vineri, 28 februarie 2014

Ţăranul şi gloaba


taranul si martoaga
Un bun amic de-al meu, un analist şi fin cunoscător al politichiei şi strateghismelor de toate felurile se întreba retoric nu că nu ar fi ştiut, cum puii lui poţi să îi dai unuia firman de domnie, să îi validezi guvernul , să îi legitimezi mişmaşurile, să îi dai mână liberă şi să îl scoţi pe piaţă şi în acelaşi timp să spui că este un guvern instabil de împiedicaţi, că este un imatur, că este profund corupt şi că nu merită nici să îl scuipi din fruntea guvernului? Pe Hari, amicul meu îl înţeleg, ironia lui este mai mult decât evidentă dar este posibil ca unii să îşi pună această întrebare pe bune, adică chiar să nu înţeleagă logica numirii şi continuării cursei cu un cal leşinat. Păi poate călăreţul nu vrea să câştige cursa, ci să omoare calul şi să ia banii pe asigurare, nu ai de unde să ştii.
Pe de altă parte instantaneu întrebarea lui îmi aduce aminte un banc cu un ţăran care vine la un târg de animale cu o gloabă de cal vai de el, de îi numărai coastele, ştirb, şchiop, chior răpciugos. Încercaţi să vă imaginaţi imaginea acestui cal între ceilalţi aduşi spre vânzare, armăsari de curse, cai de tracţiune cu copita cât ceaunul de mămăligă al unei familii de ţigani, ţesălaţi, spălaţi, cu coama şi coada împletite. La un moment dat un cumpărător vine la ţăran şi privind la cal, mai mult din politeţe intră în discuţie cu proprietarul:
- E tânăr bidiviul?
- Tânăr pe dracu e de pe timpul lu ăl bătrîn.
- Şi mai trage?
- Trage să moară.
- E cuminte măcar?
- Ce cuminte , ăsta nu a ţinut niciodată şa sau ham în spinare.
- Aha, înţeleg, de aia îl vinzi.
- Cum să îl vând, cine e prost să îl cumpere? Nici de pomană nu îl ia nimeni.
- Păi atunci de ce l-ai adus omule aici ?
- Să-l fac de râs dă-o în spume de mârţoagă, poate moare de ruşine, că mie îmi e milă să o împuşc.
Cam aşa cred eu că se întâmplă şi cu al treilea guvern Ponta. Unii sunt tentaţi să creadă că e o nouă manevră Ponta -Băsescu şi că uite au scăpat de Antonescu, acum îşi freacă mâinile amândoi. Eu nu cred în varianta asta. E adevărat, amândoi au scăpat de PNL, Antonescu încă mai speră că măcar unul din ei îl va sprijină şi ajuta să ajungă şi el pe un cal mare , dar Băsescu a spus-o foarte clar astăzi atât de clar încât şi două mârţoage ar înţelege: “sunt atât de mărunţi încât au simţit nevoia să facă un joc cu cine comunică cu preşedintele, şi asta ar fi cauza pentru care se despart”. E o minciună, comunic cu toţi, dar nu fac aranjamente politice cu niciunul”. Nici nu putea fi mai clar şi mai sincer acest personaj ajuns în fruntea ţării exact prin aplicarea acestui principiu de curvă bătrână care se culcă cu toţi dar nu se mărită cu nimeni. Acest preşedinte de stat le-a spus pe faţă celor doi preşedinţi de partid că el promite tuturor dar nu dă nimănui nimic, iar dacă uneori lasă pe câte unul să apară în faţa lumii este numai ca să îl lase să se facă singur de râs sau să îl lucreze pe la spate şi să îi pregătească groapa. Nici unul din cei doi „bidivii” nu au realizat până acum ceea ce le spune acest ţăran care îi mai scoate din când în când pe rând la plimbare în faţa lumii. Vai de el ogor, rămâne nesemănat, caii ologi, căruţa fărâmată.
Ţăranul şi gloaba

