luni, 30 decembrie 2013

Ciofeiul, sau micul scăldător



coman si grapini
Când eram eu mic mic, cât de mic să zic eu, cam cât este Ponta când intră la discuţii cu FMI, sau cât era  Băsescu când se milogea de Sarkozi să îl bage în seamă, sau Nicolicea când a fost chemat la ambasada Statelor Unite ale SUA, părinţii ne întrebau ce vrem noi să ne facem când vom fi mari, cât de mari, cam cât Marele Zid Chinezesc.Eu răspundeasm că vreau să mă fac vânătoi, şi am mers pe răspunsul ăsta cam până prin 76 când m-a tras colegul de bancă din liceu de mână şi mi-a spus că dacă tot îmi plac puşca  şi cureaua lată, să mă fac militaur. Şi aşa am ajuns din silvicultor, ofiţăran. Fratele meu geamăn, deşi geamăn, avea alte vise, el voia să se facă ciofei. Ai mei nu înţelegeau ce spune şi mă rugau pe mine să fac translaţia, pentru că gemeni fiind eu cu el vorbeam aceeaşi limbă.Eu mă miram că nu înţeleg ce spune Nelu, şi le răspundeam senin că e simplu, vrea să se facă ciofei, ce mare lucru. Este adevărat că noi dezvoltasem un limbaj un pic mai aparte, pe care nu îl înţelegea oricine, cam aşa cum vorbesc acuma politicienii, sau cum explica Zgonea cum a fost cu votarea la miez de noapte în comisia juridică. Când l-am auzit explicând cum a fost cu întâlnirea de la miezul nopţii a comisiei juridice mi-am  adus aminte cum vorbeam eu cu frate-meu:
“-Te!
- Ţe?
-Totoiu tata buzai!”
După aceste replici urma un hohot de râs în doi la care părinţii priveau cam cum privea Duşa la Ponta când i-a spus că el este ministrul apărării, dar Oprea este cel care îl conduce.
Dar să revenim la ciofei. Ceva  mai târziu au aflat şi părinţii că Nelu voia să conducă maşina, adică să se facă şofer. Asta voia el, să se facă şofer. Să fiu sincer, atunci pe vremea aia când eram eu mic mic, eram mândru, cu fratele meu, eram  convins că este singurul care vrea să se facă ciofei. Dar acuma, după 50 şi de ani aud cu surprindere şi dezamăgire că nu era singurul, mai era cineva care ca şi el, probabil a visat dar a şi ajuns   .. auto, apoi deputat prin redistrubuire, sau la miloagă  sau şi mai clar prin fraudă pentru că cei peste 100  de extra-parlamentari ajutaţi la trocul redistribuirii au fost primiţi în parlament prin încălcarea legii electorale en gros şi en detaille. Am urmărit suferinţa domnului Coman atât cât am auzit printre alte ştiri şi curios am intrat să ascult destăinuirile acestuia  de pe vremea când se pare că încă mai era PPDD-ist şi nu plecase la PC cu gândul că dacă e într-un partid la putere, scapă de cercetări. Oameni buni, citiţi dar mai ales urmăriţi interviul luat domnului deputat dacă vreţi să vedeţi cine ne face legile.
 Reporter: -Faceţi demult politică ?
 Coman Gheorghe :-în primul rand politică nu fac, dar având mai mulţi prieteni am organizat mai multe organizaţii la un partid, care nu pot să-l…şi având….
R:-înainte de PPDD
CG:-Înainte de PPDD. Locuiesc în .. jurul… în oraşul Buzău. Am şi o casă de vacanţă în localitatea Năeni sat Vârf , care este, am făcut-o când a trebuit, acuma… sunt în Buzău, în colegiul 5, cel mai important este oraşul  Pogoanele ..
R:-Şi acuma aţi candidat din partea PPDD, de ce  v-a atras acest partid?
CG:-Sincer…. îîîîîî am avut o înţelegere cu cineva care trebuia să candidez la un anumit partid şi nu s-a putut. Şi ultima, cu o săptămânăăăăăă…  până în alegeri m-am hotărât şă candidez.
R:-Dar ce v-a determinat să faceţi pasul ăsta să candidaţi pentru un post de parlamentar?
CG:- Ce să mă determineeee,  în general aş fi vrut şi eu să văd cum este ca parlamentar.
R:- Şi ce mesaj aveţi domnul Coman pentru cei 5 mii de votanţi ai dumnevoastră?
CG:- Mda, în primul rând şi în primul rând nici nu am intrat binecum se spune   în pâine, astăzi am fost la Bucureşti care am dus nişte amendamente, vre-o 40, pentru anumite localităţi, nu pot săăăă …
R:-Ca să continuăm prezentarea dumnevoastră, aş vrea să le spuneţi telespectatorilor noştri care este meseria dumneavoastră de bază, înainte de a fi parlamentar …
-CG: Ăăăăăăăăăăăăă, deciii, meseria mea …ăăăăăăăă,  înainte de a fi ăăăă parlamentar , domnuleeeee, să vă spun sincer, îîîîîîîîîîîîîîî, AUTO. Meseria mea este AUTO.”
Acest  ales al neamului, deputat de Buzău, parlamentar al României, urmărit de DNA, prins în flagrant de luare de mită după cum declară procurorii, semianalfabet, agramat după cum se observă, care intră în parlament ca să vadă şi el cum este acolo, ţine cu încăpăţânare de scaunul câştigat cu un sufragiu de sub 20% votanţi, prin troc politic, are tupeul de a spune că nu îşi dă demisia, că dacă cumva cine ştie cum, (poate  din greşeală sau prin cine ştie ce inginerii) este găsit nevinovat? Cine îl aduce pe el înapoi ? Are dreptate autistul, sau cum se spune la cei cu meseria auto, că nu a spus nici şofer, nici mecanic, deci nu e nici mecanic, nici şofer, el  e auto, sau autist că automobilist nu pot spune şi nici autor.  Domnilor, de la declaraţiile acestui deputat s-au pus în mişcare toate rotiţele sistemului legislativ s-a luat legătura cu madam Câmpeanu se fac demersuri pentru introducerea meseriei auto în nomenclatorul meseriilor din România, numai ca să poată procurorii să completeze corect rubrica “meseria de bază” din dosarul de “studii” al domnului deputat. Fratele meu Nelu,  a venit timpul să cerem socoteală celor care spuneau că noi nu vorbeam  româneşte când eram mici mici.  Am scăpat, ciofeiul este în mod cert mai aproape de şofer decât auto de …. orice. Cu toate astea, să fiu sincer, dar fără a jigni pe adevăraţii meseriaşi ai volanului, “tiriştii” care fac o meserie deosebit de solicitantă sau pe mecanicii care sunt doctorii maşinilor, ascultând interviul “autistului” Coman, nici nu poţi spune despre domnul Coman altceva decât că a terminat şcoala de … auto, că numai acolo se vorbeşte cum se exprima domnia sa. De fapt,cred că  nu poţi spune nici că a terminat-o, poate doar că a început-o.
Acuma trecând peste ridicolul declaraţiilor, nu înţeleg de ce se face atâta caz de acest auto. Este şi el o altă cărămidă în zidul parlamentului, unde au intrat lăcătuşi au avut loc şi auto, unde au fost frizeri şi tâmplari de ce nu ar fi şi ciofei? Frate-meu, cu colegii tăi de şcoală, şi ai mei nu facem şi noi 5000 de voturi ? Ce spui, încercăm să vedem şi noi cum e prin parlament? Dar numai în parlament, la Rahova o să ne spună alţii cum e că sunt destui clienţi  întraţi tot aşa în parlament, la redistribuire.
Probabil televiziunile vor mesteca încă câteva zile, poate până la sfârşitul anului acest caz, ştiriştii vor fi şi ei bucuroşi că au despre cine vorbi-era să spun râde- se vor întreba dacă e vinovat sau nu, dacă se vor găsi probe, dacă va fi condamnat. Mai contează? Ceea ce trebuia să ştim despre el am aflat. Va fi un bun exemplu pentru  raportul  MCV, o dovadă că palamentarii nu sunt feriţi  de braţul lung şi orb al legii cu toate modificările făcute codului penal şi cu legea amnistiei cu tot şi toată lumea va fi mulţumită. Am văzut la tv şi reacţia unur colegi parlamentari foarte supăraţi pe el dar şi dezamăgiţi că a pus botul pentru o sumă aşa de mică. Unii dintre ei mai că nu au spus : “dar bine domnule, să fii prins pentru o sumă aşa mică, e jenant, ne strici preţul.” Cred că de fapt ăsta este motivul pentru care deputaţii au făcut cvorum şi au dat aproape la unison dezlegare la îndosariere. Cu aşa deputaţi, scade prestigiul dar mai ales piaţa şpăgii. Păi se poate domnule să ceri atât de puţin ? E jenant, sau aşa cum spunea lăcătuşu Zgonea, nu face cinste Camerei Deputaţilor.
Fac o paranteză pentru a spune un banc pe care cazul lui Coman mi l-a adus în memorie. Un tânăr se angajează cioban  la o stână. După un timp se interesează si el tânăr fiind cum se rezolvă nevoile sexuale, când are şi el bilet de voie, când poate să îşi cheme iubita sau dacă sunt fete care vin pe la ei. I se spună că până în toamnă să îşi ia gândul de la femei. Băiatul mirat întreabă : Bine şi cum facem cu problema .. sexuală?. I se răspunde degajat că sunt destule oi în stână. Băiatul a crezut că tovarăşii râd de el, dar a observat apoi că uneori dispărea câte unul seara şi se întorcea parcă alt om . A urmărit şi a văzut că şi ei procedau cum spuseseră.  Şi atunci a prins curaj şi într-o seară, se duce şi el în stână. Când se întoarce  observă că colegii nici nu se uitau la el si după câtva timp întreabă ce s-a întâmplat, de ce se uită urât la el. Este întrebat unde a fost şi ce a făcut şi el spune unde a fost şi  ce a făcut iar ei îi spun că din cauza asta sunt supăraţi.
-Bine-zice el, dar voi aţi spus să fac aşa şi şi voi tot aşa aţi făcut, de ce mă condamnaţi ?
- Păi bine măi berbecule, din toată stâna, tocmai pe urâta aia ai ales-o, ce dracu, ne faci de ras!
Cam aşa a fost şi cu ciofeiul, deputaţii sunt supăraţi nu pentru ce a făcut ci pentru că i-a făcut de râs prin preţul cerut.  
Revenind la lucruri mai serioase, săracu Coman, nici nu ştie ce l-a lovit, nu ştie de unde i  se trage, că doar nu a cerut cine ştie ce şi din ce primea, organiza şi el câte o agapă de partid. De unde să ştie el că guvernul avea nevoie să arate lumii interne şi externe că este angajat în lupta anticorupţie la “nivel înalt” şi că discuţiile de taină pe subiectul imunităţii şi codului penal nu împiedică cercetarea demnitarilor. Păi prin cine să dea exemplu guvernul prin Şova  sau Oprea? Doamne fereşte! Dau şi ei exemple prin cei care oricum conform legii nu prea aveau ce căuta prin parlament, oameni de genul Solomon, Neţoiu, Coman şi alţi 30 ca ei. Cum care 30? Cei  care au votat NUP cu gândul la soarta lor. 
Interesant este că ciofeiul Coman, întrebat despre proiectele sale şi intenţiile legislative a spus că are de gând să “facă câteva legi” pentru că la  el legile se fac cum face el  şi fântânile, că are instalaţie de forat proprie şi  personală şi probabil o să îşi ia şi instalaţie de făcut legi şi o să facă câteva, iar una dintre ele va fi “ca să nu mai fie să fugă câte un parlamentar de la un partid la altul sau un primar sau aleşi locali”.  Pe 29.04 2013,ciofeiul Coman avea în mână hârtia de “transfer” la PC, deci a rămas fără cel mai important proiect al său ca parlamentar. I-au rămas ca variante “ anumite şcoli, anumite drumuri, anumite grădiniţe care eu le-am mai făcut”.
Aceasta este fauna parlamentară. Fiţi mândri buzoieni dragi, voi aţi pus ştampila pe numele lui, fiţi mândri români, noi am ales aceasta faună politică, această floră multicoloră dar cu miros de hazna. Aceştia sunt copii care când erau ei mici  mici “s-au căcat în scăldătoare”, cum se spune în popor,  iar acuma fac acelaşi lucru cu voturile noastre, cu legile şi Casa Poporului. Domnul Ponta a venit la putere promitând că ne scapă de Băsescu dar nici nu fusese ales bine şi semna un act de coabitare prin care se .. “scălda” pe cel mai mare proiect al său de pe timpul campaniei. Acuma actul este bun, se poate şterge cu el.  Domnul Coman  dorea să facă o lege  “ca să nu mai fugă câte un parlamentar de la un partid la altul”, dar nici nu a intrat bine în parlament şi a fugit la alt partid. El e micul scăldător, s-a scăldat în copaie.  Ponta e baciul, el lucrează la nivel macro, nu se face de râs, el a avut piscină.  
P.S. Nici nu vreau să ştiu câte puţuri va fi nevoit să foreze săracul ciofei, ca să scape de belea. O să îi pulseze muşchii săracul de el tot pompând.
„Meseria mea este auto”. Care este nivelul intelectual şi cum vorbeşte deputatul PC prins în flagrant miercuri de anchetatorii DNA

