miercuri, 30 noiembrie 2016

Capra cu trei iezi în variantă politică

Motto: capra sare masa, iada sare casa Nici un proverb nu putea să ilustreze mai bine activitatea sau evoluţia locuitorului de la Cotroceni din 89 încoace, dar mai ales a ultimilor doi locatari. Potcoviţi de populaţie cu apelative care le caracterizează obiceiurile, unul numit Matelotul, sau Matolitul, celălalt Mutul, cei doi au obiceiuri şi apucături care îi apropie, dar şi care îi diferenţiază. Ce îi apropie? – Ura viscerală faţă de oponenţii politici, ură care merge până la a ordona instrumentarea unor dosare împotriva celor pe care îi consideră dusmani personali, oponenţi, potenţiale sau reale riscuri ; – Dispreţ faţă de alegător, cel care LE dă să mănânce, cel din a cărui trudă se plimbă ei şi îşi aranjează cuibuşoarele pe care vor să le primească după ce îşi termină mandatul şi pe care le renovează şi aranjează din timp, pe banii prostului care se lasă manipulat şi minţit, cel care s-a obişnuit atât de mult cu batjocura încât nici nu o mai sesizază, o consideră stare de normalitate; – Dorinţa de înavuţire, cât mai mult şi cât mai repede, deşi unul din ei nu are cui lăsa toate casele pe care le are, pentru că aşa cum a declarat, nu a avut timp să facă copii, el s-a preocupat de carieră; – Lipsă de respect faţă de lege, folosirea acesteia şi a celor care ar trebui să o slujească, în interesul personal, considerându-se fără doar şi poate nu doar mai presus de lege ci chiar şi de Dumnezeu, pentru că nici de mânia acestuia nu le e frică; – Folosirea instituţiilor statului, a slujbaşilor statului pentru atingerea propriilor scopuri, în mătrăşirea unor fapte şi dosare, ascunderea sau distrugerea acestora; – Folosirea unor oameni, sau grupuri de persoane în atingerea scopurilor şi apoi aruncarea acestora la gunoi, sau chiar puşcărie, pentru a scăpa de ei. Petre Roman, Stolo, Blaga, MRU, Cocoş, peneliştii care l-au făcut pe Iohannis preşedinte de partid, sunt câteva exemple; – Umilirea şi obedienţa faţă de atotputernicii euro-atlantici ai zilei, graba cu care nu doar că le execută ordinele dar şi încearcă să le intre pe sub piele prin acţiuni “preventive” de a le ghici dorinţele. Amândoi s-au umilit pur şi simplu, aşteptând, milogind o mână întinsă, un zâmbet, o băgare în seamă la Bruxelles, arătând jalnic, penibil; – Trădarea fără scrupul a intereselor cetăţenilor, chiar ale statului, prin cedarea suveranităţii statului, sub toate aspectele, politic, economic, financiar şi militar, Matolitul făcând chiar un scop declarat din această acţiune; – Vânzarea resurselor strategice ală ţării fără scrupul, fără remuşcare tuturor celor care printr-o forma sau alta, direct sau prin influenţe ( numite lobby) le puteau asigura prezenţa sau stabilitatea pe tron; – Lipsa bunului simţ, a celor şapte ani de acasă care ar fi trebuit să le conducă întreaga activitate, înainte de orice pregătire sau educaţie şcolară sau universitară, pentru că toate aceste “calităţi” enumerate mai sus, nu puteau fi puse în practică de un om cu bun simţ la purtător. În plus, comportamentul lor în diferite ocazii, plecând de la “ţiganca împuţită” până la “ ghinion”, demonstrează din plin cota de bun simţ a celor doi; – Infatuarea, un ego fără margini, un orgoliu împins până la patologic, faţă de care paranoia este un cuvânt prea mic, prea sărac în sensuri; – Credinţa că ei sunt buricul pământului, că ei deţin adevărul absolut şi de necontestat, că nimeni nu le poate contesta supremaţia sau superioritatea şi că ceilalţi sunt furnici pe lângă ei; – Teama de revoltă, folosirea forţelor de opresiune ale statului, de la braţul