joi, 27 februarie 2014

Dosarul Câmpeanu

mariana campeanu 1
Dosarul Câmpeanu fie că este al doamnei fie că este al domnului pare să fie unul foarte serios chiar dacă mulţi déjà l-au casat şi când spun asta mă refer la domnul Ponta, dar şi o parte din presă, bineînţeles cea subordonată guvernului. Domnul Ponta, în dorinţa sa de a închide gura presei privind o eventuală culpă a doamnei Câmpeanu aduce ca argument două puncte :
1. Dacă doamna Câmpeanu a fost atacată de domnul Băsescu el ca premier trebuie să o apere chiar şi fără a verifica cine are dreptate, doar aşa pentru că a spus Băsescu că e vinovată, la fel cum a dat verdictul şi în cazul RMGC pentru ca apoi să revină şi să cadă de fraier;
2. Chiar dacă doamna Câmpeanu a a greşit, fapta este prescrisă, aşa că nu trebuie ca aceasta să îşi dea demisia. Când face o asemenea afirmaţie domnul Ponta uită câteva lucruri esenţiale şi anume că :
- Nu domnia sa trebuie să stabilească fapta, ci eventual procurorii. Domnia sa este procuror dar nu în funcţie şi în acest caz trebuia să se abţină şi să lase organele abilitate să stabilească fapta;
- Nu domnia sa trebuie să dea sentinţa ci judecătorii, dar domnia sa s-a antepronunţat arătând procurorilor şi judecătorilor unde să încadreze fapta şi ce sentinţă să dea;
- Odată cu această sentinţă pe care a dat-o a stabilit déjà că fapta este comisă, dar este prescrisă. Ei bine, în acest caz, prescrisă sau nu, fapta ar fi penală, doamna ministru la fel, deci demisia s-ar impune, nu numai că ar fi recomandată, asta dacă nu vrei să fii învinuit că ai un guvern de penali;
În ambele cazuri domnul Ponta a făcut două greşeli pe care bineînţeles că duşmanii politici le vor specula şi vor avea şi ce. Ar fi fost mult mai inteligent din partea domniei sale să verifice măcar aşa de formă cazul şi apoi să spună ceva, eventual să dea un răspuns din acela politicesc, evaziv că doar e specialist, prin care să anunţe că va face cercetări, că nu deţine datele necesare. Că organelle abilitate vor investiga etc etc. Dar el are boaşe şi nu scapă nici un moment să îi dea peste nas lui Băsescu şi să se facă de râs. S-a făcut de râs când s-a antepronunţat cu plagiatura de Duminică.Se pare că e masochist.
Fiind pur şi simplu curios să văd cam în ce constă fapta –dacă există- a doamnei Câmpeanu, sau a domnului Câmpeanu, am studiat un pic documentele prezentate de Centrul de Investigaţii Media plecând de la ipoteza şi repet ipoteza că acestea sunt reale.
Ei bine, dacă sunt reale aflăm de acolo următoarele lucruri :
1. Domnul Câmpeanu a depus actele de obţinere a dosarului de pensionare medical, la casa de pensii a juteţului Ilfov pe data de 02.03.2005, la doar o zi după ce încetase contractul de muncă cu societatea unde fusese angajat, deci la 24 de ore după ce muncise.
2. Dosarul de pensionare nu conţinea nici un alt document în afară de cerere şi aceea completată incomplet cu multe rubrici goale, fără nici o menţiune vizavi de alt act însoţitor sau probator;
3. Pe data de 08.03 2005 medicul Barbu Cerbulescu – medic specialist de expertiza muncii şi angajat al Casei de Pensii Ilfov conduse de Mariana Campeanu –eliberează decizia asupra capacităţii de muncă numărul 1269.
4. Din decizia eliberată de domnul doctor într-o săptămână fără alte examene medicale sau documente de la alţi medici specialişti, fără nici o zi de concediu medical,(cel puţin neprezentate în decizie), rezultă că domnul Câmpeanu este inapt de muncă gradul 1, necesită însoţitor, deci nu poate să aibă grijă singur de propria persoană, şi decizia este nerevizuibilă, adică nu mai e nevoie să vină niciodată la nici un control, nici să urmeze un program de recuperare pentru că ar fi inutil;
5. Ivaliditatea de incapacitate totală de muncă a apărut pe data de 14. 02. 2005 deci cu două săptămâni înainte de desfacerea contractului de muncă, când domnul Câmpeanu încă mai lucra. Cum a lucrat două săptămâni după ce s-a declanşat boala? Dacă a lucrat timp de două săptămâni, înseamnă că invaliditatea nu e totală şi că boala este revizuibilă;
6. Nu sunt trecute în decizie data contactării bolii invalidante, nici recomandări medicale atât de necesare în boli de o asemenea gravitate, nici medicamentaţia necesară, nici codul afecţiunii, nimic nimic, decât că nu poate presta nici o muncă. Să tot primeşti aşa diagnostic.
7. Lipsesc la dosar, din cele spuse de cei care au prezentat cazul, orice alte documente medicale, investigaţii sau analize ale specialiştilor care ar fi detectat sau depistat boala sau bolile.
8. Pe data de 25.03. 2005 domnul Câmpeanu primeşte şi decizia de pensie de invaliditate prin care este pus în drepturi şi primeşte şi indemnizaţia de însoţitor, deşi pentru cei în astfel de cazuri, indemnizaţia de însoţitor trebuie să o primească însoţitorul care astfel trebuie să îşi rotunjească şi el anii de contribuţie la pensie. Dar Domnul Câmpeanu era şi invalid şi centra şi da cu capul, adică şi în incapacitate de a-şi purta singur de grijă dar îşi primea şi banii pentru că avea grijă de un bolnav grav. Că aşa-i în tenis;
9. Pe decizia asupra capacităţii de muncă nu este trecută adresa de domiciliu a domnului Câmpeanu, spune domnul doctor Cerbulescu “probabil a uitat să o completeze”. Oare de ce ? Aşa se întocmesc actele oficiale cu date incomplete, aşa se aprobă dosarele ? Crasă neglijenţă la Casa de pensii condusă pe vremea aia de doamna Câmpeanu. Sau e vorba de mai mult?
10. Decizia are pe ea o simgură ştampilă şi o singură semnătură, a doctorului Cerbulescu, deşi mai trebuia semnată şi de un medic specialist şi de preşedinta Casei de Pensii. Oare de ce? O fi valabil acest document nesemnat şi neştampilat de conducătorul instituţiei? Cine ne răspunde?
11. Începând cu data de 23.10 2009, îndeplinind condiţiile de pensionare domnul Câmpeanu intră în posesia pensiei de drept, pentru vechime în câmpul muncii, probabil cu anii de contribuţie adăugaţi din perioada 2005-2005 când şi-a purtat singur de grijă şi a fost remunerat pentru asta;
12. Pentru obţinerea deciziei de pensie pentru limită de vârstă, domnul Câmpeanu s-a adresat tot casei de Pensii a judeţului Ilfov, deşi domnia sa locuia conform propriei declaraţiei şi deciziei de pensie, pe Strada Armenească în Bucureşti. O fi fost din nou aglomerată Casa de Pensii a sectorului unde locuia domnul Câmpeanu, sau cineva nu avrut ca dosarul să ajungă pe mâna altuia? Cine răspunde?
Bun, am văzut ce prevedeau documentele prezentate de cei care au investigat cazul şi repet, nu ştiu dacă acestea sunt adevărate, eu le comentez în varianta în care acestea sunt conforme cu realitatea. Să vedem acuma ce spun legile în vigoare vizavi de de obţinerea pensiei de invaliditate sau de vechime în muncă. Domnul Câmpeanu a căpătat pensia de invaliditate în condiţiile legii 19/2000, care spune :
Art. 53. – (1) Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza:
a) accidentelor de muncă, conform legii;
b) bolilor profesionale şi tuberculozei;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legatură cu munca.
Art. 54. – În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacitatii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spatială, invalidul necesitând ingrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
Art. 56. – (1) Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor-sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.
Art. 62. – (1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
(7) Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
Art. 82. – (1) Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.
(2) Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza careia se află domiciliul asiguratului.
Să mai menţionăm că documentele care trebuiesc depuse pentru obşţinerea unei decizii de pensie de invaliditate sunt:
Actele necesare încadrării în grad de invaliditate:
- cerere;
- actul de identitate;
- documente medicale din care să rezulte afecţiunile prezentate şi rezultatele investigaţiilor necesare pentru susţinerea diagnosticului clinic şi funcţional (forma clinică şi stadiul evolutiv al bolii);
- adeverinţa eliberată de angajator care să ateste numărul de zile de concediu medical, cumulat în ultimele 12/24 de luni, cu menţionarea datei ultimei zile de concediu medical;
- documentul din care să rezulte cauza invalidităţii;
- documentul care să ateste data ivirii invalidităţii, după caz.
Documentele care atestă cauza invalidităţii sunt, după caz:
• fişa BP2/adeverinţă de confirmare eliberată de direcţia de sănătate publică, în caz de boală profesională;
• FIAM/proces-verbal avizat de inspectoratul teritorial de muncă ce a confirmat caracterul de muncă al accidentului sau adeverinţă de confirmare a înregistrării accidentului de muncă la inspectoratul teritorial de muncă, în caz de accident de muncă;
• documente medicale eliberate de medicii de specialitate care confirmă diagnosticul, în caz de schizofrenie/neoplasm/SIDA; pentru afecţiunea neoplazică se anexează şi rezultatul examenului histopatologic;
• certificat emis de comisia de expertiză medico-militară, în caz de accident sau boală contractată în timpul ori din cauza îndeplinirii serviciului militar sau a şcolilor militare.
Acuma să vedem ce a declarat doamna Câmpeanu vizavi de boala soţului său :
Doamna Câmeanu a spus că soţul său suferă de : “1) cancer, operat, iradiat și chimio-tratat, 2) enterită radică operată, 3) agravarea consecințelor accidentului vascular (demență mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoștinței, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp și spațiu). Toate aceste manifestări nu sunt permanente, dar supravegherea trebuie să fie continuă”
Tot domnia sa mai declară:
“Din nefericire însă, încă din anul 2000 soţul meu a fost afectat de probleme neurologice care, nesupravegheate şi netratate în mod corespunzător, au evoluat şi au generat accidente vascular cerebrale astfel încât în intervalul 2004-2005, soţul meu a fost internat în repetate rânduri. Încetarea contractului de muncă, survenită la 1 martie 2005, a fost determinată tocmai de faptul că societatea la care îşi desfăşura activitatea a constatat că Iulian Câmpeanu avea probleme de concentrare la locul de muncă, absenta perioade lungi de timp, într-un cuvânt, activitatea sa nu se mai ridica la nivelul de exigenţă al angajatorului. Expertiza medicală efectuată a avut la bază întreaga documentaţie de care dispunea soţul meu la nivelul lunii martie 2005 şi am certitudinea că medicii care au examinat cazul au dat un verdict corect şi legitimat de starea concretă de sănătate a lui Iulian Câmpeanu, de rezultatele investigaţiilor medicale la care a fost supus şi de antecedentele sale patologice”
“Pensionarea soţului meu la Casa Judeţeană de Pensii Ilfov nu a fost un favor şi nici un caz singular, având loc în contextul în care între 2003-2007, toate casele de pensii ale sectoarelor din Bucureşti erau supraaglomerate din cauza procesului de recalculare a pensiilor. Astfel, mii de cetăţeni din diferite sectoare ale municipiului Bucureşti au fost preluați, în acei ani, de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov. Diagnosticul stabilit soţului meu şi starea fizică în care se afla în momentul pensionării nu ar fi determinat o altă modalitate de soluţionare a problemei sale, indiferent de structura căreia i s-ar fi adresat, deoarece expertiza medicală este o activitate bazată pe documente cu caracter ştiinţific, obiectiv, prin urmare evaluarea urma a fi analizată în aceiaşi parametri de oricare altă Casă de pensii din România”
Punând acuma cap la cap cele constatate în acte cu ce prevede legea şi ce a declarat doamna Câmpeanu, rezultă că :
- Domnul Câmpeanu a fost depistat cu boli care îi afectau capacitatea de muncă încă din anii 2000 conform declaraţiilor doamnei Câmpeanu, sau pe data de 14.02 conform Deciziei de invaliditate deşi totuşi, în documentul completat de domnul doctor, la rubrica data contactării bolii invalidante nu scrie nimic. Aşa se completează documentele în baza cărora se dau nişte bani din bugetul statului? Cineva aici ori a minţit, ori a comis o neglijenţă crasă. Ce ne poate spune despre asta doamna Câmpeanu?
- Domnul Câmpeanu s-a prezentat cu să îi spunem dosarul de pensie la casa de pensii condusă de soţia sa. Doamna Câmpeanu spune că asta a fost din cauză că în perioada 2003 -2007 a fost o foarte mare aglomeraţie şi a mai rezolvat şi alte dosare similare, nu numai pe al soţului deci nu e favoritism, era un obicei. Dacă avem în vedere că legea pensiilor la articolul 82 punctul 2 spunea clar şi fără derogări că dosarul se depune la casa de pensii în raza careia se află domiciliul asiguratului şi nu există o altă lege care să fi derogat competenţele, rezultă că domnia sa şi-a făcut un obicei din a încălca legea. Frumos obicei, poate ne spune dacă mai are şi alte cazuri?
- Din cele prezentate de investigatori şi văzute pe acte, domnul Câmpeanu în afară de cerere şi şi aia incompletă, nu a prezentat nici un alt document.Nici doctorul Cerbulescu nu face referire şi nu menţionează nici un alt act medical în sprijinul deciziei sale. Doamna Câmpeanu ne spune că totuşi soţul a mai fost internat de câteva ori de-a lungul timpului, nu specifică dacă a stat aşa cum spune legea cel puţin 90 de zile internat pentru a obţine o propunere de pensionare pentru invaliditate şi nici pentru ce, aşa că neavând probe, decât vorbe, nu ştiu ce să spun Spun doar că din documentele văzute, în cererea domnului Câmpeanu lisesc datele şi actele necesare. Superficialitate, neglijenţă, sau ceva mai grav? Ce ne poate spune doamna Câmpeanu? Dar despre încălcarea aceluiaşi articol 82 din legea pensiilor ce spuneţi doamna Câmpeanu, pentru că acolo se spune că “cererea de pensionare, se depune împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege “. De asemenea s-a încălcat şi art 56 din aceeaşi lege:”Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor-sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.” Ori actele din câte s-a văzut şi pe cerere, lipsesc şi aici e de vină printre alţii şi cel care le-a primit şi acceptat aşa, nu e aşa domnule Cerbulescu? Sau au fost, dar aţi uitat să le menţionaţi?
- Documentele de la dosar, atât cererea cât şi decizia domnului doctor Cerbulescu sunt incomplete, redactate sau completate în dorul lelii, nu doar superficial ci complet ilegal pentru că asemenea documente nu pot sta la baza unei asemenea decizii, legea cere completarea datelor, altfel dosarul este incomplet şi decizia nu trebuia acordată. O poate spune orice lucrător de la orice Casă de Pensii. Să încerce cineva să meargă să ceară o pensie de invaliditate cu o asemenea cerere şi să vedem ce va obţine. E dat afară imediat şi trimis să vină cu documentele în regulă, că sunt şi alţii la rând.
- Nu mă leg de faptul că dosarul sau decizia de invaliditate şi cea de pensionare au fost acordate în termen ultrarapid, îi acord circumstanţe atenuante doamnei Câmpeanu deşi ar putea fi învinuită de favoritism, dar este uman chiar dacă nu moral faţî de alţii care aşteptau la rând cu boli poate mult mai grave şi mult mai săraci. Dar sunt curios, dacă tot a menţionat că a mai rezolvat şi alte dosare, să văd ce documente au fost în dosarele respective şi în cât timp au obţinut decizia. Ne poate spune doamna Câmpeanu ?
- Pe decizia de invaliditate liseşte semnătura şi ştampila doamnei Câmpeanu, şefa Casei de Pensii. De ce ? Doamna Câmeanu nu a spus nimic despre asta, legile sunt clare, toate documentele şi deciziile se semnează şi se ştampilează cu ştampila emiţătorului, altfel documentul este nul. Deci juridic domnul Câmpeanu a luat pensia timp de 4 ani ilegal pentru că decizia nu este semnată de şefa casei de pensii. Cum explică asta doamna Câmpeanu, cum explică asta cei care au pus decizia în plată? Neglijenţă în serviciu, abuz, fals în acte, sau cum să numim acest lucru, ca să se prescrie? Ne poate lămuri doamna Câmpeanu sau poate îl lasă pe domnul Ponta să spună?
- În 2009, domnul Câmpeanu îndeplinind condiţiile pensiei pentru limită de vârstă, îşi înaintează dosarul tot către casa de pensii a soţiei, deşi iarăşi încalcă pentru a doua oară sau de fapt a treia oară acelaşi articol 82 punctul 2. De data asta însă nu ştiu ce va mai spune doamna Câmpeanu, căci eram în 2009, nu între 2003-2007 când celelalte case de pensii erau aglomerate. Aglomerate, neaglomerate, cei care au depus documentele ca şi cei care le-au primit, înregistrat, aprobat şi pus în plată se fac vinovaţi de încălcarea legii. Oare din cauza asta să nu fi semnat doamna Câmpeanu decizia de invaliditate a soţului, pentru că ştia că este ilegal? Nu ar fi exclus, dar asta tot nu o scapă. Poate legea amnistiei pe care se zbate Ponta să o promoveze.
- Acuma, deşi nu sunt medic şi nu mă pot pronunţa pe diagnostic şi boli, nu pot să nu mă întreb dacă bolile enumerate de domnia sa dar neconfirmate cu hârţii încă (în afară de decizia semnată de domnul Cerbulescu din care nu aflăm însă decât că domnul Câmpeanu e grav bolnav şi ca atare este invalid de gradul 1) sunt suficiente sau integrabile în ceea ce spune legea vizavi de gradul 1 de invaliditate şi citez: “ gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spatială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane”. Repet asta prevedea legea la data deciziei. Să îmi fie cu iertare, dar din filmul prezentat de Centrul de Investigaţii Media, nu prea se părea că domnul Câmpeanu nu se poate autoservi, nu se poate autoconduce, nu se orientează spaţial sau este supravegheat personal de alte persoane. Singurii care îl supravegheau erau cei din Centrul de Investigaţii pe care domnia sa i-a cipcit imediat şi s-a uitat în mod repetat la ei să vadă probabil cine sunt şi de ce îl filmează. Nu vreau să fiu răutăcios poate omul este bolnav, nu contest dar nu a făcut de loc dovada că s-ar încadra în cele spuse de lege. Ciţiţi vă rog cu atenţie de câte ori doriţi ce spune legea şi apoi judecaţi şi dumnevoastră. Repet PIERDEREA TOTALĂ NU NUMAI A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ CI ŞI A CAPACITĂŢII DE AUTOSERVIRE, DE AUTOINDUCŢIE, SAU DE ORIENTARE SPAŢIALĂ, INVALIDUL NECESITÂND SUPRAVEGHERE PERMANENTĂ DIN PARTEA ALTEI PERSOANE.
- Să ne fie cu iertare, dar chiar doamna Câmpeanu declară că situaţia nu stă chiar aşa cum spunea legea, pentru că chiar domnia sa declară cu guriţa ei că “Pentru că doresc să lămuresc opinia publică în legătură cu starea de sănătate a soțului meu, vă informez că de la pensionare și până în prezent, soțul meu a fost diagnosticat și cu alte afecțiuni, respectiv 1) cancer, operat, iradiat și chimio-tratat, 2) enterită radică operată, 3) agravarea consecințelor accidentului vascular (demență mixtă, parkinsonism, epilepsie cu crize complexe, cu manifestări specifice de pierdere a cunoștinței, pierderi de echilibru, lipsă de orientare în timp și spațiu). Toate aceste manifestări nu sunt permanente, dar supravegherea trebuie să fie continuă.”Păi doamnă Câmpeanu, ori e permanent ori nu e, hotărâţi-vă că ne pierdem uzul raţiunii. Deci boala nu e permanentă, dar pensia da. Nu vă jucaţi cu cuvintele doamnă Câmpeanu, că se pot juca şi alţii. Şi totuşi, deşi susţineţi că supravegherea trebuie să fie continuă, nu am văzut ăn film pe nimeni pe lângă soţul dumnevoastră. Unde era însoţitorul, că nu apărea în imagine, nu cumva mânâncă banii statului de pomană? Sau domnul Câmpeanu se supraveghează singur? Aşa se eplică şi de ce primeşte tot dânsul indemnizaţia de însoţitor. Se pare că nu numai incapacitatea de autoservire şi autoinducţie nu sunt permanente ci chiar şi cea de muncă. Cel puţin aşa declară aceeaşi doamnă Câmpeanu :” Încetarea contractului de muncă, survenită la 1 martie 2005, a fost determinată tocmai de faptul că societatea la care îşi desfăşura activitatea a constatat că Iulian Câmpeanu avea probleme de concentrare la locul de muncă, absenta perioade lungi de timp, într-un cuvânt, activitatea sa nu se mai ridica la nivelul de exigenţă al angajatorului.” Cu alte cuvinte şi mai pe româneşte, domnul Câmpeanu a fost retras nu pentru că se afla în incapacitate de muncă totală sau permanentă cum spune legea, ci pentru că citez “activitatea sa nu se mai ridica la nivelul de exigenţă al angajatorului” Păi de aici şi până la pierderea totală a capacităţii de muncă câte pâini mânâncă un amărât care nu are soţia şefa casei de pensii ?
Ne pot spune doamna Câmpeanu sau domnul Ponta ?
Doamnă Câmpeanu, eu nu am nimic cu dumneavoastră dar aici în Craiova se simte un iz de demisie. Şi sfatul meu, după demisie, încercaţi câteva sute de ani măcar să nu mai ieşiţi în public. E un sfat. Ştiţi de ce? S-ar putea să vă prindă pe stradă cei cărora le-au fost luate pensiile deşi se deplasau în căruţ, aveau picioarele amputate, dar nu aveau soţii la case de pensii şi li s-a spus la comisie că au mâini şi pot lucra cu ele. Ştiţi ce pot face acele mâini cu dumnevoastră? Minuni doamnă, minuni.
http://www.investigatiimedia.ro/cu-acte-neclare-si-diagnostice-discutabile-ministrul-muncii-mariana-campeanu-i-a-dat-sotului-pensie-si-cel-mai-mare-grad-de-invaliditate/
http://jurnalul.ro/stiri/observator/mariana-campeanu-pensie-caz-de-boala-661812.html
https://www.cnpp.ro/pensia-de-invaliditate
http://jurnalul.ro/stiri/observator/mariana-campeanu-pensie-caz-de-boala-661812.html
Dosarul Câmpeanu