Ciofeiul, sau micul scăldător

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Armata română pe mâna cui – partea a doua- Spusu


Oprea si Zisu
Încercam  în articolul precedent „Armata pe mana cui – activii” să  arăt o mică parte, din aberaţiile din armată şi cine sunt cei care le produc, sau mai bine spus cei care au adus armata romana alături de clasa politică română acolo unde a ajuns astăzi. Marea dramă însă nu este faptul că politicieni fără scrupule, gen Băsescu, Boc, Iliescu, Constantinescu, şi toţi conducătorii de partid şi de stat de după 89  au adus armata acolo unde este şi economia adică pe ultimul loc în Europa, ci faptul că acest lucru s-a făcut cu ştiinţa, ajutorul complicitatea, şi chiar largul concurs al generalilor armatei, a şefilor de structuri care fie din teamă că îşi pierd scaunele fie din dorinţa de înavuţire, fie din servilism, incompetenţă şi lipsă de verticalitate au închis ochii, au tăcut, au înghiţit, sau au pus mâna, au ajutat, au dus la îndeplinire, au executat au sprijinit iar unii chiar cu exces de zel acest proces de distrugere a sistemului naţional de apărare deşi rolul lor era să îl apere. Culmea este faptul că nici unul dintre aceşti generali sau ofiţeri de paie, trădători ai propriului sistem, pe care militarii ar trebui să îi rejecteze dacă ar mai avea un dram de onoare şi respect faţă de haina militară, nu a înţeles că sunt simpli pioni pe imensa tablă de şah a politicii şi hoţilor naţionali, că de cele mai multe ori, ei sunt cei care trag după ce sunt folosiţi de nişte neica nimeni cu patru clase. Este umilitor şi degradant să vezi cum un ilustru necunoscut, bişniţar de cartier, ajuns pe liste de partid şi apoi pe cele parlamentare sau la conducerea câte unei urbe prin spagă şi „cotizaţii” care put cât un GAZ de garnizoană, ajung să comande unui general sau colonel care are pretenţia că a făcut oarece ore de tactică şi strategie şi înţelege ce înseamnă manipularea. În ultimul timp din ce în ce mai mulţi ofiţeri ai armatei sunt trimişi în judecată pentru diferite cauze, printre care abuzul în serviciu  este pe primul loc. Nu vede nimeni că nici unul nu este condamnat pentru un delict.. să îi spunem personal, în care să nu mai fie implicat altcineva şi că toate faptele imputate sunt legate de favoruri sau abuzuri comise la ordinul, cererea, indicaţiile sau în folosul altora, de regulă oameni politici? Sunt chiar atât de proşti şi cei care au făcut şi cei care fac astfel de fapte încât să nu vadă că cei pentru care au călcat pe bec rămân în picioare, beneficiază de imunitate, li se găsesc vini minore pentru care sunt doar amendaţi, sau în cel mai rău caz  sunt condamnaţi cu suspendare, în timp ce ei militarii îşi pierd serviciul, gradele, pensiile şi onoarea pe veci? Scriam cândva despre cei 5 din ultimii 7 şefi ai SMG, care fie au fost cercetaţi şi au dosare pe rol fie au fost condamnaţi definitiv. Pe lângă ei sunt zeci de colonei, sau alţi ofiţeri de diverse grade care au dat uniforma militară pe cea în zeghe şi toţi numai pentru că au lucrat în beneficiul unor potentaţi ai zilei care i-au folosit şi convins că nu vor păţi nimic. Oare atât de proşti să fie ofiţerii armatei încât să nu realizeze că sunt folosiţi apoi aruncaţi ca o măsea stricată şi că justiţia nu lucrează pentru adevăr ci pentru cei care o conduc şi întră cu bocancii în ea?
Dar  pe lângă ei sunt şi generali „deştepţi” care au băgat în închisoare oameni politici, iar ei stau ÎNCĂ merci  bine în libertate. Becali, Babiuc cei care au făcut afaceri imobiliare cu armata, au intrat în puşcărie, iar unii generali care au fost în miezul evenimentelor sunt încă în picioare. De fapt afacerile cu terenurile armatei au fost şi sunt încă printre cele mai profitabile. Domnul Ponta se chinuie de ani buni să pună mâna pe terenurile depozitului militar de la Rânca nu mai e nevoie să spun de ce şi sunt convins că până la urmă le va avea el sau cineva din neam, dacă nu cumva sunt deja amanetate. Şi  cazuri de  genul acesta sunt cu sutele, căci armata a ajuns la 40% nu numai în ceea ce priveşte nivelul de operativitate ci şi  în ceea ce priveşte terenurile. Unde s-au dus aceste terenuri , cine a primit banii pe ele şi cine parandărătul? Fostul ministru Dobriţoiu spunea că cedarea terenurilor armatei, aparţinând unităţilor disponibilizate ar fi o sursă de obţinere de fonduri pentru minister. Ce glumă bună. Păi de ce să câştige ministerul când poate câştiga câte un general sau un politician. Decât să faci acte de vânzare cumpărare între minister şi un eventual cumpărător, să ceri expertiză, evaluare, etc, mai bine dai o OUG prin care treci terenul din proprietatea MApN  în proprietatea comunei, că ştie el primarul cui trebuie să îl dea şi primarul este mult mai fidel. Bineînţeles că parandărătul îl primesc cei care sunt la conducerea ministerului, generalii care declară că terenul nu mai este de folos armatei sau propun schimbarea acestuia cu altul care ar fi vezi doamne „de importanţă deosebită” cum a fost cel din Ştefăneşti şi gata afacerea. Ceea ce nu spune nimeni este că de pe timpul lui Babiuc şi până în prezent cu o scurtă pauză cât a fost la conducerea ministerului domnul Dobriţoiu, care l-a „promovat” undeva pe la rezervele statului, la butoanele tuturor contractelor armatei a fost generalul Zisu, căruia activii îi spun Spusu, ca să nu fie cenzuraţi de servicii. Fiind şeful logisticii a supravizat, aprobat, avizat, expertizat, evaluat, propus, toate contractele armatei cu semnătura sau simplu acord verbal. Acest fapt este o realitate nu este o insinuare, insinuare ar fi dacă aş spune că toate aceste acorduri, avize,  aprobări, propuneri, ar fi dubioase, dar eu nu spun aşa ceva. Alţii însă care au lucrat sau lucrează încă în domeniu ca şi unii dintre cei care au avut ocazia să facă cercetări, au sesizat unele să le spunem curiozităţi în anumite contracte. Dacă e să ne facem referire la renumitul caz Becali şi tot ar fi ceva. Acolo frauda a fost constată şi dovedită în instanţă. Au căzut ministrul apărării şi şeful de stat major care au facilitat afacerea dar ei nu au fost singurii care au semnat documente sau au pus umărul la încheierea afacerii. Oare cel care administra terenurile armatei  a armatei nu a avut nici un rol? Nu i-a cerut nimeni părerea, nu a cunoscut datele problemei? Şi dacă le-a cunoscut ce a făcut? Ce hârtii a semnat, ce ordine a dat  şi de ce? Ce ordine a executat şi de ce nu a pus în aplicare prevederile art 8 din legea 80? Aceste întrebări ar trebui să preocupe pe toţi cei interesaţi de aplicarea legii şi pedepsirea vinovaţilor. Într-un articol apărut pehttp://www.agentia.org/anchete/generalul-zisu-jefuieste-mapn.html ni se face o descriere foarte amănunţită a unor licitaţii cu cântec intrumentate -se spune acolo- de domnul Zisu. Cine vrea să se documenteze să citească. Cine vrea să afle mai multe mai poate găsi unele date şi pe alte pagini care au rămas în picioare, pentru că aşa cum spunea un cititor, articolele despre domnul zisu dispar din presa on line, dacă nu eşti pe fază, brusc adresa nu mai poate fi accesată. Şi acest lucru spune ceva şi mă întreb dacă domnul Zisu are un sistem propriu de căutare şi scufundare a articolelor care îl vizează, ceea c ear fi un delict penal, fie anumite sisteme sau servicii specializate ale MApN   îi fac acest favor şi asta este şi mai grav pentru că dovedeşte că un sistem care ar trebui să se ocupe de duşmanii ţării, se ocupă de clienţii sau duşmanii personali ai unor persoane private. Să nu îmi spună nimeni că în acest fel este protejată imaginea armatei, pentru că asta nu înseamnă protejarea imaginii armatei, dimpotrivă. Dacă persoane ca Zisu au ajuns să fie reprezentative pentru armată iar STS de exemplu se ocupă de imaginea lui, înseamnă că armata este plină de generali de mucava gen Onţanu avansaţi la apelul se seară şi armata a devenit bătaia de joc a societăţii. Sunt curios să ştiu şi eu pentru ce fapte a fost avansat domnul Zisu, nu că aş contesta ceva dar sunt curios cum justifică domnia sa avansările, că în ceea ce îl priveşte pe naş Oprea, m-am lămurit, nici chiar el nu a fost în stare să spună de ce a obţinut toate gradele, cerându-i reporterului care îl întreba să îl întrebe pe cel care l-a avansat. De ce spun că Zisu nu poate reperezenta imaginea armatei? Pentru că nu pot crede că despre toate cadrele armatei se spune ceea ce se spune despre el prin ziare căci dacă s-ar scrie aşa despre toţi ofiţerii armatei, atunci putem declara că nu mai avem armată de loc. Câteva exemple:
