în veridicitatea ei şi în acest caz cineva de la MApN, ar trebui să dea o explicaţie şi poate cu această ocazie va face vorbire şi despre proiectul apărut pe internet şi intenţiile ministerului în această direcţie. Poate domnul ministru Motoc, poate doamna Iulia Motoc, poate un purtător de cuvânt, poate de la Casa de pensii, vor apărea cu o explicaţie, oricine, dar nu domnul Maciu sau doamna Otilia Sava, pentru că aceştia nu prezintă credibilitate, cel puţin nu în faţa mea, mai ales că doamna Otilia Sava reprezintă interesele UNPR în minister. Eu personal am trimis un mail Şefului SMG şi un mesaj pe pagina sa de facebook unde sper să nu văd numai fotografii şi informaţii oficiale, ci şi reale informări în interesul şi pentru cei cu care păstrează contactul sub această modalitate. ARU, DOMNULE GENERAL LOCOTENENT.
Soarta pensionarilor
Şi acuma, altfel, poate mai neplăcut, dar foarte realist despre ceea ce se întâmplă şi este de aşteptat să se întâmple cu pensionarii, indiferent din ce ramură fac parte.
Stimaţi români, prezenţi sau viitori pensionari, trebuie să realizaţi un lucru dureros, dar real, indiferent că vă convine sau nu, şi anume faptul că din momentul în care aţi ieşit la pensie şi nu mai puteţi bloca nimic, decât cel mult un trotuar, o bancă în parc sau un cavou, NICI UN GUVERN, INDIFERENT DE PARTEA PE CARE ARE VOLANUL, NU VĂ VA MAI BĂGA ÎN SEAMĂ, NU VA MAI AVEA GRIJĂ DE PROBLEMELE VOASTRE ŞI NICI NU VA MAI DA O CEAPĂ DEGERATĂ PE VOI, SAU PE NOI.
Guvernele, partidele, politicienii, rezolvă numai problemele celor de care se tem, celor care le pot face un rău, pot crea probleme guvernării sau de care se pot folosi. Este adevărat, din doi în doi ani, pentru că alegerile se intercalează, toate partidele au nevoie, printre alţii, şi de pensionari, dar asta nu aduce pentru pensionari decât promisiuni şi atât. Cu ce vreţi să ameninţaţi guvernele dacă nu vă respectă doleanţele şi îşi bat joc de voi? Hai să fim serioşi, uitaţi-vă la ultimele proteste stradale, declanşate, oficial, de moartea unor oameni nevinovaţi. Cât au durat şi ce rezultat au avut? SCHIMBAREA UNUI GUVENR ŞI ATÂT. Au murit 59 de oameni şi tot ce am reuşit, NOI ROMÂNII să facem, este să îi facem pe plac lui Iohannis, cel care îi cerea lui Ponta să demisioneze pentru că e cercetat penal la ordinul lui, cel care declara că vrea să schimbe clasa politică coruptă, dar care, iată, deşi a fost găsit vinovat definitiv şi irevocabil de o instanţă că a obţinut prin fals şi uz de fals bunuri imobile, se face că nu a mâncat usturoi şi nici gura nu îi miroase. Iar Avocatul Poporului, cel care ar trebui să se autosesizeze pe această speţă, doarme.
Ce cred oare, cei care ameninţă cu proteste la tv că vor face în condiţiile în care nici moartea a 60 de oameni nu a schimbat nimic, decât nişte hoţi cu alţi hoţi? Cine se va uita în gura unor pensionari? Politica, nu numai în România ci la nivel European, faţă de pensionari este ca aceştia să fie lăsaţi ( să moară) “ în pace”, eventual ajutaţi în acest sens şi ceea ce spun nu este o exagerare. La nivel global pensionarii se încăpăţânează să trăiască mai mult decât pot guvernele să îi susţină şi asta în ciuda bolilor induse prin alimentaţia cancerigenă, a medicamentelor aşa zis videcătoare scoase pe piaţă de companiile farmaceutice controlate de BASF, care te vindecă de o răceală dar îţi dau cancer, sau a spitalelor în care te operezi de apendicită şi în 7 zile mori pentru că ai luat nu ştiu ce stafilococ .
Un lucru ar trebui să ne fie clar, NIMĂNUI, DAR ABSOLUT NIMĂNUI NU ÎI PASĂ DE PENSIONARI, PENTRU CĂ EI REPREZINTĂ ÎN FAPT CEA MAI PĂGUBOASĂ CATEGORIE SOCIALĂ, CONSUMĂ FĂRĂ SĂ PRODUCĂ IAR ÎN CONDIŢIILE ÎN CARE PĂTURA ACTIVĂ SCADE PE ZI CE TRECE, ŞI SURSELE DE FINANŢARE A CELOR CARE NU PRODUC, SCAD. Ce altă soluţie pot găsi guvernele pentru pensionari, decât ieşirea din sistem pe cale naturală? Să fim mulţumiţi că au totuşi răbdare cu noi, şi nu iniţiază un program de asomare periodică. Dar de fapt Codex Alimentarius introdus în România în 2011 de proaspătul prim ministru Cioloş asta reprezintă. Poate acuma ca prim ministru va găsi o formulă de accelerare a fenomenului, că doar e technocrat.
În acest context, pe cine credeţi că interesează câteva strigăte pe stradă? Televiziunile, chiar şi cele care se fac că mediatizează aceste eventuale proteste o fac pentru rating, pentru că toţi reporterii şi realizatorii de programe fac politica patronului nu a cetăţeanului. În România nu avem nici un partid, nici o televiziune care să facă politica cetăţeanului oricât ar declara ei acest lucru.
Apropo de partide, de când cu protestele “colectiv” au început să se facă mai active pe internet şi micile partide conduse de oameni mai mult sau mai puţin cunoscuţi care acuma încearcă şi ele să profite de nemulţumirile generale şi să racoleze simpatizanţi. Dacă vor reuşi sau nu, nu ştiu, singura întrebare este când vor ajunge şi ele la “performanţele” celor care conduc acuma, căci partidele se schimbă, obiceiurile rămân. Bineînţeles că toate partidele declară că doar ele au înţeles “vocea străzii” dar de fapt, să fie clar, România nu are o Voce a Străzii, România are doar încercări de ridicare a vocii, care au fost de fiecare dată şi vor fi în continuare deturnate, astupate, înlocuite, manipulate, acoperite, plagiate, de servicii, galerii, susţinători şi simpatizanţi ai partidelor care până la urmă fac din cea mai nobilă acţiune, un fâs inutil. O să cred în vocea străzii atunci când o să văd, sau o să aud că circulaţia a fost întreruptă în toată România iar pe toate drumurile “care duc la Roma”, deci la Bucureşti, mărşăluiesc tăcut, dar hotărât şi ireversibil, românii, pentru că s-a trezit România şi mere la capitală să ceară socoteală stăpânirii. Până atunci, toate strigătele răzleţe ale câte unui grup sau altul de 100, 1000, 10000 sau chiar 100000 de oameni, a unei categorii sociale sau alta, vor fi tratate cu aceeaşi eternă indiferenţă, aceeaşi umilitoare bătaie de joc, aceleaşi inutile promisiuni şi aceeaşi măreaţă nesimţire. România nu se va schimba decât în totalitate prin toţi cei 14 milioane de oameni valizi.
Până atunci, toate cererile şi negocierile vor fi doar încercări de prelungire a agoniei, de modificare a termenului spre care ne îndreptăm toţi dar la care toţi vom ajunge dimineaţa, la prânz sau seara, pentru că Domnitorilor nu le pasă de cei care au fost condamnaţi în primă instanţă la naştere şi irevocabil din momentul în care nu mai reprezintă decât trecutul.
http://www.snppc.ro/stire.php?id=417&ocid=enhfpS1RL2
Despre pensionari, la rece