înarmat până la braţul legii, pentru a-i pedepsi sau opri pe cei care încearcă să le submineze poziţia sau să le conteste autoritatea pe care o consideră nu doar legitimă ci chiar divină; – Manipularea şi minciuna, furtul sub toate formele sale, de la furtul de imagine până la cel al bunurilor naţionale sau folosirea falsului în declaraţii pentru a obţine avere şi putere; – Un suflet total insensibil la tot ceea ce înseamnă suferinţă, ba uneori folosirea suferinţei altora pentru a ieşi în faţă, a poza ca salvatori sau eroi, dovedind astfel un suflet negru, abject. Cazurile ziariştilor “răpiţi” şi al oamenilor arşi la Colectiv sunt emblematice; Poate ar mai fi şi alte lucruri care îi unesc, dar nu vreau să vomit aşa că mă opresc aici. Să vedem ce îi diferenţiază: -Matolitul şi-a creat imaginea singur, el a folosit treapta pe care i-a pus-o sub picior Petre Roman, apoi a muncit singur, asiduu, temeinic şi crâncen ajungând de la neica-nimeni la preşedinte – trebuie să recunoaştem- cu mari eforturi, iar acestea i-au fost răsplătite cu vârf şi îndesat pentru că a ştiut să se folosească de oameni şi a ştiut şi să îi aleagă, dar mai ales să îi lege de el; – Mutul a fost suit în scaun, el singur nu ar fi reuşit şi nu a făcut nici un gest, deşi e sas iar saşii sunt recunoscuţi ca oameni muncitori, a ajuns primar ajutat de FDGR, de relaţiile din Germania ale părinţilor, de legăturile de la Bruxell, de influenţa doamnei Merkel şi PP, de trădarea şi vânzarea Adormitului , de prostia şi necinstea conducerii PNL de la acea vreme, iar în final de servicii interne şi externe, de fapt externe, că internele sunt total subordinate externelor (când spun externe, nu mă refer la SIE) care au reuşit ceva ce nu a mai reuşit nimeni până acuma, să schimbe nu intenţia de vot, ci votul românilor cu 20 de procente în câteva zile la alegerile din 2014. – Matolitul avea şarm totuşi, aşa chior cum era el, era simpatic, ştia să se facă simpatizat, fie că folosea expresii de cartier, fie că dădea vina pe băutură pentru gafe, fie că dădea un răspuns care te lăsa perpelex, fără replică, fie că dădea un cap în gură, el “era popular” avea acel aer de “pe ăsta îl cunosc parcă l-am văzut ieri în cartier, ducea gunoiul, e de pe aici”; – Mutul este total opus, este anti-social, se screme să scoată două vorbe, zâmbeşte ca o hienă, constipat, fals, oricât ar încerca nu se poate face nici măcar plăcut, dar să mai fie şi iubit sau simpatizat, este total rupt de lume, el a trăit şi trăieşte pentru cariera lui şi atât. Declaraţia sa că nu a făcut copii ca să poată străbate în carieră spune totul; – Deşi, aşa cum am spus, amândoi sunt gata să se folosească de poziţie pentru a influenţa, instrumenta, inventa orice pentru a scăpa de duşmani, Matolitul s-a oprit în răzbunarea lui la cei care l-au atacat personal, a încercat să îi tempereze, i-a avertizat că îi va costa faptul că se leagă de el. Iohannis în schimbă loveşte în tot ce nu este cu el , grupuri de oameni, lideri de partide, partide, chiar dacă nu i-au făcut incă nimic, numai de teamă că i-ar putea sta în cale şi ar putea să câştige ceva ce el îşi doreşte. Să te ferească Dumnezeu să te apropii la 1 km de ceva ce este în atenţia Mutului. Ultima ispravă, cea cu parada de 1 Decembrie spune totul. Matolitul s-a mulţumit să nu dea mâna cu Păcălici şi Ţapul la Parada din 1 Decembrie 2009, Mutu nici măcar nu îi invită pe cei care îi sunt oponenţi politici, deşi, culmea el trebuie să fie apolitic; – Matolitul a venit la putere sprijinit de un partid pe care l-a ridicat, l-a format după chipul şi asemănarea sa, el a fost locomotiva, motorul, inima, partid