Nici Oprea nu reprezintă fala armatei române, cei doi sunt ca Tusea şi Junghiul unei armate aflate în descompunere. Despre Oprea, care a stat mai mult în fruntea politicii dâmboviţene deci a fost mai mult la vedere se ştiu destule. Dar ca să nu se supere cumătrul Zisu, dau un link şi despre şeful UNPR pentru că sub conducerea lui, gradele , dcoreaţiile şi uniforma militară au devenit obiecte de talcioc. http://qmagazine.ro/actual/antajul-din-armat/
Armata română este în descompunere totală atât la nivel înzestrare, stare de operativitate, pregătire, personal, calitatea personalului, învăţământul militar, asistenţa medical, cât şi moralul dar mai ales morala. Iar dacă Zisu va ajunge locţiitorul şefului SMG apoi şef, aşa cum se zvoneşte, atunci pot spune că generalii care încă mai lucrează pentru armată, mai ales stafful SMG  nu sunt generali, nu sunt ofiţeri,sunt oameni de paie, păpuşi, nici măcar distractive ca păupşile Muppets. Asta e opinia mea  şi nu văd cine mi-o poate schimba.
Armata română pe mâna cui – partea a doua- Spusu

vineri, 27 decembrie 2013

Colindătorii lui Becali


jandarmi colindatori
Credeam că  după ce Jiji  a intrat în puşcărie mai luăm o pauză şi scăpăm de becalizarea emisiunilor Tv  dar nici o şansă. Aproape nu este zi lăsată de Dumnezeu  să nu auzim pe măcar un post tv câte ceva despre infractorul cel mai mediatizat al ţării. Ştirile sunt de fiecare dată aceleaşi, doar epitetele diferă de la o televiziune la alta, unele merg pe senzaţional, unele pe extraordinar, altele pe incredibil, pe „bombă” , pe şocant, fierbinte, dar subiectul este acelaşi, Gigel  vrea acasă şi toată lumea trebuie să ştie asta. De când nu mai are cine să îl filmeze „fără ştirea lui” şi nu mai poate fi înregistrat, decât ne face semn de după geamul dubei sau arată o cruce, dar nu e crucea lui, căci aia ar trebui să fie mare. Dar ca să nu uite lumea că există televiziunile avide de „senzaţional” sau interesate  de banii lui Becali, ne invadează zilnic camerele cu informaţii de doi bani. Doar informaţiile sunt de doi bani, că bănuiesc că plata pentru reclama mascată, presiunea mediatică şi încercările de sensibilizare a celor care au făcut din justiţie un căţel de companie şi îl scot la „plimbare” din când în când ca să nu se „plimbe „ în casă, trebuie să fie plătite foarte gras, altfel nu văd de ce s-ar îngrămădi toate ştiristele să ne dea informaţii pe care nu le cere nimeni despre avatarurile lui Jiji. Mă întreb ce ar fi prezentat şi mai ales cât şi cum, actualele domniţe care ne vorbesc despre Jiji, dacă pe timpul lui Terente ar fi existat televiziune. Fără îndoială că am fi avut parte numai de Terente 24 din 24, chiar şi fără să plătească cineva pentru reclamă şi lobby.
Speram ca măcar Crăciunul să îl fac liniştit fără să aud despre Becali, dar se pare că nu îmi cunosc concetăţenii sau nu am apreciat la adevărata valoare setea de bani a televiziunilor de doi lei. Recent ne-a fost prezentată pe post tentativa de colind la palatul infractorului naţional. Zeci de „colidători” s-au dus să îl “colinde” pe Jiji la Palat, cum o făceau de ani de zile, deşi persoana fizică se afla la studii. Cât de dus cu capul poţi fi să mergi să colinzi pe cineva ştiind că nu e acasă? Priveam la cei veniţi să dea cu gura şi m-am lămurit: pomanagii, „promotori” din cei care nu iartă nici o promoţie la tigăi prin supermarketuri, aurolaco- „maidanezi”, beţivi de competiţie sau alcoolici anonimi, mulţi dintre ei încă bronzaţi deşi suntem în plină iarnă, într-un cuvânt toată flora şi fauna străzilor fostului Mic Paris. O să spuneţi că sunt răutăcios, că nu am nici un pic de înţelegere faţă soarta bietului latifundiar, de bunele intenţii ale colindăreţilor şi nici respect faţă de tradiţiile naţionale. Dacă tradiţia naţională înseamnă cerşitul, atunci recunosc, nu am nici un pic de respect faţă de ea. Pentru că oamenii pe care i-am văzut venind să îl „ureze” pe absentul Becali nu veniseră acolo să îl colinde, nici să îi dorească „însănătoşire grabnică” ei veniseră  ca în fiecare an la bani. Sperau că acum chiar dacă nu e el acolo, să vină cineva, unul din verii  şi nepoţii lui să împartă „bunăvoinţa europeană” dar au luat ţeapă. Au luat ţeapă din două motive, în primul rând pentru că nimeni din familie nu îşi permite să îşi facă de cap cu banii lui Becali, eventual dacă era acolo MM, ar fi putut face asta, că se pricepe, dar altcineva nu are voie şi în al doilea rând că dacă Jiji e la întristare, ce motiv ar fi avut el să dea bani? Povestea cineva că a asistat la o interesecţie la un „act de caritate” a lui Becali, pe vremea când putea să circule fără cătuşe la mâini. La un stop, un mic „intreprinzător” a venit la maşina lui să ceară o „sponsorizare” iar Becali l-a luat scurt: „pleacă bă de aici ce vezi vre-o televiziune p aici?” Asta spune cam tot despre gesturile lui Becali. Nu am o părere mai bună nici despre intenţiile celor care s-au dus să îl „colinde” pe împricinat pentru că dacă gândul lor ar fi fost în spiritul Crăciunului,sau dacă le-ar fi păsat cât de cât de soarta lui,  s-ar fi aliniat frumos la poartă, ar fi cântat şi urat din inimă, fără să aştepte ceva din partea cuiva, aşa cum s-a întâmplat cu cele câteva zeci sau sute de oameni adevăraţi  care s-au dus să colinde la casa unei fetiţe bolnave de leucemie şi au colindat fără să aştepte nimic, numai ca să îi facă o bucurie şi să ştie că oamenii  se gândesc la ea. În aceste colinde şi gesturi cred eu, astfel de evenimente trebuie să prezinte toate televiziunile, nu să moară de grija unora care stau numai cu gândul la pomeni sau a celor care fac pomeni  ca să afle lumea că sunt”creştini”.  Cât de creştin eşti când faci avere prin fraudă, luând bani şi bunuri pe căi necinstite, sau când spui „ nu înţeleg de ce iese lumea în stradă la arabul ăla Arafat“. În creştinismul lui, acest cioban autohton nu înţelege că arabul Arafat  a făcut pentru români mai mult bine decât a făcut el cu toate pomenile lui  făcute cerşetorilor cărora le întreţine astfel viciul şi chiar cu toate bisericile  făcute spre bucuria altor pomanagii care după cum spunea şi Creangă, iau şi de la vii şi de la morţi. Dar ca şi în cazul colindătorilor, şi în rândul pomanagiilor blagosloviţi de Becali sunt şi exponenţi ai bunei credinţe. Însă colindul pomanagiilor de la palatul lui Becali de anul acesta s-a încheiat cu o  mare dezamăgire, fără colind, pentru că unde nu e ban, nici sentiment nu e în lumea lui Becali. Anul acesta, banii pentru colind i-au luat televiziunile care au prezentat.. ştirea în încercarea de a sensibiliza puterea judecătorească. Televiziunile au marele avantaj că pot „colinda” permanent, ele nu au nevoie de evenimente deosebite, ele fabrică aceste evenimente şi pot face Crăciun din magiun aşa că Jiji, pompează băiatu, pompează în televiziuni, că în baza avocaţilor o să ieşi de la mititica cu barbă albă. Crăciun mediatizat Jiji!
Colindătorii lui Becali

