joi, 20 februarie 2014

Armata pe mâna cui – partea a VI-a, asociaţiile rezerviştilor -1


DOGARU, FUMURI SI GARGARA
Am vorbit până acum numai despre responsabili să le spunem activi ai distrugerii armatei şi factorii politici sau militari aflaţi în slujba politicienilor care au făcut ca armata, apărarea ţării, însăşi ideea de apărare şi siguranţă naţională să devină simple cuvinte fără nici o valoare în jocul politic. Aducerea capacităţii de apărare la 40% din necesar este cel mai bun exemplu că ne îndreptăm către distrugerea efectivă a capacităţii de apărare a ţării. Oricum, distrugerea economiei este un factor determinant în slăbirea capacităţii de apărare, şi ar fi mai mult decât suficient pentru a aduce în faţa instanţei pe cei care în ultimii 25 de ani au făcut ca România să nu mai fie în stare să mai producă nimic pentru necesarul de război, oricum subordonarea structurilor armatei celor ale alianţei NATO punerea tuturor informaţiilor chiar şi cele mai secrete la dispoziţia unor structuri străine, subordonarea practic nu doar a armatei ci a întregii politici şi strategii militare unei alianţe cu care astăzi eşti, dar mâine nu garantează nimeni că vei mai fi, dovedeşte nu doar infantilism, mai târziu când efectele acestei politici de obedienţă oarbă îşi vor arăta efectul, se va putea discuta despre trădare. Astăzi nimeni nu are curajul să rostească acest cuvânt astăzi toată lumea se închină la acelaşi „Dumnezeu”, a spune că e o greşeală să îţi subordonezi toate interesele şi structurile „partenerului strategic”de peste ocean echivalează acum cu trădarea de ţară, pentru că întotdeauna, conducătorii acestei ţări au trebuit să se agaţe de câte cineva ca să rămână în scaun, fie că s-au numit turci, tătari, ruşi, polonezi, maghiari, austrieci, pecenegi, cumani, huni, avari, sau mai ştiu eu cum. Nici Ceauşescu, cel atât de hulit şi nici Gheorghiu Dej nu au dat ţara pe mâna sovieticilor deşi presiunea sovietică era mult mai mare şi mult mai dureroasă, aşa cum actualii guvernanţi au subjugat apărarea ţării intereselor noului „Dumnezeu”.
În fine să trecem la subiectul propriu-zis. Ca şi când nu ar fi suficient că politicienii şi vârfurile active ale armatei au adus armata în poziţia de sclav extern pentru misiunile NATO şi sclav intern pentru CNADNR şi oficialităţile locale în slujba cărora sunt puşi militarii pentru a scăpa aceste structuri de blam când apar inundaţiile şi zăpezile, şefii marilor asociaţii ale rezerviştilor se pun şi ei în slujba aceloraşi politicieni şi se bat între ei mai rău ca la Verdun, ca şi cum ar face parte din armate diferite, şi ar sluji interesele altor cetăţeni sau rezervişti. Prima dezbinare a început încă din 45, după „eliberare” când au apărut două asociaţii ale veteranilor de război, care deşi făcuseră parte din aceeaşi armată, erau deja diferenţiaţi în funcţie de partea graniţei pe care o .. atacaseră. Cei care dintr-un motiv sau altul pe care nu le dezvolt acum, au luptat împotriva românilor „lui Antonescu” din 1943 până la actul de la 23 August prin care alţi militari români au căzut prizonieri aceloraşi ruşi datorită ordinului verbal al Regelui Mihai, au format cele două divizii sovietizate, au fost renegaţi, blamaţi, consideraţi duşmani. Nu mai intru în detalii, este un aspect pe care nici istoria şi nici societatea deci cu atât mai puţin legea nu l-au lămurit şi reglat.
Important este că începutul a fost făcut şi de atunci şi până în prezent, au părut zeci de asociaţii ale rezerviştilor, pe specialităţi, localităţi, arme, care toate spun că apără interesele rezerviştilor, pensionarilor militari sau veteranilor, care însă atât prin multitudinea lor cât şi prin însăşi disiparea lor dar mai ales prin interesele şi activitatea celor care le conduc nu fac altceva decât să lovească în interesele celor pe care îi reprezintă, nu să le apere.
