joi, 31 ianuarie 2013

LA CRAIOVA SE LIMPEZESC APELE


Dusa si SCMD CRAIOVA
Craiova a primit vizita ministrului Dusa care a atins mai multe obiective pe timpul vizitei sale. A participat la activitatea de bilanţ a B2 Rovine, a avut o întrevedere cu conducerea Consiliului Judeţean Dolj, apoi cu reprezentanţi ai rezerviştilor şi în final o vizită la Fabrica de Avioane.
În ceea ce priveşte activitatea de bilanţ de la comandamentul brigăzii conform comunicatului dat de biroul de presă al Ministerului Apărării, ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, ”a cerut militarilor ca toate obiectivele propuse să fie finalizate şi să fie mult mai eficienţi în realizarea acestora.”

“Ministerul Apărării Naţionale este unul din cele trei ministere, alături de cele ale sănătăţii şi transporturilor, care va avea anul acesta un buget mai mare decât cel din anul 2012. Cu toate acestea, obiectivele pe care ni le-am propus pentru anul 2013 sunt de a eficientiza activităţile la nivelul MApN şi, implicit, şi la nivelul marii unităţi din care dumneavoastră faceţi parte. În mine veţi avea tot sprijinul dar, totodată, vă cer să vă îndepliniţi misiunile cu deplină responsabilitate”
, a spus ministrul Duşa.
Cu aceeaşi ocazie, la sediul comandamentului brigăzii, ministrul Duşa s-a întâlnit cu personalul militar şi civil, precum şi cu militarii răniţi şi văduvele eroilor din unităţile din garnizoana Craiova.
La sediul primăriei ministrul s-a întâlnit apoi cu reprezentanţi ai militarilor în rezervă, la cererea acestora, întâlnire realizată şi cu ajutorul doamnei primar Olguţa Vasilescu.
Conform unui comunicat al filialei Dolj a SCMD, cu ocazia acestei întâlniri „au avut loc unele discuţii din păcate foarte scurte datorită timpului foarte condensat al vizitei, dar organizaţiile militarilor au înaintat domnului Ministru un material privind unele probleme  ale militarilor, printre care :
-          Necesitatea rezolvării urgente a situaţiei care trenează în revenirea la normal a pensiilor diminuate abuziv;
-          Adoptarea în această sesiune parlamentară  a noii Legi a Pensiilor militare de stat;
-          Aplicarea nedescriminatorie a prevederilor HG-S 1019/2010;
-          Tratament nediscriminatoriu pentru  toate  asociaţiile  militarilor din partea Ministerului  Apărării Naţionale în toate aspectele şi activităţile ce au loc cu diferite ocazii;

Continuarea aici

LA CRAIOVA SE LIMPEZESC APELE

duminică, 27 ianuarie 2013

DREPTATE PÂNĂ LA ALEGERI


ponta si copiatul

Un răspuns dat de generalul Dobriţoiu pe pagina sa de facebook, mă face să încerc să lămuresc anumite aspecte pentru a evita deziluziile celor care încă mai speră dar şi pentru a arăta cum e situaţia. Adevărul, sau situaţia, bună sau rea, trebuie cunoscute, acceptate şi întreprinse eforturi pe direcţia pe care se poate face ceva şi nu aiurea. Altfel fie ne batem cu morile de vânt fie visăm cu ochii deschişi, fie vom căuta vinovaţi acolo unde nu sunt.
Bineînţeles subiectul sunt pensiile militare şi cineva îl întreba pe fostul ministru de ce nu a intervenit la o emisiune tv pe subiectul pensiilor, să lămurească problema, că altceva nu avea oricum ce să facă. Iată răspunsul dar de domnul Dobriţoiu:
„Până acum, AUDITUL a constatat, numai din evaluarea modului de recalculare pentru pensionarii din Bucureşti şi Jud Ilfov, că MApN cheltuie în plus peste 500 mii de euro pe lună ca urmare a creşterii multor pensii fără documente justificative, sau ca urmare a unor documente false. Deci, având în vedere că suma necesară pentru întregirea pensiilor diminuate este de 5 mil euro anual, aceasta ar putea fi acoperită din sumele mărite în mod oneros, iar evaluarea, după cum spuneam acoperă o arie geografică restrânsă, urmând ca Auditul şi Curtea de Conturi a României – care din luna Ianuarie este implicată în proces – să extindă evaluarea asupra tuturor judeţelor, deci se aşteaptă că se vor economisi mult mai mulţi bani.
Oricum, de la nivel legislativ, vom accelera procesul de elaborare a noii legi ocupaţionale, a unei noi legi a statutului cadrelor militare. Deci, nu voi face niciun pas înapoi pt îndreptarea acestei mizerii generate de derbedeii care ne-au băgat mâna în buzunar banditeşte.
Cu stimă,
Corneliu Dobritoiu”
Nu ştiu în ce măsură a convenit răspunsul, dar cine se bucură face o mare greşeală.
Ce ne informează domnul general? Nimic altceva decât ce ştiam şi noi dar acum ceea ce susţinem noi de 2 ani, este confirmat de un audit, şi anume faptul că procesul de recalculare/revizuire a pensiilor militarilor s-a făcut din avion, fără a respecta nici o lege, a fost un fel de haiducie, s-a luat de la ofiţeri sau de la cei cu pensiile mai mari (unii dintre ei, e adevărat cu pensii „aranjate” cu câteva luni înainte de pensionare, prin gărzi, paraşutări, zboruri, distrugeri, salarii de merit, prime de comandă, etc) câte 10-15 milioane şi s-a dat la alţii care aveau pensii de 12-1300, câte 50, 100 de lei, poate mai mult. Şi aşa a fost nemulţumit un om, dar au mărit pensia la 10-15. Aceasta a fost marea inginerie a lui Oprea. Mulţi s-au bucurat şi încă se mai bucură, dar partea proastă este că aceste măriri nu au avut în mare parte nici o bază legală, măririle s-au făcut după ureche, de genul „dă-i bă şi ăluia acolo să îi crească puţin”. La nici un rezervist nu a sosit acasă un document cu metoda de calcul, datele care au stat la baza acelui calcul şi nici justificări ale creşterii sau scăderii pensiei. Au venit doar nişte hârtii cu veniturile obţinute în carieră dar în 99% din cazuri acestea erau greşite. Oamenii au făcut contestaţie au arătat că documentaţia este greşită, la unii au venit alte decizii, „ajustate” la alţii nu, dar nici unul nu a primit justificarea corecţiilor sau a calculelor.
La alţii, care au fost mai „colţoşi” dacă avuseseră vechime completă şi cazul tindea să facă probleme, s-au dat decizii cu revenire sau mărire, ca să  le astupe gura, dar tot fără justificare.
La unii, care erau membri UNPR sau aveau pile la partidul de suflet al lui Oprea, a fost suficient să dea un nume şi numărul de dosar de pensionare şi pensia le-a săltat simţitor. De unde şi cum? După acelaşi principiu ca şi până acum, sau cu ajutorul unei legi date „la secret” HG 1294/2001 completată şi modificată cu HG S-1019/2010. Această hotărâre, deşi de larg consum a fost secretizată pentru a nu avea acces la ea toţi cei interesaţi, ba mai mult unii şefi de personal din MApN susţineau că nu se aplică la toţi, nu este retroactivă, deşi se specifică în mod clar în ea că se aplică şi celor pensionaţi înainte de modificare, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de o lege nouă ci de o modificare a legii deci legea în sine este aplicabilă şi celor ieşiţi la pensie înainte de 2010. Spuneam că HG-ul respectiv a fost ascuns şi folosit pentru ridicarea condiţiilor de muncă a celor care „făceau obiectul” dar nu a fost aplicată nici acelora pe toată perioada ci numai cât s-a considerat necesar ca să „mulţumească” omul. Omul a primit mai mult, sau i-a revenit pensia, altceva nu l-a mai interesat.Iată câteva exemple cu plusuri, minusuri şi staţionări :
Nr.plata                 Cuantum                      Cuantum
mandat                pe L.164/2001              pe L.263/2010
36554255               3.072 lei                        95.952 lei
535516004             4.576 lei                        53.675 lei
56556968                    48 lei                         4.980 lei
52553101               3.466 lei                            410 lei
56561303               5.633 lei                         1.037 lei
04553171               3.072 lei                       12.299 lei
52552044               3.072 lei                         8.168 lei
11551065               3.072 lei                          3.072 lei
17555417               3.072 lei                          3.072 lei
01551089               2.507 lei                          2.507 le
Aceste manevre şi încă altele au fost folosite la calcularea pensiilor, Dobriţoiu le-a sesizat, atâta cât a apucat în scurtul mandat şi a promis că va îndrepta lucrurile. Mulţi s-au bucurat, mulţi s-au îngrijorat că  dacă Dobriţoiu aplică legea, pierd bruma de pensie crescută de Oprea din burtă. Cert este că întregul proces de recalculare/revizuire este un fiasco, L-263 trebuie anulată pentru că însuşi procesul de colectare a datelor a fost un fiasco. Există dovezi, declaraţii ale unora din cei care au fost incluşi în acest proces care au recunoscut că în multe cazuri dădeau cifrele pe ghicite, sau după ureche, aşa ca să nu mai piardă timpul să caute, sau  fotocopiile nu  erau ilizibile, sau nu au găsit documente, sau au confundat nume, sau oboseala şi-a spus cuvântul pentru că s-a lucrat ca „la armată” în contratimp, trebuia să se raporteze finalizarea misiunii.
Că s-au făcut greşeli nu ar fi o problemă, dar să măreşti sau micşorezi pensii în baza unor ordine date verbal pe criterii de partid, deja sună a brăţări şi cel responsabil nu are chef să răspundă. Din cauza asta Dobriţoiu nu a fost lăsat nici să facă publice datele, nici să îşi continue activitatea la apărare. Din cauza aceasta nu a mai fost acceptat un liberal la Apărare şi ministerul a revenit PSD deşi iniţial se dorea a fi luat de UNPR, cerere la care s-au opus însă  liberalii. Dar Oprea a fost numit viceprim-ministru (fără portofoliu?) cu sarcini pe Apărare, dar  şi Interne ca să nu bată la ochi,  ca să nu apară ceva ce ar ştirbi “expertiza” domnului Oprea. De ce Ponta îl acoperă pe Oprea nu mai e un secret pentru nimeni. Pe lângă cumetria ce îi leagă, mai este la mijloc şi trecerea lui Oprea prin toate ingineriile PDL cu care s-a pupat în bot atâta timp, legătura pe care o are cu Udrea încă de când aceasta avea caş la gură, dar şi cu Băsescu, cel care îi ţine dosarele în biroul în care Antonescu nu a vrut să intre. Şi nu numai dosarele lui Oprea sunt acolo, ci şi ale unor “sârbi”. Eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeei, cuscre cuscre!!
Iată deci că ceea ce a spus acuma Dobriţoiu nu are de ce să bucure. Orice s-ar întâmpla nu este motiv de bucurie, pentru că în ecuaţie mai intră nişte spuse ale unor factori de răspundere care au făcut unele declaraţii cel puţin suspecte.Fără îndoială, domnul Dobriţoiu va încerca să facă cât mai mult posibil, dar ce poate face? Alţii nu vor :
Bunăoară Ponta a spus: “Un mesaj special vreau să-l transmit către acei militari, e vorba de un număr de aproximativ 7.000, din Ministerul Apărării şi încă câteva mii din Ministerul de Interne care au avut de pierdut la momentul recalculării pensiilor. În bugetul pe 2013 şi în mod eşalonat trebuie să îndreptăm şi acest lucru. Cu atât mai mult şi pentru cei 10%-12% avem obligaţia şi în bugetul pe 2013 avem intenţia clară de a-i aduce şi pe ei la nivelul la care ceilalţi colegi în mod meritat au ajuns”.
Asta ar putea să însemne că cei cărora le-au scăzut pensiile de la 3000 lei la 2000 lei, ar putea să se vadă cu ele aduse la nivelul celor cărora le-au crescut de la 1200 la 1400. Ei, ce spuneţi, inteligentă exprimare nu, îmbucurătoare perspectivă.
 La rândul său Domnul Szekely Ianoş, membru al delegaţiei FMI a spus în vară că „nu recomandăm să redeschideţi problema pensiilor” dar nu ca subiect de discuţie, sau ca şi cuantum, ci ca sistem de pensii ocupaţionale. Este clar deci că FMI sau cel puţin domnul Szekey nu dorea pensii ocupaţionale pentru militari.
O altă declaraţie este cea făcută de doamna Câmpeanu înainte de alegeri şi reconfirmată luna aceasta, în care spune că „Noi vom încerca să introducem sistemul de pensii ocupaţionale, care este în toată lumea. Se ştie bine că nu există decât o singură ţară în lume care are sistemul pensiilor militare în sistemul public. Eventual, vom forma un capitol special în lege pentru ei, aşa cum este, de exemplu, în Franţa. Exista o lege cadru, care are mai multe capitole pe diverse profesii. O să studiem acest lucru, dar în orice caz acest fapt nu se va întâmpla anul acesta, ci anul viitor, atunci când considerăm că un guvern care se instalează pe o perioadă de patru ani poate să lucreze în tihnă la o lege şi să o facă corectă” dar nu a uitat să menţioneze că legea nu se va aplica retroactiv.
Dacă mai luăm în calcul şi tangajul declaraţiilor lui Ponta în diferite momente,spunând  ba că atunci când USL va veni la putere va îndrepta toate nedreptăţile guvernelor portocalii, apoi după ce a preluat guvernul că aşteaptă alegerile din toamnă, apoi că nu ne lasă FMI, apoi când Dobriţoiu a fost la negocieri şi a aflat că FMI nu are nici o legătură cu bucătăria internă a bugetului, ba  că nu are datele şi le aşteaptă de la miniştri, apoi când Dobriţoiu i-a spus că are şi datele şi fonduri, că după aprobarea bugetului pe 2013, ajungem la concluzia că aşa zisa rezolvare a problemei pensionarilor militari, este un pod prea îndepărtat.