miercuri, 26 februarie 2014

Bombe fâsâite şi ciorbe reîncălzite


Am mai spus-o cu diverse ocazii, dacă cineva ar privi posturile de ştiri româneşti ar trage fără îndoială una din trei  concluzii, dacă nu toate trei:
  1. Românii sunt mari consumatori de violenţă;
  2. Românii sunt mari producători  de violenţă, sunt avizi de sânge şi nu se simt bine dacă nu văd sânge vărsat, indiferent cum;
  3. Populaţia majoritară în România este de etnie rromă, sau ţigănească cum îşi spun chiar reprezentanţii oficiali ai acestei etnii. Apropo, nu înţeleg de ce un bulibaşă sau domnul Mădălin Voicu au voie să spună că sunt ţigani, iar au dacă spun unui ţigan că e ţigan sunt cercetat de nu ştiu ce comisie  de discriminaţi sau cum s-o numi.  
De ce spun asta ?Pentru că unde te uiţi ore în şir, programele de ştiri nu prezintă decât informaţii despre accidente, crime, sinucideri, incendii,violuri şi prezintă numai cazuri de ţigani, puşcăriaşi, cum se mai chinuie ei prin puşcărie săracii de ei, cum aşteaptă să fie eliberaţi cu noul cod penal şi cum suferă familiile lor fără ei, criminali, violatori, pedofili care tânjesc după reeducare în afara puşcăriilor, între sănii  societăţii.  
Cum apare câte o ştire „bombă” este pusă pe tapet, se face mare tam-tam se plimbă timp de trei zile prin toate posturile câte unui concern media, se pun cele mai tâmpite întrebări de către reporteri şcoliţi la şcoli media proprii unde se face apologia infractorului şi moderatorii devin pe rând specialişti şi guru în emisiunile colegilor de ştiri: Ursu devine invitat specialist şi consultant al lui Gâdea, Oana Stancu  invitată la Stoiceasca, Radu Tudor la Sabina Iosub, Liliana Ruse invită  pe Dragos Pătraru, Cristina Şincai  pe Victor Ciutacu, Andreea Creţulescu pe Cătălin Striblea şi uite aşa fiecare e pe rând moderator şi invitat de marcă mestecând aceeaşi gumă pe care o întind ca ştire nemaipomenită şi o dezbat steril până apare alta la fel de lipsită de importanţă pentru viaţa românilor, dar cu efect de audienţă ridicată. Dacă românii cer aşa ceva înseamnă că cel puţin prima concluzie se probează şi atunci avem o mare problemă noi românii.
Bineînţeles că sunt dezbătute şi subiectele de moment, unele chiar de importanţă majoră pentru societate, dar nu pentru rezolvarea acestora ci tot pentru rating, acestea sunt consumate, mestecate, ciolfăite, date din gură în gură  până îşi pierd gustul apoi aruncate la arhivă şi gata, maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară.
Aşa au apărut şi au dispărut de pe lista de interese a televiziunilor cazul Ionuţ care a făcut „deliciul” televiziunilor câtva timp apoi a apărut o lege care nu se aplică sau se aplică prost, nu s-a aflat până la urmă cine a fost vinovat, al cui a fost câinele, ce legătură era între moartea lui Ionuţ şi proprietarul restaurantului din zonă,  subiect îngropat, rezultat nul, câinii zburdă pe străzi, asociaţiile  „canisabile” încasează bani, primăriile consumă bani, toţi de pe urma câinilor care sunt lăsaţi pe străzi sau omorâţi „ca câinii”  din când în când aşa ca să vadă lumea că se iau măsuri.
Aşa a apărut şi dispărut din interesul public cazul marilor privatizări Oltchim şi CFR Marfă, cu tunuri de milioane de euro, pagube necalculate, familii aruncate în disperare, avocaţi puşi să managerieze apoi să apere în instanţă  pe cei pe care i-au înlocuit, afaceri de familie şi de partid, fraude nerecuperate. Ştiriştii s-au jucat un pic cu subiectul, au făcut mişto de unii sau de alţii, ne prezentau subiecte de can-can din spatele uşilor închise, dar atât şi nimic mai mult, nimeni nu se mai întreabă cine se face vinovat din partea guvernului de aceste mari cacealmale, de ce premierul nu răspunde  moral şi penal pentru aceste două eşecuri care îi aparţin în totalitate, cum se va recupera paguba şi cum vor trăi românii, ce înseamnă cu adevărat eşecul acestor privatizări comandate de la Bruxelles în defavoarea românilor. Subiect muşamalizat, rezultat catastrofal.
Aşa a apărut şi dispărut din interesul public „misterul” cutremurelor din Izvoarele pe care televiziunile l-au  exploatat  până a ieşit la iveală şi au început să apară opinii că ar fi legate de exploatările petroliere şi metoda fracţionării hidraulice, fapt care s-a lăsat cu demiteri pentru cei ce au spus un adevăr care nu convenea,  dosare penale, investigaţii ale „organelor în drept” asupra celor care au făcut astfel de afirmaţii şi cu batiste, adică nu, nu batiste, covoare pluşate pe ţambal. Acum nu mai spune nimeni nimic, nu se mai interesează nimeni, deşi cutremurele au continuat şi oamenii au în continuare probleme. Subiect consumat, adevăr îngropat.
Aşa a apărut şi dispărut şi subiectul Pungeşti,unde jandarmii au instituit un regim de teroare ţinând cetăţenii în casă şi luându-i la întrebări unde se duc şi de ce dacă se plimbau pe străzile amărâtului de sătuc şi asta numai pentru că deranjau exploatările  de gaze de şist ale unor companii dragi conducerii de partid şi de stat. Astăzi nimeni nu mai vorbeşte despre Pungeşti deşi cetăţenii de acolo au fost trataţi aproape la fel ca demonstranţii din Kiev,chiar dacă  nu au aruncat nici măcar o petardă. Dar au aruncat autorităţile destule fumigene şi aşa subiectul a fost învăluit în fum şi uitare.
Aşa a apărut şi dispărut şi subiectul Băile Felix, cu aceeaşi problemă a gazelor de şist care se întinde ca o molimă peste teritoriul României, în curând nu o să mai avem unde să ne săpăm un WC în fundul curţii din cauza exploatărilor prin metoda fracţionării şi o să mai putem aprinde un chibrit să facem un grătar fără să sărim în aer. Nu mai vorbesc de faptul că nu vom mai putea bea apă necontaminată. Mai pomeneşte cineva pe posturi despre faptul că Băile Felix vor dispărea şi odată cu ele şi o puternică bază de tratament  a tot mai bolnavilor români din cauza unor interese politice? Iese tot mai mult la iveală planul de îmbolnăvire şi exterminare a românilor. Subiect care mai apare timid prin presa locală, dar fără ecou sau efect real. Primarii care mai îndrăznesc să se opună vor fi investigaţi de diverse „organe” pentru alte fapte de care poate se vor face sau nu vinovaţi, dar nu vor fi lăsaţi până nu vor ceda sau nu vor fi înlăturaţi iar firmele îşi vor atinge scopul.
Iată aşa ca şi curiozitate, harta aprobărilor de exploatare, pe zone şi companii,  exploatări care vor face din apele României, depozit de deşeuri.
harta cu aprobarile pentru gazele de sist
Şi totuşi peste toate aceste subiecte care au dispărut din atenţia presei un subiect nu ne dă pace, este adus în fiecare zi în atenţia presei, şi ne împuie urechile şi în culcare şi în sculare. Este vorba de cazul bietului penal Becali, cel care se pare că pompează la greu posturile de televiziune să îi ţină aprinsă veşnic  flacăra eliberării şi să nu lase opinia publică până nu va ieşi pe străzi ca în Kiev, cu Molotovuri şi arme să ceară să fie eliberat odată infractorul Becali, numai să poată să vadă şi ei altceva la televizor. Probabil cu aceeaşi ocazie protestatarii sau demonstranţii vor cere şi achitarea lui Cioacă ca să scape odată de cazul Elodia care le-a coşmărit visele de 7 ani care par a fi 7 secole. Şi tot cu această ocazie demonstranţii vor face o chetă pentru cumpărarea de brăţări de platină pentru toţi criminalii, violatorii, pedofilii care beneficiază de reducerea pedepsei sau eliberarea condiţionată  prin noul cod penal dar nu o pot primi pentru că deştepţii de guvernanţi nu au avut timp de 5 ani timp nici să se gândească la implicaţiile unei legi tâmpite, nici să stabilească măcar măsuri de aplicare nici  să asigure baza materială, logistică pentru aplicare, astfel că acum aceşti „sărmani cetăţeni” fie nu pot fi eliberaţi, fie sunt eliberaţi şi zburdă în voie prin tineretul tentant de 12-13 ani cu care iată au primit verde la sex prin acelaşi cod penal tâmpit.
Mai nou, poţi face sex cu un minor/minoră, dacă reuşeşti să îl/o convingi cu un pistol un cuţit, o palmă  sau un pumn, că vrea să facă sex cu tine, îl/o înregistrezi frumos pe telefon cum te roagă să faci sex cu el/ea şi apoi trai nineacă, viol de voie, cu perversiuni şi tot tacâmul. Asta au făcut actualii guvernanţi. Dacă continuăm aşa, mâine se va da o modificare a codului penal prin care se va scoate crima ca faptă penală, dacă victima a fost de acord să fie ucisă. Criminalul va spune că victima a consimţit, iar procurorii vor trebui să facă dovada prin declaraţii ale decedatului că nu e aşa,  pentru că suntem o ţară civilizată şi  primează prezumţia de nevinovăţie. La aşa legi şi guverne, parlamentari, politicieni, legiuitori nelegiuiţi, nu e aşa că viitorul României este de aur? Să zică RMGC dacă nu e aşa.
În lipsă de subiecte şi sânge proaspăt, televiziunile ne reîncălzesc  ciorbe vechi dar cu ingrediente de succes, cazul Mihalea şi Râmaru care vor aduce şi ele câteva zile rating frumos. Pe ei fraţi români, că trebuie să mănâncă şi copii lor în gura lor nu ?
P.S. Într-o scrisoare adresată de senatorul PSD Valer Marian lui Victor Ponta  acum un an, acesta îl intreba, citez: ” Dacă în acelaşi apartament aţi întreţinut relaţii sexuale extraconjugale, în mod repetat, cu o prostituată minoră de lux, ai cărei părinţi au formulat plângere penală împotriva dumneavoastră pentru infracţiunea de relaţii sexuale cu minore? Dacă ştiţi că aţi fost monitorizat de SRI în legătură cu relaţiile sexuale cu prostituata minoră? Dacă nu ştiţi, întrebaţi-l pe colonelul Cătălin Peptan, şeful Direcţiei Judeţene Gorj a SRI în perioada respectivă? Dacă i-aţi solicitat naşului dumneavoastră George Maior, directorul SRI, să blocheze acest dosar?”  Să fie acesta motivul pentru care a fost legalizat sexul cu minori sub regimul Ponta ?Daca e aşa, atunci trebuie să ne asteptam cu adevarat să fie legalită si crima, daca victima nu face plângere pentru că există în scrisoarea lui Valer Marian si acuzaţii de acest gen.
Bombe fâsâite şi ciorbe reîncălzite