care a mers cât a fost cu el, apoi a înfiinţat altul. El a avut în spate oameni care l-au iubit, adulat, respectat, sau l-au urmat de teamă, din interes. – Mutu a primit totul de-a gata, el nu a mişcat un deget, el cere doar supunere, el are pretenţia ca partidul să facă totul pentru el, toţi membrii de partid să i se supună necondiţionat, nu acceptă sfaturi, nu suortă să fie contrazis, de când a luat el frâiele, partidul s-a prăbuşit întrun an cât altele în zece, dar el nu vrea să realizeze că totul se întâmplă din cauza lui, el schimbă preşedinţi de partid, schimbă candidaţi, unul mai prost ca altul, schimbă destine, chiar dosare, după criterii de obedienţă, nu de competenţă. Matolitul a ridicat partide, Mutul le îngroapă. Poate mai sunt şi altele, dar ce rost mai are? Important este că aceşti doi oameni au condus şi conduc ţara, unul vrea să rămână preşedinte, celălalt se visează premier şi la cât de adânc dorm românii, există mari şanse să îi vedem pe aceşti doi oameni acolo unde îşi doreşte fiecare. Atunci să te ţii! Eu sunt convins că se vor înţelege. Unul se va ocupa de plimbarea paltonului, celălalt de plimbarea banilor. Numai pesedist să nu fii pe mandatul lor. Oricum aşa cum spuneam, ne putem mândri că de la Păcălici încoace, fiecare “ied” a depăşit performanţele predecesorului. Păcălici l-a omorât pe Ceauşescu şi câteva mii d eoameni, ca să poată lua el puterea şi să o lase “comuniştilor cu faţă umană” şi securiştilor cu faţă de sereişti. Tot el a început demolarea construcţiilor “regimului totalitarist” pe care le-a luat din mâna “poporului” pentru a le pune în mâna noii clase de “descurcăreţi”, în fond a foştilor secretari de partid şi securiştilor, turnătorilor, agenţilor acoperiţi, aceloraşi oameni care le gestionaseră şi înainte. Cei de după el au preluat ştafeta şi au mers mai departe în opera de distrugere a economiei şi şanselor de progres real al României, privatizând, adică distrugând şi vânzând tot. Păcălici a fost capra, cei trei de după el au fost iezii. Dacă iezii au supt şi sug de la capră, românilor ce le rămâne? Capra cu trei iezi în variantă politică

duminică, 27 noiembrie 2016

Macobama şi mersul cu pâra

merkel-obama Sâ ni amintim Când în 2012 coana Macovei mergea prin toate comisiile europarlamentare să se plângă că iubitul şi stimatul Băsescu este la un pas de suspendare, că în România sunr încălcate principiile statului de drept pentru că se face referendum privind demiterea matolitului, că ce să o mai lungim, în România se dă o lovitură de stat. Nu contează că practic ea era doar vuvuzeaua lui Băsescu şi că era incurajată de chiar înaltele porţi să vină cu pâra, ca să aibă şi ele de ce să ne strângă de boaşe, să ne stoarcă lămâia în nas şi să ne trimită la plimbare când ridicăm nasul, important este că a dat în interesele bieţilor români ca în duşmanul de clasă. Acuma nu că ar fi ridicat vreodată reprezentanţii României nasul în faţa comisarilor europeni, dar măcar aşa, ipotetic era bine să fi avut măcar motivul.Monica însă nu şi nu, ea a aruncat cu zoaie în imaginea României mergând până la minciună ordinară fără nici o jenă. Îmi amintesc că pe vremea aia, un europarlamentar PNL spunea că doamna Macovei ceruse CE să aplice art 7 din Tratatul UE, adică suspendarea dreptului de vot al României în Consiliu. Nu îi mai prezint cariera că mi se îmbâcseşte tastatura dar uite că încet încet încep să apară pe piaţă informaţii şi date privind intoxicările făcute şi prin ţară, de pe vremea când lucra la „Fun curier” şi făcea naveta între DNA şi Postul România Tv ca să predea nişte producţii ale Casei de Filme Morar