Hai să încercăm să vedem care ar fi variantele, dacă e să acceptăm idea că se doreşte rezolvarea nedreptăţilor:
  1. Dacă se va merge pe varianta sau concluziile comisiei de audit care a lucrat NUMAI pe Bucureşti şi Ilfov, rezultă că sunt probleme mari, s-au dat cam 500 mii euro lei în plus la pensii unor pensionari, în urma unor calcule după ureche. Ce variante ar urma?
  •  extinderea auditului pe o zonă mai largă până la stabilirea unei concluzii cât de cât generale;
  •  executarea acestuia până la sfârşit pentru a avea în faţă întreaga “afacere”;
  •  lăsarea lucrurilor aşa cum sunt, cu continuarea sau nu a procesului de revizuire;
  •  încetarea procesului de revizuire acum,  anularea pur şi simplu a acestui proces care este total păgubos, iar pentru cei cărora le- a scăzut pensia fie revenirea la cuantumul din 2010, fie menţinerea pensiilor în plată până la apariţia unei alte legi sau verificarea celei actuale;
  •  reluarea procesului de revizuire concomitant cu revenirea pentru toţi la cuantumul pensiilor dinainte de 2010 până la clarificarea sau recalcularea corectă a pensiilor. Aici însă se pune problema celor cărora le-au crescut pensiile prin revizuire pentru că vor solicita aplicarea principiului unui drept câştigat. Lucrurile s-ar complica, pentru că ar trebui luate toate pensiile crescute în recalculare şi verificare şi rezultatele ar putea fi supărătoare pentru foarte mulţi din ei, mai ales clienţii de partid iar Oprea, cel care supervizează prin “expertiza” sa ministerul apărării, nu ar fi de acord;
  • Reluarea procesului de revizuire şi ajustarea sau recalcularea în timp, cu păstrarea actualului cuantum până la recalcularea corectă, fapt ce ar dura cel puţin 2 ani, timp în care ar apărea tot mai mulţi nemulţumiţi;
  1. Dacă Oprea va fi suficient de tare în clanţă, încât să oprească auditul şi să îşi continue opera la care Ponta achiesează tacit:
  • Reluarea procesului de revizuire numai pentru cei cărora le-au scăzut pensiile şi calcularea acestora în baza unui algoritm corect, care să le închidă şansele de a mai acţiona în justiţie, sau să câştige în justiţie, dar s-ar crea inechitate şi discriminare pentru că toţi au dreptul la o calculare corectă şi principială, nu unii corect şi alţii favorizaţi. Această variantă ar fi cea mai convenabilă pentru Ponta şi Oprea, pentru că ar închide practic scandalul şi nu ar mai întreba nimeni de audit.
  • Punerea batistei pe audit, revenirea pensiilor celor cărora le-au scăzut prin revizuire la cuantumul celor din 2010 şi închiderea completă a subiectului. Asta ar însemna un efort bugetar, dar însuşi Dobriţoiu spunea că la Apărare există fonduri, nu e nevoie de fonduri suplimentare, mor suficient de mulţi rezervişti militari care asigură astfel fondurile celor care rămân. Cinic, dar adevărat, dacă datele furnizate de madam Lupu sunt reale. Asta la apărare. La interne nu se ştie încă nici dacă sunt fonduri nici dacă s-au făcut manevre, acolo a fost ministru Dusa, el nu a verificat datele, nu l-a interesat,el  nu face nimic dacă nu primeşte ordin. Probabil din cauza asta a fost adus la Apărare, pentru a egaliza situaţiile. El nu ştie decât să se angajeze că va pune în aplicare ordinele şi sarcinile primite, aşa cum s-a angajat în faţa americanilor cu privire la Deveselu şi în faţa lui Voiculescu cu privire la experţii pentru finanţe. Atâta ştie, atâta face;
3.Dacă se ia în calcul varianta Câmpeanu cu privire la o nouă lege sau introducerea unei anexe la actual lege a pensiilor, anexă care să vizeze pensiile ocupaţionale, lege la care s-a început de fapt să se lucreze la iniţiativa lui Dobriţoiu, ar însemna să se facă concesii, altfel nu se poate. Acestea sunt de mai multe feluri:
  • În primul rând dacă se va respecta cerinţa UE şi principiul de bază al Legii Pensiilor, trebuie să se admită că militarii nu au contribuit la fondul de pensii şi o includere a acestora în acest sistem este o forţare a însăşi esenţei legii, practic o ilegalitate. Urmările ei se văd deja: Legea 329 a dus la scăderea bugetului şi a fondului de pensii, plata ajutoarelor sociale din fondul de pensii a provocat o diminuare drastică a acestuia, disponibilizările, concedierile, tăierile salariale au dus la diminuarea bugetului datorită scăderii sumei colectate din impozite şi la creşterea sumelor necesare plăţii ajutoarelor de şomaj iar recalcularea pensiilor militare a dus la creşterea efortului bugetar dar şi la diminuarea fondului de pensii deoarece acestea se plăteau înainte din bugetul MApN;
  • În al doilea rând, dacă noua lege nu se va aplica retroactiv, aşa cum susţine doamna Câmpeanu şi cum din punct de vedere principial este corect, se vor trezi cu procese în instanţă pe care le vor pierde, pentru că cei nemulţumiţi de Legea 263 vor contesta concomitent în instanţă atât nerespectarea principiului neretroactivităţii pe Legea 263 cât şi aplicarea acestui principiu pe noua lege iar judecătorii vor avea de ales fie să respecte principiul în ambele cazuri şi atunci reclamanţii vor reveni la pensiile pe legea 164 care înseamnă vechiul cuantum şi LEGE OCUPAŢIONALĂ fie să accepte retroactivitatea pe  noua lege, deci includerea lor în noua lege. Cum va ieşi guvernul Ponta din această dilemă?
  • Mai este un aspect asupra căruia va trebui să se facă lumină. Admit că din punct de vedere al calculului pensiei pe noua lege, acesta nu se poate aplica retroactiv, dar în ceea ce priveşte includerea tuturor pensiilor militare în noua lege ca pensii ocupaţionale nu se poate aplica diferenţiat, nu putem avea două categorii de pensionari militari încadraţi în două sisteme de pensii diferite, s-ar crea discriminare şi nici un tribunal din lume nici chiar Zegrean  nu ar avea argumente să conteste discriminarea;
În plus, doamna Câmpeanu a afirmat că noua lege trebuie lucrată “în tihnă” în guvern. Săracii guvernanţi nu pot lucra în condiţii de stress. Să însemne asta că nu se ia în calcul legea pe care a lucrat Comisia coordonată de doamna Sârbu la MApN? Pentru că din informaţiile mele legea era destul de avansată şi în plus avea până în acest moment şi acordul reprezentanţilor MI şi ai pensionarilor din Sistemul Naţional de Apărare. Oare doamna Câmpeanu se gândeşte la alt proiect, altă lege şi încearcă să lungească boala? Mie cam aşa mi se pare.
  1. Dacă s-ar dori cu adevărat rezolvarea situaţiei pensiilor militare, s-ar lua următoarele măsuri:
  • oprirea procesului de revizuire;
  • stabilirea în mod clar şi fără echivoc a ceea ce se doreşte a se face cu sistemul de pensii ocupaţionale, la început de principiu, din punct de vedere politic, apoi s-ar stabili paşi şi măsuri de realizare a unei legi aşa cum se doreşte, eventual continuarea legii începute de Dobriţoiou dacă asta este dorinţa şi nu a fost doar abureală;
  •  repunerea în plată pentru cei cu pensiile diminuate, a pensiilor din 2010 sau recalcularea pe baza unui calcul care să aibă în vedere TOATE DATELE, INTRODUSE CORECT, CU RESPECTAREA LEGISLAŢIEI, INCLUSIV A HG 1019/2010, ÎN AŞA FEL ÎNCÂT SĂ NU EXISTE NEDREPTĂŢI.
  • Exprimarea în mod clar, fără echivoc a punctului de vedere al primului ministru vizavi de toate aceste aspecte, inclusiv legat de auditul din MApN pe problema pensiilor şi măsurile ce se vor lua împotriva celor ce au ordonat, condus, înlesnit, executat procesul de revizuire în mod oneros fără a respecta legea.
  1. Ce va face Ponta? Se va lega de concluziile auditului pentru a mai diminua nişte pensii din cele crescute „din milă”, pentru că are  deja concluziile trase, deci există „fraude” şi situaţia trebuie îndreptată, dar nu se va lega nimeni de oamenii lui Oprea, vor fi „recalculaţi” tot amărâţii care au avut „norocul” să le crească pensiile pentru a creşte popularitatea lui Oprea şi a dovedi că s-a ţinut de cuvânt. Cei cărora le-au scăzut, vor mai avea de aşteptat, pentru că nu e aşa, mai întâi trebuie anulate sau corectate greşelile, ca să aibă eventual de unde să le crească şi lor nu ? Deci ce va urma, va fi o nouă perioadă de tăieri concomitent cu tăierile de sporuri şi drepturi ale activilor şi în asta Oprea este cel mai potrivit, el va tăia ceea ce a dat pentru a-şi menţine  postul şi pentru a-şi acoperi  ingineriile. Auditul va constata că s-au remediat problemele şi oricine va fi la putere va avea în Oprea un sprijin solid pentru „stabilitate” chiar dacă se zvoneşte că s-ar reintegra   în Internaţionala a doua pesedistă. Nimic nu îl va opri să mai plece odată de acasă cu banii de pensie, dacă ţara o va cere. De aceea spuneam eu , nu vă bucuraţi, auditul nu va aduce nimic bun pentru pensionari, doar pentru bugetul lui Ponta.
Părerea mea este că asta se va întâmpla. Celor  care speră că generalul Dobriţoiu va reuşi să îşi impună punctul de vedere în Comisia din Senat şi va face ceva pentru militari fie ei activi sau rezervişti le spun cu părere de rău că îşi fac iluzii. Dacă nu a putut face ca ministru tot ce a dorit sau tot ce a promis nu va face nici ca senator, nu pentru că nu ar vrea ci pentru că nici chiar acolo nu a scăpat de Oprea şi în plus, are un singur vot. Puterea lui este aici mult mai mică decât a avut-o ca ministru. Să nu se uite că legile nu le votează şefii comisiilor din senat, ei decât le verifică, îşi pot pune avizul şi aduce modificări  dar nu este obligatoriu nici să se ţină cont de avizul lor nici să li se accepte punctele de vedere, deci votul îl dau tot şefii de partid care le spun „ginecologilor de serviciu” adică celor responsabili cu ridicarea degetului cum să voteze o lege. Nu vă puneţi mari speranţe, nici Dumnezeu dacă ar fi şef al Comisiei pentru Apărare a Senatului nu ar putea face mai mult.
Dacă se dorea continuarea reformelor lui Dobriţoiu sau rezolvarea cu adevărat a problemei pensionarilor sau armatei, ar fi fost menţinut Dobriţoiu. Interesant este că nici chiar sindicatul Militarilor,  recte mister Dogaru nu doreşte acest lucru pentru că asta ar însemna moartea sindicatului care şi aşa respiră cu aparate, marea majoritate a filialelor au rămas la o treime din numărul de sindicalişti de acum 1 an, dacă întri pe blogurile filialelor vezi apeluri disperate la plata cotizaţiei iar domnul Dogaru, de când Ponta a bătut palma cu Băse,  se îngrijeşte să nu iasă vreun sindicalist la proteste să îi facă probleme, anunţând că are situaţia sub control şi ministrul Duşa este om de încredere, va face totul pentru rezervişti. Să mori de râs. Până acum cerea oamenilor să iasă la „tradiţionala” plimbare de 24 Ianuarie, dar după ce Ponta şi Băse au semnat  contractul ruşinii, domnul Dogaru a devenit pacifist, nu mai vrea proteste. Dogaru a fost cel mai mare duşman al reformelor lui Dobriţoiu pentru că rezolvarea problemei pensiilor l-ar fi lăsat fără jucărie. Cine a fost la adunarea Consiliului filialelor din Bucureşti ştie ce vorbesc. Dogaru s-a purtat cu Dobriţoiu, singurul care a făcut şi a dorit să facă ceva pentru armată, ca şi cum i-ar fi furat cloţa de pe ouă iar atitudinea lui în cadrul comisiei care lucra la noua lege a pensiilor a fost întotdeauna de arţag şi scandal, indiferent ce se spunea acolo.
Undeva  pe bloguri se vorbea de o revoltă a generalilor care se văd ameninţaţi cu pierderea sporurilor şi a normelor de hrană şi echipare. Aiurea, cine să facă scandal, când ştiu toţi cum şi-au obţinut gradele şi funcţiile. Cine să facă scandal, cei care au ajuns înstelaţi cu ajutorul maşinilor  de palincă sau şi-au înscris nevestele, copii, părinţii în UNPR sau alte partide ca să îşi dovedească ataşamentul faţă de putere?  În armată au răsărit ghioceii înainte de venirea primăverii, de fiecare dată.
Dacă adăugăm şi Decizia Nr.1038 din 05.12.2012 a CCR privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său,  ajungem  la concluzia că DE FAPT NIMENI  NU DOREŞTE DREPTATE PÂNĂ LA CAPĂT. Toţi „vor dreptate” numai până la alegeri.