joi, 26 decembrie 2013

Armata pe mana cui ? Partea I – activii

zisu-danila-si-dusa
Spuneam acuma ceva timp că armata nu mai are bani nici să îşi înmormânteze morţii. Nu era o figură de stil, la Oradea un colonel în rezervă a fost privat de onorurile complete din cauza lipsei cartuşelor de manevră necesare salvelor regulamentare. În aceeaşi perioadă a explodat şi “marea realizare”, Carta Albă a Apărării,   a guvernelor de după 89, dar în special de când la conducerea armatei s-a aflat domnul Oprea, aducerea nivelului operativ al armatei sub 40%. Că Oprea a fost ofiţer de logistică dar se declară jurist aproape că nu mai contează, şi aşa logistica armatei a încăput pe mâinile pricepute ale amicului Zisu un alt general promovat pe baza serviciilor, că doar provine şi el din servicii nu? O nouă ştire apărută cu ocazia noilor numiri în fruntea categoriilor de forţe m-a făcut să  tresar. Se spune că domnul Zisu, cel care domină tot ce ţine de înzestrare şi dotare în armată, ar fi propozabil pentru funcţia de locţiitor al şefului SMG pentru a fi pregătit pentru a-i lua locul motanului Dănilă, pupila prezidenţială, la şefia SMG. Nu ştiu cât de adevărat este, nu ştiu cât de mult şi-ar dori Zisu această funcţie, pentru că domnia sa doreşte să prindă funcţia aia militaro-civilă de la Departamentul Logistic, funcţie care se va înfiinţa prin noul Regulament de Funcţionare a MApN şi care îl va pune direct în subordinea primului ministru.
Să fie Zisu tentat sau momit să lase logistica şi să se suie locţiitor al şefului SMG? Mă îndoiesc. Mă îndoiesc din mai multe  motive:
1.      Zisu ştie că pe funcţia de şef al SMG (dacă o va prinde şi nu e doar cacealma), nu face faţă el nu ştie decât să facă aranjamente şi permutări cu terenurile şi bunurile armatei, dar în materie de tactică, strategie, operaţiuni, lucru de Stat Major, limbi străine, politici NATO, are o mare durere;
2.      Dacă va fi numit locţiitor al Şefului SMG va fi subordonat acestuia deci oricând propozabil pentru schimbare şi după o asemenea funcţie odată dat jos nu poţi fi decât trecut în rezervă sau numit şeful SMG ceea ce cum am spus, nu prea e de nasul lui;
3.      La nivelui SMG se manifestă şi aşa o mare  antipatie faţă de persoana sa, antipatie care poate exploda dacă va fi numit cumva locţiitor sau şef şi nu ar fi exclus să i se sape groapa din interior dacă va fi numit locţiitor;
4.      Nicăieri nu se simte ca în logistică acolo unde de mai bine de 20 de ani trage toate sforile. Unii mai răutăcioşi spun că dacă nu ar fi fost sprijinit de naş Oprea ar fi fost în lotul fostului şef al direcţiei înzestrare sau chiar în lotul Cioflină – Becali pentru că încă de atunci terenurile armatei, ca şi contractele cu Steaua i-au trecut prin mână;
5.      Dacă va rămâne la viitorul Departament Logistic şi regulamentul se va vota aşa cum este propus acuma, va fi pe funcţie de secretar de stat la dispoziţia şefului guvernului, va putea ocupa funcţia şi ca civil după pensionarea de la armată şi atâta vreme cât Oprea va fi la guvernare (iar Oprea şi al său UNPR  vor fi la guvernare  indiferent ce partid va forma guvernul pentru că el e gata să bată palma cu oricine pentru” stabilitate”) deci va pleca de la logistică numai pe afet. 
Deci eu cred că Zisu nu va accepta funcţia propusă sau sugerată decât dacă îi va da ordin Oprea. Cine mai are impresia că Duşa ar conduce Ministerul Apărării Naţionale, să se apuce de citit cărţi de Petre Ispirescu, va fi mult mai aproape de realitate.
Şi pentru că tot am vorbit de afet şi înmormântări, hai să vedem ce vrăji au mai făcut cei din conducerea ministerului vizavi de ceremonialurile militare.
Să luăm pentru început câteva prevederi ale Ordinului M-30 din 12, martie 2009, înlocuit cu Ordinul M-63 din 10 Iunie 2013, ambele ale Ministrului Apărării Naţionale. Menţionez că nu ştiu cine şi în ce baze operează aceste schimbări, cine e cu iniţiativa, cine spune că e bine, cine este de acord. Ştiu doar cine le semnează ca primarul: Domnul Duşa cel care se crede încă ministrul apărării naţionale. Şi cum el a semnat el se face de râs atâta vreme cât habar nu are sau nici nu citeşte ce i se bagă la semnat, iar subordonaţii îi bat cuie în tron cu fiecare regulament modificat.
Ia să vedem ce prevede în anumite puncte vechiul şi noul Regulament al Onorurilor şi Ceremonialurilor Militare.
La art 84 din M-30 se prevedea că  “pentru cadrele militare decedate, pe capacul sicriului se fixează şapca, iar pentru generali, amirali, ofiţeri şi veterani de război, şi drapelul României iar în M-63 la art 85 se prevede că  “Pentru cadrele militare decedate, pe capacul sicriului se fixează şapca şi drapelul României, iar pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti, precum şi pentru veteranii de război, drapelul României”
Deci, s-a considerat pe drept cuvânt  că nu doar cadrele, ci şi soldaţii şi gradaţii au dreptul la drapel pe sicriu. Frumos. Acuma să vedem cum se asigură acest drept.
În M-30, la art 95 se prevedea că “După înhumare/incinerare, se înmânează familiei drapelul României care, în cazul decesului generalilor sau amiralilor, are înscris pe el numele defunctului.”
Dar  M-63 la art 92, spune : “ În cazul eroilor căzuţi la datorie în misiuni interne şi externe se înmânează familiei drapelul României, având înscris pe el numele defunctului, după înhumarea/incinerarea acestora.”
După cum se observă, familiile cadrele militare, soldaţii-gradaţii care aveau dreptul ca sicriul să fie acoperit cu drapel, nu vor primi acest drapel, doar îl vor vedea apoi va fi luat de către armată. El va fi dat numai în cazul celor căzuţi la datorie, în misiunile NATO, ca şi cum asta ar fi recompense pentru pierderea vieţii în slujba armatei, recompensă de care cei omorâţi de un o clasă politică iresponsabilă, nu au dreptul. Deci în vechiul regulament la toţi cei care aveau dreptul să fie înmormântaţi cu drapel, familiile primeau drapelul iar în cazul generalilor, pe drapel se scria numele decedatului. În noul regulament, nu mai primesc drapelul decât familiile eroilor decedaţi în misiune în afara graniţelor sau în interior, deci celor care luptă pentru interesele NATO. Să înţelegem de aici că aceste drapele sunt plătite de NATO iar armata română nu are bani pentru drapelele celor decedaţi în condiţii de boală, stress, sau în timp ce scriu “scrisori de mulţumire” preşedintelui şi primului ministru pentru pensia revizuită?
Mergem mai departe.
În M-30 la art. 137 se spunea: “(2) Drapelele României care se înmânează familiilor după înhumarea militarilor în activitate se asigură de unitatea militară din care au făcut parte; pentru cadrele militare în rezervă sau în retragere şi pentru veteranii de război, acestea se asigură de comenduirea de garnizoană, iar, în garnizoana Bucureşti, de către Regimentul 30 Gardă “Mihai Viteazul”.
În noul M-63 la art 133 se spune:   “ (3) Drapelele României care se înmânează familiilor după înhumarea militarilor eroi căzuţi la datorie în misiuni interne şi externe, se asigură de comenduirea de garnizoană din fondurile aprobate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Apărării Naţionale.”.
După cum se vede, Ministerul Apărării Naţionale lasă Comenduirile de Garnizoană să se descurce cu aceşti bani, şi pentru activi şi pentru rezervişti deşi pentru activi ar fi fost normal să se ocupe unităţile în care şi-au desfăşurat activitatea nefericiţii, aşa cum spune de altfel şi Ordinul M6/2010 la articolul 79. De ce se contrazic regulamentele şi ordinele ministrului, nu e nimeni pe acolo să armonizeze ordinele, sau să gândească măcar în baza unei logici normale? Ce fac direcţia regulamente şi cea juridică? Sunt formate din elefanţi sau glumeţi? Dar totuşi să nu se uite că se asigură drapelele numai pentru cei decedaţi în slujba NATO, în teatrele de operaţii, nu şi celor omorâţi de grija statului faţă de pensionari. Nu e aşa că cineva se joacă nu numai cu vieţile, ci şi cu înmormântările militarilor? Pe de o parte se fac că le dau tuturor dreptul să fie înmormântaţi cu drapel dar pe de altă parte ministerul nu asigură aceste drapele şi nici nu le înmânează decât celor decedaţi în misiunile NATO, sau cine ştie, în misiuni în ţară, probabil în lupta împotriva propriului popor, în sprijinul jandarmilor,  că alte misiuni de război nu pot avea în ţară.