marți, 25 februarie 2014

Mesajul UE către români

kiev 2
Acum 25 de ani, într-o iarnă, nişte români deştepţi având acceptul şi sprijinul „democraţiilor occidentale” dar şi avizul perestroikăi, o puneau împreună cu un pastor puternic sprijinit de servicii secrete vecine de o mică răzmeriţă strigând că vor respectarea drepturilor românilor. Nu era culmea culmilor să vină un cetăţean român de naţionalitate maghiară şi să pretindă că vrea democraţie pentru români? Atunci aş fi spus că nu, acum spun că da. Românii, oameni creduli chiar au crezut tot ce se striga pe străzi chiar au crezut că a venit democraţia peste ei şi de frică că pierd promoţia au ieşit cu mic cu mare pe străzi (mai ales după ce Ceauşescu a zburat bine dirijat de cei care spuneau că nu ştiu unde este), numai buni de carne de tun şi victime nevinovate dar numărate înainte de a exista. Democraţiile ioropene erau cu ochii pe tânăra democraţie care iată se năştea cu ochii legaţi dar cu gura deschisă şi sprijineau care cu ce putea o ţară în care practic românii ieşiseră paşnic şi lipsiţi de orice intenţii criminale. Numai că Europa nu asta aştepta de la români, Europa voia sânge şi fum gloanţe şi durere şi atunci pe ici pe acolo, prin câteva oraşe s-au regizat nişte lupte între armată şi terorişti între securiştii buni şi securiştii răi, şi aşa au apărut incidentele de la Sibiu de la Otopeni, de la Ministerul Apărării unde au murit oameni nevinovaţi datorită dezinformării şi manipulării marca KGB şi nu numai. O demonstraţie paşnică a fost confiscată, reorientată şi transformată într-o „revoluţie sângeroasă” la ordin, pentru a justifica noua putere şi noua orientare menţinute şi puse la cale însă de aceiaşi oameni care fuseseră la putere şi până atunci, pentru că fără ei nu se putea face nimic, aşa cum spunea şi regretatul Păunescu: „ cum se-ajunge pân’ la gâtul voievodului de ţară, dacă nu-s trădări acasă lângă ura de afară?„. PENTRU CĂ AU FOST ASCULTĂTORI, S-AU OMORÂT ÎNTRE EI ŞI ŞI-AU STRIGAT PUTERNIC DORINŢA DE A FI O ŢARĂ EUROPEAN, ROMÂNII AU FOST RECOMPENSAŢI CU 15 ANI DE AŞTEPTARE PE LÂNGĂ PORŢILE NATO, 18 ANI PE LÂNGĂ PORŢILE UE ŞI ÎNCĂ MAI TRAGE SĂ INTRE ÎN SHENGEN DUPĂ 25 DE ANI. Frumos bilanţ, frumoasă răsplată. Asta nu a scutit-o însă să dea de pământ cu toată economia, toată industria, toata agricultura, toate combinatele de toate felurile, să pună la dispoziţia „investitorilor” străini toate rezervele şi să facă împrumuturi pentru a pune în aplicare planurile de distrugere ordonate de aceleaşi democraţii occidentale, cât pentru 300 de ani. Şi asta pentru doar 1000 de morţi nevinovaţi.
Acum 2 ani, câteva mii de oameni neîndemnaţi de nimeni, nesprijiniţi de nici un serviciu secret străin, dar MINŢIŢI ŞI MANIPULAŢI DE ACEIAŞI OAMENI CARE ÎI MINŢISERĂ ŞI MANIPULASERĂ ŞI CU 23 DE ANI ÎNAINTE, dovedind că au memoria scurtă şi nu învaţă din istorie, au ieşi la vot tot paşnic, democratic aşa cum îi învăţase aceeaşi Europă ca să scape de un alt mincinos care li s-a părut lor mai periculos decât cei cu care voiau să îl schimbe. 8,4milioane de uituci au ieşit din casă şi au mărşăluit paşnic fără gloanţe şi fără fum pentru a vota, din care 7,4 milioane pentru a da şi ei de pământ cu unul care nu se mai sătura de furat şi de minţit. Ce a făcut Europa? Ce a făcut Europa pentru cei 7,4 de uituci paşnici care şi-au exprimat votul paşnic şi democratic? Ce să facă, a considerat că nu e democratic, că este un atentat la statul de drept, că este o lovitură de stat şi a dat ordine în 11 puncte celor care voiau să treacă şi ei la furat şi minţit pe banii românilor, să facă în aşa fel încât să împartă ciolanul, îi privea cum, dar să nu cumva să rămână cum au vrut fraierii de români care credeau că pot schimba ceva prin vot democratic. Şi uite aşa noii mincinoşi au bătut palma cu vechiul mincinos, au schimbat legea referendumului  şi i-au trimis pe cei 7, 4 milioane de români la origini, adică acolo de unde au plecat, sub acelaşi preşedinte cu care ei, noii mincinoşi au semnat tratate de neagresiune unul împotriva altuia dar de agresiune împotriva celor care ieşiseră în stradă. Şi uite aşa a început răsplătirea acestora cu noi taxe, accize, legi prin care nu mai au voie să iasă pe străzi pentru că blochează circulaţia maşinilor politicienilor zilei, nu mai au voie să comenteze deciziile unor judecători de casă pentru că se stresează juriştii Emo, nu mai au voie să ceară drepturi pentru că ţara e săracă şi marii investitori nu mai au de unde să stoarcă, nu mai au voie să muncească pentru că asta înseamnă venit, deci viaţă, nu mai au acces la medicamente pentru că şi ele înseamnă viaţă şi statul nu are cum să hrănească atâţi români, trebuie să facem sacrificii. Dar primul lucru pe care l-au învăţat românii a fost că democraţia nu este pentru căţei.
De o lună, în Kiev au început proteste. Săracii ucrainieni probabil nu au avut televizoare şi nici ziare în 89 altfel ar fi ştiut sau ar fi văzut ce înseamnă democraţia occidentală şi cum te răsplătesc mai marii Europei după ce te baţi cu fraţii şi îţi împuşti colegul de bancă. UNII ÎMPINŞI CA ŞI ROMÂNII ÎN 89 DE FORŢE ŞI INTERESE DESPRE CARE NU VOR AFLA NIMIC, CUM NU AM AFLAT NICI NOI DUPĂ 25 DE ANI, DAR VOR ŞTI AŞA CUM ŞTIM ŞI NOI ALŢII PUR ŞI SIMPLU ENTUZIAŞTI CREZÂND ÎN VALORILE ŞI MIRAJUL DEMOCRAŢIEI, AU SĂRIT CU MIC ŞI MARE, DAR MULT MAI PUŢINI DECÂT CEI DIN 89 DE LA NOI ŞI INFINIT MAI PUŢINI DECÂT CEI DIN 2012 DE LA REFERENDUM, SĂ SCHIMBE NICI EI NU ŞTIU CE. Nu le contest dreptul de a decide ce vor să facă cu ţara lor, dimpotrivă, m-aş bucura să poată face ceva ceea ce vor, dar ceea ce vor ei, nu ce vor alţii. Îmi e teamă însă pentru ei că vor ajunge la fel ca şi noi, o ţară numai bună de muls, că vor primi la greu „ajutoare” şi împrumuturi financiare în schimbul „privatizărilor strategice” că îşi vor trimite şi ei toate datele şi informaţiile să le fie păstrate în Israel, „cea mai sigură ţară din Europa” că vor deveni noua vacă de muls şi noul măr al discordiei între ruşi şi americani. Nu mă bag, e treaba lor.
Interesantă este însă reacţia „EUROPEI DEMOCRATE”, aceeaşi Europă care nu numai că a stat cu mâinile în sân la puternicul mesaj democratic al românilor din vara lui 2012 dar chiar au pus piedici şi au dat bobârnace ca altă dată să ne băgăm minţile în cap şi să nu mai credem că democraţia înseamnă vot.Uniunea Europeană a fost puternic sensibilizaţă de „demonstraţiile paşnice” pro Europa din capitala Ucrainei şi a sărit imediat în ajutorul celor care au dat foc şi au venit cu arme să atace forţele de poliţie, au schimbat o constituţie cu forţa armelor. Câteva  mii de oameni violenţi şi înarmaţi dar sprijiniţi de o Europă „democrată” au schimbat direcţia,voinţa şi Constituţia a 50 de milioane de oameni numai şi numai pentru că ei voiau ceea ce voia Uniunea Europeană. Aşa se scrie istoria. Democraţia se obţine cu gloanţe şi sânge dar se îngroapă la ordin. Peste toate problemele Ucrainienilor, peste voinţa celor 50 de milioane care până la viitorul vot sau viitoarele alegeri (care probabil vor fi „libere” doar dacă va câştiga cine vor „democraţiile occidentale”), au ales un preşedinte, ceea ce se poate spune este că o mână de oameni sprijiniţi de o Uninune Europeană la fel de democrată ca şi Putin, au schimbat prin gloanţe şi violenţă constituţia şi orientarea ţării. Cum poti să aprobi o interventie în forţă asupra unui guvern ? Dacă demostranţii din Kiev ar fi cerut prin violenţă  integrarea şi alipirea la Rusia, UE ar fi reacţionat la fel, ar fi cerut preşedintelui să nu intervina şi să îşi  dea demisia? Ma indoiesc. Dimpotrivă, ar fi ţipat că este un atac asupra statului de drept şi a unei conduceri legal constituite. Dar acuma, pentru că protestatarii  cereau subordonarea Ucrainei faţă de UE, totul e democratic. Astea sunt fapte, nu propagandă, fapte.
După modul cum au intervenit şi vor interveni în continuare în Ucraina „marile democraţii europene”, după modul în care au reacţionat în 89 la noi apoi în 2012, mesajul Europei Democrate pare să nu fie altul decât că ea sprijină şi blagosloveşte numai revoltele sângeroase, aşa cum s-a întâmplat la noi în 89 apoi în Egipt, Siria, şi acum Ucraina. Asta înseamnă democraţia în pur înţeles European ? Uniunea Europeană a reacţionat şi a aprobat numai mişcări violente, sângeroase, şi numai dacă protestatarii se puneau sub papucul lor, altfel, acolo unde cetăţenii şi-au cerut drepturile şi şi-au exprimat voinţa şi opţiunea paşnic, prin vot, aceeaşi Europă a dat ordine să se schimbe legea referendumului împotriva chiar a propriilor legi europene, pentru că cel care trebuia schimbat era un umil şi servil supus care le pusese la dispoziţie toate rezervele ţări necondiţionat şi sprijinea cu înfocare cedarea suveranităţii propriei ţări. Acesta este mesajul Uniunii Europene către muritorii de rând şi de foame? Urmează alegerile pentru Parlamentul European, cel pe care guvernanţii noştri îl scot la înaintare când trebuie să mai scumpească ceva şi să mai pună o taxă, să mai taie o pensie, un salariu. Uituci români, votaţi-i pe aceiaşi oameni, din aceleaşi partide, cu aceleaşi interese, ca şi până acum, şi veţi avea parte de aceleaşi drepturi şi aceleaşi legi.
Este ciudat, când la Pungeşti nişte amărâşi îşi apărau dreptul la viaţă paşnic cerând să le fie lăsate curate apele, poliţia unui guvern vândut companiilor străine a sărit cu bastoanele pe bieţii oameni susţinând că au acţionat legal pentru că amărâţii ăia blocau şoseaua. Uniunea Europeană  nu a spus nimic, pentru că poliţia apăra interesele „investitorilor”.  Acum, când mii de oameni înarmaţi cu sticle incendiare, arme  şi muniţie de război blochează viaţa politică a ţării, străzile şi întregul Kiev, reprezentanţii  Uniunii Europene şi ai României cer guvernului Ucrainian să dea dovadă de moderaţie şi să nu … se apere. Unde e democraţia?

Mesajul UE către români

duminică, 23 februarie 2014

Care ai bă un foc ?


CARE AI BA UN FOC
M-am ajuns, sunt oameni care nu mai pot dormi, nu mai pot mânca, dacă nu ştiu ce părere am eu despre cutare sau cutare subiect, de regulă ceva ce nu ar trebui să mă intereseze. Un coleg de sindicat cu oarece funcţii şi responsabilităţi în prostirea plătitorilor de cotizaţii la SCMD întrebat de niste documente ale sindicatului, încerca să pareze întrebarea în vechiul stil comunist cu o altă întrebare părând realmente interesat de opinia mea sau optiunea mea de simplu alegător vizavi de viitoarele alegeri în parlamentul European şi o oarecare listă propusă de un sindicat care se declară apolitic. Lucruri ieftine de secretar BOB. Un alt prieten sughiţă dacă nu îi spun eu ce părere am despre evenimentele din Kiev şi probabil amaninţarile la adresa statului de drept şi democraţiei în Ucraina. Uite că nu mă priveşte. Nu mă priveşte ca român cum îşi rezolvă ucrainienii problemele interne şi nu ar trebui să o intereseze nici pe Victoria Nuland cea care “se face” în UE şi numeşte miniştrii în Kiev împreună cu ambasadorul, nici pe Angela Merkel sau reprezentanţii UE care şi-au vârât coada printre manifestanţi şi sprijină şi ei cum pot “protestele democratice”. Nu mă interesează, nu mă bag atâta vreme cât este clar pentru toată lumea care are ochi să vadă că acolo se fac jocuri şi interese cum s-au făcut şi la noi în 89, peste capul amărâţilor care îşi pun capetele, spinările şi picioarele la bătaie manipulaţi şi împinşi de forţe externe.
Dacă situaţia în propria ţară ar fi pe roze, aş plezni de bunăstare şi aş înnota în lapte şi miere, poate aş începe să mă gândesc la problemele altora, aş încerca să îi ajut, aş avea timp să mă uit peste umăr, dar când pe mine arde cămaşa sau îmi moare vaca, trebuie să fiu masochist să plâng de mila vecinului, că îi schioapătă capra. Dar iată că totuşi domnul preşedinte Băsescu stă cu un ochi îndreptat spre Ucraina, nu aş putea spune care, cred că nimeni nu poate să spună şi nu mai poate de grija ucrainienilor, de parcă ar fi preşedintele lor, nu al românilor. Mâine poimâine aud că s-a intitulat şi el preşedintele tuturor europenilor sau al societăţii civile mondiale ca domnul Dogaru care a terminat cu problemele rezerviştilor şi acuma construieşte societatea civilă universală socialistă şi planetară. Domnul preşedinte Băsescu s-a apucat să dea sfaturi preşedintelui Ucrainei cerându-i “să nu recurgă la forţă şi să nu ordone reprimarea protestatarilor.” WooooooooW. Mă podidi plânsul.Ca să fie şi mai convingător îi recomand preşedintelui Băsescu să îl detaşeze la Kiev pe fostul maior Claudiu Gogu,cel care în Martie 2012 făcea vizite la sediul PDL pentru a primi instrucţiuni privind modul în care jandarmul poate rupe picioare fără să recurgă la forţă.
Mi se pare mie, sau domnul Băsescu umblă cu fundul gol pe lângă …. ? Păi domnia sa cere printre altele ca domnul Ianucovici să stea cu mâinile în sân când sediile instituţiilor de stat sunt incendiate, poliţiştii atacaţi cu Molotovuri şi arme de foc, pietre, obiecte contondente şi tot arsenalul de război, doar tancurile lipsesc. Domnul Băsescu, cel care în 2011 mai avea puţin şi punea jandarmii să tragă în poliţiştii care aruncau cu şepcile în sus “de bucurie” la porţile Cotrocenilor, scandând nume extra-ordinare, cel care în 2012 când oamenii ieşeau la vot să îl scoată din bârlog, îi sfătuia să stea în casă şi să nu îşi exercite un drept constituţional, cel care când 7 milioane de cetăţeni l-au cerut afară plângea la porţi străine că îi este ameninţat statul de drept,el, acel preşedinte care tremura că îşi pierde scaunul, acuma îl roagă, sfătuieşte pe Ianukovici care are în faţă spectrul unui război civil declanşat de câteva mii de oameni, nu 7 milioane, care vor să schimbe un guvern şi un stat cu forţa armelor şi provocări de o violenţă rară, să stea calm şi să nu reprime violenţa, lăsându-I pe huligani şi manipulaţi să îşi facă de cap antrenând alţi oameni nevinovaţi care vor muri cum au murit şi ai noştri în 89 şi apoi la mineriade. Oltul încă nu s-a curăţat de cadavrele celor “pacificaţi” la Stoieneşti. De fapt în Ucraina se petrece acuma ce s-a întâmplat în ţările arabe şi se ştie cine a stat în spatele acelor “revoluţii” la fel cum se vede care au fost avantajele şi marele progres pe care l-au realizat cei manipulaţi şi păcăliţi ca şi noi în 89.
De ce a devenit Băsescu dintr-o dată atât de blând şi de permisiv faţă de mişcările de stradă, mai ales cele violente, de ce îndeamnă guvernul Ucrainian să dea dovadă de toleranţă? Din grijă faţă de cetăţenii Ucrainei? Cine poate crede asta ? Lui nu i-a păsat timp de 9 ani de cetăţenii propriei ţări, de ce i-ar părea rău de ucrainieni? Interesul şi obiectivul domnului Băsescu este altul şi nu e greu de văzut, nici măcar ghicit. Nu ai ce ghici când chiar el a cerut românilor să iasă în stradă şi să lupte pentru înlăturarea guvernului Ponta: “Dacă apare o singură formulare privind acciza la motorină, vă asigur că voi face ce nu am făcut de când sunt, eu îi voi chema pe români să se apere în stradă , în mitinguri, pentru că eu pot demonstra că nu e necesară”. Pe cuvântul dumitale de preşedinte? Matale realizezi ce spui? Când ai făcut această afirmaţie domnule preşedinte Băsescu unde te uitai, la Kiev ?Ai vrea să fie şi în România ce e acolo numai să scapi matale de Ponta şi să îl repui pe Boc în funcţie? Credeam că după această declaraţie presa va sări în sus iar juriştii din USL, sau PSD măcar, domnii Ponta, Şova vor face plângere penală împotriva preşedintelui pentru instigare la revoltă şi atac asupra statului de drept. Da de unde, linişte. Ba, mai mult domnul Dragnea, cel care are rolul de şef de operaţii în stafful PSD, arătând că nu e cu nimic mai prejos de Băsescu, declară la fel de inconştient: “Domnul Băsescu am văzut că dă foarte multe lecţii, am văzut că incită şi la violenţă şi la dezordine socială. Îl aştept. De-abia îl aştept să cheme lumea în stradă, că poate chemăm şi noi şi poate tranşăm lucrurile acolo, dacă tot... Să nu creadă el că ne sperie”
Este incredibil este pur şi simplu inimaginabil, cum doi oameni de stat, doi oameni politici ai anului 2014, doi oameni care se consideră şi se pretind civilizaţi, îndeamnă lumea să iasă la bătaie pe stradă şi se ameninţă unul pe altul că vine cu gaşca lui şi îi arată el lu “ăla” cine e mai tare, că abia aşteaptă să “tranşeze” problema în stradă. Fraţi români, aceşti doi vagabonzi, aceşti doi mardeiaşi aceşti doi scandalagii, vă incită la bătaie, vă asmut unul împotriva altuia, vă pun să vă bateţi unii cu alţii, ca să stea ei bine acolo unde sunt. Dar de ce nu o pun ei ca doi bărbaţi de un meci de box între ei, civilizat,ar scoate cu ocazia sta şi fonduri pentru campanie nu ar mai fi nevoie de accize.
Partea proastă însă nu este că au tupeul, nesimţirea să ceară aşa ceva ci că se găsesc destui descreieraţi, îndoctrinaţi, destule creiere spălate să iasă în stradă la îndemurile lor şi să îşi dea în cap unii altora. Nu am nici o îndoială că aşa este, văd ce se întâmplă pe diferite forumuri, văd la ce limbaj şi ce ameninţări se ajunge în comentariile diverselor articole din ziare de ai crede că sunt faţa în faţă duşmani de o viaţă, sau că luptă fiecare pentru a apăra pâinea de la gura copilului. Când colo, ei apăra interesele unor nesimţiţi care incită la violenţă şi la ură numai şi numai pentru a-şi păstra ei scaunele şi privilegiile.
Asta mă doare şi ma interesează pe mine stimaţi “prieteni”. Când văd preşedintele României rugându-l pe preşedintele Ianucovici să nu stingă focul în Kiev, că vrea să vină şi el cu o faclă să ia “un foc”, că are şi el nevoie în România, nu mă pot gândi nici la liste electorale, nici la Kiev, mă întreb “Antena 3 e aici?“, dar celelalte televiziuni, dar întreaga presă? Şi dacă sunt ce fac, nu văd cum politicienii noştri instigă la bătaie, la violenţe, la ură de partid, la acţiuni similare celor din Kiev? Şi dacă văd, de ce tac? Dar ţara de ce tace? Eu aş chema ţara în stradă în toată ţara, purtând însemnele tuturor partidelor politice, să îşi dea mâna, să formeze un lanţ sau o horă a înţelepciunii, să arate politicienilor că nu mai sunt dispuşi să iasă în stradă, la bătaie când vor ei, politicienii şi că a trecut vremea când se lăsau prostiţi de minciunile şi manipulările de doi bani şi că sunt gata să ăşi dea mâna şi să dea jos, pe tăcute, pe muteşte, fără violenţă orice guvern preşedinte sau partid care îşi mai bate joc de ei şi crede că îi mai poate manipula.
Ce spuneţi românilor, ieşiţi în stradă cum vor Băsescu şi Dragnea, să vă băteţi pentru scaunele şi interesele lor, sau să vă apăraţi propriile drepturi într-un marş al tăcerii şi nonviolenţei să îi scoateţi din cocinele în care au intrat şi în care se bălăcăresc de 24 de ani?
Care ai bă un foc ?