DREPTATE PÂNĂ LA ALEGERI

vineri, 25 ianuarie 2013

Noi ce aşteptăm?


revolte-islandaUniunea Europeană nu este Grădina Maicii Domnului, şi nici nu poate asigura râuri de lapte şi miere. Numai la noi conducerile de partid şi de stat indiferent de culoare, se reped să pupe mâna reprezentanţilor UE şi ai FMI ca şi când numai aşa vom putea supravieţui. Nimic mai fals. Aşa pot supravieţui ei, ca guvernanţi, preşedinte şi priministru, dar noi ca ţară putem supravieţui doar prin muncă, nu prin împrumuturi. Când vor pricepe toţi faptul că împrumuturile la FMI, politica FMI şi a UE,  nu ne salvează ci ne îngroapă?  Unele ţări au observat de mult că situaţia stă altfel decât o prezintă licuricii. “Ciudat” este că tocmai ţări europene care nu sunt membre UE sau nu au introdus moneda Euro au creşteri economice, sau mai clar spus, cele care  nu s-au repezit sau nu au fost nevoite să implementeze “măsurile experţilor” UE şi FMI. Stau şi mă întreb cum o fi reuşit Albania o amărâtă ţară neuropeană, ca de la  200 dolari venit pe cap de locuitor în 1992 să ajungă la 3500 astăzi.
În Albania există o taxa unică de impozitare. De numai 10% iar  această taxă de numai 10 la suta este atât pe veniturile personale, cât si pe cele din afaceri.
Există un  singur impozit pe salarii,care s-a micsorat de la 35 la 15 la suta.
În România , pentru un salariu de 1.000 de lei mai plateşti,statului tu salariat şi tu intreprindere,  încă 680 de lei. În Albania plăteşti doar 150 de lei.
Aceeaşi situaţie găsim şi în Finlanda. Practic din ţările Europene, exceptând Germania care încă o duce bine, dar nu se poate lăuda cu creşteri semnificative, singurele ţări care au creşteri sunt cele  neracordate la politica FMI şi UE. Să fie o simplă coincidenţă? Atunci de ce primul ministru britanic intenţionează să organizeze referendum cu privire la rămânerea în UE, de ce Irlanda are şi ea opinii şi politici diferite de ale UE  şi de ce tot mai multe ţări sau mă rog guverne încep să îşi revadă politica?
Dar cea mai frumoasă lovitură a dat-o Islanda. Acolo nu guvernul a fost cel care a pus piciorul în prag, ci populaţia.
Astea sunt doar câteva exemple care demonstreazîă ori că se poate şi fără UE şi FMI, ori că se poate doar fără UE şi FMI.
La noi recent a apărut un scandal privind unele furturi  ce au avut loc în BRD.
În ziarul “Puterea” se spune :”Procurorii DIICOT au efectuat, în 13 decembrie 2012, 48 de percheziţii în Bucureşti şi trei judeţe,  într-un dosar în care sunt incriminaţi directori din BRD, directori de sucursale bancare, notari publici şi oameni de afaceri, printre care Marius Locic şi fraţii Vasile şi Ioan Creştin. Anchetatorii au constatat un prejudiciu  de 85 de milioane de euro. BRD a anunţat în acea zi că DIICOT efectua percheziţii la sediile a două unităţi bancare din Bucureşti, în cadrul investigaţiilor ce vizau obţinerea în mod ilegal de credite. Au fost percheziţonate sucursalele BRD Dorobanți, Unirii, sediul central. Cea de-a doua bancă implicată este Volksbank.
Nu este un secret faptul că băncile ne jupoie dar uite bancherii se jupoaie între ei şi  pagubele le plătim tot noi .
Islandezii au decis de acum un an să pună capăt şi să nu se mai lase furaţi  nici de bancheri, nici de FMI. Vizionaţi clipul şi încecaţi măcar să vă întrebaţi  cum se poate la alţii. Bineînţeles, presa nu e prea dornică să prezinte astfel de exemple “negative” , pentru că Marele Licurici nu are nici un interes, noi privim cum se ceartă Becali cu ziariştii masochişti care aleargă după el cerând înjurături, pentru că nu e aşa, e la modă, dacă nu te-a înjurat Becali, nu exişti. La noi sunt subiecte fierbinţi  în media, pe noi ne interesează de ce s-a întors Bănică singur  din Dubai şi ce mai spune Ponta despre Băsescu şi Băsescu despre Ponta. Nici un canal TV nu se întreabă şi nu întreabă de exemplu ce am căuta noi Mali, ce caută UE în Mali atîta vreme cât există Uniunea Africană (OAU) cea care a organizat sub egida ONU şi misiunea din Eritreea.
De ce trebuie să ne trimitem oamenii să moară şi pe acolo, nu ne ajung cei doi ingineri, trebuie să mai moară şi militari? Băsescu se prefăcea îngrijorat pentru viaţa românilor şi cerea să se stabilească cine e vinovat pentru moartea celor doi din Algeria, făcându-se că nu ştie că au plecat acolo pentru că domnia s-a i-a împins şi direct şi indirect şi prin cuvintele” cui nu îi convine, să plece” şi prin politica guvernelor pe care le-a impus. Acuma, ca şi când nu ar fi fost suficient că au murit cei doi, mai trimitem şi militari, să mai moară şi din ei pe acolo, pentru ca apoi lumea să spună că „ei au vrut, sunt mercenari,  nu se mai satură,  aleargă după bani”. Nu domnilor, nu ei aleargă după bani, guvernul şi conducerea statului aleargă după scaune  şi se ploconesc trimiţându-şi cetăţenii la moarte. DE CE ŞI PE BANII CUI ? Aşa pentru că vrea Franţa să îşi păstreze şi apere interesele în Mali iar mister Hollande este prieten cu Ponta şi l-a ajutat să ajungă premier ? NU ESTE CUMVA UN PREŢ PREA MARE PE CARE ROMÂNII ÎL PLĂTESC PENTRU UN SCAUN DE PREMIER? Nu am plătit destul prin acordul dintre USL şi UDMR, prin acordul dintre Ponta şi Băsescu, prin mărirea şi înmulţirea taxelor, prin mărirea numărului de paraziţi parlamentari intraţi pe listele ruşinii şi prin înţelegeri de bordel  între Ponta, PPDD şi PDL, prin rerereevaluarea celui mai mare şi mai corupt trădător din politica României din ultimii 20 de ani şi urcarea pe postul de vice-prim-ministru a celei mai mari nulităţi din armata română?  Cât o să mai accepte romînii bătaia de joc? Nu există limite? În Islanda au fost arestati hoţii. La noi hoţiile se acoperă!

Noi ce aşteptăm?

joi, 24 ianuarie 2013

Noi ce aşteptăm?

revolte-islandaUniunea Europeană nu este Grădina Maicii Domnului, şi nici nu poate asigura râuri de lapte şi miere. Numai la noi conducerile de partid şi de stat indiferent de culoare, se reped să pupe mâna reprezentanţilor UE şi ai FMI ca şi când numai aşa vom putea supravieţui. Nimic mai fals. Aşa pot supravieţui ei, ca guvernanţi, preşedinte şi priministru, dar noi ca ţară putem supravieţui doar prin muncă, nu prin împrumuturi. Când vor pricepe toţi faptul că împrumuturile la FMI, politica FMI şi a UE, nu ne salvează ci ne îngroapă? Unele ţări au observat de mult că situaţia stă altfel decât o prezintă licuricii. “Ciudat” este că tocmai ţări europene care nu sunt membre UE sau nu au introdus moneda Euro au creşteri economice, sau mai clar spus, cele care nu s-au repezit sau nu au fost nevoite să implementeze “măsurile experţilor” UE şi FMI. Stau şi mă întreb cum o fi reuşit Albania o amărâtă ţară neuropeană, ca de la 200 dolari venit pe cap de locuitor în 1992 să ajungă la 3500 astăzi.
În Albania există o taxa unică de impozitare. De numai 10% iar această taxă de numai 10 la suta este atât pe veniturile personale, cât si pe cele din afaceri.
Există un singur impozit pe salarii,care s-a micsorat de la 35 la 15 la suta.
În România , pentru un salariu de 1.000 de lei mai plateşti,statului tu salariat şi tu intreprindere, încă 680 de lei. În Albania plăteşti doar 150 de lei.
Aceeaşi situaţie găsim şi în Finlanda. Practic din ţările Europene, exceptând Germania care încă o duce bine, dar nu se poate lăuda cu creşteri semnificative, singurele ţări care au creşteri sunt cele neracordate la politica FMI şi UE. Să fie o simplă coincidenţă? Atunci de ce primul ministru britanic intenţionează să organizeze referendum cu privire la rămânerea în UE, de ce Irlanda are şi ea opinii şi politici diferite de ale UE şi de ce tot mai multe ţări sau mă rog guverne încep să îşi revadă politica?
Dar cea mai frumoasă lovitură a dat-o Islanda. Acolo nu guvernul a fost cel care a pus piciorul în prag, ci populaţia.
Astea sunt doar câteva exemple care demonstreazîă ori că se poate şi fără UE şi FMI, ori că se poate doar fără UE şi FMI.
La noi recent a apărut un scandal privind unele furturi ce au avut loc în BRD.
În ziarul “Puterea” se spune :”Procurorii DIICOT au efectuat, în 13 decembrie 2012, 48 de percheziţii în Bucureşti şi trei judeţe, într-un dosar în care sunt incriminaţi directori din BRD, directori de sucursale bancare, notari publici şi oameni de afaceri, printre care Marius Locic şi fraţii Vasile şi Ioan Creştin. Anchetatorii au constatat un prejudiciu de 85 de milioane de euro. BRD a anunţat în acea zi că DIICOT efectua percheziţii la sediile a două unităţi bancare din Bucureşti, în cadrul investigaţiilor ce vizau obţinerea în mod ilegal de credite. Au fost percheziţonate sucursalele BRD Dorobanți, Unirii, sediul central. Cea de-a doua bancă implicată este Volksbank.
Nu este un secret faptul că băncile ne jupoie dar uite bancherii se jupoaie între ei şi pagubele le plătim tot noi .
Islandezii au decis de acum un an să pună capăt şi să nu se mai lase furaţi nici de bancheri, nici de FMI. Vizionaţi clipul şi încecaţi măcar să vă întrebaţi cum se poate la alţii. Bineînţeles, presa nu e prea dornică să prezinte astfel de exemple “negative” , pentru că Marele Licurici nu are nici un interes, noi privim cum se ceartă Becali cu ziariştii masochişti care aleargă după el cerând înjurături, pentru că nu e aşa, e la modă, dacă nu te-a înjurat Becali, nu exişti. La noi sunt subiecte fierbinţi în media, pe noi ne interesează de ce s-a întors Bănică singur din Dubai şi ce mai spune Ponta despre Băsescu şi Băsescu despre Ponta. Nici un canal TV nu se întreabă şi nu întreabă de exemplu ce am căuta noi Mali, ce caută UE în Mali atîta vreme cât există Uniunea Africană (OAU) cea care a organizat sub egida ONU şi misiunea din Eritreea.
De ce trebuie să ne trimitem oamenii să moară şi pe acolo, nu ne ajung cei doi ingineri, trebuie să mai moară şi militari? Băsescu se prefăcea îngrijorat pentru viaţa românilor şi cerea să se stabilească cine e vinovat pentru moartea celor doi din Algeria, făcându-se că nu ştie că au plecat acolo pentru că domnia s-a i-a împins şi direct şi indirect şi prin cuvintele” cui nu îi convine, să plece” şi prin politica guvernelor pe care le-a impus. Acuma, ca şi când nu ar fi fost suficient că au murit cei doi, mai trimitem şi militari, să mai moară şi din ei pe acolo, pentru ca apoi lumea să spună că „ei au vrut, sunt mercenari, nu se mai satură, aleargă după bani”. Nu domnilor, nu ei aleargă după bani, guvernul şi conducerea statului aleargă după scaune şi se ploconesc trimiţându-şi cetăţenii la moarte. DE CE ŞI PE BANII CUI ? Aşa pentru că vrea Franţa să îşi păstreze şi apere interesele în Mali iar mister Hollande este prieten cu Ponta şi l-a ajutat să ajungă premier ? NU ESTE CUMVA UN PREŢ PREA MARE PE CARE ROMÂNII ÎL PLĂTESC PENTRU UN SCAUN DE PREMIER? Nu am plătit destul prin acordul dintre USL şi UDMR, prin acordul dintre Ponta şi Băsescu, prin mărirea şi înmulţirea taxelor, prin mărirea numărului de paraziţi parlamentari intraţi pe listele ruşinii şi prin înţelegeri de bordel între Ponta, PPDD şi PDL, prin rerereevaluarea celui mai mare şi mai corupt trădător din politica României din ultimii 20 de ani şi urcarea pe postul de vice-prim-ministru a celei mai mari nulităţi din armata română? Cât o să mai accepte romînii bătaia de joc? Nu există limite? În Islanda au fost arestati hoţii. La noi hoţiile se acoperă!
Priviţi exemplul Islandei, se poate!
Noi ce aşteptăm?