duminică, 22 noiembrie 2015

Corupţia internaţionalizată


base-gite
Cine a întreţinut corupţia în România?
Amicul Hari Bucur Marcu, pe care sunt nevoit să îl citez a nu ştiu câta oară, a scris un articol vizavi de corupţia din România şi spunea printre altele că una din cauzele pentru care aceasta nu este eradicată este faptul că aceasta este instituţionalizată aducând şi argumente, e drept, de principiu, pentru că el este prea finuţ pentru a se apleca mai adânc în mizeria unei societăţi despre care încă mai crede că poate să se redreseze. Ceea ce spune domnia sa este corect, dar eu cred că incomplet.
Este incomplet pentru că, totuşi, să nu uităm că România, din 89 încoace şi-a manifestat intenţia de a se integra în comunitatea Europeană, de a se rupe de vechiul sistem “ticăloşit” care a adus numai rău poporului, şi s-a orientat spre noi structuri economico-financiare şi politico-militare. Din 2004 România este ţară membră NATO, din 2007 este ţară cu drepturi depline a UE şi se supune nu doar principiilor economice şi politice comune ale respectivelor structuri ci şi legilor acestora. De 25 de ani fiecare regim sau guvern luptă cu “sistemul ticăloşit” şi “greaua moştenire” lăsându-e însă nu doar aşa cum le-au găsit ci mult mai puternice sub ochii înlăcrimaţi ai organismelor internaţionale care acoperă acelaşi ţambal.
Sunt deci 10, respectiv 8 ani de când în România legile, direcţiile de dezvoltare, sunt nu doar recomandate ci impuse de cei cărora lumea le spune Licurici, asta fără să mai socotesc condiţiile impuse pentru aderare. Şi ca tacâmul să fie complet, nu doar legile, condiţiile de împrumut, “privatizările” şi planificarea politicilor sunt dictate. Chiar şi şefii unor structuri, cum ar fi preşedintele, primul ministru, şeful DNA, procurorul şef, sunt “recomandaţi” de aceiaşi licurici şi orice încercare de a-i schimba, oricât de democratic ar fi, este taxată dur prin vizite, declaraţii, ameninţări mai mult sau mai puţin voalate, prin chemări la ambasade, sau intervenţii ale unor departamente care ar face mai bine să îşi vadă de statul lor.
Nu se poate sau nu se doreşte?
Ei bine, dacă după 25 de ani de stat sub supraveghere, control, îndrumare, monitorizare, infringement, penalizare, în final conducere, în România corupţia este în floare, este nu numai generalizată ci chiar instituţionalizată, cum spunea amicul Hari, se pune întrebarea logică şi de neevitat, CE AU FĂCUT ACESTE STRUCTURI, ALIANŢE, ORGANISME CARE NU NE DAU VOIE NICI MĂCAR SĂ NE STABILIM POLITICA FISCALĂ, NICI SĂ NE ALEGEM CONDUCĂTORII CUM VREM NOI, TIMP DE ATÂŢIA ANI ŞI DE CE ÎNCĂ NE PLÂNFGEM ŞI SE PLÂNG ŞI EI CĂ AVEM CORUPŢIE? Pot exista 3 variante de răspuns:
1. Nu au fost capabile nici să depisteze nici să schimbe capul răutăţilor, persoana, organul sau instituţia care conduce acest sistem mafiot corupt în România deci practic toate aceste organism internaţionale sunt incapabile;
2. Nu se poate face nimic în această direcţie, sau ei nu pot face nimic, şi atunci ar trebui să se dea la o parte si să spună : “Ne-aţi învins rodionilor, nu putem, lupta cu corupţia voastră, ia luaţi voi doi ani pauză, rezolvaţi-vă problemele, noi nu mai pompăm bani în sistemul vostru, pentru că ajung tot la corupţi şi practic în felul ăsta o încurajăm fără să vrem După ce v-aţi decis ce vreţi şi aţi scăpat de corupţi, discutăm.“
3. Nu au dorit şi nici urmărit ca sistemul să fie schimbat fie pentru că nu îi interesează, fie pentru că le convine, fie pentru că … această corupţie este nu doar dorită,  ci chiar întreţinută de ei.
Dacă cineva vede şi o altă variantă, să o semnaleze. În oricare din situaţii, UE, FMI, NATO, partenerii de toate culorile şi gradele, „au dat greş” în România, fie că România nu este guvernabilă şi controlabilă, fie că este prea controlată şi prea condusă din afară, dar pe o direcţie greşită.
Direcţiile de “interes” strategic
Eu personal nu pot crede că dacă ar fi dorit sau dacă ar dori, aceste foruri internaţionale nu ar fi putut pune capăt instituţionalizării corupţiei. Nu mă aşteptam să umble până la nivel de poliţist de stradă, asistent de spital sau lucrător în administraţie, dar măcar la nivel de stat, structuri naţionale, nu s-a schimbat nimic, decât eventual un corupt cu alt corupt şi asta în condiţiile în care madam Nulland, sau Hillary Clinton, sau nu ştiu care secretar sau paznic de la Departamentul de Stat sau Ambasada SUA se dădeau de ceasul morţii când voiam să schimbăm un preşedinte corupt până în măduva oaselor şi plângeau că statul de drept este ameninţat. Doamna Kovesi a fost susţinută, propusă, impusă, lăudată, mai ceva ca gâsca cu ouă de aur şi cu toate astea tot ce vedem la ea şi al său departament este doar un război dictat politic nu împotriva corupţiei ca fenomen ci împotriva corupţilor incomozi. Toată lumea ştie asta, inclusiv marile organisme internaţionale, că doar ambasadele ştiu mult mai multe decât ştie românul de rând, ele sunt cele care în fapt intermediază nu doar afacerile politice ci şi pe cele financiare. Iată ce declara imediat după investire, domnul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti : “Ca ambasador, ţelul meu e să consolidez parteneriatul nostru pentru securitate şi să sprijin respectarea statului de drept şi lupta dumneavoastră contra corupţiei. Voi lucra să extind comerţul bilateral şi investiţiile și să întăresc relațiile dintre poporul american şi poporul român.” După câte se poate observa, interesul partenerului strategic în România, nu de ieri,  ci de la începuturile colaborării sunt respectarea statului de drept, lupta anticorupţie şi extinderea investiţiilor în România. Asta a făcut şi Gitenstein şi toţi cei care au ţinut locul pe la acea ambasadă şi la altele ca ea, de 25 de ani încoace. Chestia cu relaţiile dintre popoare, să o spună domnul ambasador atunci când poporul român o să poată să intre în SUA aşa cum poporul american intră în România, adică fără vize, dar în bocanci, călare pe tancuri. Apropo de tancuri, mă întreb oare marele NATO cel care se dă de ceasul morţii că flancul estic al alianţei este rupt în cur,  nu a văzut în 25 de ani că România nu mai are avioane, nu mai are tancuri, nu mai are nici cartuşe de manevră să îşi îngroape morţii, dar are generali de tinichea cât tot flancul vestic al NATO? Părerea mea este nu doar că a văzut, ci chiar a şi dorit asta, ca să poată să spună: „nici o problemă, ce nu aveţi voi vă dăm noi, la mâna a doua – a treia, că sunteţi săraci şi nu vă puteţi permite noi, dar voi daţi-ne în schimb sângele, pământul şi resursele”. Asta înseamnă parteneriat şi sprijin strategic.
Această politică se aplică de mult şi totuşi uite că marele partener nu a fost în stare să distrugă corupţia aşa cum nu reuşeşte să distrugă reţelele teroriste de mai bine de 15 ani deşi posedă cea mai mare armată din lume cele mai sofisticate forţe şi mijloace. De ce? Răspunsul este unul singur: NU ÎŞI POT DISTRUGE PROPRIILE CREAŢII pentru că şi reţelele teroriste Al Qaeda, sau ISIS şi corupţia la niven înalt sunt creaţia celor care declară că luptă împotriva lor.
La trecutul mare, mare viitor
Corupţia în România nu a fost inventată de români, ei doar au aplicat ce i-au învăţat cei care i-au condus de sute de ani, pentru că o ţară nu se poate conduce şi controla decât prin dezbinare şi corupţie.Unul din motivele pentru care a fost asasinat Ceauşescu este şi faptul că nu mai putea fi controlat din afară de absolut nici un sistem, nici cel comunist, nici cel capitalist. România tindea să devină o ţară care nu mai putea fi … manipulată pentru că îşi dezvoltase propriile legături şi îşi stabilea propria politică fără a mai putea fi constrânsă nici financiar nici politic şi asta nu convenea. Slavă Domnului, a intervenit “revolta populară” şi “poporul” a ales altă cale, cea a “democraţiei”. Acuma românul are dreptul să fure -dacă mai are ce, dacă mai găseşte ceva de furat pentru că STATUL fură tot prin instituţiile sale – să se plimbe, dacă are cu ce, să strige şi să protesteze -dacă o face organizat prin sindicatele conduse de partide – să vadă magazinele pline, să se căsătorească cu cine vor ei, chiar şi cu persoanele non-umane dacă nu îi mai vor cele umane, să voteze orice partid sau politician vor, că oricum o fac tot degeaba, să îşi dezvolte mici afaceri de familie care să le înghită bruma de bani şi să îi facă datori vânduţi la stat, să cumpere legume tratate genetic din ţări care altă dată le cumpărau sănătoase din România, să facă împrumuturi cu dobânzi grele care până la urmă îi vor lăsa pe drumuri şi chiar şi să fie invadaţi, la ordin, de terorişti numiţi eufemistic refugiaţi.
Nimic din toate astea nu ar fi fost posibil fără sprijinul celor care declară de 25 de ani că ne ajută să luptăm şi vor să scăpăm de corupţie.