Circul continu�, ocrote�te-i Doamne pe rom�ni!

acd
Miuţe
După marţea neagră în urma căreia toată lumea credea că se va alege grâul de neghină şi vom avea o situaţie clară în PNL şi USL, iată că şefii USL continuă bătaia de joc la adresa românilor, bătaie de joc începută încă din vara lui 2012 când s-au făcut că îl suspendă pe Băsescu pentru a semna apoi acorduri ruşinoase în 11 sau mai multe puncte (pe care domnul Antonescu acum le blamează din nou iar domnul Ponta i le stoarce în nas confirmând că domnul Antonescu le cunoştea în profunzime, nu era chiar fată mare) şi când au deschis porţile din dosul parlamentului pentru încă 100 de parlamentari din aşa zisa „opoziţie”, mulţi penali, penabili şi penibili, intraţi chiar ilegal, împotriva Legii Electorale.
După două săptămâni de bălăcăreli şi circ mutat din traseul Cotroceni-Victoria pe traseul PNL-PSD, situaţia rămâne neschimbată, nici unul din cei doi protagonişti nu are sânge în instalaţie pentru a rupe pisica dar nici nu vrea să cedeze, preferând să se latre prin gard unul pe altul ca doi căţei, mârâind şi ridicând piciorul pentru a se împroşca unul pe altul şi a marca teritoriul. Aşa se face că dacă treci pe lângă ei miroase de îţi cade părul, fiecare udat de celălalt dar cu nasul pe sus, mândru şi orgolios.
Se leagă fiecare de pretenţiile celuilalt invocând articole din protocol sau din legislaţie interpretând fiecare cum vrea acelaşi text pretinzând fiecare că el respectă acordurile dar celălalt este neserios şi îl atacă pe la spate. Până una alta amândoi sunt la fel de vinovaţi pentru că amândoi încalcă cu bună ştiinţă un protocol semnat pe care iată, acum îl descoperă.
În primul rând este încălcat chiar primul articol primul paragraf din protocol, care spune că :
„PSD şi PNL şi PC (ACD) hotărăsc să pună bazele juridice ale unei platforme politice comune care are drept scop fundamental elaborarea, adoptarea şi implementarea, până în anul 2020,a unei agende publice care cuprinde următoarele obiective principale:”
Întrebare: mai există ACD? 
Daca răspunsul este da, atunci domnul Constantin poate fi învinuit de încălcarea a numeroase articole din protocolul de înfiinţare, începând chiar cu capitolul 1, dar mai ales, prin intrarea în USD, de încălcarea art 9(8) din protocol care spune: ”Cele două partide nu vor accepta sau iniţia participarea separată în alte alianţe electorale;” Poate părea curios, dar acordul ACD şi USL sunt făcute exact ca şi teza de doctorat a domnului Victor Ponta, căci dacă citim punctul 9(8) al protocolului USL vedem că e identic : 9.8.”Cele două partide nu vor accepta sau iniţia participarea separată în alte alianţe electorale;” Mai mult, Capitolele 1 ale celor două protocoale sunt făcute după metoda PCP (Ponta-Copy-paste) ”Ce spuneţi nu e aşa că POLITICIENII SUNT PLINI DE IMAGINAŢIE?
Deci odată cu intrarea în USD, PC-ul a ieşit din ACD şi ca atare USL nu mai există, pentru că alianţa ACD ca semnatară a Prococolului USL nu mai există. Dacă ACD nu mai există, atunci Protocolul USL nu mai există şi deci nici USL. Dacă USL nu mai există, atunci în mod normal nu mai putem vorbi de un guvern USL şi ca atare preşedintele trebuie să constate că Uniunea care a format majoritatea parlamentară şi în numele căreia Ponta a cerut să fie desemnat premier, nu mai există şi trebuie să declanşeze procedurile pentru formarea unui nou guvern. Să ne amintim cât caz a făcut domnul Ponta la numire când cerea ca USL să fie numit să propună premierul ca “alianţă electorală” câştigătoare a alegerilor, deşi legea spune că premierul e propus de partidul care are majoritatea parlamentară şi nu de alianţă. Iată că dacă USL se sparge, nu mai avem de a face nici măcar cu alianţa electorală majoritară şi atunci Băsescu poate numi pe cine vrea el premier, Ponta nu mai poate pretinde că vorbeşte în numele unei alianţe electorale câştigătoare.
Ce caută UNPR la guvernare?
Pe de altă parte de vreme ce USL este un o alianţă formată între PSD şi ACD recte PNL şi PC, atunci ce caută UNPR în USL şi la guvernare? Avem un guvern USL sau un guvern format din membrii familiei şi alianţelor personale ale premierului? În mod cert am avut şi avem orice dar nu un guvern USL pentru că mai mult de jumătate din articolele protocolului au fost déjà încălcate încă de la înfiinţare. Cine e curios, să citească cele două protocoale de înfiinţare a ACD şi USL şi se va convinge. Se pare că chiar şi semnatarii acestor acorduri, abia acuma îşi trec ochii peste ele.
Una peste alta, trebuie să admitem că, aşa cum mulţi spuneau încă de la început, această uniune a fost o alianţă contra naturii şi chiar a acţionat împotriva naturii, rămânerea ei este un chin politic din care cei care pierd sunt românii, cetăţenii, cei care chiar au crezut că două partide antagoniste pot uita de diferenţele de principii şi doctrină şi lucra pentru binele cetăţeanului. Aiurea, totul este o minciună, un bluff, o înţelegere privind accesul la ciolan şi nimic altceva. Dacă USL va rămâne în picioare acele picioare vor fi de plastelină care se pot muia şi prăbuşi la cea mai mică adiere mai fierbinte, iar alianţa sau uniunea sau compromisul va continua numai pentru că ambii parteneri, PNL şi PSD, vor realiza că despărţirea duce la căderea guvernului deci un alt guvern şi atunci e cert că Băsescu nu îl va mai accepta pe Ponta ca prim ministru. Se apropie alegerile şi Băsescu are nevoie de om la butoane indiferent din ce partid va face parte. Nu ar fi exclus să îl vedem pe Oprea Prim Ministru pentru că el este singurul pe care îl acceptă şi Ponta şi Băsescu. Dacă Băsescu va accepta un nou guvern Ponta, o va face numai dacă la interne va fi pus un om al lui Băsescu şi dacă dosarul şi cazul Nana se va închide definitiv în favoarea lui Băsescu. Fără aceste două condiţii şi poate altele dar astea sigur, Băsescu nu va accepta un alt guvern Ponta.
Adevărul
Nu ştiu câţi sunt atât de naivi încât să creadă că problema ar fi ambiţia lui Johannis sau a lui Antonescu de a-l avea pe Johannis vice-prim ministru. Nu, adevărata problemă este controlul internelor, deşi problema oficială se pune invers. Ponta este gata să îl facă pe Johannis şi prim vice-viceprim ministru dar cu condiţia să nu aibă el controlul total la interne, să se lase fie controlat de un Oprea, fie la alt minister, oricare ar vrea el mai puţin justiţia. Între timp însă, Johannis va fi carotat de justiţie pe teme de incompatibilitate între funcţia de primar şi cea de ministru, lucru de altfel justificat pentru că nu poţi fi şi popă şi hoţ, adică şi ales şi numit. Eu continui să cred că ambii circari şi Ponta şi Antonescu, nu fac altceva decât să liciteze şi supraliciteze pretenţiile, bătălia dându-se pe interne în vederea noilor alegeri dar nici unul nu are bijuteriile destul de mari pentru a rupe pisica şi a declara spargerea USL pentru că amandoi şi amândouă partidele sunt convinse că asta înseamnă căderea guvernului şi formarea altui guvern, caz în care nici unul nu va ieşi câştigător. Aşa că se vor folosi de tot ce le oferă legea pentru a prelungi această stare de semipareză până nu vor mai avea altă şansă decât ori să se rupă ori unul să cedeze. Din această ambiţie pierd în acest moment cetăţenii dar şi ei atât ca persoane politice cât şi ca formaţiuni politice. Băsescu nu trebuie să facă nimic, doar să aştepte, ambii sunt suficient de proşti încât să se faulteze suficient de tare încât să păţească ce a păţit şi PDL-ul. Ocroteşte-i doamne pe români!
http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-02-4-8272317-0-protocol-psd-pnl.pdf
http://www.antena3.ro/pictures/documents/53-protocolACD115.pdf
Circul continuă, ocrotește-i Doamne pe români!