luni, 21 ianuarie 2013

Contractul


contract
Să nu mai dăm vina pe alţii. Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu se întâmplă peste voinţa noastră . Ca şi în cazul “violurilor repetate” ani de zile din unele secţii sau comandamente  de poliţie sau mai ştiu eu ce structuri,  dacă s-a întâmplat odată şi nu ai protestat imediat, mergând până la procuratură,  greva foamei  sau CEDO,  înseamnă ca ai acceptat pentru un motiv sau altul. Şi încă nu vorbeşte nimeni de “violurile” din spitale unde sărmanii medici sunt hărţuiţi sexual de cohorte de asistente.  Când Ponta  a acceptat cele 11 puncte ale lui Barroso sau a semnat acordul “instituţional” cu Băsescu, nu a făcut-o cu pistolul la tâmplă, ci pentru că a acceptat aceste lucruri ca preţ al instaurării în scaunul de premier. Ponta s-a lăsat violat cu plăcere de toţi cei care i-au promis că îl ajută să ajungă prim ministru.  Adevărul este că suntem leneşi, laşi, avari, comozi, indiferenţi, apatici, delăsători, aşteptăm, să ne facă alţii treaba, să lupte alţii pentru noi, toţi spunem ” să facem, să luptăm, să ieşim în stradă, să ne revoltăm, să protestăm”, dar stăm în faţa televizoarelor şi comentăm. Când câte unul sătul de inactivitate, de hoţii, de minciuni, sufocat de  sistemul care ne îngroapă zi cu zi în mocirla în care ne complacem, face greva foamei, sare de la balcon, se suie pe un  stâlp, stă luni întregi cu o pancartă legată de gât pentru a protesta împotriva unei nedreptăţi,  pentru a ne trezi, noi  spunem ” uite şi la ciudatul ăsta, se dă în spectacol, nu e întreg la minte, caută publicitate, vrea să fie băgat în seamă” sau îl compătimim în cel mai fericit caz.
Adevărul este că pur si simplu ne e mai bine să ştim că face altul ceea ce ar trebui să facem noi. Dăm ciubuc  unui ospătar să ne aducă mâncarea mai repede, unui lucrător la ghişeu  să ne primească o cerere, mită unui poliţist să nu ne ia carnetul  pentru prostia, nesimţirea sau inconştienţa proprie, dăm votul unui politician pentru că ne minte frumos, şi ne dă un pix sau un calendar, deşi ştim că după alegeri îl vom înjura şi vom spune că e un mincinos. Dar noi l-am instalat  cu votul nostru, ca să ne mintă, deşi ştiam că ne minte.
Dăm şpagă la spitale ca să ne amăgim că vom fi mai bine trataţi, dar nu acceptăm să li se dea medicilor  salarii mai mari, pentru că “şi aşa primesc destulă şpagă”. Ne amăgim cu gândul că noi nu vom ajunge la mila lor şi le refuzăm un salariu decent, dar le plătim însutit când ajungem acolo şi ne mirăm că trebuie să ne cumpărăm feşele sau să venim cu becurile şi hărtia igienică  de acasă.
Lăcrimăm demonstrativ când ni se întoarce câte un soldat sub drapel din teatrele de operaţii, dar nu luăm atitudine când guvernul sau parlamentul decid să îi trimită la mama dracului să apere interesele unor ţări  care în numele democraţiei nu se pot dezlipi de fostele colonii, sau întrebăm revoltaţi ” ce mai vor şi pensionarii ăia militari, că doar nu au produs nimic, de ce tot cer să nu li se micşoreze pensiile că  şi aşa le au prea mari?
Asistăm indiferenţi la tot ce se întâmplă pe lângă noi şi ca să ne justificăm existenţa, ca să ne dovedim “bărbăţia”, sărim la gâtul oricui “duşman politic” pentru că aşa ne-au educat ei, politicienii pe care îi înjurăm cu rândul la fiecare 4 ani, ba unii, ba alţii. În timpul ăsta ei îşi fac jocurile, băncile ne iau banii pe care apoi ni-i dau cu dobândă pe care nu o să o mai putem plăti  după un an, guvernanţii vând tot ce mai e de vândut în ţară ” pentru a ne putea plăti salariile şi pensiile” pe care oricum le micşorează până nu mai avem ce mânca, iar noi nu spunem nimic, pentru că” săracii” se chinuie să ne plătească salariile, ne bagă pe gât alimente făcute de alţii pentru proşti ca noi, ne bagă în spitale pline de viruşi şi microbi şi ne dau medicamente exprirate dar scumpe, care mai mult ne îmbolnăvesc decât de vindecă. Iar noi  suntem de acord. De ce nu semnăm de la bun început un document că suntem de acord, măcar stim o treabă. De ce ne prefacem osândiţi şi pedepsiţi când noi singuri, de bună voie şi nesiliţi de nimeni semnăm, acest contract împotriva noastră prin tăcerea şi nepăsarea de zi cu zi?

Contractul

vineri, 18 ianuarie 2013

Cine se foloseşte de Bau-Bau?


Bau-Bau este un personaj ireal, creat de părinţi pentru a speria copii şi a-i determina să facă ce vor ei, să le legitimize cererile.
Legitimizarea. Un cuvânt minune, de care ţine cont vrând-nevrând orice guvern, instituţie, dictator. Într-o lume în care în numele democraţiei se fură identităţi, se vând ţări, se decimează populaţii, se desfiinţează popoare, se cuceresc teritorii, se prăbuşesc economii, se inventează boli şi viruşţi, cei care le produc în numele unei democraţii sau unor principii care sensibilizează opinia publică, au nevoie de legitimitate.  Aşa au apărut acţiunile sau probele care legitimează sau mai bine spus maschează orice porcărie, orice dorinţă de distrugere, înavuţire, orice act oricât de parşiv ar fi.
În 1939, ca să poată ataca Polonia, Germania a înscenat un atac „polonez” asupra unui post de radio german din Gleiwitz. Astfel a legitimizat atacul asupra Poloniei  care a dus la declanşarea celui de-Al doilea Război Mondial.
În 1941, Anglia făcea presiuni disperate asupra lui Rooswelt să intre în război alături de aliaţi. El ar fi vrut săracu, dar americanii mai egoişti spuneau că nu e războiul lor. Între timp Japonezii decid să atace Pearl Harbour, Rooswelt află, datorită  Enigma, dar decide să se facă că nu ştie, atât pentru a proteja Enigma, cât şi pentru a sensibiliza opinia publică americană. Îşi scoate cele mai importante portavioane şi nave din port, dar lasă civilii şi o parte a forţelor acolo pentru a fi măcelărite şi a schimba astfel dorinţa americanilor. Ce a urmat se ştie, populaţia s-a “revoltat” şi Congresul a decis intrarea în război. Acuma războiul era legitim.
Când America a avut nevoie de petrolul Irakian, “armele chimice” ale lui Sadam au legitimat atacarea ocuparea şi jefuirea Irakului în numele democraţiei.
Când aceeaşi Americă a avut nevoie de Afganistat atât ca bază de luptă împotriva viitoarelor ţinte din zonă, cât şi pentru drogurile şi subsolul Afgan, a fost suficient un 11 Septembrie pentru a-l căuta pe Osama în munţii afgani. Bineînţeles acuma toată lumea neagă, aşa cum a fost negată şi  atitudinea şi realitatea Pearl Harbour, dar va veni vremea când uleiul va pluti.
În 89, după declanşarea activităţilor pentru înlăturarea lui Ceauşescu cei care trebuiau să preia guvernarea, pentru a justifica urcarea la putere dar şi intervenţia ruşilor cu care erau pe mână şi a căror intervenţie o doreau, au inventat cei 60000 de morţi cifră care ar fi justificat orice intervenţie. Lumea isterizată cerea armatei să intervină, s-a dat liber la purtatul armamentului, au fost înarmaţi oameni fără căpătâi în baza unor ordine şi a unui scenariu bine pus la punct cu un regizor  care a ajuns apoi şi senator. Dacă nu ar fi fost Generalul Guşă am fi avut trupe ruseşti în ţară. Dar preluarea conducerii de către grupul Iliescu a fost „legitimă” . Apoi au început „dezvăluirile”, informaţiile  şi imaginile care trebuiau să legitimeze  omorârea lui Ceauşescu. Aşa a început intoxicarea cu clanţele şi robineţii de aur, cu conturile Ceauşeştilor, cu vilele de lux,  sticlele cu Whisky, cu fântânile otrăvite, cu ” copii orfani crescuţi de securitate”  etc. Scenariul a prins, crima a fost legitimizată. La fel şi FSN.
După preluarea puterii de către Iliescu, imediat apar partidele politice ai căror lideri, trecuţi prin multe, văd că de fapt avem aceeaşi Mărie cu altă pălărie şi apar mişcări de protest. Iliescu, încă insuficient de puternic  şi neavând sprijin prea mare din partea poliţiei sau armatei care nu voiau să repete greşelile din 89, cheamă minerii la Bucureşti şi începe bătaia între minerii care strigau   ”Moarte intelectualilor!” și “Noi muncim, nu gândim!” şi simpatizanţii PNL şi PNŢ. Dezordinea şi tulburările  au legitimizat toate măsurile care au urmat apoi, ca şi candidatura  lui Iliescu, Zâmbăreţul, “Pacificatorul”, opinia publică a fost convinsă că el e unica soluţie, dacă nu vrem alte mineriade.
În 2010 guvernul Boc şi majoritatea formată din trădători de toate naţiile şi culorile politice   nu mai făcea faţă cererilor tot mai mari ale clienţilor politici, nu se mai sătura de strâns averi. Neavând de unde să mai ia bani s-au gândit să schimbe legea salarizării şi legea pensiilor, pentru a putea lua de la bugetarii de jos, pentru că cei de sus sau privaţii erau ai lor şi nu puteau fi atinşi. Şi atunci a început campania “ pensii nesimţite “ şi “ salarii uriaşe” de care beneficiau cei din poliţie şi armată. Şi uite aşa au început dezbaterile şi lumea s-a “oripilat” aflând că existau 8 generali care aveau pensii de 5000 ron. Degeaba au protestat rezerviştii că pensia este un drept câştigat, drept de proprietate, ca şi gradul militar, degeaba au arătat că o lege nu se aplică retroactiv, efectul fusese obţinut, opinia publică nu s-a alăturat protestelor militarilor, aceştia au fost jupuiţi lumea s-a bucurat, legile au fost “legitimizate”. Astfel de legitimizări au fost obţinute pentru fiecare lege şi HG de sub conducerea “înţeleaptă” a portocalelor.
În 2011 Elena Udrea decide să mai scoată nişte bani dar şi să pună la dispoziţia clientelei politice nişte vile din ograda RAPPS. La începutul lui 2012 mai precis prin Aprilie,  din 23 de imobile scoase la vânzare se vinde unul singur. Asta în condiţiile în care  aşa cum se scria în presa vremii , “Un apartament de 200 de metri patrati, cu 4 camere, cu loc de parcare si teren de 20 de metri patrati costa aproape 330.000 de euro. In schimb, in aceeasi zona, cu 264 de mii de euro, puteti cumpara un apartament de lux cu o suprafata de 170 de metri patrati, cu loc de parcare si cu supraveghere video.”
A venit 2013, alt guvern, alte condiţii, alte cauze, aceleaşi metode. Anul ăsta guvernul, ţara trebuie să plătească către FMI banii împrumutaţi în 2009 de Boc şi Băsescu, cel care spune că “România nu are nevoie de bani de la FMI”.Grea perioadă, în condiţiile în care Ponta,  are de mulţumit de două ori mai mulţi clienţi decât avea Boc, a crescut şi numărul de parlamentari, deci de protejaţi şi evazionişti, oameni care nu pot fi controlaţi, cercetaţi să puşi să plătească dări către stat. În aceste condiţii de unde să facă Ponta bani, că economia nu se pricepe să o pună pe picioare, iar clienţii evazionişti nu pot fi atinşi. Hop pe bugetari pe “privatizări” şi vânzări.
Ca şi Boc, a trecut la asalt pentru a legitimiza jupuirea aceloraşi categorii. El nu vorbeşte de pensii şi salarii nesimţite, dar nu poate accepta anumite”nedrepăţi” care se fac poporului care “munceşte, nu gândeşte” .  “Când ai salariu 80 de milioane, nu mai trebuie să îţi dau bani şi de hrană, de echipament” spune domnia sa, asmuţind  populaţia asupra aceloraşi categorii pe care le jupuise anterior şi Boc. Numai că el are altă justificare, el găseşte altă “nesimţire”, apoi mai scoate pe piaţă nişte cazuri de corupţie  şi viol printre poliţiştii iubitori de portocale şi cu asta gata, tăierea sporurilor este legitimă.
Al doilea calup îl constituie  vilele RAPPS. Ideea Elenei Udrea a îngheţat pentru că în Mai 2012 a venit la putere guvernul Ponta iar RAPPS nu mai răspunde la comenzile Elenei. Ponta, neavând nici măcar originalitate, preia idea dar are nevoie de legitimizare . Înainte de a scoate legea, Ponta aruncă pe piaţă cazurile “ asupritorilor” a “burghezilor” care sug sângele poporului şi se lăfăie în vile de protocol, frizând criza prin care trece ţara. Dacă iei cazurile la bani mărunţi vei constata că ai acolo foşti demnitari, consilieri de consilieri, metrese, foste neveste, copii, rude, prieteni, oameni de afaceri, foşti reprezentanţi ai regimului Ceauşescu şi câte şi mai câte, care mai de care mai ciudati sau mai abuziv instalaţi sau menţinuţi. Acestă prezentare are şi ea rolul de a legitimiza  atât evacuarea unora care nu fac parte din noua clică politică, cât şi vânzarea unor vile, unele dorite  de aceeaşi clică, dar  şi  să aducă bani la buget. Punerea tuturor acestor cazuri pe tapet, trebuie să mânie opinia publică aşa cum a mâniat-o clanţele şi “robineţii de aur” din apartamentele Ceauşeştilor, conturile în bănci străine şi sticlele cu Whisky. Doamne ce memorie scurtă are acest popor.
Ceea ce nu spune însă domnul Ponta este că vinovaţi de toate aceste abuzuri, nu sunt cei care stau în acele case, ci cei care au condus şi conduc guvernele căruia i se subordonează  RAPPS, cei care au făcut legile şi au permis astfel ca aceste vile să fie puse la dispoziţia unora care nu aveau ce căuta acolo, sau care au făcut un abuz şi au încălcat legea punând la dispoziţia sau menţinând  illegal timp de 23 de ani  clienţi şi protejaţi în acele vile de serviciu. Cu aceste capete care au intervenit, insistat, abuzat, aprobat, facilitate şi inchis ochii la aceste abuzuri ar trebui să înceapă domnul Ponta, cu o anchetă caz după caz şi abia apoi când a dovedit cine se face vinovat de aceste abuzuri şi pus să plătească de către justiţie pentru ilegalitate, abia atunci trebuie să pună problema evacuării  dacă între timp nu cummva clienţii vor pleca singuri.
Dar ca şi în cazul corupţiei ca şi a recentului scandal din poliţie, se înlătură câteva efecte ici şi colo dar nu se umblă la cauza care generează nedreptăţile.
Pentru un amărât care nu mai poate plăti ratele la bancă din cauza diminuării pensiilor sau salariilor, a tăierii listei de medicamente compensate, a scumpirii energiei pentru umplerea conturilor  băieţilor deştepti,   justiţia decide în doi timpi executarea silită şi omul e scos în plină iarnă afară din apartament. Dar pentru cei care stau ilegal sau abuziv în vilele de protocol sau de serviciu ale statului, nu s-a învrednicit nimeni să sesizeze procuratura, pentru că nu ei sunt de fapt vinovaţi, ci cei care îi menţin acolo. Iar când unul din cei favorizaţi se numeşte Ion Ţiriac şi plăteşte 28000 euro pe lună cum dracu să îl evacuezi? Păi înalţii funcţionari ai statului din ce să trăiască? Eu mă întreb cum de a răbdat Ţiriac să plătească atâta timp nişte profitori din banii munciţi de el “din greu”, când cu chiria  pe doi ani cumpăra tot cvartalul. Probabil că în cazul lui, vila va fi scoasă la vânzare şi nu va avea alt contracandidat. Ar fi şi păcat, conform legii are prioritate, ca locatar în fapt. De fapt nu m-ar mira ca să îşi fi băgat şi domnia sa coada la această campanie, pentru a “legitima”scoaterea la vânzare a imobului pe care nu îl putea cumpăra până acuma.
Deci după ce televiziunile vor toca mărunt mărunt lista iar lumea se va înfuria suficient mămăliga poate să explodeze, afacerea RAPPS este legitimă. Iar şefii de la RAPPS ca şi cei care au intervenit şi menţinut timp de 23 de ani  aceste măgării vor fi tot pe posturile lor, punând pile pentru alţii, că doar s-au făcut locuri libere pentru alte şpăgi. Oare ne va pune domnul Ponta la dispoziţie şi lista cu noua repartiţie sau cu numele celor care au cumpărat şi la ce preţuri? Eu nu cred. Ce o fi prost?