Cum au luptat partenerii împotriva corupţiei din România
Domnul Jeffrey Franks a plecat din România, retras după ce a fost depistat cu pantofi găuriţi de atâta dănţuială cu tineretul PDL.
Domnul Gitenstein, fost ambasador american a luptat atât de mult cu corupţii din România încât la sfârşitul mandatului a fost recompensat cu funcţia de şef la Fondul Proprietatea. În Wikipedia scrie că pe vremea când încă era ambasador “Mark Gitenstein a colaborat cu TechSoup România la crearea proiectului Restart România, menit să demonstreze puterea internetului şi a reţelelor de comunicare socială în eforturile de identificare a unor soluţii la probleme legate de dreptate socială, de susţinere a transparenţei instituţiilor publice şi de promovare a eforturilor cetăţenilor de a combate corupţia din România”. Păi mie asta mi se pare un pic de amestec în treburile interne ale statului Român. Dar eforturile sale au fost răsplătite, iar “puterea internetului şi a reţelelor de comunicare socială” la care a lucrat domnul Gitenstein a fost dovedită din plin la ultimele alegeri prezidenţiale. Actualmente domnul Gitenstein este mare şef la Fondul Proprietatea, fond inventat iniţial de politicienii români, pasămite pentru a despăgubi pe cei care au fost deposedaţi de bunuri de către regimul comunist în fapt pentru a crea din banii contribuabilului o sursă de îmbogăţire şi speculaţii bancare pentru aleşii neamului. Acuma acest Fond deţine pachete de acţiuni la toate companiile de stat din sectorul energetic: Petrom- OMV, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz şi Nuclearelectrica, dar şi la Regia Naţională a Sării- SALROM. Practic, Fondul Proprietatea are o capitalizare de peste 45 % din valoare pe afaceri din sectorul energetic. De tot acest sector se ocupă şi Mark Gitenstein la ordinul celor care l-au trimis să ne “fericească” şi astfel aceştia, prin el, se amestecă direct în politica energetică a României. Aşa luptă partenerul strategic împotriva corupţiei,  în timp ce SRI nu vede cine controlează cel mai sensibil domeniu strategic al ţării, cel energetic. Păi cum să vadă domnii de la SRI aşa ceva când chiar numirea lor s-a făcut la sugestia, ca să nu spun ordinul, aceluiaşi partener, iar SRI este practic subordonat serviciilor de informaţii americane, cărora PRIN LEGE, o lege trădătoare, le dau raportul şi le pun la dispoziţie absolut toate informaţiile pe care acestea le cer.
Marile companii americane care au luptat şi luptă şi ele împotriva corupţiei fac eforturi serioase să controleze toate rezervele strategice ale României, ca să nu ajungă pe mâna “românilor corupţi”. Bechtel, RMGC, Exxon, Chevron, şi alte companii au adus prejudicii mari statului român prin contracte păguboase pentru acesta, contracte realizate prin şpagă, corupţie, mită, la nivel înalt. Acest gen de afaceri vrea şi noul ambasador acuma să prospere în România. Şi ca să nu creadă cineva că acest modus operandi este specific României pentru că sunt românii corupţi, amintesc interesele familiei Cheney în Ucraina unde tatăl susţinea intervenţia militară şi schimbarea regimului pentru ca fiul să poată prospera cu firma la care era jurist.
Despre RMGC nu mai are rost să mai pomenesc, cazul este cunoscut, dar degeaba.
Să nu uităm de Wesley Clark, cel care a pendulat între Băsescu şi Ponta pentru a-şi promova şi sprijini interesele în domeniul energetic şi în România, nu numai în Kosovo şi Albania unde a reuşit ca prin activităţile firmei Bankers Petroleum să evacueze un sat din cauza gazelor de şist, aşa cum era să se întâmple şi la Izvoarele cu altă firmă, austriacă, dar autorităţile române au dat vina pe cutremure naturale, nu pe exploatarea prin fracturarea hidraulică pentru că, nu e aşa, şpaga era internaţionalizată.
Cele mai recente cazuri, cele cu Microsoft,  EAADS sau Wolfswagen  nu sunt decât dovada faptului  că nu românii deţin manopolul asupra corupţiei, ea este un „bun internaţional” iar cei care se pretind că nu cunosc fenomenul  o practtică la nivel global.
Deci prietene Hari Bucur Marcu, marea corupţie instituţionalizată nu s-ar fi dezvoltat fără ajutor din afară, prin lobby al oficialilor celor care pretind că ne ajută să luptăm împotriva corupţiei, dar care de fapt profită de ea, o susţin şi o exploatează la maxim în propriul lor interes.
Cine de cine are nevoie?
Chiar şi marile organizaţii financiare, sau bănci modiale întreţin această corupţie pentru că ei ştiu ce se întâmplă în fapt cu banii împrumutaţi României dar se fac că nu văd până nu se toacă banii şi e nevoie de un alt împrumut. Aunci constată şi ei că “vechiul guvern” a folosit şi păpat împrumutul în alte scopuri decât condiţiile de împrumut, ne “amendează” pentru deturnare de fonduri ne pun să dăm banii înapoi şi apoi îi dau înapoi în condiţii şi mai umilitaore şi mai greu de suportat sau de rambursat şi uite aşa România va ajunge de vânzare sau incapacitate de plată sau “privatizată” de la ăl cu ţâţa-n gură pân’ la ăl cu barbă sură. Păi cine ar avea interes să prospere o ţară plină de resurse când ei abia au reuşit să îl dea jos pe Ceauşescu şi să aducă România la stadiul de moluscă? România este mult mai de folos aşa-zişilor paznici ai democraţiei şi investitori sau cum s-or mai autodenumi, aşa cum este acuma, coruptă cu regimuri şi guverne care se schimbă la conducere şi trage fiecare cât poate să se îmbogăţească făcându-şi dosare şi băgându-se la puşcărie câte puţin, cât să creadă prostul de român că DNA salvează România. Nu, nici americanii, nici preşedintele, nici tehnocraţii, nici NATO, nici UE, nici FMI, nu vor opri corupţia în România, pentru că ei trăiesc şi prosperă datorită ei. Dacă toate ţările care fac împrumuturi la FMI ar reuşi să se pună pe picioare prin primul împrumut, ar rambursa banii şi nu ar mai avea nevoie de alt împrumut, cu ce s-ar mai plări salariile bancherilor şi vacanţele şi palatele şi curvele de lux, şi maşinile şi toate cheltuielile de sute de mii de Euro?
Românii aşteaptă degeaba ajutor extern pentru a se redresa, cei din afară nu au absolut nici un interes să ne repunem pe picioare pentru că atunci noi nu vom mai avea nevoie de ei, s-ar putea să ne întrebăm ce caută atâtea corporaţii care ne otrăvesc pămânul în căutare de aur gaze şi petrol. Românul trebuie ţinut cu ochii şi urechile pe corupţii din PSD, PNL, sau mai ştiu eu ce judecător corupt, pentru a nu vedea MAREA CORUPŢIE INTERNŢIONALIZATĂ. Dar ce să mai ceri unei naţii care nici când îi mor copii nu poate să îi pedepsească pe cei vinovaţi şi se mulţumeşte cu explicaţii de doi bani, şi tehnocraţi de carton care nu sunt în stare nici să spună cu ce instituţii vor lupta împotriva corupţiei?
Corupţia instituţionalizată prietene Hari, este întreţinută de prostia, lenea, inconştienţa şi miserupismul românilor dar dirijată de jocurile celor din afară care nu au nici un interes dar absolut nici unul,  ca noi să prosperăm, pentru că dacă noi am prospera, am ajunge din nou să nu mai avem nevoie de ei. Ei au nevoie de corupţia noastră ca să ne poată stăpâni. Noi dacă ne-am vedea de muncă cu seriozitate şi de adevăratul interes naţional, nu cel invocat de veselarul Oprea, nu am avea nevoie de nimeni, nici de împrumuturi nici de tehnocraţi nici de cimitire plutitoare sau zburătoare,  pentru că dacă nu era Berceanu,  acuma aveam propriul avion mai performant decât F16, DAR CÂND ALŢII DIN AFARĂ CONDUC ŢARA,  ESTE NORMAL SĂ ÎNFLOREASCĂ CORUPŢIA ÎNĂUNTRU.

http://www.realitatea.net/dosar-de-politician-mark-gitenstein-cel-mai-puternic-politician-al-romaniei_1191557.html
http://www.enational.ro/recomandari/compania-bechtel-suspectata-de-mita-in-cazul-autostrazii-transilvania-456276.html/
http://www.autostrada-transilvania.ro/articole/bza/art52.htm
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/09/28/rosia-montana-ce-nu-ne-spun-televiziunile-concluzii-2-5199
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12713168-victor-ponta-avea-consilier-probleme-strategice-securitate-generalul-american-wesley-clark.htm
http://pandoras.realitatea.net/politica-societate/il-mai-stiti-pe-wesley-clark-consilierul-lui-victor-ponta-firma-din-al-carui-board-de-directori-face-parte-a-pus-pe-fuga-un-sat-albanez-34727.html
http://www.napocanews.ro/2012/07/generalul-om-de-afaceri-mercenar-wesley-clark-la-curtea-premierului-victor-ponta.html
http://www.flagrantct.ro/ministrul-transporturilor-%E2%80%93-radu-berceanu-a-intrat-in-vizorul-sri/
Corupţia internaţionalizată

vineri, 20 noiembrie 2015

Guvernul tehnocrat, tămâiat şi aprobat


Atentie, tehnocrat!
Spaima Spaimelor
Mai mult de jumătate din românii care se pricepau să mai facă ceva în ţara asta, de la branconeri, specialişti auto, la lăcătuşi, frizeri, au intrat în vrie zilele astea şi se rugau la Dumnezeu să nu fie luaţi cu arcanul pentru a fi puşi miniştri la Justiţie. Inclusiv celebrul Ilie de la sculărie şi-a luat concediu medical, a închis telefoanele şi a spus că decât să păţească ruşinea să fie propus la justiţie apoi după 5 minute demis, mai bine se lasă de meserie. Nu am mai văzut lume aşa de înfricoşată şi speriată pe străzi de la cutremurul din 77. Acuma înţeleg de ce nu voiau politicienii guvern de tehnocraţi. Doaamne,  nu credeam să apuc să o văd şi pe asta.