sâmbătă, 22 februarie 2014

Tăriceanu şi virajul la stânga


tariceanu accident
Marţi, trei ceasuri rele
Ziua de marţi 18.02.2013 a fost şi este o zi mare pentru ţară şi pentru conducerea ţării dar mai ales pentru PNLşi USL. Toate posturile tv ne prezintă frământările din interiorul USL ceva mai vechi dar şi altele ceva mai recente din interiorul PNL unde se pare că încep discuţii serioase privind ieşirea de la guvernare sau continuarea alături de Ponta şi noua lui uniune.
Deşi declaraţiile”oficiale „chiar şi din partea celor neîntrebaţi, cum ar fi Sîrbu sau Voiculescu sunt că USL nu se sparge, faptele şi semnele din limbajul „ corpului” ne arată că Ponta se pregăteşte de schismă. Ieşirea sa pe sticlă cu Pambuccian care brusc a redevenit vedetă ( aşa cum se întâmplă la fiecare moţiune de guvern mai serioasă sau reorganizare a majorităţii parlamentare), revenirea asupra aducerii noului guvern în parlament şi remanierii guvernului, declaraţiile „lu ăla micu”, care îi tot dă la gioale lui Crin, dar şi întărâtarea lui Stroe, Chiţoiu, Mănescu, Ilieşiu şi Tăriceanu ne arată că Ponta se pregăteşte de schimbare, dar încearcă totodată să umble cu joarda prin partidul „prietenului” Crin de care afirmă cu lacrimi în loc că nu se poate despărţi. Adevărul este ca întotdeauna exact în partea cealaltă, adică Ponta ar vrea să scape în primul rând de Antonescu şi pretenţiile lui şi ar fi foarte mulţumit să păstreze în guvern penelişti care nu ţin cont de doctrina de partid ci doar de doctrina ciolanului. Cum Doctrina ciolanului este singura doctrină care a fost aplicată de toate guvernele care au condus România din 89 încoace, este normal ca aceasta să aibă adepţi în toate partidele şi că aceştia vor da mână cu mână pentru păstrarea locului la masă.
Deşteptarea
Antonescu a realizat sau măcar a recunoscut în sfârşit că Ponta nu are nici un gând să îl ajute să ajungă preşedinte aşa că a spus-o clar şi practic a recunoscut că ar putea să nu mai fie el reprezentantul USL la alegerile din toamnă – iarnă. Din cauza asta a decis să fie mai dur şi să nu mai meargă orbeşte doar pe ideea preşedinţiei ca până acum, ideal căruia i-a sacrificat nu doar miniştrii şi parlamentarii PNL în favoarea celor din USL, ci chiar poziţia PNL faţă de PSD, care tot abia acum recunoaşte că a fost o relaţie de cal-călăreţ. Antonescu este gata să renunţe la visul său personal de a fi preşedinte dar se pune întrebarea, dacă este gata să accepte totuşi un compromis, pentru a păstra PNL-ul la guvernare, sau merge pe principiu, „după mine potopul” şi trage şi PNL-ul şi guvernarea după el? Unii ar fi înclinaţi să spună că face foarte bine dacă iese de la guvernare că s-a compromis destul mergând pe stânga, dar se pun două întrebări:
1. Dacă scoate PNL de la guvernare o face din principiu şi să spunem orgoliu de partid, sau pentru că dacă nu mai poate fi el preşedinte atunci să nu mai fie nimeni din PNL la ciolan?
2. Cum reacţionează colegii de partid? Aceştia se vor împărţi în mai multe grupuri :
- cei care nu vor să rămână la guvernare dar aici sunt motivaţii diferite, unii din orgoliu, alţii pentru că respectă „disciplina de partid” a şefului, alţii pentru că nu au văzut de la început cu ochi buni relaţia contra naturii;
- cei care vor să rămână la guvernare care şi ei sunt de mai multe feluri, cei care vor la ciolan în orice condiţii cu oricine, cei care au prins ciolanul acum şi nu vor să îl piardă pentru că au făcut „împrumuturi” şi dacă ies din căruţă e vai de mama lor, cei care vor să cadă Antonescu şi atâta tot, sau cei care sunt întărâtaţi şi sunt „conserve” ale altor partide sau lideri şi practic urmăresc slăbirea PNL;
- cei care ar vrea şi o altă poziţie a PNL în cadrul USL dar nu atât de radicală, doar mai decentă şi vor practic să se facă concesii faţă de Ponta dar în stil pur caragealian, „trădare să fie, dar să o ştim şi noi”, sau „să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic sau să nu se revizuiască primesc, dar să se schimbe pe ici pe acolo prin puncte esenţiale”
Din această dilemă PNL nu poate ieşi. Nu ştiu Antonescu ce va face. Nu ştiu PNL ce va face, în cadrul acestor grupuri se vor face presiuni, vor avea loc negocieri, cert este că nu este numai dilema PNL ci şi a USL. Prezenţa lui Antonescu pe postul B1TV atât de „drag” uslaşilor, a arătat cât de departe poate merge acesta şi că e gata să intre în vizuina duşmanului, să se pună la dispoziţia acestuia şi să dea din el tot ce ştie. Cam parşivel. Eu cred că va învinge „doctrina ciolanului”pentru că susţinătorii săi formează majoritatea.
Majoritate să fie, nu contează cu cine  
Ponta la rândul lui este şi el în criză. De ce nu mai vrea el să vină cu guvernul în faţa Parlamentului? Păi pentru că nu vrea să îi dea satisfacţie lui Crin şi pentru că nu vrea să îi dea lui Johannis poziţia de vice pe interne, poziţie de care Oprea ţine cu dinţii el având încă multe lucruri de şters şi de făcut la apărare fapt ce nu îl lasă să piardă controlul asupra sistemului de apărare şi interne. De ce nu vrea Ponta să îi dea satisfacţie lui Crin, este clar :
- în primul rând pentru că Ponta vrea să aibă el controlul internelor la alegeri atât cele europene cât mai ales cele prezidenţiale. Practic Ponta, ca şi Băsescu, nu îl vrea de loc pe Johannis la interne pentru că nu poate fi manevrat dar se fac amândoi că îl vor şi îl apreciază, punând însă beţe în roate pretenţiilor acestuia. Ei se joacă cu Johannis cum se joacă şi cu graţierea lui Becali, fiecare declară că teoretic l-ar elibera, dar practic nu îl lasă .. celălalt. Şi uite aşa Johannis, ca şi Becali, este pe post de minge de ping-pong;
- în al doilea rând pentru că Ponta vrea să scape de Antonescu şi încă dinainte de formarea USL el bătuse palma cu UNPR şi UDMR pentru o majoritate în Parlament fără Antonescu. Lui îi este mult mai uşor să guverneze cu mai multe partide mici care nu pot ridica individual pretenţii prea mari decât cu un partid mai mare dar care să aibă criză de orgoliu. Deci Ponta încă de la început a făcut tot posibilul să îşi formeze o majoritate alta decât cu PNL şi este aproape convins că o are, dar cine pune bază pe UNPR sau UDMR,va păţi ce a păţit şi Boc. Când Ponta a acceptat cele 100 de locuri în plus în Parlament a făcut-u nu pentru că îi iubea pe cei intraţi pe uşa din dos ci pentru că ştia că va veni momentul când va avea nevoie de voturile lor împotriva lui Antonescu. Parşivel şi Ponta;
Prea riscant pentru o spargere
Şi totuşi Ponta nu îşi poate permite să spargă USL-ul şi de asta îi este lui frică. De ce? Simplu, dacă se sparge USL-ul, atunci alianţa care a câştigat alegerile este declarată desfiinţată şi Băsescu are dreptul să ceară nu remaniere guvernamentală ci formarea altui guvern şi cred că se ştie că de data asta Ponta nu va mai fi acceptat ca premier. Ponta mai are un mic atu în mână, pentru a păstra denumirea de USL, şi acesta se numeşte transformarea PC în PSL adică Partidul Social Liberal deja înregistrat la OSIM de câţiva ani, dar e greu de crezut că Băsescu sau CCR vor înghiţi păstrarea USL după plecarea PNL chiar dacă PC va prelua particula de liberal. Practic nici Ponta nu crede că ar mai putea emite pretenţii cu tot acordul lor de coabitare cu tot şi atunci va pierde mai mult decât Antonescu, pentru că Antonescu pierde un vis, dar Ponta pierde ceva palpabil. Dacă Ponta pierde guvernul este clar că pierde şi posibilitatea de a controla internele sau STS-ul. Din cauza asta s-a reorientat şi s-a gândit să treacă până la urmă STS-ul sub controlul Parlamentului, pentru că de bine de rău parlamentarii nu pot fi schimbaţi până în 2016, aşa că tot mai are ceva şanse să obţină dacă nu o majoritate măcar un control asupra Parlamentului. Dacă STS-ul intra sub controlul Internelor, controlul acestuia se putea modifica la fiecare cădere de guvern, ceea ce nu convenea lui Ponta. De ce nu s-o fi gândit el la asta de la început? Ete aşa, pentru că nu gândeşte. El mai întâi se dă cu capul de pragul de sus şi abia apoi se uită la cel de jos.
Simplu accident sau se lasă cu victime?
Ce Treabă are Tăriceanu cu toate astea? Păi astăzi Tăriceanu a vrut să facă la stânga, nu s-a asigurat şi a făcut un accident cu unul care mergea pe aceeaşi direcţie şi sens de mers cu el. Aşa se întâmplă când nu semnalizezi schimbarea direcţiei de mers sau treci de pe o parte pe alta fără să te asiguri. Poliţia acum încearcă să o scalde, că vezi doamne ar fi de vină cel care venea din spate, că nu a păstrat distanţa că nu a condus preventiv. Aiurea, să ne arate unde a fost lovită maşina lui Tăriceanu. Dacă a fost lovită în spate, da, e de vină cel care venea din spate dar dacă e lovită în lateral, şi maşina a fost întoarsă în trafic, atunci de vină este cel care a încercat să schimbe direcţia de mers fără să se asigure. Sau mai clar iată cum s-a întâmplat accidentul, din spusele unor martori oculari: „ Autoturismul domnului Tăriceanu circula pe Aleea Industriilor îndreptându-se către şoseaua Spătarului. La un moment dat domnul Tăriceanu a vrut să facă stânga, către Aleea Premierului iar un alt conducător care venea din spate l-a lovit şi astfel domnul Tăriceanu a fost pus cu botul înspre Şoseaua Liberalului. Este vorba despre o tamponare între două autoturisme, fără a fi înregistrate victime.”
Cam asta s-a întâmplat astăzi, dar nu exclus să existe unele leziuni interne care să fie descoperite sau să îşi facă simţit efectul mai târziu. Ambii conducători ar trebui să îşi facă analizele. Eu cred că Stroe Ilieşiu şi Chiţoiu au fost şi ei în maşina lui Tăriceanu, pentru că ei au ieşit cei mai şifonaţi azi.
În mod cert, zilele astea, poate chiar marţi seara se va stabili nu doar soarta PNL sau a lui Antonescu ci chiar soarta guvernării pentru că ieşirea PNL de la guvernare ar putea aduce daune mult mai mari decât un simplu accident sau avarierea unor „vehicule” iar urmările se vor vedea nu numai în structura guvernului sau formarea acestuia ci chiar şi în dosarele multor parlamentari şi activitatea parchetelor. Asta înseamnă probleme mari de sănătate, de imunitate şi afectarea unor „organe” vitale. Doamne ce primăvară vom avea
Tăriceanu şi virajul la stânga