sub regia Codruţa Kovesi pentru a fi prezentate publicului larg. Doamna Monica a fost pe post de poştaş şi cine nu a cunoscut-o până atunci poate spune că o cunoaşte de la o poştă. Cei mai norocoşi, care o cunosc din anii 80 sau să zicem 2005 când se spune că făcea beţii pe litoral poate au apucat vremuri mai bune. Cert este că doamna a rămas în istorie cu astfel de activităţi, de fabricări de dosare şi imagini dar şi de curea de transmisie între diferite sisteme. Elastică cureaua. Suntem plagiaţi Spuneam acum o lună şi ceva că trebuie să ne grăbim, simt răsuflarea americanilor în ceafă, ne ajung din urmă. Au început cu nominalizarea pe post de candidaţi la preşedinţie a tot ce au avut mai nepotrivit partidele, ceva cam ca în timpul alegerilor locale de la noi, în special în Bucureşti, apoi au continuat cu o campanie mai mizerabilă decât cea de pe Dâmboviţa, cu mistificări şi manipulări ale „sondajelor de presă” a la Soroş, culminând cu amestecul serviciilor secrete în campanie prin scoaterea pe piaţă a unor dosare. Fraţilor nu mai putem fi siguri nici pe ziua de mâine, nu mai putem avea încredere nici în cel mai strategic partener, ăştia ne fură şi obiceiurile, nu numai aurul. Ca să pună capac la toate uite că şi domnul Obama a trecut la copy- paste şi a ieşit în lume să îşi facă de kko conaţionalul, viitorul preşedinte al Americii. Am văzut pe la diverse canale .. de televiziune bineînţeles, la ce vaţi gândit, că domnul Obama viitorul fost preşedinte am statelor unite ale SUA, om despre care până acuma avusesem impresia că are conştiinţa faptelor, a făcut câteva vizite de curtoazie prin unele state ioropene, aşa un fel de „farewell tour” ca să îşi ia la revedere de la cei mai dragi colaboratori europeni, cu care a scăpărat amnarul într-o primăvară prin neşte ţări arabe. Au plâns grecii după Obama Unde s-a dus kenianul? Păi mai întâi prin Grecia. De ce Grecia? Ce mare dragoste e pe acolo, îi placeTsipouro? Ei aş, nici nu cred că a auzit şi nici nu îl intersează cultura sau tradiţiile greceşti. Numai că treburile prin zonă se cam „ împuţinează”, turcii s-au cam dat cu ruşii, bulgarii la fel, ciprioţii sunt 50% de aceeaşi parte, iar marea flotă a Mării Negre despre care vorbea glumeţul Iohannis riscă să se scufunde în vecii vecilor. În plus, grecii parcă ar lua-o pe urma briţilor şi era musai să fie sfătuiţi ce şi cum mai ales că iote, unii zic că şi Trump vrea să iasă din UE şi să tragă o votcă tovărăşească cu Putin. Bine, a nu se înţelege că Obama ar fi avut băgat în UE altceva decât îi spunea Pyatt doamnei Nulland şi că ar fi cine ştie ce de ieşit, dar aşa ca chestie. Se spune că grecii au fost atât de impresionaţi de vizita lui Obama în ţara lor încât au ieşit pe străzi şi au plâns. E la fel de adevărat că au fost ajutaţi de mascaţi cu câteva lacrimogene, dar nu se pune, important e că au vărsat lacrimi la sosirea şi plecarea înaltului oaspete, mai ceva Ahile la moartea lui Patrocle. Adio, dar nu scapi de interceptări După Grecia Obama a fost să îşi ia la revedere de la un alt partener de nădejde cu care a avut o legătură „ foarte strânsă” pe timpul mandatului său, Frau Merkel. Gurile rele spun că i-ar fi făcut cadou un telefon care nu poate fi interceptat, dar eu nu cred. Nu cred că există un telefon care să nu poată fi interceptat de unchiul Sam. Doamna Merkel, la rândul ei, i-ar fi dat o fotografie a ei din tinereţe, de pe vremea când nu ştia cât o să ajungă atât de mare. Nici nu vreau să îmi imaginez cum a decurs întîlnirea, dar ziarele spun că a fost ok, nu au fost semne de luptă la ieşirea din arenă. De aici încolo lucrurile devin interesante