Cine se foloseşte de Bau-Bau?

marți, 15 ianuarie 2013

Să vină armata?


Este pur şi simplu înduioşător cum îşi aduc unii aminte de armată atunci când dau de greu. A devenit deja obicei ca de câte ori apar probleme politicienii sau guvernanţii, autorităţile locale fac apel la armată, aceeaşi armata care are pensii şi salarii nesimţite, care nu face nimic şi nu a făcut nimic, doar a participat la campanii agricole, aceeaşi armată care a fost atât de prost instruită încât în 89 s-a împuşcat singură, dar suficient de pregătită să  salveze „emanaţii” , aceeaşi armată care îşi lasă mâini şi picioare  şi chiar viaţa pe teatre de operaţii străine numai pentru a demonstra cât de umili şi servili pot fi politicienii români dornici de putere, aceeaşi armată care are numai îndatoriri speciale, dar drepturi ca oricare altul.
Aceşti militari sunt solicitaţi acum de domnul Voiculescu să ia puţin locul celor de la finanţe pentru că „militarii au acea rigurozitate şi seriozitate specifică  şi au un profil moral nealterat”. Ideea, ca şi justificarea lui Felix deja a dat subiect de dezbatere televiziunilor,mai ales cele din subordine care uşor uşor fac din rahat bici iar peste un timp va şi plesni, dar nimeni nu se întreabă de ce a făcut mister Felix această propunere.
Pentru început să luăm în calcul justificarea: militarii au rigurozitate, seriozitate şi profil moral. Am să trec peste faptul că aceasta este o imagine generală, de care politicienii se folosesc atunci când au ceva de pus pe umerii militarilor sau când vor să le gâdile orgoliul pentru a le cere ceva. De obicei politicienii nu dau doi bani pe aceste calităţi, iar în particular fiecare face tot ce ţine de el pentru a îşi bate joc de ele ca şi de tot ce reprezintă armata. Şi fac asta în mod constant, intens, fără pauze şi cu toată puterea. Aşa se face că au intrat cu bocancii lor  în armată fie cu pile puse la liceele şi şcolile militare, fie pe filiera indirectă, direct din viaţa civilă, toate nepoatele, fetele, pupilele şi amantele, nepoţii, copii, unor politicieni sau cotizanţi ai unor politicieni, personaje care nu numai că nu au aceste calităţi pentru că selecţia lor nu s-a făcut conform standardelor şi pe baze de influenţă politică. De cele mai multe ori singurele calităţi ale  acestor  intraţi şi intrate în armată, sunt cele sexuale (cum apare acum la iveală în poliţie) sau obedienţa şi pupincurismul. Ca să nu mai spun că toate firmele de echipament, tehnică militară, hrănire, aprovizionare cu care are contracte MApN sunt firme protejate ale unor politicieni, „licitaţiile” au fost aranjate, calitatea produselor este îndoielnică, iar contractele sunt în dezavantajul armatei. Spuneam deci că am să trec peste acest aspect. Nu cunosc încă proporţia acestor personaje în spectrul militar dar dacă încă nu a depăşit numărul adevăraţilor profesionişti, nu mai e mult şi îl va depăşi, pentru că din 89 încoace specialiştii sunt siliţi să iasă din armată pentru că sunt carotaţi iar locul lor este luat de „specialiştii” veniţi pe filieră indirectă, cocoţaţi direct pe funcţii de conducere, pentru că li se ia în calcul la angajare vârsta şi studiile  ca şi cum până atunci ar fi lucrat numai în armată. Aşa se face că ofiţerii din promoţie sunt ţinuţi la porţile unităţilor din lipsă de fonduri,  dar sunt încadraţi direct pe funcţii de şefi de birouri, secţii, proaspăt avansaţi pe merite politice, după metoda „ Fixativ”. Sper să existe suficientă decenţă  în rândul presei „lingou”şi a părţii politice a armatei încât să nu conteste aceste evidenţe. Chiar schimbarea ministrului apărării după alegerile din Decembrie arată că Dobriţoiu, ca fost militar începuse să readucă sistemele de selecţie la criteriile  de competenţă şi să scoată  la „uscat” lăturile  lui Oprea şi acest lucru a deranjat. Şi mă întreb  oare pe cine ar fi dorit domnul Voiculescu la finanţe, cumva pe doamna Lupu, „specialista” care a făcut de râs Direcţia Financiar Contabilă a armatei cu aplicarea şi implementarea revizuirii pensiilor militare, acea doamnă care ameninţată că va da socoteală pentru ilegalităţile comise cu ocazia recalculării şi revizuirii pensiilor a declarat că ea nu e vinovată „spun tot, spun tot, eu am executat ordine” ? Cu astfel de cadre de nădejde vrea Voiculescu să salveze finanţele ţării ?  Noua declaraţie a motanului Dănilă la deschiderea anului de Instrucţie 2013 arată clar  cât de „apolitică” este armata, dacă însuşi Şeful SMG anunţă cu mândrie că
“Statul Major General are obligaţia de a conduce acest proces şi de a sprijini deciziile politice ..”
Ce treabă are SMG-ul cu deciziile politice  ne poate spune Felix pentru că maestrul Dănilă este prea mic ca să editeze  o asemenea  frază.
Revenind la măreaţa propunere a lui Felix şi trecând peste dubiile  vizavi de ceea ce suţine el că ar mai reprezenta armata din ce în ce mai hulită tocmai datorită “cosmetizării politice”, revin la afirmaţie pentru a releva faptul că dacă Voiculescu doreşte implicarea armatei în ministerul finanţelor pentru că sunt riguroşi, corecţi şi serioşi  rezultă fără nici un dubiu că actualii lucrători din acest minister nu au  aceste calităţi. Păi nu era mai corect să o spună pe faţă? Şi nu e mai normal să îi schimbe pe alde Gherghină şi ai lui cu oameni tineri, capabili, din facultăţi, care abia aşteaptă să fie încadraţi decât să ia cu “împrumut” din armată oameni care şi aşa nu au timp nici să rezolve problemele lor cu pensiile şi salarizarea. Ştie domnul Voiculescu, că aceştia sunt disponibili? De unde, pe ce căi a obţinut informaţiile, “pe filiera indirectă”?
Deci domnul Felix recunoaşte cu glas puternic faptul că ministerul finanţelor este plin cu oameni incorecţi, neserioşi şi lipsiţi de rigurozitate, oameni corupţi. Sincer să fiu, nu mă miră, este ştiut faptul că în toate ministerele se fac schimbări odată cu schimbarea fiecărui guvern şi aceste schimbări nu miros a performanţă ci a interese politice şi personale.  De fapt cererea domnului Felix este generată tocmai de faptul că acest minister nu mai face faţă intervenţiilor din toate părţile. Ceea ce este adevărat dar Felix nu spune este că la această oră cei plătiţi să facă ordine, să verifice, să inspecteze, să ia măsuri să lupte cu evaziunea, cu evazioniştii de fapt, cu corupţii, cu economia subterană, cu verificarea averilor, nu mai pot mişca din cauza celor care vin cu liste noi de protejaţi. Pe lângă cei despre care se ştia până acuma că sunt intangibili, au apărut alţii noi în primul rând dinspre cei proaspăt instalaţi prin parlamente, primării, consilii locale, prefecturi. Dacă e să ne gândim numai la cei 188 de parlamentari unşi în plus, ne ia durerea de cap. Aceştia au avut fiecare cel puţin doi sponsori care i-au împrumutat ca să obţină locul pe listă,( pentru un post de Senator de exemplu se plăteau peste 200 mii de Euro doar să fie pus pe listă la alegeri într-o circumspcripţie oarecare)apoi mai au cel puţin 2-3 amici, plus membrii familiei. Ei bine, fiecare din aceştia va avea cel puţin două mici firme sau afaceri deschise, pentru că nu se pot lăsa în vremurile astea pe o singură sursă de venit. Dacă facem o simplă operaţie matematică de înmulţire rezultă numai în rândul celor 188 de noi parlamentari aproximativ 3500 de noi afaceri care vor avea protecţie şi nu vor plăti taxele legale. Şi astea numai de pe urma a 188 de parlamentari. Nu mai iau în calcul pe toţi cei proaspăt intraţi în parlament, nici pe cei proaspăt intraţi în primării, consilii locale, prefecturi, direcţii, deconcentrate, etc. Păi este normal ca Felix să fie îngrijorat, nu mai poate fura omul cinstit  că nu mai are loc de alţii proaspăt intraţi în branşă, nu se mai poate desfăşura în siguranţă, pentru că nu ştie pe cine calcă pe bombeu sau cine îi vine în control.
În aceste condiţii, şi-a făcut domnia sa socoteala că “specialiştii” domnului Oprea l-ar putea ajuta, pentru că ei fac traba cu simţ de răspundere, indiferent pe cine calcă în picioare, ei nu ţin cont de legi, ei execută ordine şi altceva nu îi interesează. Şi cum naş Oprea veghează din cerul postului său, afacerea cu armata este numai bună să scoată castanele din foc şi să fie apoi învinuită de toate relele. Dacă tot vrea armată, îi recomand domnului Voiculescu să promoveze ordonanţa privind abrogarea capitolului 4 din Legea 329 şi apoi să negocieze cu asociaţiile militarilor în rezervă selecţionarea unor rezervişti de specialitate finanţe pe care să îi angajeze unde vor muşchii lui, dacă vrea neapărat militari. Dar pentru SCMD trebuie să ceară acordul domnului Dogaru, care nici la mitinguri de protest nu îi lasă decît dacă sunt organizate  de el. Grea problemă. Până una alta, domnule Felix, plimbă ursul şi lasă armata în pace, nu o pune să intre în rahaţii politicienilor. Făceţi-vă singuri curăţenie în cocină.
P.S. Dar dacă tot vrea domnul Voiculescu să vină armata la ministerul de finanţe, de ce nu ar veni în tot guvernul  şi apoi să schimbe şi corupţii şi incompetenţii, puşcăriaşii, analfabeţii, penalii din Parlamentul României care nu sunt cu nimic mai buni decât copii şi pilele lor din ministere. Să vină armata ?

Să vină armata?

duminică, 13 ianuarie 2013

A trecut un an : şi ce dacă?