vineri, 21 februarie 2014

Armata pe mâna cui, partea a VII-a asociaţiile rezerviştilor -2


general Iliescu Mihai
ANCMRR
Vorbeam în articolul precedent dedicat asociaţiilor rezerviştilor că din păcate acestea în loc să urmărească interesele rezerviştilor şi să îşi unească eforturile formând eventual o uniune naţională a asociaţiilor militarilor care să reprezinte toate specialităţile şi asociaţiile militarilor active sau în rezervă, care să negocieze, să reprezinte cu adevărat interesele militarlor, se fărâmiţează, se impart sau despart în zeci de asociaţii mărunte fără nici o perspectivă sau putere de a face cu adevărat ceva bun pentru militari sau de a reprezenta o forţă de care condicerea ministerului să ţină seama, ba mai mult, se ceartă între ele, se jignesc, se bălăcăresc, şi mai nou, se dau în judecată.
Conducerile acestora de cele mai multe ori iau decizii şi stabilesc cursuri de acţiune fără a consulta filialele sau pe cei pe care spun că îi reprezintă, apoi apar discuţii, certuri, contestaţii, care fac din aceste asociaţii arene de circ aşa cum déjà ne-a obişnuit lumea politică şi alianţele mai mult sau mai puţin împotriva naturii care apar în poltica dâmboviţeană. De ce ar face notă aparte asociaţiile militarilor, că doar şi ele fac parte din aceeaşi ţară balcanică sau balcanizată, mai balcanică decât Balcanii.
Cu jalba în băţ la toaşa ‘nţătoare
Nu ştiu dacă mai e cineva care nu ştie că şeful ANCMRR a dat în judecată SCMD cerând în instanţă desfiinţarea sindicatului. A discutat cu cineva domnul Mihai Iliescu, preşedintele ascociaţiei  când a decis să dea în judecată o altă formă de asociere a militarilor ? A solicitat punctul de vedere al membrilor ANCMRR? Bineînţeles că nu. Domnul Mihai Iliescu face parte din acei şefi de organizaţii care aşa cum spuneam, vor şi ei să conducă şi o fac nu ca la armată, ci fără să se consulte, pentru că la armata când se ia o decizie, comandantul are un stat major cu care se consultă, domnia sa a decis într-un cerc restrâins, atât de restrains încât decizia sa i-a mirat şi pe cei mai apropiaţi. Aveţi aici în acest link textul acţiunii. Citind veţi observa mobilul acţiunii. Pentru cine credea că este vorba de ceva probleme serioase, sau eu ştiu un fapt grav săvârşit de SCMD împotriva ANCMRR adică din partea unor militari împotriva altor militari, regret să vă dezamăgesc, motivele sunt mult mai penibile. Bineînţeles că au existat reacţii puternice chiar din interiorul ANCMRR, ale unor filiale care s-au desolidarizat categoric de iniţiativa domnului Iliescu. Fac o paranteză şi informez necunoscătorii că ANCMRR fiinţează din 1990 când s-a înfiinţat ca Liga Naţională a Ofiţerilor în Retragere şi în Rezervă transformată în 1991 în Uniunea Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (U.N.C.M.R.R.) ca apoi în 2001 să devină ANCMRR. Iată ce scrie chiar pe pagina de prezentare a asociaţiei: “Asociaţia funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de Onoare al A.N.C.M.R.R. Asociaţia nu este angajată politic şi nu desfăşoară activităţi în favoarea sau defavoarea vreunui partid sau organizaţie politică.”
De reţinut aici că deşi funcţionează sub patronajul ministrului apărării naţionale, persoană numită politic, asociaţia se declară apolitică. De reţinut acest aspect mai ales că se menţionează clar că “nu desfăşoară activităţi în favoarea sau defavoarea vreunui partid sau organizaţie politică.”
În ciuda acestui pasaj din prezentarea asociaţiei, iată ce spunea conducătorul asociaţiei,  în februarie 2012, într-o scrisoare adresată domnului Oprea, şeful UNPR.
Odă conducătorului iubit
“Dorim ca acest PARTID să devină partidul de suflet al nostru, partid care ne-a păstrat rangul şi onoarea noastră ca militari ai rezervei armatei române, partid care are în compunerea sa generali şi ofiţeri în rezervă cu un înalt simţ al onoarei şi al datoriei faţă de patrie, partid pe care dorim să ne sprijinim la greu, partid pe care dorim să-l sprijinim în situaţii deosebite. (…) Însă, numai împreună cu o forţă politică formată din membri devotaţi patriei şi poporului nostru, cinstiţi şi iubitori de dreptate noi, cadrele militare în rezervă şi retragere, vom reuşi să fim o persoană juridică de utilitate publică, să luptăm activ pentru ţară şi neamul românesc.”
După cum se poate observa din textul citat,scrisoarea nu era adresată ministrului apărării ci preşedintelui UNPR.
De asemenea, în Decembrie 2012, ANCMRR semna un protocol de colaborare cu Alianţa de Centru Stânga format din PSD şi UNPR, partidul de suflet.
Cam atât a ţinut neimplicarea politică a ANCMRR, de la înfiinţare, până a decis domnul Iliescu Mihai că este bine să aibă un partid de suflet şi un patron care să îl avanseze şi să îi pună la dispoziţie sedii, bilete de odihnă şi tratament şi fonduri cu care să se simtă bine. Că asta este scopul şi durerea, o să dovedesc mai târziu un pic.
SCMD a apărut mult mai târziu, fără a prelua nici o tradiţie a nici unei altei asociaţii sau sindicat, el a preluat doar statutul unui alt sindicat pe care însă membrii fondatori nu au fost în stare sau s-au grăbit prea tare şi nu au avut timp să îl actualizeze şi adapteze ca lumea la specificul sindicatului aşa că are încă în el prevederi care nu au nici o legătură cu militarii. Data înfiinţării SCMD chiar dacă este mult mai târzie, este mult mai neclară, pentru că domnii din conducere nu ştiu nici ei când să spună că s-au înfiinţat, ori în Mai 2009, ori în August 2009, ori în Octombrie 2009. Probabil erau atât de auforizaţi când au semnat documentele sau le-au semnat în atâtea “locaţii” şi tranşe încât nici ei nu mai ştiu ce să declare. De fapt chiar documentele de înfiinţare a sindicatului sunt confuze, dacă cineva se uită pe ele vede ori că semnăturile membrilor fondatori nu seamănă de pe un document pe altul, ori că  locaţia sau sediul sindicatului este declarat diferit în procesul verbal faţă de statut, ori că componenţa Biroului Operativ diferă de pe un document pe altul. Este clar că nici judecătorul care a dat certificatul de naştere pruncului nu a fost prea atent, sau cine ştie, dacă e să ne luăm după o declaraţie a domnului Pricină mâna a doua în sindicat, poate era chiar euforizat şi acesta căci domnul Pricină declara că numai el ştie câte mesa a dat ca să apară acest sindicat. Întrebarea ar fi cui şi de ce. În fine, e prea puţin important acuma.
Deci SCMD a apărut în 2009. De ce s-a trezit domnul Iliescu să ceară desfiinţarea SCMD tocmai acuma ? Timp de 5 ani ce a făcut? Nu a văzut ceea ce a văzut acuma sau ce s-a întâmplat?
Ciolanul, bată-l vina
Să vă spun eu ce s-a întâmplat. În august 2013 peste membrii SCMD cădea bomba atomică. Mult iubitul şi stimatul conducător Valeriu Pricină, Val pentru prieteni, făcea cunoscut faptul (aflat pe surse deci nemaiputând fi mascat) că a fost numit Şef al Departamentului Apărare şi Siguranţa Cetăţeanului al UNPR, funcţie de rang naţional, nu la vre-o filială. Ştirea a căzut ca o bombă din mai multe motive, în primul rând moral, pentru că domnii Dogaru şi Pricină erau până atunci duşmani declaraţi ai “Izmenarului“ pe care îl făcuseră până cu un an în urmă sau mai précis până la alegerile din 2012, cum le venise lor la gură şi mamă ce gură murdară au când vor. Domnul Pricină chiar întrebat cu ceva timp în urmă dacă va intra în politică a spus că nu are nimeni bani să îl cumpere, domnia sa este sindicalist convins, are onoare. Zii zău Val! Acuma în fine, e treaba fiecăruia ce face cu onoarea, viaţa sau convingerile politice, dar trecerea sa la UNPR are şi conotaţii oficiale pentru că în statutul SCMD la art. 21 se spune: ” Revocarea din funcție a celor aleși în Comitetul Director intervine în următoarele condiții:g) sunt promovați într-o funcție de conducere administrativă, magistrat, parlamentar sau în conducerea centrală a unui partid politic;”
Deci odată cu numirea în funcţia din UNPR domnul Pricină trebuia să fie scos din conducerea SCMD, în conformitate cu art menţionat mai sus coroborat cu art 39 punctul 3 din Statutul UNPR, care se spune : „ŞEFII DEPARTAMENTELOR SUNT ALEŞI DE CONSILIUL NAŢIONAL: ŞEFII DEPARTAMENTELOR SUNT ASIMILAŢI DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC CU VICEPREŞEDINŢII PARTIDULUI.”
Deci clar pentru toată lumea că domnul Pricină nu mai putea rămâne în conducerea SCMD cu atât mai mult cu cât şi SCMD este tot o organizaţie apolitică, conform art 2 din statut „Art. 2. Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” este o organizație sindicală independentă, apolitică, constituită democratic, prin voința exclusivă a membrilor săi, în strictă conformitate cu prevederile Legii 54/2003.”dar şi articolului 2 din Legea 62 din 2011 care spune că :
„(1) Organizatiile sindicale sunt independente fata de autoritatile publice, de partidele politice si de organizatiile patronale.
(2) Organizatiile sindicale nu pot desfasura activitati cu caracter politic.”
Eu când am auzit că domnul Iliescu a dat în judecată SCMD am crezut că s-a luat de cele spuse mai sus despre înfiinţarea SCMD, respectiv prezenţa domnului Pricină în fruntea departamentului Apărare la UNPR concomitent cu prezenţa sa în Comitetul Director al SCMD, ceea ce în mod clar duce la idea că UNPR conduce prin domnul Pricină, destinele sindicatului.
Da de unde, chiar dacă motivele discordiei sunt politice, domnul Iliescu simţindu-se trădat şi scos din inima protectorului Oprea prin racolarea lui Pricină pe o funcţie aşa înaltă, motivele sunt mult mai pământene. În punctele 3, 5 şi 6 ale cererii de anulare a deciziei de înfiinţare a SCMD, domnul Iliescu invocă faptul că sindicatul vrea să îi ia membrii, vorbeşte în numele tuturor militarilor rezervişti, dar mai ales,”exprimă pretenţia de a obţine gratuit de la MApN unele facilităţi” care crede domnia sa ar aparţine de drept numai domniei sale, sau în traducere liberă vrea să pună mâna pe sedii, să obţină bilete de tratament, să împartă caşcaval rezerviştilor, să obţină finanţare de la guvern sau minister ceea ce ar reduce considerabil porţia de caşcaval  a conducerii ANCMRR. În graba sa de a scăpa de sindicat,  domnul Iliescu, probabil mai puţin obişnuit cu internetul declară şi susţine în faţa judelui că “nici o lege sindicală din nici o ţară europeană şi nu numai, nu se referă la sindicate militare”. Păi când vii cu asemenea aberaţii este normal să fii dat afară pe uşă şi să fii trimis la reciclare, ceea ce judecătorii au făcut respingând aberaţiile domnului Iliescu. Numai că domnul Iliescu nu s-a mulţumit cu asta şi vâzând că a picat în prima instanţă se aliază cu o altă asociaţie a militarilor despre care nu ştie prea multă lume, dar unii din membrii fondatori ai SCMD ştiu foarte multe, este vorba de ASOCIAŢIA CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE DIN ROMÂNIA , care să conteste denumirea de “disponibilizat” din SCMD ca şi unele articole din statut care “se cam aseamănă”. Păi e normal să se asemene atâta vreme cât domnul Rinciog Dumitru, şeful secretariatului SCMD, a năsit şi ACMDR şi SCMD. Despre acest personaj s-ar putea scrie romane dar cine le-ar citi? Cine vrea însă să vadă care a fost contribuţia acestuia la ACMDR să întrebe un fost membru al ACMDR, domnul Toporan şi va avea surprize.
În fine cert este că iată, se confirmă din nou că aceste asociaţii în loc să se ajute, să îşi dea mâna şi să lupte împreună pentru drepturile militarilor, se ceartă se dau în judecată, se bălăcăresc dar nu membrii lor ci numai conducerile acestora, formate după cum se vede din oameni care nu urmăresc altceva decât orgolii personale, funcţii, favoruri, poziţii, şi de ce nu şi câte un mic caşcaval că doar viaţa e scumpă. În articolul următor vom vedea ce vrea domnul Dogaru, şeful SCMD.
http://ancmrr.ro/wp-content/uploads/2014/01/Actiune-anulare-1.pdf
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/operatiunea-epoleti-pentru-partid
http://ancmrr.ro/protocol-de-colaborare-intre-alianta-de-centru-stanga-psdunpr-si-asociatia-nationala-a-cadrelor-militare-in-rezerva-si-in-retragere-alexandru-ioan-cuza/
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/09/18/cat-mai-suporta-sindicalistii-militari-5122
http://sindicatulcmd.blogspot.ro/search?q=ASOCIATIA+CADRELOR+MILITARE+DISPONIBILIZATE&max-results=20&by-date=true
https://groups.yahoo.com/neo/groups/roarmy230/conversations/topics/1915?var=1
Armata pe mâna cui, partea a VII-a asociaţiile rezerviştilor -2