pentru că presa a informat că doamna şi domnul ar fi vorbit printre altele despre noul preşedinte mister Trump. Sunt convins că de fapt cel care a vorbit despre Trump a fost domnul Obama şi nu trebuie să fii prea perspicace ca să ştii cât de laudativ a fost şi ce „pile” încercat să îi pună la frau Merkel. Deşi marile ziare nu au insistat pe discutiile dintre cei doi, spunând că nu prea se ştie ce au vorbit, unul din subiectele, dacă nu chiar cel mai discutat a fost noul preşedinte. Domnul Obama nu s-a sfiit să spună că el personal l-a consiliat pe acesta şi a încercat să îl inveţe ce şi cum să facă. „I-am spus noului preşedinte să îşi mai modereze tonul în perioada de tranziţie dintre alegeri şi instalare ca preşedinte.” Obama crede că Trump a priceput mesajul. Macobama l-a încondeiat şi la conferinţa de presă, nu numai în discuţia privată cu Merkel, pe Trump, spunând că „He ran an extraordinarily unconventional campaign and it resulted in the biggest political upset in perhaps modern political history. What I said to him was that what may work in generating enthusiasm or passion during elections may be different than what will work in terms of unifying the country and gaining the trust even of those who didn’t support him. My hope is that that’s something that he is thinking about because not only is the President of the United States somebody that the entire country looks to for direction, but sets the agenda internationally in a lot of ways.” Deci domnul Obama numai că nu a spus “e cam dus cu mintea Trump asta, crede ca o sa ii mearga toate ca in campanie, unde a făcut ce a vrut el . Eu am încercat să îi deschid mintea şi să îl fac să înţeleagă că el trebuie să conducă nu doar America, ci întreaga lume. “ Păi dacă marele lider mondial face un tur de lume numai ca să convingă câţiva lideri în puncte cheie ale globului cu cine au de-a face cu cine vor avea de muncit în viitor, sau mai pe româneşte, pentru a-şi bîrfi succesorul de ce să ne mai mirăm că doamna Macovei îşi denigra conaţionalii la Bruxelles sau că Iohannis scoate de pe lista de invitaţi la Cotroceni de Ziua Naţională, un fost premier şi un preşedinte de partid, indiferent cu s-ar numi ei? Este clar, ferit-vă ne întrec şi americanii la măgării, vai de noi, nici aici nu mai suntem primii în lume. UPDATE 25.11.2016, 10.00 am Şi totuşi rămânem în top. Nici nu a apucat să explodeze ştirea cu informaţia dată de Sasu cu privire la rolul Monicăi Macovei în dosarul Remeş, că iată şi o „dezminţire” pe EvZ în care acelaşi personal Sassu, fost director general al TVR1 declară că acea casetă nu a fost adusă de Monica Macovei ci de un redactor al TVR care a primit un telefon, a plecat undeva prin Bucureşti şi a luat-o. Deja treaba prinde miros de servicii din nou s efac presiuni se aruncă pisica în bătătura presei care minte, uitându-se că de fapt subiectul principal, indiferent cine ar fi adus caseta este cine a dat-o, iar de dat nu o puteau da decât cei care o făcuseră, adică DNA. Din nou, ca şi în 2008, doamna Kovesi acţionează. Cum doamna Macovei este în plină campanie şi legăturile ei cu DNA şi M Justiţiei sunt notorii, e clar că se încearcă şi albirea ei. Interesant este că oricât am căutat pe net nu am găsit o întregistrare video sau audio cu domnul Sasu declarand ceva nici la emisiunea lui Sasu, nici celor de la EvZilei. Aşa că nu m-ar mira să văd mâine că apare un alt cotitian sau altă televiziune care să declare ca lor Sasu le-a spus ca a văzut el cum caseta a venit din cer, de la un extraterestru. Cerd că ar fi cea mai credibilă informaţie. Surse