Deci, dragi pensionari militari, de acuma înainte mai aveţi o grijă: pe lângă trusoul specific ceremonialului  final, cumpăraţi-vă din timp şi drapel, altfel o să se întrebe  participanţii la ceremmonie, de ce nu aţi avut parte de el, poate nu aţi făcut parte din armata română, sau aţi supărat pe cineva din conducerea garnizoanei, poate din vechii şefi sau nu aţi  meritat să fie acoperiţi cu drapel.
Dar aberaţiile nu se opresc aici. Bătaia de joc şi umilirea armatei are multe căi.
În M-30 la art 69 se prevedea modul în care se desfăşoară paradele militare la nivel local.
“ART. 69
    (1) Parada militară la nivel local se organizează de comandanţii garnizoanelor respective, pe baza aprobării date de şeful Statului Major General, care numeşte şi persoana căreia i se acordă onorul militar.
    (2) Pentru a comanda trupele participante comandantul garnizoanei numeşte un comandant al paradei.
    (3) La ora fixată, unităţile/subunităţile militare participante la parada militară se adună pe locurile şi în formaţiile stabilite.
În M-63 scrie ……………………………………………………………………………………………………………….. adică nimic.
 Deci la nivel local nu se mai organizează parade militare cu ocazia Zilei Naţionale, sau Zilei Armartei, sau Zilei Unirii. De ce ? Pentru că .. aşa cum sunea domnul Duşa, armata funcţionează la 40% din capacitate, aşa că au fost nevoiţi să scoată aceste cheltuieli de pe listă.
Întrebare pentru domnul Duşa: ÎN CE BAZĂ CU AL CUI ORDIN AU FOST ORGANIZATE CEREMONIALURILE MILITARE LA NIVEL LOCAL PE DATA DE 1 DECEMBRIE 2013, DACĂ ORDIMUL MINISTRULUI APĂRĂRII NAŢIONALE M63/2013 NU MAI PREVEDE ACESTE ACTIVITĂŢI ŞI MAI ALES CU CE FONDURI, DE UNDE ? CINE A ÎNDRĂZNIT SĂ ÎNCALCE UN ORDIN AL MINISTRULUI? DOMNULE DUŞA VĂ AŞTEPT LA RAPORT.
Mergem mai departe.
În M-30, la art 7 se prevedea în ce situaţii se organizau ceremonialuri militare  la nivel central şi de garnizoană, şi printre alte activităţi, la punctul “i“se specifica:
  i) depunerea de coroane, jerbe şi buchete de flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut, precum şi la monumentele şi cimitirele eroilor români sau ale militarilor străini căzuţi la datorie pe teritoriul României;”
În M-63, aceste activităţi nu mai apar la articolul respectiv, au fost scoase şi au fost trecute la prestări servicii.
Deci pentru aceste activităţi, cineva, nu ştiu cine trebuie să facă cerere de organizare de ceremonialuri militare la mormintele eroilor români şi al Ostaşului  Necunoscut şi să le plătească, pentru că armata le va organiza numai contra cost. Pe mâna cui a intrat armata română şi la ce respect ne mai putem aştepta din partea civililor a societăţii, dacă MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE SEMNEAZĂ ASTFEL DE ORDINE PRIN CARE MILITARII  TREBUIE SĂ ÎŞI PLĂTEASCĂ DRAPELE  IAR EROII CEREMONIALURILE MILITARE? CUM NU CRAPĂ PĂMÂNTUL SUB EI?
Mai aveţi puterea să continuăm? Hai să mergem mai departe. Vorbeam despre prestări servicii. Şi aici cineva îşi bate joc de armată. În orice alt minister, banii obţinuţi din prestări servicii, amenzi, sau alte forme obţinere de fonduri conform legii, acestea intră într-un procent mai mare sau mai mic în contul celor care le obţin. La armată însă serviciile efectuate de militari la cerere în folosul unui  privat să spunem, nu intră în contul unităţii respective, nici al garnizoanei şi nici măcar al ministerului apărării naţionale ci în bugetul statului. Deci practic militarii prestează servicii  ca sclavii, căci fondurile obţinute de ei nu intră nici măcar în bugetul ministerului ci al guvernului care face ce vrea cu ei. E iarnă, companiile care sunt plătite să cureţe drumurile taie frunză la câini. Militarii sunt scoşi la lopată. Conform legii pot fi scoşi din unitaţi doar la alarmă, război, situaţii declarate de necesitate sau urgenţă sau … pentru prestari servicii cu contract, contracost. Cine primeşte aceşti bani, armata? Nuuuuuuuu! Banii ajung la guvern, guvernul în cel mai fericit caz îi repartizează la drumuri ..iar de acolo ajung în buzunarele celor care taie frunză la câini în timp ce militarii dau la lopată. Înteligent nu?  Nu e  e aşa că asta înseamnă protecţia cadrelor şi apărarea demnităţii militarilor, domnule Duşa cel care vă credeţi ministru dar semnaţi ca primarul? De fapt implicaţiile sunt mult mai complexe. Practic acest lucru ascunde altceva. Ascunde  aservirea armatei intereselor unor potentaţi de partid sau privaţi care cer sprijinul armatei sau utilajele armatei, unităţile militare primesc doar ordin să pună la dispoziţia nu ştiu cui.. oameni şi tehnică în baza unui contract şi a unei plăţi pe care cei care prestează munca nu le văd niciodată şi nu se ştie dacă şi unde intră. Sclavie în toată regula.
Şi ca să mai şi râdem, pentru că este de râs să încununăm prezentarea aberaţiilor şi bătăii de joc cu o prevedere care nu numai că este împotriva bunului simţ dar şi a logicii. Lăudam la început prevederile art. 82 din M-63. Ei bine acesta este contrazis chiar în interiorul Ordinului, de Anexa 10. În vechea anexă 10 a M-30, care se referă la  ORGANIZAREA FUNERALIILOR CU ONORURI MILITARE, subofiţerii şi militarii profesionişti  în rezervă nu aveau dreptul la drapel. Dar prin M-79/2010 au primit acest drept. Ei bine, M-63, deşi la art 82 le dă dreptul, la Anexa 10 îl ia pentru că anexa 10 este la acest punct la fel cu cea din M-30. CONFORM ANEXEI 10 , SUBOFIŢERII ŞI SGP-ii NU AU DREPTUL LA DRAPEL. Domnul Duşa cu o mână dă şi ia cu două. A fost cumva popă şi el, că s-a umplut guvernul de răspopiţi.
Şi pentru ca să nu lipsească bomboana pe colivă, citesc pe blogul sindicatului militarilor că domnul Dogaru a promis  ca pentru membrii de sindicat să asigure sindicatul acest drapel. Dar numai pentru membrii de sindicat, aşa că dragi pensionari, dacă vreţi drapel la înmormântare, intraţi în sindicatul lui Dogaru, Zisu vă asigură dreptul de a fi înmormântaţi cu drapel, DAR NUMAI DACĂ VĂ DĂ VOIE ŞI ANEXA 10,  iar Dogaru vă asigură drapelul. Sublimă simbioză, Tusea şi Junghiul.  În loc să lupte pentru înlăturarea aberaţiilor din aceste regulamente, domnul Dogaru se mulţumeşte să asigure drapele. Probabil  are pe cineva prin Călăraşi la care déjà a dat comandă de drapele  şi iese de o busuioacă.
Aşa că vin vremuri grele pentru militari, fie ei activi  sau în rezervă, vii sau morţi. Boc şi Oprea  au tăiat salariile şi  pensiile militarilor activi sau în rezervă, dar nu s-au legat de morţi.  Ponta, Oprea şi  Duşa taie  şi ei, că de pus nu au de unde, sunt prea mulţi clienţi politici cu botul la ţeavă. Şi de unde să taie şi ei,taie  de acolo de unde nu se poate plânge nimeni, de la morţi! Morţilor…!!
P.S. Dacă tot suntem la acest capitol, o scurtă informaţie pentru pensionarii şi familiile lor, care probabil nu ştiu ce drepturi au conform legii.
Iată ce prevede art 79 din Odrinul M6/2010 al Ministrului Apărării Naţionale:
“În cazul decesului cadrelor militare în activitate/în rezervă/în retragere, comandantul garnizoanei, prin unitatea militară de care a aparţinut persoana decedată sau prin unitatea de garnizoană, în celelalte situaţii, asigură următoarele:
a) locul de veci, pentru cadrele militare şi membrii familiilor acestora;
b) funeralii cu onoruri militare, potrivit gradului avut;
c) confecţionarea sicriului şi a crucii, cu perceperea costului pentru materialele folosite;
d) mijlocul de transport;
e) oficierea serviciului religios, gratuit, de preoţii militari, acolo unde sunt încadraţi;
f) deservirea la mormânt;
g) contra cost, masa de pomenire prin popota unităţii/garnizoanei, acolo unde este posibil, în condiţiile prevăzute în reglementările în vigoare.”
Cereţi-vă drepturile, cât mai există şi nu le iau incompetenţii.