Norocul inorogului
Noroc cu plecarea domnului preşedinte la o nouă prezentare de modă a primei doamne profesoare cu casa de modă Eli Laslean, că altfel agonia ar fi durat cine ştie cât şi fugeau toţi românii din ţară. Am auzit că la Pro Tv a fost suspendată emisiunea Master Chef pentru că le-a fost teamă că le ia domnul Ciolos “tehnocraţii” din juriu şi îi pune la sănătate, mai ales pe doamna Patrizia Paglieri, care avea şi experienţă externă, venind tocmai din Italia.
Dar slavă Domnului, domnul Iohanis se grăbea să nu rateze parada modei prezentată de doamna Carmen,  aşa că l-a pus pe domnul Cioloş să încropească pe fugă un guvern care să fie al lui, dar să fie anunţat de domnul Cioloş neforţat de nimeni, cu oameni bine pregătiţi fiecare pe craca lui, dar nu pe cea pe care erau aşezaţi, tehnocraţi care să nu fie, vorba lui Caragiu, nici înalti nici scunzi, nici frumoşi ca domnul Baciu, nici uraţi ca limba rusă, nici membri de partid, dar nici fără sprijin politic, nici şantajaţi dar nici neşantajabili, ce să o mai lungim, numai buni de manipulat. Şi Cioloş se dădu peste cap şi îşi frânse gâtul de trei  ori şi gata guvernul.

Naştere cu forceps
Ei bine deşi guvernul s-a născut relativ prematur, a fost totuşi scos cam cu forcepsul şi a durut tare de tot, că a ţipat bietul Cioloş la naştere de se auzea până în Siria. Auzind ţipetele, cei de la ISIS au fost gata – gata să îşi asume atentatul, crezând că iară a mai sărit ceva în aer prin Europa sub ocrotirea unchiului Sam şi ei trebuie să declare că sunt vinovaţi ca să justifice intervenţiile şi măsurile poliţistului mondial. Noroc că au primit la timp un SMS de la imigranţii ajunşi în Europa, care le-au spus să stea domol, că iară au pus-o românii de o schimbare la faţă şi liftingul se face “pe uscat”, că Marea Neagră nu le mai aparţine.

Un proiect botezat înainte de a se naşte
Nici nu se făcuseră bine de râs tehnocraţii prin Parlament şi parlamentarii prin comisii, că România a aflat marea veste că unul din obiectivele conţinute în unul din programele unuia din guvernele Ciolos, a fost îndeplinit încă înainte de investire. Cică domnul Preşedinte, când a pus avizele pentru bagajele viitoarei vizite -având inclus şi celebrul paltonul din Franţa- a ştampilat din greşeală şi nişte prevederi privind pregătirea locuinţelor pentru cutremur,  obiectiv prioritar al domnului Cioloş, asta până la viitoarea discuţie cu partidele politice. Se spune că de aia l-ar fi promulgat domnul preşedinte, ca nu cumva să fie schimbat şi ăsta în timpul cât va fi el plecat. Acuma greşeala fiind făcută, domnul Iohannis, responsabil cum îl ştim,  şi-a asumat-o bucuros  că guvernul său deja a scăpat de unul din obiective,  fiind îndeplinit înainte chiar ca ei, miniştrii, să afle despre ce e vorba, sau chiar că sunt miniştri.

 „Free the house”
Se vorbeşte pe la colţuri că tot domnul preşedinte va include în programul de guvernare al guvernului său, proiectul “A doua casă… pierdută în instanţă”. Cică fiecare a doua casă obţinută prin fals şi uz de fals va reveni statului, dar nu se cunosc încă prevederile proiectului, cei de la Free(dom) House vor anunţa condiţiile de înscriere şi scoatere de sub acuzaţie, după ce chirurgul Baciu va descleşta gura doamnei Guseth, închisă prin câteva întrebări bine ţintite în Comisia Juridică a Parlamentului. Parlamentarii aşteaptă şi ei cu sufletul la gura doamnei Guseth să afle ce trebuie să facă,  să se înscrie, sau sunt deja înscrişi de copii cu biblia în mână,  neştiind dacă se pierd şi cele luate cu japca, după metoda Băsescu sau doar cele prin fraudă, minciuni şi şpagă. ANAF să le primească!

Liber la vizite
Una peste alta, guvernul a orăcăit, după câteva palme sănătoase în spinare, domnul Preşedinte poate să îşi continue programul de vizite, de acuma se poate lăuda acolo unde merge, “Ich habe meine Regierung”, chiar dacă nu ştie dacă la întoarcere acesta va avea aceeaşi componenţă.
Propun premierului Cioloş să declare drept Imn al Guvernului Iohannis, următorul cântec:


Nu râdeţi, că nu e de râs.
Pentru protestanţii de bună credinţă de la Universitate un sfat: cumpăraţi-vă tutun, că se scumpeşte şi staţi mai răsfiraţi, să creadă lumea că sunteţi mai mulţi.Cine v-a pus să vă înhăitaţi cu galeriile de fotbal şi postacii din servicii ? Ei stau la căldurică, cu solda plătită iar voi aşteptaţi să iasă românii în stradă. Cum dracu să iasă, că ăştia nici la deszăpezit în faţa porţii nu ies, aşteaptă să vină armata.
http://www.in-cuiul-catarii.info/2015/10/14/pildele-si-pozele-doamnei-iohannis-9782
Guvernul tehnocrat, tămâiat şi aprobat