joi, 20 februarie 2014

Armata pe mâna cui – partea a VI-a, asociaţiile rezerviştilor -1


DOGARU, FUMURI SI GARGARA
Am vorbit până acum numai despre responsabili să le spunem activi ai distrugerii armatei şi factorii politici sau militari aflaţi în slujba politicienilor care au făcut ca armata, apărarea ţării, însăşi ideea de apărare şi siguranţă naţională să devină simple cuvinte fără nici o valoare în jocul politic. Aducerea capacităţii de apărare la 40% din necesar este cel mai bun exemplu că ne îndreptăm către distrugerea efectivă a capacităţii de apărare a ţării. Oricum, distrugerea economiei este un factor determinant în slăbirea capacităţii de apărare, şi ar fi mai mult decât suficient pentru a aduce în faţa instanţei pe cei care în ultimii 25 de ani au făcut ca România să nu mai fie în stare să mai producă nimic pentru necesarul de război, oricum subordonarea structurilor armatei celor ale alianţei NATO punerea tuturor informaţiilor chiar şi cele mai secrete la dispoziţia unor structuri străine, subordonarea practic nu doar a armatei ci a întregii politici şi strategii militare unei alianţe cu care astăzi eşti, dar mâine nu garantează nimeni că vei mai fi, dovedeşte nu doar infantilism, mai târziu când efectele acestei politici de obedienţă oarbă îşi vor arăta efectul, se va putea discuta despre trădare. Astăzi nimeni nu are curajul să rostească acest cuvânt astăzi toată lumea se închină la acelaşi „Dumnezeu”, a spune că e o greşeală să îţi subordonezi toate interesele şi structurile „partenerului strategic”de peste ocean echivalează acum cu trădarea de ţară, pentru că întotdeauna, conducătorii acestei ţări au trebuit să se agaţe de câte cineva ca să rămână în scaun, fie că s-au numit turci, tătari, ruşi, polonezi, maghiari, austrieci, pecenegi, cumani, huni, avari, sau mai ştiu eu cum. Nici Ceauşescu, cel atât de hulit şi nici Gheorghiu Dej nu au dat ţara pe mâna sovieticilor deşi presiunea sovietică era mult mai mare şi mult mai dureroasă, aşa cum actualii guvernanţi au subjugat apărarea ţării intereselor noului „Dumnezeu”.
În fine să trecem la subiectul propriu-zis. Ca şi când nu ar fi suficient că politicienii şi vârfurile active ale armatei au adus armata în poziţia de sclav extern pentru misiunile NATO şi sclav intern pentru CNADNR şi oficialităţile locale în slujba cărora sunt puşi militarii pentru a scăpa aceste structuri de blam când apar inundaţiile şi zăpezile, şefii marilor asociaţii ale rezerviştilor se pun şi ei în slujba aceloraşi politicieni şi se bat între ei mai rău ca la Verdun, ca şi cum ar face parte din armate diferite, şi ar sluji interesele altor cetăţeni sau rezervişti. Prima dezbinare a început încă din 45, după „eliberare” când au apărut două asociaţii ale veteranilor de război, care deşi făcuseră parte din aceeaşi armată, erau deja diferenţiaţi în funcţie de partea graniţei pe care o .. atacaseră. Cei care dintr-un motiv sau altul pe care nu le dezvolt acum, au luptat împotriva românilor „lui Antonescu” din 1943 până la actul de la 23 August prin care alţi militari români au căzut prizonieri aceloraşi ruşi datorită ordinului verbal al Regelui Mihai, au format cele două divizii sovietizate, au fost renegaţi, blamaţi, consideraţi duşmani. Nu mai intru în detalii, este un aspect pe care nici istoria şi nici societatea deci cu atât mai puţin legea nu l-au lămurit şi reglat.
Important este că începutul a fost făcut şi de atunci şi până în prezent, au părut zeci de asociaţii ale rezerviştilor, pe specialităţi, localităţi, arme, care toate spun că apără interesele rezerviştilor, pensionarilor militari sau veteranilor, care însă atât prin multitudinea lor cât şi prin însăşi disiparea lor dar mai ales prin interesele şi activitatea celor care le conduc nu fac altceva decât să lovească în interesele celor pe care îi reprezintă, nu să le apere.
Unele din ele, cele mai multe, cele mai mici şi de cele mai multe ori necunoscute la nivel naţional se mulţumesc să fiinţeze pe plan local iar membrii acestora se mulţumesc să existe, să se întâlnească din când în când să depună eventual câte o coroană de flori de Ziua Armatei şi poate cine ştie să desfăşoare câte o activitate două pe an pe care nici autorităţile şi nici societatea nu le bagă în seamă sau le acceptă cu condescendenţă, ca pe un „moment plictisitor dar inevitabil”.Toate au statute şi principii nobile, 90% sunt nesusţinute financiar susţinându-se doar prin cotizaţiile membrilor din ce în ce mai puţini, multe dintre ele având un rol pur decorativ. Unele au încăput sau au fost formate de indivizi, membrii ai societăţii şi ei deci produse ale societăţii trecute sau actuale cu bune şi rele, care au dorit doar să se vadă puşi din nou în faţă, pentru că au fost învăţaţi să fie comandanţi şi nu pot trăi dacă nu sunt salutaţi sau „respectaţi”.
Alţii nu au fost comandanţi şi nici calităţi de comandanţi nu au (nici cei care au fost comandanţi înainte nu au dovedit toţi mari calităţi) iar acum au găsit şi ei posibilitatea să devină cineva şi s-au repezit să înfiinţeze asociaţii sau filiale, să se pună astfel în fruntea lor şi să devină în sfârşit şi ei „cineva” profitând de „ghioceii” care au umplut structurile armatei în toate timpurile. Am mai scris odată despre aceste asociaţii mai bine spus despre două dintre ele, cele mai „reprezentative”, respectiv ANCMRR şi SCMD, care deşi sunt organizaţii diferite ca statut, se calcă în picioare şi se carotează una pe alta. Culmea culmilor este că mare parte din membrii acestora fac parte din ambele organizaţii, una sindicală şi alta asociaţie profesională, dar asta nu împiedică conducerile celor două hai să le spunem structuri să se spurce unii pe alţii ca la uşa cortului, să se vorbească pe la colţuri, să se învinuiască de partizanat, subjugare sau interese politice deşi culmea culmilor, ambele se declară non-politice. Non-politice my ass, ar spune un american, atâta vreme cât conducerile ambelor asociaţii se bat cap în cap care să pune mai mult mâna unor şefi de partide de la care aşteaptă cu mâna întinsă bani, funcţii sau puteri şi atribuţiuni în împărţirea unor favoruri sau drepturi ale militarilor. Voi vorbi despre asta în articolul următor.
Unii se pot întreba cum este posibil să se manifeste astfel de fenomene în rândul militarilor care nu e aşa, se spune, sau se pretind a fi crema societăţii dacă nu intelectualiceşte cel puţin în ceea ce priveşte organizarea, disciplina, rigurozitatea. Uite că se poate şi asta pentru că să nu uităm, militarii chiar dacă sunt sau erau priviţi ca o castă aparte, sunt totuşi rezultatul sau produsul societăţii, reprezintă suma calităţilor şi defectelor acestei societăţi din care provin şi căreia îi poartă şi apără năzuinţele. Într-o societate care se debarasează cu atâta uşurinţă, în numai 24 de ani de toate valorile şi tradiţiile, istoria, rezervele, bogăţiile, educaţia, cultura, principiile şi aspiraţiile unui neam milenar, o societate care nu mai are nici un respect faţă de ea însăşi, care se divide după cum vor conducătorii de partide, care întinde mâna la o pungă cu ulei pentru a-şi vinde votul şi viitorul, o societate care asistă cu indiferenţă la distrugerea economiei şi mai şi dă o mână de ajutor rupând , distrugând, demolând fabrici, garduri, ţevi şi dale de la canalele de irigaţii pentru ca apoi să se plângă că nu mai are ce mânca, o societate care asistă pasivă la distrugerea sistemului naţional de apărare şi infiltrarea unor „comisari” politico-militari străini numiţi consilieri în toate structurile naţionale, unii chiar ca „sfătuitori” ai primului ministru, pe cine mai miră că rezerviştii fac şi ei acelaşi lucru şi se amestecă, sau fac jocurile murdare ale unora sau altora în dorinţa de a mânca şi ei o pâine albă?
Unii dintre ei, cu pretenţii de intelectuali rasaţi, scriitori de cărţi citite sau revândute la anticari ambulanţi, sunt atât de dornici de a ieşi în faţă, de a face să se vorbească despre ei încât înfiinţează, desfiinţează şi reînfiinţează asociaţii şi filiale de 3-4 ori pe an, numai să fie ei preşedinţi şi să vadă lume venind pe lângă ei ca la Mecca. Există la Braşov un astfel de personaj care a înfiinţat 4 asociaţii sau filiale în unele cazuri cu aceiaşi oameni, trăgând după el subordonaţi de profesie care de dragul unei funcţii cât de mici într-un birou de filială sunt gata să înfiinţeze şi desfiinţeze orice. Şi nu este un caz singular. Aceşti preşedinţi „cloşcă” par să fie mai puţin interesaţi de avantajele materiale, pe ei în interesează să fie băgaţi în seamă, să fie şi ei „cineva” să fie urmaţi de ciraci cu cât mai umili cu atât mai buni.
Alţii se dau revoluţionari, se leagă în lanţuri prin reprezentanţi, se bat cu cărămida în piept dar cum sunt ameninţaţi sau li se dă o „funcţie” de conducere şi se văd „reprezentanţi” ai unor zone sau membri în cine ştie ce comitet de conducere, uită tot şi devin ghiocei făcând jocul celor pe care altă dată îi contestau cu vehemenţă. Aşa se face că cei care şi ei s-au aşezat în fruntea mesei acestor asociaţii rămân acolo neschimbaţi deşi marea masă a membrilor „de rând” îi contestă şi critică. Dar prin jocuri de culise, „regulamente interne”dictate, de cele mai multe ori ilegale şi nestatutare fac ei cum fac, aceşti şefi autoimpuşi şi se păstrează pe scaun, ca şi preşedinţii de partid şi de ţară.
Este adevărat, unii posedă şi noţiuni de tehnică a manipulării maselor au şi pregătire în domeniu aşa că este uşor să îşi prostească „supuşii” prin declaraţii, ameninţări, obiective, sarcini, sau prin „pericole” iminente care există doar în mintea lor. Cum apare un contestatar sau critic, cum este imediat alăturat „marelui duşman” este „identificat” ca duşman vândut. Până în 2013 inamicul numărul 1 pentru preşedintele SCMD de exemplu, era Oprea cu colegii săi,Spusu, Tiberiu Frăţilă, doamna Lupu, Onţanu. Oricine îndrăznea să îi critice domnului Dogaru cuvintele, faptele sau gândurile era imediat asociat acestor „bau-bau” ostracizat, pus în discuţia BOB şi trecut pe linie moartă sau spurcat de balele unor căţeluşi degrabă lătrători la ordin care singuri pe stradă circulă doar cu coada între picioare şi schelălăie cum aud un claxon de maşină, dar în spatele gardului latră la comandă de ai spune că rup şi alta nu. Aşa au fost scoşi din conducerea SCMD doamnele Ana Winzer, Elena Cobuz şi domnul Constantin Monac, pe motiv că ar fi UNPR-isti şi apropiaţi ai lui Oprea dar de fapt erau indezirabili pentru că nu votau cum dorea domnul Dogaru. Au trecut 3 ani de zile de când au fost „suspendaţi” din funcţie, sindicatul practic funcţionează ilegal şi la propriu şi la figurat votul în cadrul CD se ia printr-un artificiu, cei care fac parte în acest moment din Comitetul Director şi care votează deciziile nu au acest drept, toate deciziile sunt ilegale, dar cui îi pasă? Preşedinţii de filială, cei mai mulţi de categoria celor enunţaţi mai sus, care de dragul unei funcţii a unei poziţii cu ajutorul căreia sunt şi ei băgaţi în seamă de primari sau şefi de partide, preferă să închidă ochii la ilegalităţile lui Dogaru şi îl lasă sau votează în continuare luând poziţia pe care au avut-o toată viaţa, adică a calului care bea apă.
Este adevărat că sunt şi preşedinţi de filială ai acestor structuri care nu doresc altceva decât să li se respecte drepturile dar sunt prea puţini şi uneori prea scârbiţi ca să mai facă ceva. În felul acesta, asociaţiile acestor rezervişti sunt conduse, direcţionate şi influenţate de aceiaşi oameni politici care au condus şi au dus armata la stadiul de blastulă.
Aceste asociaţii, în special cele mai mari, colcăie de profitori şi oportunişti care ca şi politicienii urmăresc interese personale, nicidecum interesul celor pe care se laudă că îi reprezintă, se suie pe scaune şi rămân acolo din inerţie sau pentru că cei cu adevărat serioşi şi care ar putea face ceva nu vor să se mânjească, sau le e lehamite să intre în acest cuibar din care nu mai ieşi curat fie că te mânjeşti singur fie că te mânjesc alţii.
Multe din aceste asociaţii sau filiale mai trăiesc doar pe hârtie, unele nici nu mai îndeplinesc numărul minim legal necesar pentru a fiinţa dar nimeni nu are interes să declare dispariţia acestora ca asociaţii sau filiale, pentru că toţi vor să îşi păstreze „importanţa” şi poziţia câştigate cu atâta „trudă”. Practic unele filiale ale SCMD fiinţează cu membri fictivi multe dintre ele trebuind practic să nu mai existe pentru neîndeplinirea numărului minim necesar. Deşi statutul SCMD spune clar că un membru îşi pierde calitatea automat dacă nu îşi plăteşte cotizaţia anuală,aceştia nu au fost şi nu sunt nici radiaţi din evidenţă, nici declaraţi excluşi pentru că domnii din conducerea sindicatului doresc să îşi păstreze încă imaginea de reprezentanţi ai unei „importante părţi a societăţii civile”. Că este aşa o spune chiar raportul prezentat de domnul Dogaru la ultima Conferinţă Naţională a Reprezentanţilor forul suprem al SCMD , unde afirma negru pe alb: „ ..apar aproape zilnic persoane care isi achita cotizatia nu numai pe 2013 ci si pe … 2012, 2011 sau chiar 2010. Au fost insa si cazuri de persoane care au venit sa se inscrie in sindicat acum si am depistat pe evidenta ca se inscrisesera in 2009 sau 2010, dar nu mai platisera cotizatia de atunci. De asemenea, cazuri de persoane care au venit sa plateasca cotizatia pe 2013, pentru a intra in noile procese, uitand ca nu au mai achitat pe 2011 sau 2012.”
Deci în prostia sa domnul Dogaru recunoaşte singur să a menţinut timp de 3 ani artificial numărul de membri ai sindicatului umflat, pentru că în conformitate cu art 8 punctul (7) al statutului, “ fiecare membru care nu achită cotizația anuală către sindicat se consideră autoexclus din sindicat, situația definitivându-se prin hotărârea Consiliului Național al Reprezentanților;”. Abia la CNR din 2013, domnul Dogaru a admis că a păstrat în evidenţă membri care nu aveau cotizaţia plătită din 2011, 2012 şi chiar 2010, deci a comis o ilegalitate, o încălcare a statutului. Aşa se declară unii pe posturile de televiziune reprezentanţi ai societăţii civile şi afirmă că vorbesc în numele a zeci, sute de mii de oameni care habar nu au de existaenţa sau declaraţiile lor. Dar despre asta şi altele într-un articol viitor.
Deocamdată să reţinem că practic aceste asociaţii în cea mai mare parte prin diversitatea şi fărâmiţarea lor nu fac altceva decât să potolească orgoliul şi setea de putere a celor mai mulţi din cei suiţi în fruntea lor şi să facă jocul politicienilor în ale căror graţii se zbat să ajungă aceşti “conducători “, cei mai mulţi foşti propagandişti sau manipulatori de profesie care fie din proprie iniţiativă fie la ordin, au pus mâna pe ele pentru ca nu cumva să le treacă prin cap rezerviştilor să înfiinţeze o asociaţie unică puternică şi condusă de o persoană incoruptibilă.
Cui credeţi că i-ar conveni o asociaţie unică a foştilor militari sau lucrători din fostul sistem de apărare, servicii secrete şi poliţie, penitenciare şi jandarmerie, care ar număra câteva sute de mii de membri fără a număra şi membrii familiilor acestora, şi care să acţioneze ca degetele unei mâini? Nimănui. Nimeni nu şi-ar dori apariţia unei asemenea organizaţii şi atunci sunt încurajate şi finanţate mai mult sau mai puţin oficial mai multe asociaţii, din care câteva aşa mai reprezentative dar conduse de oameni “spălaţi”, fideli, cu gură mare şi interese mărunte care să se facă că lucrează pentru cei pe care se fac că îi reprezintă dar cărora le mănâncă sau le beau cotizaţiile.
Mai pe larg despre cele mai reprezentative asociaţii în următorul articol.
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/03/08/razboiul-celor-doua-proiecte-3290
Armata pe mâna cui – partea a VI-a, asociaţiile rezerviştilor -1