http://www.cotidianul.ro/alexandru-sasu-monica-macovei-a-dus-caseta-cu-flagrantul-lui-remes-la-tvr-291680/ http://www.agerpres.ro/politica/2012/07/06/europarlamentarii-usl-le-cer-colegilor-din-pdl-sa-opreasca-atacurile-la-adresa-romaniei-12-23-25 http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1171860282 http://stirileprotv.ro/stiri/international/proteste-violente-in-atena-in-timpul-vizitei-lui-barack-obama-politia-a-folosit-gazele-lacrimogene-imagini-live.html http://www.bursa.ro/obama-si-merkel-au-subliniat-importanta-continuarii-negocierilor-pentru-ttip-312001&s=print&sr=articol&id_articol=312001.html http://www.dailymail.co.uk/news/article-3947542/Dinner-two-Barack-Obama-Angela-Merkel-share-intimate-meal-chance-reminisce-President-s-farewell-tour-reaches-Germany.html http://m.evz.ro/minciuna-casetei-filmate-de-la-tvr.html Macobama şi mersul cu pâra

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Doi candidați două partide, două generații, aceeași meteahnă

Datorită, sau mai bine spus din cauza unor defecțiuni tehnice la calculator am cam rămas în urmă cu postările dar nu și cu cititul pe tabletă. Așa se face că s-au acumulat ceva subiecte care stau la coadă, dar am avut și timp să văd mai mult ce mai postează alții. Uite așa am dat peste două personaje aparent diferite, unii ar spune complet opuse, făcând parte din două partide tot aparent diferite dar la fel de legate între ele ca și personajele în cauză. Poate după identificarea celor doi unii o să spuneți că m-am tâmpit dar aveți rogu-vă răbdarea să vedeți despre ce e vorba. Primul personaj, un candidat al domnului Nicușor Dan, pe numele său de candidat USR Dragoș Ioan Coste, fost membru al Mișcării Populare, un tinerel care se pretinde rebel dar de fapt este doar un șocant, un fel de Cernea, dar mai vulgar. Acesta scria prin 2013 un mesaj sau ce o fi vrut să scrie, despre români, în termeni și cu aprecieri deloc amuzante. Acum omul candidează în districtul Ilfov pentru Senatul României, iar dușmanii de clasă i-au căutat în traistă și au dat de postarea din 2013 pe care au împrăștiat-o oripilați, cu comentariile și etichetele de rigoare. Cum autorul nu a făcut economie de epitete, opinia sa a trezit ura de partid dar și sentimentul naționalist pe care de la Trump încoace, toate partidele fără orientare, fără o doctrină reală, fără căpătâi, fără simțire, cu alte cuvinte toată clasa politică îl revendică în speranța că vor da lovitura cum a dat-o cabotinul Trump. Deși comentariile și citatele din ipochimen erau elocvente am avut răbdarea să citesc tot ce a scris și –poate spre surprinderea celor ce nu mă cunosc, sau doar cred că mă cunosc, i-am dat dreptate bipedului, în proporție de 85%. Sunt de acord cu ceea ce spune despre românul de astăzi, adormitul, profitorul, căutătorul de ”ușurica”, smiorcăitul, ”descurcărețul”, analfabetul cu diplomă de doctor, egoistul, puturosul în care s-a transformat în ultimii 27 de ani românul pe care îl admiram cândva. Cum catindatul este destul de tânăr și probabil devreme plecat de acasă nu numai cu mintea și intrat în viața politică, sunt convins că nu a cunoscut alți români rămași din alte vremuri. Nu știu în ce relații e cu bunicii, dacă aceștia or trăi acolo unde s-a născut veșnicia sau unde domină prostia, dar nu cred că a apucat să cunoască alți români decât din cei ca el, ca cei pe care îi atacă cu o virulență demnă de o cauză mai bună. Repet, i-am dat dreptate în proporție de 85%. Inițial, exceptând forma l-aș fi putut felicita pentru sinceritate și curaj și atât. Ce nu mi-a plăcut în ceea ce a spus a fost tonul, ura cu care spune ceea ce spune, disprețul față de român, indiferent