joi, 19 noiembrie 2015

Ferma protestatarilor


daca unirea dace puterea
Zilele trecute am fost pe la țară să profit de vremea frumoasă ca să mai pun ceva pomi fructiferi și să fac pregătirile de iarnă, dar și să mai uit de politichie și de minciunile zilnice și aburelile de la televizor. Am crezut că măcar câteva zile nu o să mai aud de tehnocrați, de independenți, de proteste aranjate si confiscate, de ONG-uri Sorosizate pas cu pas,  de „civilizație”.
Am luat țeapă. Ziua a fost cum a fost, soare, liniște, aer curat, lucru, aproape nu știu cum a trecut. Când a venit seara însă am intrat în casă dar cu urechile tot afară să aud cum latră câinii și cum se ceartă țăranul cu nevasta că nu e tare mămăliga. La un moment dat, nu îl mai aud pe Tico nici pe Cora și nici pe Lupi câinii mei de pază. Doar Nerro era cu mine, el este body-guard. Ies afară strig la ei, nimic. Îl întreb pe Nerro dacă știe ceva și văd că lasă ochii în jos. E clar, îmi spun, ăsta știe ceva și nu spune. Îl iau cu binișorul îl întreb dacă știe ceva și îl văd că o ia către fundul curții. La mine după gard, în spate este o viroagă între dealuri plină de tecari, mărăcini, măceși și muri, loc numai bun pentru o întâlnire conspirativă. Nici telefoanele nu merg acolo, aşa că nici interceptări nu se pot face. Aviz amatorilor! Când ajung acolo, aud vorbe în șoaptă și când mă apropii ce văd? Se strânseseră animalele de prin curțile oamenilor și puneau la cale de o revoltă. Nu știu unde voiau să meargă, dar spuneau ceva de proteste și demisii pas cu pas. M-am așezat domol lână un copac și am tras cu urechea. Iată ce vorbeau:
Vaca, celebra vacă despre care se spune că râde, se plângea şi plângea că nu mai are ocazia să își aleagă ea partenerul, nu a mai făcut sex de 5 ani, dar este mulsă în fiecare zi, este însămânțată artificial, nu mai aleargă nimeni după ea, nu are ocazia sa vadă si ea cum se bat taurii pentru farmecele ei, nu mai simte mana stăpânului mângâindu-i ugerele, Acuma UE o obliga să fie mulsă cu “prezervative” acţionate electric, totul este artificial, până şi iarba are gust de plastic cu atâtea ploi acide, după ce o rumegă o vomită toată de rămâne cu toate stomacurile goale. Practic mănâncă degeaba. Şi mai este şi înjurată că nu mai dă lapte ca altă dată, că erau mai bune vacile comuniste că dădeau lapte mai mult şi mai gras. Păicum să îi mai vină să râdă, săraca? Zicea că a ajuns “La Vache qui pleure”.
Măgarul era supărat ca i s-au luat drepturile. Zicea că este o specie pe cale de dispariție, nu mai poartă samar pe spinare, acum poartă alți măgari care nici nu mai sunt atenți la zbieretele lui, stau cu ochii si urechile în telefoane si tablete şi se uita la telenovele în loc sa se mai uite şi în gura lui, să vadă ce ii lipsește. Înainte când spuneai măgar, lumea vizualiza un animal cu patru picioare, două urechi mari, coada şi … bine dotat. Astăzi când spui măgar lumea se gândește la animale cu două picioare, cravată, pensii speciale, salarii speciale, carnet de partid, imunitate. Cât despre dotare, ce să mai vorbim, nu au nici măcar boaşe, dar alte alea. A dispărut rolul conducător al măgarului în cadrul turmei, acuma măgarii nu mai sunt măgari nici ei, nu mai au autoritate printre oi, sunt niște caricaturi Emo care zbiară a pagubă şi plâng toată ziua. Statutul de măgar nu îţi mai asigură prestanţă, măgarii adevăraţi au ajuns de râsul lumii iar cei care le-au luat locul se pretind “aleşii neamului.”
Câinii,e adevărat nu ai mei, erau supărați că sunt eutanasiați, goniți, castrați, îndepărtați din societate. Nici viața de câine nu le mai aparține, aceasta a fost preluată tot de animalele în două picioare, dar fără cravată, fără casă, fără serviciu, fără protecție socială. Din cauza lor, câinii nu mai au acces nici la tomberoane. Nici în canale şi maidane sau clădiri părăsite, nu mai au loc din cauza celor care altă dată le aruncau şi lor câte un os. Apropo de oase, nici de ele nu mai au parte, măgarii în două picioare au pus monopol pe ele și se bat pe ciolanul puterii de zici că vine Apocalipsa. A trecut demult perioada când omul hrănea câinele cu o bucată de pâine, acuma oamenii sunt gata să ia pâinea din gura câinilor. Asta nu mai e viaţă de câine, e bătaie de joc.
Oile făceau şi ele scandal, supărate că au rămas fără mâncare, nu mai au loc de pășunat, păşunile au fost transformate în stadioane în pantă, patinoare fără gheață, telegondole, pârtii de schi pe care nu schiază nimeni, pădurile nu mai există nu mai au unde sta și ele la umbră. În plus, a dispărut spiritul de turmă, fiecare oaie merge de capul ei, cu berbecii nu te mai înțelegi, le-a intrat la toți democrația în cap. Adevăratul spirit de turma a suferit o transhumanță, practic a fost confiscat, ca și revoltele populare, de animalele în două picioare, care cum apare unul cu o vuvuzea și strigă jos cutărică, cum se înghesuie toți ca la strungă de zici că se împarte lapte și miere. Da de unde, se aleg toți cu blana dată jos și rămân de fiecare dată cu pielea goală flămânzi și păcăliți. Pe vremuri oile erau băgate la tuns mai împinse, mai forţate dar oamenii ăștia intră la belit singuri nechemaţi, neforţaţi “ca oile” dar nu e adevărat, intră ca prosţii. Mai mare râsul.Nici câinii de pază nu mai au grija lor, acuma trebuie să se păzească pe ei, pentru că tremură de frică să nu le ia locul cine ştie ce câine electronic cu senzor de mișcare iar ei să fie transformați în mănuși sau trimişi în bordeluri sofisticate prin țări civilizate pentru că unii “mondeni” s-au săturat de căţelele lor, acuma vor căţele “veritabile”. Doamne fereşte!
Porcii sunt cei mai nemulțumiți. Iată ce spunea un grăsun cam costeliv : “Păi pe vremuri era o veselie când venea Crăciunul, toată lumea bucuroasă, eram şi noi mai mulți în familie, nu eram tăiați toți, unii eram păstrați de prăsilă, alții pentru Paşte sau pentru Crăciunul următor, exista o speranță în fiecare că nu va fi el cel ales iar dacă se întâmpla, se întâmpla, asta era. Chiar și ignatul era altfel. Păi când se apropia, parcă și stăpânul era mai atent cu tine, cu o lună înainte și cei mai săraci te puneau la îngrășat ca pe corigenţi, iar în ziua cea mare, îți dădeau să bei până te îmbătai ca marinarul și nici nu simțeai când îți luau jugulara, doar simțeai așa o mângâiere, mai clipeai de câteva ori din ochi, mai grohăiai odată de la revedere și gata, erai șorici.
Păi acum cine își mai permite să ţină mai mulți porci, stai singur în coteţ, nu vezi nici lumina zilei, nici mâncare, mai rău ca la Beciul Domnesc. Acum din momentul în care ai fost cumpărat, sarmale scrie pe tine, parcă de măsoară când te cumpără țăranul, să vadă câte opinci ies din pielea ta. Iar cu regulile astea europene, adio țuiculiță sau rom, în loc să te îmbete pe tine, se îmbată țăranul ca porcul și nu se mai trezește o săptămână, până e gata carnea şi trece la “adidaşi”. Și bomboana pe colivă o pun cei care ne confundă cu politicienii. Auzi discuții pe stradă:” Bă ai auzit ce a spus cutare? Dar tu ai văzut ce a făcut ăla?Păi ce e mai breaz? Dă-i mă dracu sunt toți niște porci.” Nu e adevărat, nu au nici o legătură cu noi, porcii adevărați, de la noi omul are un câștig, măcar odată pe an, dar de la ei nici unul, nici măcar din patru în patru ani, ei doar se îngrașă dar de tăiat nu îi taie nimeni, iar de şorici, ce să mai zic, e mai gros ca blindajul antitanc.”
Am vrut să mai stau să aud mai departe, dar m-am ruşinat şi am plecat tiptil să nu ma simtă şi să nu trag eu pentru toate oalele sparte de alţii. Ajuns în casă nu îmi mai venea nici să îl privesc pe Nerro în ochi, pe el, cel care fusese cu mine la toate protestele şi demonstraţiile. El săracu mă privea cu ochii lui mari încercând să mă consoleze, parcă spunându-mi, “lasă tati, trec toate, că uite şi protestele alea de la Universitate, s-au stins, cenuşă s-a ales din tot focul protestatar, totul se îngroapă odată cu morţii. Ce crezi că or să facă ăştia ceva? Vine unul la ei, le promite drobul de sare, le dă de mâncare, un braţ de fân, un os de ros, o ţuică mică, sau câte un post de şef de turmă şi gata. Apoi vine o organizaţie pentru protecţia animalelor, le preia plângerile, se proclamă reprezentant al tuturor animalelor, merge la troc cu şefu, vorbesc muteşte şi se înţeleg ca chiorii şi gata, uită toţi de ce s-au adunat. “
I-am spus că nu se poate, nu se pot comporta şi ei ca oamenii, ar fi prea de tot. Eu încă mai sper ca măcar ele, animalele să nu se lase prostite şi să nu pună botul la toate promisiunile şi minciunile politicienilor, dar mai ştii ? De acuma când nu găsesc pe Tico prin curte ştiu unde e, dacă nu cumva, cine ştie, o avea Nerro dreptate.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Ferma protestatarilor