Armata pe mana cui ? Partea I – activii

marți, 24 decembrie 2013

Atenţie, cad bursuci!


atentie bursuci!
 Pe vremea bunicului se spunea că ochiul stăpânului îngraşă vita, în sensul că vita din curte poate avea orice, poţi să îi dai tot ce îşi doreşte, nu se simte bine dacă nu îşi vede stăpânul sau nu îi aude vocea şi sincer să fiu am avut ocazia să constat adevărul acestor vorbe. Sunt sigur că şi alţii au avut ocazia să constate că animalele de companie, sau cele de curte, suferă şi nu au chef nici de mâncare dacă nu îşi văd stăpânul câteva zile.
Mai târziu  în şcoala militară am fost învăţat să mă feresc de ochii şefului şi copita măgarului. Şi această zicală şi-a dovedit valabilitatea de-a lungul timpului. Eu personal nu m-am ferit dar nici nu am ieşit în drum ca şarpele.
Mai târziu, adică ceva mai aproape, după aniversatul eveniment al acestor zile în lumea politică mai ales a mai apărut o relaţie ciudată între oameni, stăpâni şi .. fiinţele de companie sau de povară ale stăpânilor sau şefilor. Mai nou, între stăpâni şi aceşti – hai să le spunem- bursuci, s-a creat o simbioză atât de puternică încât nu numai că mângâierea stăpânului  îngraşă… contul bursucului, dar cum strănută stăpânul, cum cade bursucul la pat lovit de gripa porcină. Aceste fenomen nu se întâmplă de azi de ieri, dar de când stăpânirea este divizată, bi, dacă nu tricefală, când vezi pe cineva lovit de gripă trebuie să te dai filmul pe rev şi să vezi cine a strănutat ultimul, sau cine a strănutat mai tare. Nici atunci nu e sigur că cel care a strănutat este stăpânul sau responsabil de gripa bursucului, pentru că se poate întâmpla ca un prieten grijuliu să pună batista la gura bursucului când strănută stăpânul şi ai fi tentat să crezi că a fost ferit dar e posibil ca batista să fie chiar ea infectată cu virusul gripal. Minune mare,  dar şi mare belea, nu mai ştii când te scoate cineva din rahat cu ce scop o face, să te salveze sau să te deconspire?
Cât era un singur cap la putere, situaţia era clară, se ştia cine a strănutat şi cum avea cineva dureri de burtă de la o plăcintă arsă, cum ştiai de unde i se trage. Există încă pe internet înregistrarea cu durerile de stomac ale unei mame după ce i-a ţinut cineva batista la nas. Acum însă e jale mare. Vezi cum cade omul şi nu ştii de unde i s-a tras. Fie cel care l-a lovit a dat şi a plecat, ca măgarul, fie lovitura a venit prin ricoşet şi nu se mai ştie de unde a plecat, fie cel lovit se face că nu ştie ce l-a lovit şi declară cu guriţa lui că s-a întâlnit cu uşa, că a călcat pisica pe coadă şi pisica a zgâriat câinele, câinele l-a muşcat pe vecinul şi vecinul a dar cu piatra şi i-a scos lui doi dinţi din faţă. Oricum viaţa este complexă.
De când cu ceartă dintre stăpâni, tot mai mulţi îşi fracturează coloana sau mă rog ceea ce ei pretindeau că au pe post de coloană vertebrală sau vertebrată. Eu i-as spune nevertebrată şi aş include aceşti bursuci  în regnul nevertebratelor.
Bunăoară un bursuc – n-am găsit altă rimă- este propus judecător  la Curtea Constituţională. Imediat îşi manifestă gratitudinea şi declară că este o încununare a unei cariere de care orice bursuc ar fi mândru nevoie mare. Dar surpriză, nominalizarea sa îl supără pe Ştrul care îi anunţă pe Bulă şi pe Gigel că nu îl vrea pe bursucul acela acolo. Imediat i se retrage sprijinul şi bursucul anunţă după o discuţie cu Gigel că nu vrea să fie motiv de ceartă între doi iubiţi care nu mai merg de mult mână în mână, iar Gigel anunţă şi el că bursucul a renunţat ca să nu fie motiv de ceartă între Gigel şi Bulă. Ce să mai crezi? Nici unul nu vorbeşte despre Ştrul, lovitura a fost prin ricoşet dar nici unul nu vrea să spună şi învelesc la ciocolată de ai spune că se termină staniolul.
Un alt bursuc îl supără şi el pe Strul printr-o urare de sărbători puţin mai veche şi mai neaoşă. Imediat Gigel îi spune că nu e frumos ce face, şi că trebuie  să îi pedepsească pe colindători, dar bursucul nu vrea aşa că e nevoit să se îmbolnăvească brusc şi să lase locul vacant. Şi ca în filme, boala lui a scos la vedere altă boală a altui Bursuc. Bursucul care trebuia să îi ia locul propus de unul din stăpâni, e adevărat unul mai mic, se declară şi el onorat de nominalizare, dar el nu e pe placul lui Gigel pentru că prea l-a lovit şi s-a opus extracţiilor… dentare. A venit momentul ca stăpânul Gigel să se răzbune şi aşa cade propunerea bursucului  specialist în jocuri de putere. Aşa s-a confirmat şi zicala că nimeni nu e profet în ţara lui, iar cine se declară specialist în jocuri de putere, din jocuri de putere piere.
Şi ca să fie săptămâna completă, se mai îmbolnăveşte un bursuc. Şi asta s-a luat de cine nu trebuie şi cum stătea el aşa frumos pe craca lui, nu are ce face şi chiar crede că este avocatul pădurii şi nu al diavolului şi se leagă şi el de extracţii autosesizându-se cu privire la bătălia de la Pungeşti. Păi cine l-a pus frate, când stătea aşa liniştit pe creanga lui, să se dea el la dinţii Chevron? El nu ştia că subiectul este tabu, el nu a văzut ce i s-a întâmplat lui Marincea după ce a îndrăznit să spună că cutremurele de la Izvoarele ar putea avea o legătură cu fracturarea hidraulică sau ce i s-a întâmplat bursucului care se juca cu puterea ? Doamne naivi mai sunt unii bursuci. Şi uite aşa, a fost nevoit să îşi găsească şi el o boală care nu îi dă pace şi nu îi dă voie să mai rămână în scaun. A strănutat Gigel. L-a auzit cineva? Nuuuuuuuu, dar bursucii au simţit ei în urină că o să strănute şi decât să strănute Gigel, mai bine să se îmbolnăvească ei , e mai sănătos pentru toată lumea. Cine urmează? Vă spun eu, dar să nu spuneţi la nimeni: oricine dă în interesele lui Gigel sau Bulă iar printre interesele lor se numără aurul, gazele de şist şi orice mai vor licuricii.
Atenţie, cad bursuci!