Unele din ele, cele mai multe, cele mai mici şi de cele mai multe ori necunoscute la nivel naţional se mulţumesc să fiinţeze pe plan local iar membrii acestora se mulţumesc să existe, să se întâlnească din când în când să depună eventual câte o coroană de flori de Ziua Armatei şi poate cine ştie să desfăşoare câte o activitate două pe an pe care nici autorităţile şi nici societatea nu le bagă în seamă sau le acceptă cu condescendenţă, ca pe un „moment plictisitor dar inevitabil”.Toate au statute şi principii nobile, 90% sunt nesusţinute financiar susţinându-se doar prin cotizaţiile membrilor din ce în ce mai puţini, multe dintre ele având un rol pur decorativ. Unele au încăput sau au fost formate de indivizi, membrii ai societăţii şi ei deci produse ale societăţii trecute sau actuale cu bune şi rele, care au dorit doar să se vadă puşi din nou în faţă, pentru că au fost învăţaţi să fie comandanţi şi nu pot trăi dacă nu sunt salutaţi sau „respectaţi”.
Alţii nu au fost comandanţi şi nici calităţi de comandanţi nu au (nici cei care au fost comandanţi înainte nu au dovedit toţi mari calităţi) iar acum au găsit şi ei posibilitatea să devină cineva şi s-au repezit să înfiinţeze asociaţii sau filiale, să se pună astfel în fruntea lor şi să devină în sfârşit şi ei „cineva” profitând de „ghioceii” care au umplut structurile armatei în toate timpurile. Am mai scris odată despre aceste asociaţii mai bine spus despre două dintre ele, cele mai „reprezentative”, respectiv ANCMRR şi SCMD, care deşi sunt organizaţii diferite ca statut, se calcă în picioare şi se carotează una pe alta. Culmea culmilor este că mare parte din membrii acestora fac parte din ambele organizaţii, una sindicală şi alta asociaţie profesională, dar asta nu împiedică conducerile celor două hai să le spunem structuri să se spurce unii pe alţii ca la uşa cortului, să se vorbească pe la colţuri, să se învinuiască de partizanat, subjugare sau interese politice deşi culmea culmilor, ambele se declară non-politice. Non-politice my ass, ar spune un american, atâta vreme cât conducerile ambelor asociaţii se bat cap în cap care să pune mai mult mâna unor şefi de partide de la care aşteaptă cu mâna întinsă bani, funcţii sau puteri şi atribuţiuni în împărţirea unor favoruri sau drepturi ale militarilor. Voi vorbi despre asta în articolul următor.
Unii se pot întreba cum este posibil să se manifeste astfel de fenomene în rândul militarilor care nu e aşa, se spune, sau se pretind a fi crema societăţii dacă nu intelectualiceşte cel puţin în ceea ce priveşte organizarea, disciplina, rigurozitatea. Uite că se poate şi asta pentru că să nu uităm, militarii chiar dacă sunt sau erau priviţi ca o castă aparte, sunt totuşi rezultatul sau produsul societăţii, reprezintă suma calităţilor şi defectelor acestei societăţi din care provin şi căreia îi poartă şi apără năzuinţele. Într-o societate care se debarasează cu atâta uşurinţă, în numai 24 de ani de toate valorile şi tradiţiile, istoria, rezervele, bogăţiile, educaţia, cultura, principiile şi aspiraţiile unui neam milenar, o societate care nu mai are nici un respect faţă de ea însăşi, care se divide după cum vor conducătorii de partide, care întinde mâna la o pungă cu ulei pentru a-şi vinde votul şi viitorul, o societate care asistă cu indiferenţă la distrugerea economiei şi mai şi dă o mână de ajutor rupând , distrugând, demolând fabrici, garduri, ţevi şi dale de la canalele de irigaţii pentru ca apoi să se plângă că nu mai are ce mânca, o societate care asistă pasivă la distrugerea sistemului naţional de apărare şi infiltrarea unor „comisari” politico-militari străini numiţi consilieri în toate structurile naţionale, unii chiar ca „sfătuitori” ai primului ministru, pe cine mai miră că rezerviştii fac şi ei acelaşi lucru şi se amestecă, sau fac jocurile murdare ale unora sau altora în dorinţa de a mânca şi ei o pâine albă?