miercuri, 18 noiembrie 2015

A treia ţeapă


a treia teapa
Legea lui Lavoisier
Imediat după incendiul de la Colectiv şi ieşirea oamenilor în stradă,  spuneam că orice minune, mai ales în România, are perioada ei scurtă de glorie. În cazul ăsta minunea a ţinut până în 3 săptămâni deşi pornise ca o furtună şi în 3 zile protestele atinseseră cifre mari, dar mari doar pentru noi, că în altă parte ar fi trecut aproape neobservate. În Franţa de exemplu,  când oamenii ies în stradă ies cu sutele de mii, cu milioanele.
Spuneam apoi că revoltele sunt ca ploile, nu contează cât de tare plouă ci cât de mult ţine ploaia. Ploile de vară, chiar abundente nu au efecte de potop, nu provoacă dezastre decât local, pe suprafeţe mici. Adevăratele schimbări şi modificări sunt aduse de ploile lungi. Aşa că „ploaia Colectiv” nu a reuşit să schimbe şi nu va schimba nimic de esenţă, nimic profund, nimic la nivel de principii sau naţional, oricât ar încerca sau încearcă unele televiziuni să ne aburească, amăgească şi îmbrobodească acum. A căzut un guvern, vine altul, vor cădea nişte oameni, în locul lor vor urca alţii, în rest nu se schimbă nimic, se schimbă doar garnitura, nu traseul, nici direcţia sau staţia de destinaţie.
Organele „specializate” au demarat ancheta, aceasta se îndreaptă către ceea ce vor cei care anchetează, se vor analiza, cerceta, scoate la suprafaţă şi demonstra numai lucrurile care trebuie demonstrate, vor fi pedepsiţi numai cei care vor ele – organele controlate şi dirijate politic – să fie pedepsiţi, cei care au fost, vor fi în continuare protejaţi de sistem.
Să luăm cazul Gigină. Dosarul a fost mutat de colo-colo până a ajuns acolo unde trebuia, la DNA, indiferent că e cazul sau nu să ajungă acolo. De ce la DNA? Pentru că Koco lucrează sub înalt patronaj prezidenţial, iar preşedintele are nevoie să controleze UNPR-ul. Ce să ne mai ascundem după deget, ce să mai spunem că nu e aşa când aproape zilnic aflăm de câte un mare procuror sau judecător, aproape toţi numai de la departamente anticorupţie sau anti-mafie săltaţi de mascaţi. O să le vină rândul şi la cei care acum semnează ordine de arestare, aşa cum au fost cercetaţi şi cei cu biblia în mână, pentru că şi ei fac acelaşi lucru, arestează la ordin politic. Cum spunea Lavoisier, ” În România obiceiurile nu se pierd, societatea nu câştigă, corupţii se rotesc.”
Piedone, primarul fără vină
Să luăm cazul .. Piedone. A fost arestat, învinuit de „abuz” în serviciu, se ştie că este şi el membru UNPR, este omul lui Oprea, cu ajutorul lui a fost dărâmat Ponta, deci obiectiv atins. Arestarea ca şi râsul de învinuire de abuz în serviciu,(când cei care au profitat de avizele sale ilegale sunt învinuiţi de omor, deci ar fi trebuit ca el să fie învinuit cel puţin de complicitate) arată că de fapt se urmăreşte scoaterea sa de pe lista celor pedepsiţi. Pentru abuz, pedeapsa este între 2 şi 7 ani, dar poate fi cu suspendare. Iar dacă se va dovedi – ceea ce nu mă miră- că cele două femei arestate sunt de fapt capul răutăţii, că ele au comis abuz în serviciu iar săracul Piedone „nu a ştiut nimic” atunci Piedone va scăpa nevătămat şi este normal să fie aşa, datorită încăpăţânării sale şi a lui Oprea de a rămâne în funcţie, deşi strada cerea demisia, a fost forţat Ponta să demisioneze. Este clar pentru oricine vrea să vadă, că acest caz a fost folosit (unii îndrăznesc să spună fabricat) pentru a da cu Ponta jos. În mod ciudat, după căderea lui Ponta, au încetat şi protestele „masive”, numărul protestanţilor a scăzut a doua zi la 10000 apoi, a treia zi la 1000, iar acum deja nu mai protestează nimeni, deşi NU S-A SCHIMBAT NIMIC din ceea ce pretindeau demonstranţii că vor, doar guvernul. Asta mă face să mă îngrozesc pentru că îmi arată că de fapt cei care au protestat au fost în marea majoritate oamenii celor care au profitat de aceste proteste deci oamenii lui Iohannis şi ai serviciilor se ridică la cam 25000 numai în Bucureşti şi pot fi folosiţi oricând ca masă de manevră, de influenţă, de manipulare a opiniei publice interne şi externe. ACEST LUCRU ESTE MAI GRAV DECÂT TOT CE S-A SPUS PÂNĂ ACUM.
Judecătorii, se bat ca chiorii
Tot legat de cazul Piedone, care se dezvoltă pe direcţii care converg către scoaterea sa din culpă, a ieşit mare scandal mare în rândul justiţiei, pe problema eliberării sale din stare de arest preventiv. Inspecţia Judiciară, cea care aşa cum spune regulamentul de funcţionare, „funcţionează ca structură autonomă în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi acţionează potrivit principiului independenţei operaţionale”a considerat- bănuiesc cunoscând dosarul, sau poate, cine ştie, la îndemn politic – că trebuie verificată temeinicia eliberării acestuia. Nimic rău, nimic anormal, deoarece cel puţin teoretic, „verificările efectuate de Inspecţia Judiciară se desfăşoară cu respectarea principiilor independenţei judecătorilor şi procurorilor, supunerii lor numai legii, precum şi autorităţii de lucru judecat.”
Numai că asta nu a plăcut celor ce deciseseră că Piedone trebuie salvat şi atunci au scos şi ei la luptă, forţa ÎCCJ, care se dă puternic la cei care prin lege au dreptul de a verifica orice act de justiţie, că altfel judecătorii ar fi mai tari ca Dumnezeu. Iar ÎCCJ sare la beregata celor de la inspecţia judiciară, deşi NU AU NICI O ATRIBUŢIUNE ÎN ACEST SENS, EI ÎNŞIŞI PUTÂND FI CONTROLAŢI DE INSPECŢIA JUDICIARĂ LA O ADICĂ : „Poziţia Inspecţiei Judiciare de a se autosesiza ca urmare a opiniilor critice exprimate în mass-media reprezintă o atingere de nepermis a înfăptuirii actului de justiţie cu respectarea principiilor independenţei, imparţialităţii şi garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în lipsa oricăror informaţii care să contureze o suspiciune rezonabilă privind posibile abateri disciplinare.” Ei bine eu consider că tocmai această intervenţie a secţiei penale din ICCJ ESTE UN AMESTEC ÎN ACTUL DE JUSTIŢIE ŞI O ÎNCERCARE DE A INFLUENŢA O ANCHETĂ ÎN CURS. Ce face CSM? Sluj?
Nu ştiu cum se va termina acest meci dar ne aflăm în faţa unui alt aspect desoebit de grav, de o bătălie în interiorul Justiţiei, a acelei justiţii care ar trebui să fie imparţială, să împartă dreptatea cu imparţialitate dar de fapt aceasta face jocurile politicienilor, de vreme ce au ajuns să se bată între ei pentru a acoperi sau pedepsi un om care fără îndoială a dat nişte avize ilegale, asta deja este dovedit. Că a făcut-o la ordin politic, pe bază de şpagă sau din simpatii de partid, asta urmează a fi stabilit, dar culpa lui există şi eu aş înclina către complicitate la fapta proprietarilor şi favorizarea infractorului, dacă cei trei vor fi găsiţi vinovaţi de omor. Mă întreb, de ce oare ÎCCJ nu s-a sesizat la fel şi când a fost redeschis cazul Rarinca şi când DNA-ul, deci un procuror a contestat decizia unui judecător, de ce atunci asta nu a fost interpretată ca “o atingere de nepermis a înfăptuirii actului de justiţie”? Întrebare retorică, răspunsul se cunoaşte.
Eu mă aştept ca mâine sau poimâine să citesc în presă, sau să văd la tv că cel puţin unul din judecătorii din Inspecţia Judiciară a fost ridicat de DNA pentru că acum 10 ani a “traversat pe roşu,” ca şi acuma de altfel. Este LMC că Piedone va fi salvat, la fel ca şi Oprea, atâta vreme cât UNPR va schimba majoritatea parlamentară, oficial sau neoficial, declarat sau pe muteşte.
Nelămuriri
Legat de ancheta de la Colectiv, după 3 spătămâni încă nu s-au pus unele întrebări esenţiale. Deşi ni s-a spus că incendiul s-a întins atât de repede datorită buretelui din izolaţia fonică,  eu nu sunt lămurit.  Buretele arde, dar nu se aprinde de la artificii ci numai de la flacără deschisă. Atunci cum s-a aprins, dar mai ales cum s-a extins focul pe tot tavanul, în 15 secunde? Dar despre materialul care acoperea buretele de ce nu s-a spus nimic? Ce era, hârtie, mușama, vinilin?  Au apărut prin presă nişte informaţii cum că stâlpii şi tavanul fuseseră “spălate” înainte de spectacol. Spălate cu ce, de cine şi cu ce scop? Asta se pare că nu vrea să afle nimeni, aşa cum nimeni nu i-a întrebat pe cei care au fost prezenţi şi au scăpat de incendiu, dacă la intrarea în club, se simţea vreun miros specific de petrosin, motorină, diluant, sau orice material inflambil, pentru că acel burette nu avea cum să ardă aşa de repede fără să fi fost îmbibat cu ceva inflamabil. Din păcate, femeia de serviciu, cea care putea spune cu ce şi de ce a fost spălat buretele, a fost una din victime. Ar fi fost o martoră foarte incomodă. Nu merg până acolo încât să spun că incendiul a fost premeditat, sunt însă alţii care o susţin, deşi să fiu sincer nu m-ar mira, iar modul în care de dezvoltă ancheta, ca şi prezenţa în primele minute după incendiu a lui Oprea la locul nenorocirii, mă fac să nu trec peste acest aspect, căci de la Pearl Harbour, 11 Septembrie, Decembrie 89, Mineriade, încoace, am învăţat că atunci când “interesul naţional” o cere, nu doar în România, nici un sacrificiu nu este suficient de mare, iar ţara avea nevoie de un alt guvern, unul de tehnocraţi, al preşedintelui. Sper din toată inima ca această ipoteză care prinde viteză în unele medii, să nu fie adevărată deși, unde este băgat Oprea nu  poți exclude nici o josnicie, oricat de imposibilă ar părea.   Din păcate bâlbele, certurile, incompetenţa, improvizaţiile, ne arată că ceva e putred în Danemarca.
Atentatorii la putere
Este fără îndoială clar acuma, că şi această “minirevoluţie”, de fapt o adunare planificată, manipulată, confiscată şi orientată se poate înscrie în rândul celor din 89 şi 2012 când unii oameni, probabil aceiaşi visători, au crezut că pot schimba ceva, în afară de câţiva oameni, în ţara asta. Nu, nu se poate aşa că şi această piesă de teatru jucată de alţi actori dar după acelaşi scenariu poate fi considerată încă o ţeapă, a treia în lupta românilor cu propriile vise. Realitatea învinge. Numai televiziunile, oricum s-ar numi ele, continuă să ne vorbească despre “puterea poporului” despre “schimbarea sistemului” despre “Victoria Revoluţiei” deşi este clar că totul a răsuflat, zarurile au fost aruncate, Ponta schimbat, revin la putere oamenii promovaţi de Băsescu şi reinventaţi, reevaluaţi  de Iohannis,  îmbrăcaţi în haine tehnocrate. Această schimbare a dat ocazia domnului preşedinte să demonstreze nu numai că vorbeşte greu limba română dar chiar şi că nu o cunoaşte, pentru că numai unul care nu cunoaşte limba română şi nici chiar limbajul politic, poate spune că tehnocrat este tot una cu independent. ŞI VĂ ÎNTREB ŞI EU DOMNUL PREŞEDINTE, CU NOI AVEŢI CE AVEŢI DAR CE AVEŢI CU LIMBA ROMÂNĂ? Şi numai un astfel de om, care a cerut demisia unui premier pe motiv că este cercetat de oamenii lui, mai poate sta în fruntea statului după ce a fost găsit definitiv vinovat de o instanţă, pentru obţinerea unui bun prin fals în declaraţii şi înscrisuri, uz de fals. Pe lângă asta, atentatele din Franţa pălesc, pentru că în Franţa atentatorii nu stau în fruntea statului, dar la noi infractorii da, pentru că chiar dacă dosarul a fost judecat în civil, FALSUL ŞI UZUL DE FALS SUNT DE DOMENIUL PENAL,  numai că nu are cine să deschidă proces intimatului pârât Klauss Werner Iohannis şi mult prea plimbatei doamne profesoare pentru fals şi uz de fals,  pentru că atentează la bunurile altor cetăţeni.
Regret că nu sunt în Brasov, tare aş fi vrut să văd dosarul.
http://portal.just.ro/62/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=6200000000096358&id_inst=62
http://portal.just.ro/64/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=6200000000096358&id_inst=64
A treia ţeapă