luni, 23 decembrie 2013

Bolcaşe politice


mascat eco anarhist -langa-jandarmi
Din nou Full House în politica românească. Lucrurile se precipită cu atâta repeziciune şi sunt de o aşa mare gravitate încât eşti năucit numai dacă încerci să le urmăreşti sau le faci inventarul.
Se sparge sau se sudează?
Prea de mult prezisa spargere a USL încă ţine prima pagină a presei pro sau contra şi cu fiecare zi noi piese se adaugă la dosar. Cu fiecare pagină se apropie laţul de par iar dizolvarea este doar o chestiune de timp. Ca şi actul de coabitare şi acest act contra naturii este la fel de fals şi la fel de pervers mergând înainte numai şi numai datorită unor interese mai mult personale decât de grup şi mai mult financiare decât politice. În ciuda eforturilor deja vizibile de pe Marte ale PSD de a forma o majoritate în parlament fără PNL, obiectivul este încă departe de a fi realizat. Deşi PC a trecut de mult cu căţei şi purcei cu tot în barca lui Ponta, (de când Carmen Voiculescu a devenit ţinta procurorilor arătând în mod indubitabil cine îi instrumentează dosarul), Ponta încă nu se poate declara cu porcii în căruţă. Nici culegerea pomanagiilor din PPDD cei care acum un an strigau PDL=PSD=aceeaşi mizerie, nu le dă linişte în suflet deşi mulţi dintre ei sunt intraţi în parlament de pe locul 2 deci îşi datorează plimbarea prin Casa Poporului indulgenţei sau lăcomiei USL. Unii din cei care acum au intrat de curând  în USL au intrat ca să fie la ciolan sau ca să prindă câte un NUP sau o amânare  de 4 ani. Solomon nu a mai apucat, Neţoiu e pe aproape dar toţi speră ba la o lege a amistierii ba la o ştampilă cu oxigen. Aceştia însă pot oricând să fie reevaluaţi atunci când interesele o cer deci PSD nu poate dormi liniştit. Nici cu UNPR situaţia nu e clară pentru finu, Oprea e curvă bătrână, a fumat mulţi ca Ponta şi încă îşi stăpâneşte cătanele din partid. Ponta a crezut astă vară că îl va reintegra în PSD cu partid cu tot, dar Oprea nu e prost. Ştie că viaţa, libertatea şi puterea sa stau tocmai în mâna de oameni care se numesc partid şi care pot jongla cu voturile după cum vor ei, aşa că decât codaş în oraş, mai bine în sat fruntaş.  Deci Ponta nu se poate dezlipi de Crin. Crin nu poate nici el să tragă cea pentru că asta ar însemna scoaterea PNL de la ţâţa guvernării iar pe seceta asta financiară înainte de alegerile europene nu ar da bine la baronei. În plus, ca şi în cazul coabitării nici unul nu vrea să se spună că din cauza lui s-a spart buba, sau el a fost cel care a declanşat-o sau anunţat-o. Cică asta ar fi o chestie ruşinoasă, dar aruncatul pisicii dintr-o curte în alta este o onoare. Cu cât se apropie mai mult funia de par cu atât gestul sau dezlegarea va fi mai zgomotoasă. Deocamdată nici Crin nici Victor nu vor să spună că sparg buba deşi aceasta e spartă şi supurează scoţând afară tot puroiul unei căsătorii semnate doar pentru buletin de Bucureşti. Asta e politica. Dar neînţelegerile deşi cronicizate au uneori ieşiri atât de acute încât te întrebi dacă nu cumva pacientul este pe patul de moarte şi deja cancerul  e generalizat. Antonescu îl face pe Ponta(e adevărat, în casă,dar cu geamurile deschise),  inconştient, cu idei stupide şi dă pe faţă planul cu care acesta încerca să manenvreze opinia publică şi parlamentul: Premierul a insistat pornind de la aceeaşi idee cu care a insistat şi în Cazul Roşia Montană, o idee stupidă şi anume că se poate foarte bine că domnia sa să spună că nu e de acord, ca anumiţi miniştri să spună că nu e bine, ca eu ca lider politic din anumite raţiuni nu sunt de acord, dar ce să vezi în Parlament trece legea“. Iată cum ies marile adevăruri la iveală şi cum se arată de ce Ponta e parşivel.  La rândul său Ponta răspunde spunând că Antonescu este mincinos. Antonescu ia foc şi iese pe post să amintească lumii despre cine se spune de aproape doi ani că e mincinos, spunând că nu permite nimănui să spună că el e mincinos. Aici , trebuie să îl contrazic. Nu neapărat pe cazul în speţă, unde tind să îl cred pe Antonescu, dar  pot afirma cu probe că totuşi şi Ponta spune uneori adevărul, adică şi Antonescu minte. Argumentez cu momentul semnării actului de coabitare când Antonescu a spus iniţial că nu ştie nimic despre semnarea unei hârtii, că el nu a fost acolo, apoi spune că “ştie el cam ce s-a discutat” apoi că a fost totuşi la acea întâlnire dar nu a văzut hârtia, nu ştie ce a conţinut, ca apoi să spună că “iată că ce am spus eu se adevereşte, a fost o înţelegere pe justiţie.” Şi jocul acesta s-a manifestat şi când a fost vorba de înţelegerea în 11 puncte cu Barroso despre care a spus iniţial că nu ştie nimic pentru ca apoi să spună şi el ca şi Ponta că nu au avut ce face. Deci domnule Antonescu eu spun că minţiţi, nu ştiu dacă la fel de mult ca Ponta, dar sunteţi şi domnia voastră un mic minciunel.  
Iată filmul declaraţiilor mincinosului  Antonescu:
Pe data de 12. Are loc întâlnirea de taină . Pe data de  14.12.2012 Băsescu înmânează la vedere actul lui Martin Schulz
Declaraţiile lui Antonescu:
14. Decembrie 2012 ”am idee de conținutul documentului”
15 Decembrie 2012: “Nu am habar, am răspuns la Teleorman într-o doară că am idee, nu ştiu ce ar putea scrie acolo, nu văd ce putea scrie ca să fii în situaţia jenantă să tragi de mânecă omologi europeni să le arăţi nişte hârtii”
13.01.2013:“Am fost martor, fizic nu puteam să-i opresc să semneze”
Ianuarie 2013: “E ca şi cum un pact între doi inşi, semnat pe picior, la ora 22.50, ar ţine în picioare tratate internaţionale semnate de România. Sunt lucruri caraghioase”
Octombrie 2013:“Acest document a pus România în lumina unei ţări semi-bananiere în Europa. În astfel de ţări nu există constituţie, legi, ci inţelegeri între şefi de triburi”
Punct!.
Bolcăşiţi oştenii mei!
Şi nu e singur. Domnul Bolcaş face şi el boacăne să le spunem bolcaşe. După ce a fost propus  să ia locul lui Motoc se declară onorat şi acceptă cu bucurie nominalizarea, ca apoi ca urmare a opunerii vehemente a celor care cu adevărat  fac legea în România, se simte mai puţin onorat şi măgulit, se emoţionează pe el şi declară că refuză numirea. Cum adică o refuzi după ce ai spus că eşti măgulit şi că pentru orice jurist ar fi o încununare a carierei şi  ca treaba să fie şi mai oablă,  tocmai după o discuţie cu primul ministru care nu mai ştie cum să iasă din rahatul internaţional şi urecheala ambasadei americane? Domnul Bolcaş ori ne crede proşti ori ne crede proşti. În ambele situaţii atitudinea şi explicaţiile lui ne arată că nu era omul pe care îl credeau mulţi că este şi el săracul un om ca toţi oamenii, manevrabil, “impresionabil” emoţionabil, deci numai bun de membru al CCR. De ce nu l-o fi acceptat marele licurici? Să le fie chiar atât de teamă de Antonescu? Păi săracu e oale şi ulcele, nici statuile nu au mai rămas din el. Doamne, tare mult trebuie să le fie frică unora de Mareşal dacă nici la 60 de ani de când a fost ascuns nu se ştie unde, nu se opresc din tremurat. Apropo, dacă românii nu ştiu unde a fost îngropat, poate ne spune prietenii de la Institutul Wiesel că tot au cercetat arhivele MApN. Ce ziceţi aşa ca date istorice, în slijba ştiinţei conform art. 31 din Constituţie, ne pot spune şi nouă ce au găsit prin arhive până să fie  distruse sau să dispară definitiv ca alte documente ?
Revenind la domnul Bolcaş şi refuzul său cusut cu aţa albă, să mai menţionăm că Ponta a declarat după întâlnirea cu Bolcaş că acesta a refuzat nominalizarea pentru că  se opunea Băsescu şi nu  a dorit să fie mărul discordiei între premier şi preşedinte, dar după aceeaşi întâlnire domnul Bolcaş a declarat că a refuzat nominalizarea pentru a nu fi motiv de ceartă în interiorul USL, între Crin şi Ponta. Domnilor, măcar când minţiţi, minţiţi la fel, ce dracu, nici să minţiţi nu ştiţi? Motivul este  că domnul Bolcaş a vrut să evite o ceartă între Wiesel şi conducerea României indiferent cine ar reprezenta-o. Al doilea punct.