Acum un an scriam un articol intitulat ” Un preşedinte, doi preşedinţi”. Atunci erau în floare protestele din Piaţa Universităţii, cele care au anunţat sezonul recoltării portocalelor. Veneam atunci cu o comparaţie absurdă, replica preşedintelui Sloveniei la încercările ambasadorului SUA de a face din Slovenia ce au făcut din România, adică un căţeluş care face sluj. Redau replica pentru că merită repetată până ne intră în cap şi nu mai putem dormi din cauza ei :
“Guvernele nu sunt formate de către ambasadori din străinătate sau de către alţi reprezentanţi străini . Poporului şi partidelor politice din Slovenia le revine această datorie”
Între timp, am trecut prin alegeri locale, referendum şi iarăşi alegeri, dar parlamentare şi ne-am convins că România nu va avea niciodată un preşedinte ca al Sloveniei. Ba mai mult, am aflat că nici premierii nu vor fi  altfel decât preşedintele României pentru că între timp ultimul premier, cel care să lăuda că luptă până la capăt, adică până ajunge premier, a bătut palma cu căţeluşul lui Gittenstein, la îndemnul celor care formează guvernele României  dar nu şi ale Sloveniei.
Mai e cineva pe tuşă care aşteaptă să fie şi el preşedinte şi după ce s-a bâlbâit de câteva ori cu privire la “acordul  de colaborare instituţională” ca şi cu privire la cooptarea UDMR la guvernare, acuma brusc i s-a sculat conştiinţa(care a dormit mai mult ca el) şi spune că nu e de acord cu actul la care a luat parte (ca martor la o căsnicie dintre un pervers şi un minor) şi acuma face un pic de scandal, aşa de ochii lumii. De ce s-a trezit brusc “conştiinţa” domnului Antonescu ? S-a gândit să marcheze cu o faptă bună acţiunile de acum un an de zile? Sau a realizat că fundul domniei sale nu va sta niciodată pe fotoliul de preşedinte şi a fost păcălit dând vrabia din mână pe cioara din gard? Probabil . Tot aşa ca o acţiune comemorativă domnul Ministru de interne Stroe s-a gândit să arate lumii că se întoarce foaia  şi cei vinovaţi sunt pedepsiţi, aşa că a anunţat cu surle şi trâmbiţe că face controale la sânge  în problemele violurilor şi abuzurilor sexuale din Interne dar îi pedepseşte şi pe cei vinovaţi de ruperile de picioare din Ianuarie 2013. A pus la dispoziţie un şef de jandarmi şi un subofiţer şi cu asta gata, a rezolvat problema, s-a spălat pe mâini a dovedit ceea ce trebuia dovedit. Nu domnule Stroe, ceea ce aţi făcut nu e nici începutul a ceea ce trebuie să faceţi. Şi nu aşa se face. Nici nu aţi venit bine şi aţi trecut la suspendări şi destituiri dar nu aveţi nici o bază legală, nici o dovadă, nici o anchetă, aveţi numai impresia că ne aburiţi. Domnule Stroe, pe lângă subofiţerul acela mai sunt încă 10-20 care au făcut acelaşi lucru şi încă 100-200 care au ştiut ceea ce s-a întâmplat şi au aprobat sau nu au reclamat sau sesizat pe nimeni şi mai sunt şi  toţi şefii de la cel imediat superior ierarhic până la ministru care nu au mişcat un deget timp de un an de zile, şi au aprobat astfel actele pe care le încriminaţi. Şi pe lângă ei mai sunt toţi şefii şi şefuţii din structurile care  ar fi trebuit să se sesizeze inclusiv procuratura. Şi pe lângă ei mai este şi domnul Gogu, marele specialist Gogu, cel care intra ca la el acasă la sediul PDL şi care încă lucrează în structurile alea apolitice. Deci într-un ande zile nu s-a schimbat nimic şi nici acuma nu se schimbă, pentru că aşa cum procedează domnul Stroe, schimbăm doar unii oameni cu alţi oameni, un subordonat cu alt subordonat dar al altcuiva, nu schimbăm obiceiuri, moravuri, sisteme mafiote, schimbăm doar mafioţii. Pleacă Cappone vine Giancana.
Ciudat, în cazul bombei de la Piatra Neamţ, organele abilitate au avut răbdare să lucreze un an de zile ( dacă e adevărat ce s-a declarat) şi să adune probe, să vadă legături, relaţii, filiere, ca să strângă toată organizaţia şi să nu scape din cauza unui viciu de procedură, mergând până acolo încât i-au lăsat chiar şi să monteze bomba sub maşină, cu riscul de a pune în pericol vieţi nevinovate, dar în cazul abuzurilor despre care toată presa a vorbit, inclusiv cele la adresa lui Brianna Caragea arestată de totţi jandarmii care au vrut să o pipîie în timp ce o băgau în dubă, chiar şi de două ori pe zi, domnul Stroe  a decis brusc, fără cercetări, fără a vedea în ce anume constă vina unuia sau altuia, să suspende un şef de jandarmi pentru că îi trebuie imagine şi se înscrie în linia trasată de scumpul şef de partid.
Domnul Stroe  nu e interesat de cei care sunt cu adevărat vinovaţi, mai ales unii care sunt acuma consilieri prezidenţiali, branconeri cu state vechi numai buni de angajat hăitaşi la domeniile Ţiriac, el arestează un mistreţ, pune în locul lui un godac din ograda celui numit Porcul şi cu asta gata, se scutură şi pleacă, a rezolvat problemele , media supusă va vorbi câteva zile despre asta, pinguinii vor aplauda şi toată lumea va fi mulţumită.
În timpul ăsta unul din membrii comisiei juridice din senat, boier fără B dar cu bâtă, ne arată ce înţelege el prin a fi  senator şi spune : “Am şi nu spun niciodată, nu mă obligă nimeni, poate să se dea şi peste cap ANI (…) că nu dau niciodată numele de cont, banii din cont, nu-i scriu niciodată în vreo declaraţie banii mei”. Şi ca să fie treaba oablă, ne anunţă şi ce face el cu cei care se iau de el şi cu legea care îi cere să-şi declare averea : “O declar neconstituţională dacă va fi cazul, dacă voi fi dat în judecată pe tema asta (…) Nu pot să o declar acuma. Când nu o să fie Zegrean şi cu Aspazia Cojocaru, atunci am să o declar, când o să plece ăia de acolo”
Bineînţeles nu se sesizează nimeni că ciobannul instigă la nerespectarea legii şi sfidează instituţiile care vrem nu vrem sunt abilitatea cu aceste verificări, aşa cum nu s-a sesizat nimeni timp de un an nici cu privire la abuzurile altora care erau la putere şi credeau că aşa vor fi mereu.
De aceea, ceea ce face acuma domnul Stroe este ca o frecţie la o tijă introducă în picior. Este schimbat degetul care a apăsat pe trăgaci , dar a rămas mâna, capul care a comandat mişcarea şi şeful care a dat ordin . Mâine alte degete  vor face acelaşi lucru, dacă nu cumva se va mai semna un acord instituţional care va interzice unei mâini să ia locul altei mâini şi le va obliga pe toate  să se spele una pe alta.

A trecut un an : şi ce dacă?

miercuri, 9 ianuarie 2013

Te iubesc dar mai pe şest



Un recent comunicat al marelui sindicalist şi reprezentant al societăţii româneşti născute sau nenăscute, istoricul de renume mondial, fiul poporului şi tatăl oropsiţilor, apărătorul forţelor NATO de peste mări şi ţări şi mâna dreaptă a tuturor guvernatorilor, secemedistul care se confunda şi autodefinea singur,  într-un exces de grandomanie soră cu paranoia, SCMD, datorită coincidenţei gradului şi iniţialelor numelui Mircea Dogaru ( simplu, colonel mircea dogaru), m-a făcut aproape să îmi vărs maţele.
După ce  pe perioada cât USL se lupta să îl dea jos – sau măcar se prefăcea că vrea să îl dea jos pe Băsescu, în luna iulie când Europa urla că ţara e în primejdie şi se atentează la instituţiile statului de drept, sub văicărelile lui Băsescu şi ale coanei Macovei, domnul Mircea Dogaru flutura pe la canalele de dejecţii cotrocene hârtii semnate pe genunchi, pe scara maşinii lui Ponta, la care a adăugat un şir de pretenţii paranoice care alimentau plângerile macoveşti la curţile europene. Apoi când se anunţă vizita domnului Gordon trimisul doamnei Clinton care se pare că a făcut o comoţie cerebrală de când s-a legat la cap cu Băsescu, acelaşi MD se lăuda că va crea haos în ţară dacă nu este declarat limbricul principesei şi puterea nou instalată nu ţine cont de aberaţiile lui, nu îl consultă şi nu face ce vrea el.
După câştigarea alegerilor de către USL, tot nu s-a potolit, deşi susţinuse că el vrea înlăturarea puterii portocalii, aşa că a continuat să asmută şi să ameninţe că dacă nu este luat în seamă face ce a făcut tata.
Iată ce spunea domnul Dogaru imediat după alegeri:
„10.12.2012
FELICITARI ROMANI!
IARNA NU-I CA VARA!…
Intr-adevar, “iarna nu-i ca vara”! Iarna au cazut guvernele Boc si Ungureanu, iarna s-au spulberat sperantele PDL-ului, adica ale celor care voiau sa ne “ARD…Ô in continuare, desi Demisul a facut propaganda pentru ei si impotriva USL si a noastra pana in ultima secunda! Evident, ilegal, pentru ca el nu respecta, demult, nici o lege si nici un articol din Constitutie!
Toate acestea s-au intamplat si fosta opozitie politica, adica USL-ul, a obtinut o victorie zdrobitoare pentru ca NOI, opozitia civica, am iesit pe strada in vreme de iarna ca sa daramam regimul Basescu, adica PDL, UDMR, UNPR si gastile de generali masoni agramati si servili, care au fost trambitele sale, si tot NOI, societatea civila organizata, am iesit la vot pe vreme de iarna, dupa ce am asigurat succesul localelor si al Referendumului. Victoria USL, adica a PSD, PNL si PC este atat de mare, incat, in mod normal, nu ar mai avea nevoie de sprijin dubios din partea “traseistilor”, “tradatorilor”, vechilor slugi basiste sau ale santajistilor de la UDMR. Ii felicitam si ne felicitam! „
 Apoi, pe 21.12, se mai nuanţează ceva :
„21.12.2012
COMUNICAT CATRE TOTI MEMBRII SCMD
Reamintim tuturor celor cu memorie slaba ca noi nu am luptat impotriva unei guvernari PDL, ci impotriva unui regim de teroare Basescu, regim dicatorial sustinut de PDL, UNPR, UDMR si grupul minoritatilor altele decat cea maghiara din Parlament, fiind atrasi de fosta opozitie USL cu dictonul “Dreptate pana la capat” si “A doua zi dupa ce vom ajunge la guvernare, vom abroga legea fraudulos trecuta de Roberta Anastase prin Parlament”! Parca asa suna promisiunea, si au trecut 8 luni, legea este in vigoare, iar Roberta Anastase “abrogata” de noi prin vot, este in Parlament.
Considerand ca vocile a 30-40.000 de oameni vor mai clar auzite decat vocile a 2-3 reprezentanti la negocieri ai SCMD, fac apel la hotararea dvs. de a infrunta din nou gerul si zapezile si de a comunica presedintilor de filiale, pana in ziua de 15 ianuarie, dorinta, nu numai disponibilitatea fiecaruia dintre dvs. de a veni la Bucuresti, pentru traditionalele manifestari stradale ale SCMD de 24 ianuarie. Daca Guvernul se tine de cuvant, vom veni cu flori! Daca nu, ar fi bine sa avem 30-40.000 de voci la viitoarele negocieri.
Doamnelor si domnilor colegi,
Ultima speranta a romanilor este in noi, rezervistii. Românii sunt convinsi ca vom sti sa ne facem datoria constitutionala si ca suntem categoria socio-profesionala care a ripostat, ripostează si va riposta impotriva bataii de joc, a jignirilor si umilintelor. Sa dovedim ca ne-am meritat si meritam calitatea de militari, si sa nu-i dezamagim!”
 Trecând peste sperietoarea pe care o afişează de ani de zile cu zecile de mii de protestatari, care vor umple Bucureştiul la un simpu semn al său, când abia a reuşit să aducă de fiecare dată câteva sute de oameni mai ales în ultimii 2 ani, nu putem să nu constatăm că tonul este încă revendicator, dar nu ştiu cum se face că mereu vrea să protesteze în faţa guvernului, când afirmă că de fapt ţinta atacurilor şi protestelor este Băsescu. Ciudată orientare în spaţiu.
Dar odată cu semnarea acordului dintre Ponta şi Băsescu se schimbă întreaga orientare. Dintr-o dată, guvernul şi miniştrii săi devin bomboane de mentă, iar ataşamentul şi ploconelile se oficializează.
Pe data de 26 decembrie, după ce s-a oficializat acordul lui Băse cu Ponta, guvernul Ponta  devine cel mai serios guvern, miniştrii săi cei mai buni, mai ales că nu se mai găsea acolo Dobriţoiu cu pretenţiile lui care strica toate planurile:
26.12.2012
Dezmintire
Va informez, in urma discutiei din aceasta seara cu noul ministru al Apararii, ca toate afirmatiile care i se atribuie de catre posturile TV basiste, privind amanarea rezolvarii problemei pensiilor militare sunt, ca de obicei, simple diversiuni menite sa incordeze relatiile intre SCMD si actuala Putere.
 Am fost contactat telefonic si eu, de catre postul B1 TV, ca de obicei, prin surprindere, sub pretextul unor declaratii de care nu a  auzit nimeni, decat ei…
 Consider ca de aceasta data magaria basistilor a intrecut orice limita, intrucat ne strica si sarbatorile, asa amarate cum sunt.
 Reafirmam ca avem in cei doi ministri, de la Aparare si de la Interne, persoane hotarate sa faca treaba, sa elimine discriminarea, atat pe cea generala cat si pe cea din interiorul sistemului, si pe care ne putem baza. Probabil, de aceea nu convin!”
 Observaţi cât de critic este la adresa aceluiaşi canal dejector B1 tv cu care dăduse marea lovitură prin afişarea documentului „ compromiţător” la adresa lui Ponta în vară? Ptiu, ptiu să nu te deochi bade Mircică, îmi dădură lacrimile. Ce bine se aranjară lucrurile: Ponta semnă actul trădării cu Băse, Oprea este şef peste interne şi apărare, iar Duşa numai bun de şters cu el fraudele şi ilegalităţile lui Oprea, cum spuneai şi matale, „hotărât să facă treaba”. Da, va face o treabă mare, pentru cei fără onoare. Pentru asta merită ridicaţi în slăvi nu ?
Lovitura de graţie o dă însă nenea Mircea de Sf Ion,  când ne anunţă cu durere în glas că unii din colegii noştri vor să se grevească sau mă rog, să arunce cu nişte şepci.  Iată comunicatul întreg, fără retuşări, fără tăieri, ca să nu fiu învinuit de cenzură:
„07.01.2013
In atentia membrilor SCMD din Bucuresti si Ilfov proveniti din structurile MAI
Reclamand nedreptatile comise si ilegalitatile facute in disponibilizarea lor, jandarmii, pompierii si politistii de frontiera, disponibilizati in anii 2011-2012, vor sa picheteze Guvernul Romaniei pe data de 9 ianuarie 2013, incepand cu orele 10.00 (adunarea se va face intre orele 09.00 – 10.00, punctul de adunare fiind in apropiere de sediul BRD, langa Piata Victoriei).
Intrucat avem in filialele SCMD numerosi membri apartinand acestor categorii socio-profesionale, suntem de acord ca acestia sa-si sustina colegii, fara a arbora insemnele sindicatului.
 Ii anuntam insa pe toti disponibilizatii ilegal din Ministerul de Interne, prin reforma d-nilor Blaga si Igas, ca suntem in dialog cu MAI din ianuarie 2012, in dialog cu noul ministru si ca am prevazut ca si situatia domniilor lor sa fie reparata prin lege. Ii vom tine la curent cu rezultatul noilor negocieri.
 Intre timp, lansam oferta si domniilor lor, din partea partenerului nostru, firma deprotectie si paza ARES, de a raspunde solicitarii acesteia privind angajarea a 30 de profesionisti protectie si paza pentru aeroportul Henri Coanda Bucuresti.
 PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU”
 Cum nu se poate mai frumos. De la furia şi pretenţiile din vară când  voia să protesteze împotriva guvernului şi arunca numai contre, lovind în guvernul Ponta, dar pretinzând că este împotriva lui Băsescu,  la ştergerea pe mâini de acum precum Pilat din Pont, a intervenit acordul de colaborare instituţională aşa că domnul Dogaru nu mai are împotriva cui să protesteze. A primit asigurări că legea pensiilor nu va mai fi introdusă şi nici ordonanţa nu va fi dată, deci îşi poate păstra sindicaliştii şi cotizaţiile, s-a liniştit. Pentru cei care mai protestează, sindicalişti, militari, sau din MI pe care se lăuda că îi reprezintă, domnul Dogaru recomandă cu căldură ca cine vrea, să se ducă, el nu interzice cum a interzis Boc votul la moţiunile de cenzură, domnul Mircea e democrat, dă voie sindicaliştilor militari să se „iesprime,”  dar mai pe şest aşa, fără însemnele sindicatului pentru că nu vrea să se facă de râs DOAR S-A SEMNAT ACORDUL DE COLABORARE INSTITUŢIONALĂ.  Să mori rănit de dragoste sindicală şi alta nu. Culmea e că atunci când revoluţionarii ameninţaseră că vor ieşi la proteste, domnul Dogaru cerea tuturor să iasă cu mic cu mare să îi sprijine, cu căţel, cu purcel cu însemne, cu soacre, fără teamă. Acum când vor să protesteze Jandarmii care au reprezentanţi în SCMD Dogaru devine mai lin, şi dă voie celor care vor să se alăture protestelor, dar fără să amestece sindicatul. Asta oare cum se numeşte ? Unii i-ar spune trădare, pentru că în statut, la art 6 punctele a şi b, se specifică ce trebuie să facă sindicatul pentru apărarea drepturilor „tuturor categoriilor de militari”. Cum le apără domnul Dogaru, dacă nu implică sindicatul în apărarea drepturilor lor şi doar dă „ dezlegare” pe cont propriu, dar fără însemnele sindicatului, fără a implica sindicatul în aceste proteste?  Stau şi mă întreb dacă nu cumva o exista şi un acord de colaborare între domnul Băsescu şi domnul Dogaru? Dar pe şest aşa, să nu se prindă sindicaliştii.
HAI SĂ REZUMĂM PRIN ULTIMELE DOUĂ DECLARAŢII, ALĂTURATE :
Ultima speranta a romanilor este in noi, rezervistii. Românii sunt convinsi ca vom sti sa ne facem datoria constitutionala si ca suntem categoria socio-profesionala care a ripostat, ripostează si va riposta impotriva bataii de joc, a jignirilor si umilintelor. Sa dovedim ca ne-am meritat si meritam calitatea de militari, si sa nu-i dezamagim!”
ŞI
Intrucat avem in filialele SCMD numerosi membri apartinand acestor categorii socio-profesionale, suntem de acord ca acestia sa-si sustina colegii, fara a arbora insemnele sindicatului.
DECI ESTE DE ACORD DOMNUL DOGARU CA, DACĂ SUNTEM SINDICALIŞTI JANDARMI, SĂ NE ALĂTURĂM COLEGILOR ACTIVI, DAR .. MAI PE ŞEST, FĂRĂ SĂ ARBORÂM ÎNSEMNELE SINDICATULUI, SĂ NU FACEM DE RÂS SINDICATUL. HALAL SEF DE SINDICAT.
Te iubesc dar mai pe şest