duminică, 15 noiembrie 2015

România pe culmi de neatins

sacal
Nu există în lume un popor cum este poporul român. Tragedia de la Club Colectiv a dat ocazia apariţiei unor reacţii atât ale cetăţenilor de rând cât şi ale unor politicieni, care arată mizeria şi sublimul unui popor care nu a încetat şi nu va înceta să uimească niciodată pe cei care îi urmăresc sau influenţează destinul, fie că sunt simpli vecini, prieteni-din ce în ce mai puţini- şacali sau corbi pândind agonia sau distrugerea. Parcă nicăieri în lume nu există la alt popor atâta mărire şi decadenţă, pur şi infect, curaj şi laşitate, înger şi demon convieţuind, manifestâmdu-se deopotrivă, în acelaşi timp, la cote înalte şi sensibil egale, urmări ale aceloraşi evenimente.

Accident sau premeditare?
Puţini se aşteptau la reacţia de protest a populaţiei, după accidentul de la Club Colectiv dar adevărul e că acest accident a scos la iveală – chiar dacă mulţi încearcă să pună batista pe ţambal şi să particularizeze cazul- nişte obiceiuri şi racile ale sistemului, care nu numai că nu pot fi numite accidente dar se pot încadra juridic în termenul de premeditare. Pentru că atunci când tu ca funcţionar al statului fie că eşti primar, consilier, pompier, arhitect, controlor, ştii că nerespectarea unor reguli poate duce la accidente şi totuşi le incalci cu bună ştiinţă de dragul unor şpăgi sau din ordin politic, asta nu se mai numşte accident ci vină, culpă, intenţie. Faptul că unii mint cu bună ştiinţă şi afirmă că nu aveau cunoştiinţă de acest club pentru ca apoi să se afle că de fapt pompierii fuseseră în control şi că sunt mii, poate zeci de mii de locaţii, plecând de la stadioane, până la şcoli şi spitale care funcţionează fără avizele sau îndeplinirea condiţiilor de securitate a cetăţeanului CU ŞTIINŢA ŞI SUB OBLĂDUIREA AUTORITĂŢILOR ŞI A CELOR CARE AVEAU DATORIA SĂ LE ÎNCHIDĂ SAU SĂ INFORMEZE PENTRU CA ORGANELE COMPETENTE SĂ LE ÎNCHIDĂ, ASTA FACE DIN ACEST ACCIDENT UN CAZ COMUN DAR CU TRIMITERI LA DREPTUL PENAL. Iar cei care încearcă să acopere aceste crime cu premeditare nu sunt doar cei cărora le-a căzut guvernul acum o săptămână ci şi cei care au condus înaintea lor şi vor să conducă acuma după ei, împreună cu cei care îi dirijează din fruntea statului. Toţi se dau acuma revoluţionari, în toate partidele şi structurile au apărut “protectori” şi “combatanţi” care deschid gura deşi le pute a usturoi de la două poşte.