Unii dintre ei, cu pretenţii de intelectuali rasaţi, scriitori de cărţi citite sau revândute la anticari ambulanţi, sunt atât de dornici de a ieşi în faţă, de a face să se vorbească despre ei încât înfiinţează, desfiinţează şi reînfiinţează asociaţii şi filiale de 3-4 ori pe an, numai să fie ei preşedinţi şi să vadă lume venind pe lângă ei ca la Mecca. Există la Braşov un astfel de personaj care a înfiinţat 4 asociaţii sau filiale în unele cazuri cu aceiaşi oameni, trăgând după el subordonaţi de profesie care de dragul unei funcţii cât de mici într-un birou de filială sunt gata să înfiinţeze şi desfiinţeze orice. Şi nu este un caz singular. Aceşti preşedinţi „cloşcă” par să fie mai puţin interesaţi de avantajele materiale, pe ei în interesează să fie băgaţi în seamă, să fie şi ei „cineva” să fie urmaţi de ciraci cu cât mai umili cu atât mai buni.
Alţii se dau revoluţionari, se leagă în lanţuri prin reprezentanţi, se bat cu cărămida în piept dar cum sunt ameninţaţi sau li se dă o „funcţie” de conducere şi se văd „reprezentanţi” ai unor zone sau membri în cine ştie ce comitet de conducere, uită tot şi devin ghiocei făcând jocul celor pe care altă dată îi contestau cu vehemenţă. Aşa se face că cei care şi ei s-au aşezat în fruntea mesei acestor asociaţii rămân acolo neschimbaţi deşi marea masă a membrilor „de rând” îi contestă şi critică. Dar prin jocuri de culise, „regulamente interne”dictate, de cele mai multe ori ilegale şi nestatutare fac ei cum fac, aceşti şefi autoimpuşi şi se păstrează pe scaun, ca şi preşedinţii de partid şi de ţară.
Este adevărat, unii posedă şi noţiuni de tehnică a manipulării maselor au şi pregătire în domeniu aşa că este uşor să îşi prostească „supuşii” prin declaraţii, ameninţări, obiective, sarcini, sau prin „pericole” iminente care există doar în mintea lor. Cum apare un contestatar sau critic, cum este imediat alăturat „marelui duşman” este „identificat” ca duşman vândut. Până în 2013 inamicul numărul 1 pentru preşedintele SCMD de exemplu, era Oprea cu colegii săi,Spusu, Tiberiu Frăţilă, doamna Lupu, Onţanu. Oricine îndrăznea să îi critice domnului Dogaru cuvintele, faptele sau gândurile era imediat asociat acestor „bau-bau” ostracizat, pus în discuţia BOB şi trecut pe linie moartă sau spurcat de balele unor căţeluşi degrabă lătrători la ordin care singuri pe stradă circulă doar cu coada între picioare şi schelălăie cum aud un claxon de maşină, dar în spatele gardului latră la comandă de ai spune că rup şi alta nu. Aşa au fost scoşi din conducerea SCMD doamnele Ana Winzer, Elena Cobuz şi domnul Constantin Monac, pe motiv că ar fi UNPR-isti şi apropiaţi ai lui Oprea dar de fapt erau indezirabili pentru că nu votau cum dorea domnul Dogaru. Au trecut 3 ani de zile de când au fost „suspendaţi” din funcţie, sindicatul practic funcţionează ilegal şi la propriu şi la figurat votul în cadrul CD se ia printr-un artificiu, cei care fac parte în acest moment din Comitetul Director şi care votează deciziile nu au acest drept, toate deciziile sunt ilegale, dar cui îi pasă? Preşedinţii de filială, cei mai mulţi de categoria celor enunţaţi mai sus, care de dragul unei funcţii a unei poziţii cu ajutorul căreia sunt şi ei băgaţi în seamă de primari sau şefi de partide, preferă să închidă ochii la ilegalităţile lui Dogaru şi îl lasă sau votează în continuare luând poziţia pe care au avut-o toată viaţa, adică a calului care bea apă.
Este adevărat că sunt şi preşedinţi de filială ai acestor structuri care nu doresc altceva decât să li se respecte drepturile dar sunt prea puţini şi uneori prea scârbiţi ca să mai facă ceva. În felul acesta, asociaţiile acestor rezervişti sunt conduse, direcţionate şi influenţate de aceiaşi oameni politici care au condus şi au dus armata la stadiul de blastulă.
Aceste asociaţii, în special cele mai mari, colcăie de profitori şi oportunişti care ca şi politicienii urmăresc interese personale, nicidecum interesul celor pe care se laudă că îi reprezintă, se suie pe scaune şi rămân acolo din inerţie sau pentru că cei cu adevărat serioşi şi care ar putea face ceva nu vor să se mânjească, sau le e lehamite să intre în acest cuibar din care nu mai ieşi curat fie că te mânjeşti singur fie că te mânjesc alţii.