Dece e mai bună grebla?
Tot legat de asta, ar mai fi o întrebare şi anume de ce totuşi Băsescu a fost aşa de categoric în privinţa lui Bolcaş, din cauza aceluiaşi institut Wiesel sau pentru că i s-a părut prea incomod? Şi ce înseamnă incomod pentru Băsescu?  Prea devotat lui Ponta? Dacă este să ne uităm cine îl înlocuieşte şi cât de “independent” este nu putem să nu sesizăm că nu este cazul. Greblă este devotat trup şi suflet partidului a dovedit-o de atâtea ori.  Atunci? Părerea mea este că aşa cum era el, fost PRM-ist sau susţinător al menţinerii unei statui în picioare ca obiect de cultură, Bolcaş nu avea mâner iar teama lui Băsescu era nu că ar face jocul lui Ponta în CCR ci că nu ar putea fi deturnat cum a fost deturnată Aspazia. Asta era marea problemă a lui Băsescu. Dacă Băsescu îl va accepta şi va mirui pe Greblă ca judecător la CCR, sau va participa la ceremonie, este cazul ca Ponta să nu se bucure. Ştie Greblă de ce. Oricum minciuna cu renunţarea lui Bolcaş pentru că vezi doamne a vrut să evite o bătălie între Băsescu şi Ponta este o glumă de top,  în primul rând pentru că amândoi se muşcă la sânge şi nu mai este un secret pentru nimeni şi în al doilea rând pentru că nu era nici o problemă,  Băsescu nu avea decât să ia notă de numirea lui Bolcaş şi gata, nu asta era grija cea mai mare a lui Băsescu şi nici mărul dihoniei în ţară. Al treilea punct.
DNA sau  DGA?
Al patrulea subiect e legat de bătălia pentru legea amnistiei sau superimunitatea parlamentară. Aici trebuie să spun că la fel ca în judecata lui Solomon,au dreptate şi unii şi alţii. Are dreptate şi Băsescu când spune că este un atac la justiţie şi o încercare de sustragere a parlamentarilor de sub controlul DNA şi al ANI dar şi oamenii lui Ponta care susţin că nu încearcă să se sustragă justiţiei. Poate părea absurd, dar nu este. Se ştie că de curând printr-o altă manevră de urgenţă DGA a MI a căpătat noi atribuţiuni care se  suprapun peste sarcinile  DNA. Lucrarea a fost făcută cu cap şi ceea ce se propune acuma prin modificările propuse de oamenii lui Ponta nu fac altceva decât să scoată parlamentul de sub sabia DNA şi să îi plaseze sub cuţutul DGA care nu este controlat de Băsescu ci de Ponta, sau de guvern, deci politic. Din cauza asta nici liberalii, nici celelalte patide din parlament nu susţin modificările propuse de oamenii lui Ponta, pentru că pentru ei va fi la fel, ori Băsescu ori Ponta, tot dracu ala, ba pentru PDL este clar nefavorabil. În fapt este vorba de scoaterea parlamentarilor de sub incidenţa DNA şi ANI care le ridică mari probleme, dar nu neapărat a justiţiei. Sub acest aspect oamenii lui Ponta au dreptate când spun că nu vor să scape de justiţie, ei vor să scape doar  de justiţia lui Băsescu. Al patrulea punct.
Stejarii din Pungeşti  
Ar mai fi ceva, jandarmii. Jandarmii  sunt acea specie extraterestră cărora nu ştii cum să le spui, ei nu are mamă nu are tată, sunt toţi născuţi de câte o mătuşă, ei are doar părinţi adoptivi. Cine e la putere îi adoptă iar ei îşi fac cu sârguinţă datoria indiferent cine şi de ce protestează.Jandarmii nu sunt nici ai lui Băsescu nici ai lui Ponta ei sunt ai puterii, indiferent cine o are şi dau cu aceeaşi sârguinţă şi abnegaţie în orice protestant că doar sunt  plătiţi de guvern, chiar dacă din banii ciomăgitului.  Dacă citeşti în regulamentul de funcţionare şi legea 550/2004, afli că “Jandarmeria Română este instituția specializată a statului, cu statut militar, componentă a Ministerului Administrației și Internelor, care exercită, in condițiile legii, atribuțiile ce ii revin cu privire la apărarea ordinii și liniștii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a proprietății publice și private, la prevenirea și descoperirea infracțiunilor și a altor incălcări ale legilor in vigoare, precum și la protecția instituțiilor fundamentale ale statului și combaterea actelor de terorismDacă priveşti la tv la intervenţiile acestora, observii cu uşurinţă,  fără ochelari, că numai grija drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor nu o au jandarmii. Nu am văzut absolut nici un jandarm nici în Bucureşti, nici la Pungeşti să se aplece spre apărarea drepturilor cetăţenilor dar am văzut foarte mulţi călcând cu bocancii drepturile şi libertăţile sus menţionate şi chiar picioarele protestanţilor. Am văzut şi recenta intervenţie a domnului Olaru şeful Jandarmeriei Române care în încercarea de a justifica intrarea în forţă a jandarmilor din data 15. 12.2013, spunea că aceştia au fost obligaţi deoarece au fost provocaţi de unii membri ai galeriilor de fotbal care au folosit petarde şi au atacat jandarmii. Aici domnul Olaru a spus jumătate de adevăr. Este corect, cei care au “provocat” sunt aşa zişii huligani, dar întrebarea este cine îi controlează? Din câte ştiu eu aceştia sunt déjà cunoscuţi, cartografiaţi, se ştie şi unde dorm şi ce mănâncă şi ce beau, nu există nici un secret vizavi de activitatea lor. Numai că unii din şefii acestor galerii sunt plătiţi şi încă destul de bine de “cluburi” şi dotaţi tot de cluburi şi “Dinamo” este un club foarte puternic. O parte din “ huliganii” care intervin la proteste sunt nu numai cunoscuţi, ci chiar  folosiţi acolo unde este nevoie pentru a putea lovi în demonstranţi şi a justifica intervenţia jandarmilor. Pe ei nu îi interesează cine este la putere, nici politica şi nici culoarea partidelor, nici ei nu au mamă nu au tată, şi ei acţionează pentru cei care îi plătesc. Aşa se face că niciodată nu veţi vedea astfel de elemente în camerele televiziunilor, ei sunt mai mascaţi decât mascaţii, faţă de mascaţi ei au blindajul pe sun pulovere, nu pe deasupra, eu nu iau bătaie, ei doar aruncă, împing, rup, sparg lunete, geamuri, apoi se retrag se regrupează şi acţionează la pont, acolo unde sunt trimişi şi unde e nevoie să se rupă justificat nişte oase, uneori primesc ordinele direct de la jandarmi, se cunosc între ei, semnează aceleaşi  ştate. Niciodată jandarmii nu vor aduce în faţa camerelor de luat vederi sau a procurorilor un astfel de holigan, nu vor fi văzuţi la faţă, identificaţi, nominalizaţi, sunt folosiţi doar la nivel declarative dar fără probe concrete, fără reţineri, fără arestări. Nu ştiu cum fac ei de “scapă” mereu din “incercuire” şi rămân să încaseze bastoane tot amărâţii care erau de cele mai multe ori în trecere prin zonă. Pentru cine crede că fabulez, îl rog să privească doar două fotografii cu doi “protestatari” de la Pungeşti într-un moment de “organizare” când primesc indicaţii, unul prin telefon, altul prin viu grai. Reţineţi că fotografiile sunt făcute acolo unde oamenii au  dărâmat garduri, au provocat jandarmii, “au încălcat legile în vigoare”. Priviţi la cei doi, jandarm şi protestant care stau faţă în faţă şi spuneţi-mi că nu au aceeaşi şcoală, că nu au trecut prin aceeaşi comisie de selecţie.De aia spuneam eu că Jandarmul din Pungeşti e ca Stejarul din Borzeşti.
mascatul-ecoanarhist si jandarmul
P.S. Domnul Olaru a mai dat o informaţie intersantă pe post, a spus că nu putea să răspundă la telefoanele televiziunilor  când era căutat, pentru că domnia sa era în dispozitiv , conducea operaţiunile. Păi să îmi fie cu iertare, dacă pentru 1000 de manifestanţi intră în dispozitiv şeful jandarmeriei române, ce ne facem când or să fie 200000 sau câteva milioane ca la Kiev, pe cine aducem, pe Ghiţă de la stână? Prezenţa lui Olaru în dispozitiv ne arată două lucruri: 1. Că nu are nici un subordonat în care să poată avea încredere şi care să poată executa o misiune aşa cum o primeşte şi 2. Că misiunea pe care a primit-o de la stăpânire a fost aşa de importantă, şi de complexă încât a necesitat prezenţa lui acolo, a unui general al jandarmeriei,  pentru a nu fi ratată. De aici se trage a treia concluzie, faptul că evenimentele au fost planificate, că îmi e greu să cred că au avut contact cu Vanga care le-a spus că jandarmii vor fi atacaţi de galerii. Cine pune punct?
Punct final.
Bolcaşe politice