Cine papă “profiterol”?
Domnul Zgonea vorbeşte de parcă nu ar fi făcut parte din partidul care l-a ţinut în braţe pe multiplul criminal Oprea, vorbind despre tragedie ca şi când el a locuit până acuma pe Marte şi a venit într-o fugă când a auzit ce s-a întâmplat, să dea şi el o mână de ajutor, “să pună o clanţă” ceva.
Madam Macovei, cea care făcea lobby pe la Bruxelles când cu suspendarea lui Băsescu şi spunea că statul de drept este ameninţat pentru că lumea vrea capul lui Băse, după ce instrodusese un sistem juridic aservit puterii, acuma vorbeşte depre EI, cei care sunt răi, introducându-se cu de la sine putere în categoria NOI cei care am suferit şi suferim. Săraca de ea, cât a suferit ea la alegeri că nu a ajuns preşedinte. Acuma este gata să îi pupe tălpile lui Iohannis, numai să prindă şi ea un loc în guvernul de “tehnocraţi”. Auzi glumă, Monica Macovei tehnocrat. O să moară curcile de râs şi nu mai avem ce tăia de Thanks Giving Day.
Domnul Mihai cel care până acuma ne vorbea despre casa regală, iar acum despre familia regală, pentru că el nu are casă regală are case, multe şi scumpe, se bagă şi el în seamă şi se “împrieteneşte” cu tinerii povestind el cum atunci când a vândut ţara comuniştilor pentru un vagon de tablouri şi două de maşini, tot tânăr şi neajutorat era şi el şi tot tineri erau şi cel care îl sprijineau, (făcând referire probabil la Bodnăraş, Pătrăşcanu, Aldea, Sănătescu, Negulescu) deci iată că există o legătură indestructibilă între el şi tineri. Şi pentru că se poartă România fiecăruia, le spune şi el tinerilor să îşi ia şi ei ţara lor aşa cum şi preşedintele a luat-o pe a lui: “Când am întors țara de partea Aliaților, pentru salvarea existenței Statului român, aveam 22 de ani. Aceeași vârstă o aveau și cei care se adunau, exact acum 70 de ani, la 8 noiembrie 1945, în Piața Palatului Regal, pentru a-și apăra libertatea. Sunt sigur că tânăra generație va ști să găsească, în România ei, justa măsură între atitudinea civică și instituțiile Statului“. După cum se vede, fiecare împarte România cum vrea el şi îşi ia partea lui de Românie, cu păduri şi castele cu tot, îndemnând şi pe alţii să facă la fel. Parşiv îndemn, penibilă încercare de a se include în rândul tinerilor manifestanţi, la 90 de ani, numai ca să aibă şi el partea lui de Românie. Eu îi propun Măriei Sale să îşi ia scumpa familie, să o împartă pe “sectoare”, care prin Bug, care prin Tatra, care prin închisori, care prin ţară, să cumpere 3 vagoane de lumânări şi unul de chibrite şi să facă un tur pe la mormintele celor 180000 de soldaţi trimişi în prizonierat la 23 August când a dat armata pe mâna ruşilor fără să semneze Armistiţiul şi după ce pupă toate oasele şi aprinde câte o lumânare la fiecare mormânt să vină acasă să mai aprindă una pentru sufletul său, lăsând România în grija românilor că de trădători suntem sătui.
Domnul Oprea, cel care nu a ţinut de scaunul de ministru dar nu s-a dat jos de pe el decât formal şi decât după ce Ponta l-a pierdut pe al său forţat de încăpăţânarea şi jocul lui la două capete, se preface că luptă şi el cu “sistemul” dar continuă să semneze documente ca vice prim ministru conducând “ ancheta” în cazul Gigină şi al Clubului Colectiv “ punând la dispoziţia justiţiei” toate documentele pe care justiţia le cere şi îl disculpă sau acoperă pe el. Bun băiat, ăsta da interes naţional.
Domnul Iohannis, preşedintele unei Românii luate înapoi, pe care numai el o ştie, dar de care ţine strâns cu dinţii, după ce le-a dat ordin manifestanţilor să vină la el la Cotroceni, selectând însă el cine merită să intre şi cine nu, a ajuns la concluzia că trebuie să se mai gândească, să se mai consulte. Partidele l-au lăsat cu curul în baltă, şi cei de stânga şi cei de dreapta, la fel cum liberalii şi ţărăniştii l-au lăsat pe Carol al II-lea în 1940, din laşitate. Aşa au procedat şi cei de acuma, pentru că nu se simt în stare să facă faţă provocărilor situaţiei în care se afla ţara. Carol a avut un om la care să apeleze, Ion Antonescu iar acesta a fost nevoit o perioadă să guverneze cu legionarii, partid nou apărut pentru că altfel nu avea suport politic. Astăzi, reeditând istoria, partidele politice i-au întors spatele deşi până acuma se băteau care să guverneze. Numai că nici unul nu vrea să guverneze cu sabia lui Damocles deasupra capului, dar mai ales pentru că nici un partid nu are oameni să facă un guvern curat, dat nici Iohannis unu premier curat. Domnul Iohannis îndeamnă şi el tinerii să facă un partid nou, poate tot cu crucea în mână, sau poate cu mărul. Şi uite aşa va organiza consultări până cade drobul de sare de pe sobă. Dacă tot votbim de repetarea istoriei, să nu trecem cu vederea faptul că astăzi, Iohannis a îndemnat tinerii să îşi ia soarta în mână, să nu mai lase “corupţia să ucidă”, să îşi sume PE DEPLIN ROLUL DE CETĂŢENI ACTIVI, aşa cum şi Iliescu, cu 25 de ani înainte îi chema pe alţi cetăţeni de nădejde să facă acelaşi lucru. Tot ca Iliescu, Iohannis a mulţumit apoi tinerilor şi a venit victorios în mijlocul lor. Mă aştept ca peste 20 de ani cercul să se închidă, domnul Iohannis să nege şi el că i-a chemat şi să fie învinuit de copii lui Koco, de infracţiuni împotriva umanităţii sau a României de dincolo de Cotroceni.

În România, nesimţirea a atins sublimul
Dar dintre toţi cei care încearcă să profite de valul de proteste, fără îndoială cel mai nesimţit şi mai parşiv, care oricum oricât ar fi încercat cineva nu l-ar fi putut întrece, INEGALABILUL, vierme albitor de oase este fără îndoială traian băsescu. Cu un tupeu pur şi simplu incalificabil, acesta joacă acuma rolul patriotului, minţind cu atâta neruşinare încât mă mir că nu se deschide pământul în faţa lui să-l înghită. Sincer, dacă mi-ar spune cineva că s-a spart oglinda când s-a bărbierit sau s-a scobit în urechi, nu m-aş mira, pentru că la cât este de pervers şi de tupeist cred că nici câinii nu i-ar lua o bucată de salam din mână, de teamă să nu fie otrăviţi.
După ce timp de 9 ani ne-a vorbit despre necesitatea cedării de suveranitate, despre Statele Unite ale Europei, despre binefacerile integrării europene, despre importanţă penetrării pământului românesc cu sondele Chevron, despre inutilitatea minelor de aur care trebuiesc date spre exploatare altora, despre necesitatea participării României la crimele din Afganistan şi puparea curului partenerului strategic, după ce a numit la justiţie pe cine voiau americanii, acuma domnul Băsescu vine şi ne spună că “Pot fi și politici în care aliații vor să te vadă slab. Ambasadorul SUA practic a spus <<stați în stradă, să destabilizăm și România, că nu ne ajunge Republica Moldova și Ucraina”. Auziţi tupeu de ordinar, auziţi cum muşcă mâna care l-a hrănit timp de 10 ani şi face pe patriotul, pe naţionalistul, numai pentru că a simţit el că tinerii nu sunt prea încântaţi de bazele militare americane din România iar de când Vadim Tudor nu mai e, trebuie să îi ia cineva rolul şi electoratul nu? După ce spune că nu e nici o problemă dacă ne pleacă doctorii din ţară, “dacă vor să plece , treaba lor, să plece” acuma mizerabilul schimă foaia şi le plânge de milă: “Marea problemă e cu acești demagogi care ne spun <<luați refugiați sau vă tăiem fondurile de coeziune!>>. Acești demagoci ne iau mii de doctori, mii de ingineri IT, mii de specialiști în orice alt domeniu. România trebuie să înceapă să se apere. Eu am spus asta de câteva ori în Consiliul European.
Ambasadorii ieșeau să consolidieze mesajele mele nu să aibe inițiativă și poate pe urmă să iasă președintele să spune ce a zis ambasadorul. Acum a rămas spațiul gol. Dacă nu joacă politicieni, joacă ambasadorii.
Nu vreau să fiu jignitor, dar să spun: obrăznicia, acțiunea unor ambasadori a unor state de multe ori în ultimele luni e fără mandat de mesaj.
Ambasadorul spune <<stați în stradă să destabilizăm și România că nu ne ajunge Republica Moldova și Ucraina. Ar fi trebuit să fie chemat la Ministerul de Externe și atenționat”
Aţi văzut undeva în lume, în istoria unui stat un demagog mai mare decât acest vierme? Nu spun că nu ar avea dreptate în ceea ce spune dar să spună el asta, el care făcea numai ce spunea Gittenstein, Barroso, Nulland, Hillary şi care se milogea pe la Sarkozy şi Berlusconi să îl bage în seamă făcând naţiunea de râs? Nu cred că mai există în lumea asta un alt exemplar care să îl egaleze, iar în România, nesimţirea a atins sublimul.

Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria!
Toţi aceşti indivizi enumeraţi mai sus, împreună cu cei de lângă ei, duşmani sau prieteni, colegi de partid sau opozanţi politic, se prefac că vor schimbare, se prefac că au înţeles ce vor românii, se prefac că luptă împotriva corupţiei, dar de fapt o menţin, aşa cum Oprea, campionul corupţilor e menţinut nu doar în libertate ci chiar la putere, semnând în continuare documente oficiale ale guvernului deşi a delegat responsabilităţile de ministru de interne lui Botoş, dar şi-a păstrat atribuţiunile şi ştampila de vice prim ministru, conducând în fapt guvernul, pentru că Iohannis are nevoie de el. Mai crede cineva în băile de mulţime ale preşedintelui, mai crede cineva în justiţie şi pedepsirea vinovaţilor? În Piaţa universităţii, după 5 zile au mai rămas 1000 de oameni. Asta a fost, minunea s-a terminat, mişcarea a fost confiscată de Iohannis, cine va mai rămâne de acuma pe stradă şi va cere schimbarea clasei politice, va fi considerat provocator, destabilizator, golan.Vor fi acceptaţi numai cei care au înţeles şi pus în practică îndemnul domnului preşedinte din seara zilei de 01.11.2015 , la fel cum au înţeles îndemnul şi “tinerii” care voiau să facă plajă în Noiembrie 89. De acuma încolo nu ne rămâne decât să numărăm zilnic trupurile cadavrelor celor decedaţi şi să lăcrimăm duios, repetând satisfăcuţi şi mândri mesajul scris pe frontispiciul Monumentului Eroilor de la Muzeul Măgura : “Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria!”. Nu există în lume …
http://m.b1.ro/stiri/politica/basescu-pot-fi-si-politici-in-care-aliatii-vor-sa-te-vada-slab-ambasadorul-sua-practic-a-spus-video-130365.html

România pe culmi de neatins