Multe din aceste asociaţii sau filiale mai trăiesc doar pe hârtie, unele nici nu mai îndeplinesc numărul minim legal necesar pentru a fiinţa dar nimeni nu are interes să declare dispariţia acestora ca asociaţii sau filiale, pentru că toţi vor să îşi păstreze „importanţa” şi poziţia câştigate cu atâta „trudă”. Practic unele filiale ale SCMD fiinţează cu membri fictivi multe dintre ele trebuind practic să nu mai existe pentru neîndeplinirea numărului minim necesar. Deşi statutul SCMD spune clar că un membru îşi pierde calitatea automat dacă nu îşi plăteşte cotizaţia anuală,aceştia nu au fost şi nu sunt nici radiaţi din evidenţă, nici declaraţi excluşi pentru că domnii din conducerea sindicatului doresc să îşi păstreze încă imaginea de reprezentanţi ai unei „importante părţi a societăţii civile”. Că este aşa o spune chiar raportul prezentat de domnul Dogaru la ultima Conferinţă Naţională a Reprezentanţilor forul suprem al SCMD , unde afirma negru pe alb: „ ..apar aproape zilnic persoane care isi achita cotizatia nu numai pe 2013 ci si pe … 2012, 2011 sau chiar 2010. Au fost insa si cazuri de persoane care au venit sa se inscrie in sindicat acum si am depistat pe evidenta ca se inscrisesera in 2009 sau 2010, dar nu mai platisera cotizatia de atunci. De asemenea, cazuri de persoane care au venit sa plateasca cotizatia pe 2013, pentru a intra in noile procese, uitand ca nu au mai achitat pe 2011 sau 2012.”
Deci în prostia sa domnul Dogaru recunoaşte singur să a menţinut timp de 3 ani artificial numărul de membri ai sindicatului umflat, pentru că în conformitate cu art 8 punctul (7) al statutului, “ fiecare membru care nu achită cotizația anuală către sindicat se consideră autoexclus din sindicat, situația definitivându-se prin hotărârea Consiliului Național al Reprezentanților;”. Abia la CNR din 2013, domnul Dogaru a admis că a păstrat în evidenţă membri care nu aveau cotizaţia plătită din 2011, 2012 şi chiar 2010, deci a comis o ilegalitate, o încălcare a statutului. Aşa se declară unii pe posturile de televiziune reprezentanţi ai societăţii civile şi afirmă că vorbesc în numele a zeci, sute de mii de oameni care habar nu au de existaenţa sau declaraţiile lor. Dar despre asta şi altele într-un articol viitor.
Deocamdată să reţinem că practic aceste asociaţii în cea mai mare parte prin diversitatea şi fărâmiţarea lor nu fac altceva decât să potolească orgoliul şi setea de putere a celor mai mulţi din cei suiţi în fruntea lor şi să facă jocul politicienilor în ale căror graţii se zbat să ajungă aceşti “conducători “, cei mai mulţi foşti propagandişti sau manipulatori de profesie care fie din proprie iniţiativă fie la ordin, au pus mâna pe ele pentru ca nu cumva să le treacă prin cap rezerviştilor să înfiinţeze o asociaţie unică puternică şi condusă de o persoană incoruptibilă.
Cui credeţi că i-ar conveni o asociaţie unică a foştilor militari sau lucrători din fostul sistem de apărare, servicii secrete şi poliţie, penitenciare şi jandarmerie, care ar număra câteva sute de mii de membri fără a număra şi membrii familiilor acestora, şi care să acţioneze ca degetele unei mâini? Nimănui. Nimeni nu şi-ar dori apariţia unei asemenea organizaţii şi atunci sunt încurajate şi finanţate mai mult sau mai puţin oficial mai multe asociaţii, din care câteva aşa mai reprezentative dar conduse de oameni “spălaţi”, fideli, cu gură mare şi interese mărunte care să se facă că lucrează pentru cei pe care se fac că îi reprezintă dar cărora le mănâncă sau le beau cotizaţiile.
Mai pe larg despre cele mai reprezentative asociaţii în următorul articol.
http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/03/08/razboiul-celor-doua-proiecte-3290
Armata pe mâna cui – partea a VI-a, asociaţiile rezerviştilor -1

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.