luni, 7 ianuarie 2013

Născut pentru a fi trădat



Unii oameni se nasc pentru a fi trădători. Trădează din fragedă pruncie, apoi fac din trădare un mod de viaţă, o meserie şi  îşi construiesc averi de pe urma trădării. Ba mai mult, capătă şi stele de pe urma trădării. Apoi ajung vicepremieri după ce trădează iarăşi. După fiecare trădare a căpătat câte ceva şi dacă îl întrebi cum şi-a câştigat stelele dă din umerii înstelaţi şi te pune să îl întrebi pe cel care l-a avansat. Nu mai spun cine e persoana, abia am mâncat şi nu vreau să schimb tastatura.
Alţii, aflaţi exact la capătul celălalt al standardelor, născuţi să se acopere de glorie, să îşi asume riscuri, să îşi rişte viaţa şi să se sacrifice în numele onoarei şi a demnităţii, au avut toată cariera parte numai de trădări ale altora la adresa lor. Dacă îi urmărim cariera şi soarta nu se poate să nu sesizăm că omul care nu a ştiut ce e aia trădare, a pierdut totul din cauza ei. Şi pentru ca nici odihna să nu îi fie liniştită, este trădat şi după moarte.
Mareşalul. Oricine a trăit şi a citit cât de cât istoria ştie că  România a avut 5 mareşali onorifici şi  unul singur activ,  inconfundabil , care  îşi merită cu prisosinţă acest nume.  I se poate spune UNICUL, pentru că rar se poate găsi atâta onoare, simt al datoriei, corectitudine, patriotism, putere de muncă, loialitate, dragoste faţă de ţară, devotament şi spirit de sacrificiu ca în cazul veşnic trădatului ION ANTONESCU.
  1. Când în vara lui 1919 după campania de eliberare a Transilvaniei l-a decorat cu „Crucea Mihai Viteazu” nu orice Cruce ci chiar cea pe care o avea pe pieptul său, Regele Ferdinand spunea: „Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus ţării în acest război. Ai fost nedreptăţit până acuma nerecunoscându-ţi-se aceste merite în mod public. Pentru a repara această nedreptate, uite, îţi confer ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a dându-ţi chiar decoraţia mea!” Când vorbea de nedreptate, Ferdinand se referea la cele 6 luni cât Antonescu fusese mazilit de la direcţia Operaţii a Marelui Cartier General , la cererea germanilor pe care îi învinsese în operaţiile din Moldova. Asta fusese prima trădare pe care o suferea  Antonescu din partea celor care ar fi trebuit să îi facă statuie cât se afla încă în viaţă. Şi era abia Locotenent colonel.
  2. În 4 Septembrie 1940, Regele Carol al II-lea după ce şefii partidelor istorice Brătianu şi Maniu refuzaseră să conducă ţara speriaţi de situaţia gravă în care ajunsese, îl cheamă pe Antonescu din exilul unde fusese trimis la Bistriţa pentru sfidare  la adresa Elenei Lupescu şi îi spune:” Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot.” Interesante cuvinte adresate de Rege celui pe care şi el îl trădase luându-i comanda Armatei după ce fusese comandant al Şcolii Superioare de Război actuală, Universitate de apărare Naţională. A doua trădare.
  3. Când a luat conducerea ţării Antonescu şi-a fixat nişte obiective pentru scoaterea ţării din criză. Pe măsură ce le îndeplinea îi contactă pe cei doi mari oameni politici care refuzaseră preluarea ţării, oferindu-le conducerea ţării. Aşa s-a întâmplat şi după înfrângerea Rebeliunii Legionare când le-a oferit celor doi puterea. I s-a părut un moment potrivit, considerând că misiunea lui s-a terminat. De fiecare dată a fost refuzat. Apoi deja din 1941, după angajarea trupelor pe frontul de pe Don  Antonescu spunând suitei sale: „Germania a pierdut războiul, trebuie să ne îngrijim să nu îl pierdem pe al nostru” a început să caute soluţii pentru scoaterea ţării din coaliţia cu Germania. Mai târziu deja a făcut paşi în acest sens. Asta însă nu trebuie considerată o trădare din partea sa. Încă din primele discuţii cu Hitler, Mareşalul îi spusese: „merg alături de forţele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer şi atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, să-mi urmez propriul interes…” Interesul lui a fost reîntregirea neamului. A DUS TRATATIVE ATÂT CU Ruşii cât şi cu aliaţii pentru scoaterea României din război dând totodată liber opoziţiei să facă acelaşi lucru, acceptând în înţelepciunea şi patriotismul său ideea că poate opoziţia are mai multe şanse. Când siguranţa îi raportează că în casele lui Brătianu şi Maniu se află staţii de radio, Antonescu spune pune rezoluţia: „să fie lăsaţi în pace. Politica unei ţări nu trebuie pusă pe o singură mână, deoarece aceasta poate greşi. O altă mână va trebui să fie gata de a prelua şi a aduce la bun sfârşit!” Se mai îndoieşte cineva de nobleţea gândurilor sale şi clarviziunea actului politic, patriotismul şi spiritul de sacrificiu? Din aceste cuvinte au de învăţat şi actualii conducători aşezaţi la conducerea ţării, cei care vor fiecare să conducă autocrat fără a avea însă nici priceperea, nici bunul simţ, nici gândurile Mareşalului, ba sunt exact opusul lui. Când este interpelat de Hitler cu privire la activităţile diplomaţiei româneşti din 1943 de apropiere de forţele Antantei, Antonescu nici nu se ascunde, nici nu minte, nici nu dă vina pe altcineva, ci răspunde direct:” Cunosc mein Führer activitatea întreprinsă de ministerul meu de externe şi o aprob, deoarece găsesc că nu este inutil ca, în timp ce luptele se desfăşoară pe frontul militar, să fie întinse punţi de înţelegere către adversar în cazul în care situaţia generală ar cere-o.” Ei bine, onoarea şi principiile au făcut din el un abonat la trădare. Opoziţia nu a jucat fair play, l-a sabotat în permanenţă şi în toate discuţiile purtate cu aliaţii l-au prezentat drept omul lui Hitler, marioneta lui, omul de paie, satrapul, omul cu care nu te poţi înţelege, tocmai pentru a-i micşora sau anula şansele de a ajunge la înţelegere cu aliaţii, oferindu-l pe el drept trofeu. Au pus mai sus propriile interesele, invidia şi orgoliul personal decât adevărul şi interesul naţional. A treia trădare.
  4. În încercările sale de a scoate ţara din coaliţia cu Germania, Antonescu a încercat toate uşile. Fidel educaţiei sale dar şi convingerilor progresiste, a încercat iniţial cu Apusul fără a neglija însă realitatea puterii şi intereselor ruseşti mult mai aproape de România. A informat pe toţi şi a cerut acordul unui armistiţiu separat cu Rusia pentru a putea apoi lupta împotriva nemţilor şi a înainta spre apus cot la cot. Dintre toţi cei cu care a dus tratative, cel mai înverşunat acestui plan a fost Roosvelt care nu voia ca ruşii să ajungă înaintea lor la Berlin din motive atât de orgoliu cât şi de a pune mâna pe secretele, armele, tehnologia şi oamenii de ştiinţă germani. Aşa că au tergiversat cât au putut aceste discuţii, nu au dat undă verde încheierii unui armistiţiu cu ruşii care ar fi scurtat războiul cu mai mult de un an şi ar fi dus şi la evitarea pierderilor a sute de mii de victime că să nu mai spun de evitarea distrugerii Hiroshimei. Numai că SUA avea alte interese, puţin diferite de ale lui Antonescu, aşa că au împiedicat cât au putut înţelegerea dintre Antonescu şi ruşi, iar Antonescu fidel convingerilor sale, fair play-ului şi încrederii în valorile occidentale, nu a forţat nota. A patra trădare.
  5. De fapt până şi ruşii, adversarii cei mai mari ai lui Antonescu, îi recunoşteau valoarea. Când în 1943 s-au declanşat negocierile de la Stockholm dintre mareşal şi ruşi, opoziţia încerca să ea să să ajungă la o înţelegere. Ruşii le-au răspuns: „Moscova preferă să trateze încheierea armistiţiului cu guvernul Mareşalului Antonescu, singura forţă politică care poate garanta bună desfăşurare a tratativelor” Şi asta o spuneau ruşii în condiţiile în care cererile lui Antonescu erau mult mai pretenţioase şi mai dezavantajoase pentru Ruşi, dar pe ei nu îi interesa ce promiteau sau cereau unii sau alţii ci cât de credibili erau. De aceea au preferat un duşman corect, unui prieten mincinos. De fapt Ruşii l-ar fi preferat pe Antonescu chiar şi înaintea prietenilor comunişti ai lui Bodnăraş. Când Pătrăşcanu s-a dus să semneze armistiţiul pe 12 Septembrie 1944, întrebând de ce condiţiile impuse lor erau mai grele decât cele convenite iniţial cu Antonescu Molotov răspunde direct:”Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentaţi pe nimeni”. Acest răspuns l-au primit fraţii comunişti trimişi de REGELE MIHAI. Orice alt comentariu este de prisos. Numai că din nou Antonescu a fost trădat pentru a nu putea fi el cel care să semneze armistiţiul. Dacă în politicieni nu avea încredere prea mare dar îi acceptă ca pe o prezenţi necesară şi firească, Mareşalului avea încredere aproape oarbă în militari. Nu putea concepe că un militar să trădeze sau să îl trădeze pe el, cel care nu cunoştea trădarea decât când o simţea pe propria piele, dar nici atunci nu voia să o vadă. De fapt încrederea oarbă pe care o avea în armată şi corpul de cadre, a exprimat-o clar într-o discuţie avută cu Guderian după atentatul din vara lui 1944 împotriva lui Hitler : “la noi în armată ar fi de neconceput o asemenea acţiune infamă. Eu pot dormi liniştit cu capul pe genunchii generalilor mei”. Iluzie deşartă. O parte din generalii lui i-au pierdut capul a. a cum şi al lui Mihai Viteazu căzuse tot pe genunchii unor generali. La începutul verii 1944 serviciul secret îi raportase unele activităţi suspecte şi fluctuaţii de persoane la palat, atât ziua cât şi noaptea. Mareşalul a dat ordin să se urmărească şi să fie informat. După ceva timp, este informat de şeful serviciului că la palat se pune la cale o acţiune secretă
-          “bine, dar în capul lor cine este – întreabă Antonescu
-          Domnul general Sănătescu – i se răspunde.
-          Dacă este el, în capul lor, nu poate fi nimic serios. În orice caz, urmăriţi şi ţineţi-mă la curent.
Serviciile secrete au urmărit, dar nu au mai raportat. Întraseră şi ele în joc. A cincea trădare.
  1. Frontul din Moldova era un front bine apărat şi Ruşilor le-ar fi trebuit încă mult timp pentru a-l trece. Antonescu, care luptase şi în primul război pe frontal moldovean apărând aceleaşi obiective şi puncte strategice, era conştient de puterea liniei de apărare. Ştia că ruşii nu pot trece pe acolo atâta vreme cât armata va lupta, deci nu îşi făcea probleme că ar intra ruşii în ţară şi l-ar lua prin surprindere. Ceea ce nu ştia el era că se vor găsi trădători în cadrul armatei care vor face alte jocuri şi vor ceda frontul. Nu s-a prea vorbit pe nicăieri despre marea trădare de la Iaşi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armată Mihai Racoviţa, săvârşită în strânsa legătură cu Casa Regală şi cu Partidul Comunist. Actualul preşedinte când a vorbit despre trădarea lui Mihai, la asta s-a referit, numai că nu a explicat în ce constă trădarea. Responsabili de acest act sunt Casa Regală, Generalul Sănătescu, Generalul Aldea, comuniştii lui Bodnăraş şi Pătrăşcanu şi cei menţionaţi mai sus. Ei au cedat frontul şi au dat posibilitatea armatelor ruseşti să intre în Moldova şi apoi în ţară. Asta în condiţiile în care pe de o parte discuţiile lui Antonescu pentru încheierea unui armistiţiu cu ruşii erau nu numai avansate ci aproape de finalizare, pentru că în numai trei zile soseşte acordul ruşilor, pe de altă parte, trupele ruseşti au intrat în ţară ca inamici, nu că aliaţi cum ar fi intrat dacă se semna armistiţiul şi astfel s-ar fi evitat prizonieratul a sute de mii de ostaşi români. A şasea trădare.
  2. După cum se ştie, la 23 August 1944 Antonescu a fost chemat la Palat de rege. Ceea ce nu se ştie este că el aştepta să meargă la palat dar nu înainte de a primi răspunsul de la Stockholm unde se negocia armistiţiul cu ruşii. Ceea ce iarăşi nu se ştie este că răspunsul venise, era favorabil, numai că nu ăi mai fusese înmânat lui, ci regelui iar acesta nu i l-a arătat şi nici nu a pomenit de el în întâlnirea pe care au avut-o, deşi practice rezolva problema ieşirii din război în condiţii mult mai avantajoase pentru România. Numai că regale nu voia că meritul să îi revină lui Antonescu, voia să fie el cel care “a salvat ţara”. S-a văzut cum a salvat-o. De fapt intenţiile şi gândurile sale au fost clar exprimate de însuşi Mihai, într-o discuţie cu G Brătianu: “Dacă îl lăsăm pe Antonescu să facă singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc” A şaptea trădare. Şi la această trădare s-a referit Băsescu, nu îl simpatizez dar dacă are dreptate, are dreptate.
  3. Dar Mareşalul nu a fost trădat numai în ţară ci şi în afară, de proprii săi miniştri. Trimis la Stockholm pentru negocierile cu ruşii, Gheorghe Duca se lăuda la bătrâneţe cu misiunea pe care i-a dat-o regale de a sabota negocierile lui Antonescu. A opta trădare.
  4. Chemat la palat, Mareşalul este convins că acolo va discuta ieşirea din războiul împotriva Aliaţilor şi era bucuros şi convins că vor ajunge la aceeaşi concluzie pentru că normal ar fi trebuit să aibă aceleaşi interese. Pe când se urca în maşina ce urma să îl ducă la palat, colonelul Davidescu vine la el şi ăi spune suficient de tare, să audă şi alţii de lângă ei: “Domnule Mareşal, nu găsiţi că garda care vă însoţeşte (doi ofiţeri de jandarmi şi 6 subofiţeri în două turisme) este insuficientă? Vă rog să ordonaţi să trimit întăriri.” – “Nu e nevoie, Davidescule- răspunde Mareşalul plin de încredere – E de ajuns şi aşa, doar merg la Casa Regală.” Asta arată atât credinţa lui că Regele urmăreşte binele ţării şi deci nu are de ce se teme atâta vreme cât sunt de aceeaşi parte a baricadei, cât şi respectul pentru Casa Regală pe care nu o vedea capabilă de trădare ca instituţie. Din păcate s-a înşelat. A noua trădare.
  5. Despre momentul arestării sale se mai ştie câte ceva. Fie din manualele de istorie fabricate de comuniştii care se lăudau că au scăpat ţara de dictatura lui Antonescu, fie din filmul recent decedatului Sergiu Nicolaescu. Ceea ce nu se ştie este că totuşi I se promisese că nu va fi predat ruşilor dar a fost trimis la “reciclare un an şi jumătate”. A 10-a trădare. Pentru cei care îl învinuiesc că a pus ţara la cheremul lui Hitler, amintesc două lucruri: primul este declaraţia făcută de Antonescu chiar înainte de a prelua funcţia de şef al statului, când era în discuţie doar idea colaborării cu nemţii “Generalul Antonescu nu poate semna nici o politică în alb privind bogăţiile ţării. Totul se va fixa pe baza unui schimb reciproc de valori egale”. Al doilea lucru este chiar dovada faptului că s-a ţinut de cuvânt: Germania are o datorie istorică faţă de România, datorie neonorată exact de pe acea vreme ca urmare a contractelor semnate de Antonescu cu Hitler. Ei bine, paradoxul este că Antonescu a putut semna aceste hârtii de pe picior de egalitate cu Dictatorul Lumii, dar actualul guvern sau preşedinte nu poate nici măcar să pună în discuţie recuperarea datoriei, cu un cancelar care se declară prieten şi democrat. Cine este trădătorul în acest caz, cine este dictatorul?
  6. La întoarcerea în ţară este judecat condamnat la moarte şi executat. Ruşii nu au făcut-o deşi le provocase pierderi imense. Au făcut-o conaţionalii săi. A 11-a trădare.
  7. Ai spune că odată cu moarea sa s-a închis ciclul trădărilor, dar nu e aşa. Neamul românesc continuă seria trădărilor. După moartea sa, o perioadă era interzis să pronunţi chiar şi numele său. Apoi încet încet se mai fac concesii, se mai dă liber la documente, profesorii prin liceele şi şcolile militare fie întrebaţi de elevi fie din conştiinţă şi respect faţă de el şi de istorie mai aţâţă jarul încă nestins al conştiinţei de neam. Ceea ce nu au făcut însă comuniştii oricât de barbari au fost, au făcut cei care au venit după ei. Comuniştii l-au scos din cărţile de istorie, dar nu şi din conştiinţa neamului. I-au şters poza, dar nu au murdărit-o, l-au demitizat dar nu l-au satanizat. Ceea ce au făcut însă cei care au venit după ei la îndemnul “prietenilor” cu bani depăşeşte toate trădările de până acuma. Pentru că anti românii cu mască de Hallowen şi sticle de Coca Cola la îndemnul unor Ştruli au considerat că românii nu trebuie să aibă eroi şi noţiunea onoarei şi demnităţii trebuie să dispară din conştiinţa lor. Antonescu a fost declarat criminal de război şi condamnat pentru crime împotriva umanităţii. Iar prin ordonanţa de urgenţă nr 31 din 2002, se interzice expunerea tablourilor sau statuilor lui Antonescu, în numele “interzicerii promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii,” A 12-a trădare. Curios este că în vreme ce Antonescu este învinuit de moartea câtorva mii de evrei, în America, la mare fast şi cu mari onoruri este păstrat eroul naţional al Americii, marele general Custer, cel care a exterminat  sute de mii de indieni ducând la dispariţia, DECIMAREA , EXTERMINAREA   multor triburi de  indieni, mulţi cu o cultură şi morală mult superioară şi Americii de azi. Cine nu cunoaşte să citească “Călătorie în Virginia a lui Yves Berger să se convingă. Cum este posibil ca un criminal, un exterminator crud şi sadic să fie declarat erou al unui stat care ne obligă pe noi să ne acoperim de noroi eroii şi să ne slăvim trădătorii care au dezertat şi trădat în favoarea lor? Ce va scrie istoria acestui neam – dacă vom mai rămâne în istoria omenirii ca neam, despre noi? Noi nu avem dreptul să ne cinstim eroii? La Universitatea Naţională de Apărare, pe holul comandanţilor sunt tablouri cu toţi comandanţii Academiei de-a lungul vremurilor. Al lui Antonescu, a fost scos de pe perete, dar durerea este că a fost scos în urma unei vizite de peste ocean. Iată ce odin a dat “criminalul Antonescu” soldaţilor săi după trecerea Prutului: “Vreau ordine! Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată care aduce cu ea ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.” Faţă de el,” eroul Custer” a rămas faimos prin aplicarea principiului“un Indian bun este un Indian mort!” Astea sunt valorile care ni se bagă pe gât în numele democraţie.  Ca să nu mai amintesc că nu Antonescu a aruncat bombele atomice la Hiroshima şi Nagasaki.
  8. Că ai noştri cârmuitori se dau după cum bate vântul şi fac legi dictate de alţii, nu e de mirare, ei îşi apără scaunele, averile, încearcă să scape de puşcărie, vând tot, trădează pentru că marile democraţii ale lumii urăsc trădarea dar sprijină trădătorii altora. Trădarea supremă, trădarea cea mare faţă de mareşal, faţă de ţară, o comitem noi, cei care ne facem că nu vedem, care ştim dar nu spunem nimic de frică, din comoditate, scârbă, servilism, laşitate, parvenitism. Noi cei care acceptăm toate aceste trădări şi le ascundem undeva în colţurile conştiinţei noastre numai pentru a nu ne strica “liniştea sufletească” sau a casei, a ne păstra serviciul, salariile, pensiile, sporurile, privilegiile. Marea trădare o comitem noi toţi cei care ne considerăm români, dar nu suntem în stare nu numai să apărăm ceea ce ne-au lăsat înaintaşii, dar nici măcar să respectăm şi să cinstim memoria lor, pentru că “aşa se spune “. Noi nu avem cap, nu avem judecată proprie, nu avem conştiinţă, nu avem morală, nu avem principii, le primim pe ale altora, fie de împrumut, fie impuse, e mai lejer, nu ne obosim şi avem şi pe cine arunca vina dacă lucrurile merg prost. A 13-a trădare, cea mai dureroasă.
Ştiind parcă ce va urma, într-o altă premoniţie, Mareşalul spunea:


“ŢIE POPOR INGRAT, NU-ŢI VA RĂMÂNE NICI CENUŞA MEA! “

Născut pentru a fi trădat