cum ar fi el, faptul că îi consideră pe toți la fel, dar nu sunt, căci dacă ar fi , la câtă ură e în el ar fi trebuit să se împuște, iar la cât de veninos e, ar fi trebuit să se otrăvească mușcându-și limba. Dacă tonul ar fi fost altfel, dacă ar fi încercat măcar să specifice că o parte din români sunt așa, poate chiar majoritatea plus unu, i-aș fi iertat și limbajul virulent dar de unde, el își urăște efectiv compatrioții, dar vrea să fie votat de acești, ”înapoiați” să le reprezinte interesele. Îl sfătuiesc să își facă campania în baie. Dar apoi am aflat că era și el un Dinu Păturică, un țâști-bâști care a considerat că așa se afirmă, pentru că așa se exprima și mentorul său de atunci, matolitul. Probabil a impresionat și așa și-a făcut un renume de om ”dintr-o bucată”, adică exact ceea ce ”se caută” acum pentru primenirea listelor și așa hop și el lângă alt coate goale un neica -nimeni , un ”iepuraș” politic, al cărui rol este să țină trena și să deschidă o perioadă, calea PNL-ului, îl numesc aici pe domnul Nicușor Dan. Poate totuși l-aș fi susținut pe bietul coate goale dacă și-ar fi păstrat opinia și ideile, ar fi meritat măcar pentru curajul lui, dar el, văzând că este înfierat, și sfătuit sau muștruluit de șeful de partid, iepurașul Nicușor, a retras postarea și odată cu ea și opinia din 2013, pentru a ”salva” imaginea partidului. Proastă alegere,ștergându-și postarea a pierdut singura calitate pe care o avea, curajul și poate și sinceritatea. Acum a devenit un om de partid, și-a arătat adevărata față, un om fără opinie, sau cu opinii ”de partid”, nu personale, acum nu mai are cu ce impresiona, este doar o altă spiță la roată și nici măcar una cu o valoare personală, cum e cel de-al doilea subiect al articolului. Al doilea caz tot candidat și el, dar aparent opus celuilalt, pentru că este un om în vârstă, cu o experiență de viață solidă, cu o reputație arhicunoscută în mediul medical, o somitate în materie, un rasat, a obținut și el aprecieri, dar pozitive, pentru un discurs tot la fel, adică mai puțin conformist, tot plin de sinceritate, însă laudativ la adresa românului, fapt ce i-a adus multe aprecieri pozitive în special în rândul susținătorilor de partid. Este vorba de octogenarul Leon Dănăilă. Pentru cei ce nu asociază numele cu imaginea, fiind și el relativ nou prin media, este tipul acela cu părul a la Einstein pe care îl ține doamna Alina Gorghiu legat de ea la toate aparițiile tv, ca pe o maimuță pe plajă. Sforile nu se văd, dar ele există. Probabil după clipul cu fetița speriată că îi ia Dragnea Hochlandul din ghiozdănelul Vuiton, doamna Alina a fost sfătuită să apară cu cineva care nu sperie, ci atrage lumea. De gustibus! Domnul Doctor, a cărui carieră medicală este probabil ireproșabilă, s-a lăsat atras de promisiunile și dulceața limbii doamnei Alina, ca musca de … miere, și a acceptat să își mai ajusteze puțin propria imagine, spre beneficiul de partid având în vedere că datorită vârstei, cariera de chirurg nu mai poate fi continuată. Este adevărat pensia de medic nu e cine știe ce, dar cea de parlamentar nu e de lepădat așa că omul și-o fi spus: ”ce puii mei, chiar dacă nu termin mandatul, măcar pe piatră va scrie senator.” Spuneam că domnul doctor a ”uimit” și el lumea politică prin discursul său nonconformist ținut undeva prin Moldova în fața alegătorilor, unde a spus că nu toți politicienii sunt la fel. Este adevărat, spre deosebire de primul subiect dezbătut, care băga toți românii în aceeași oală, domnul doctor spune că din contră, nici măcar politicienii nu sunt la fel, adică vezi doamne, sunt și politicieni buni. „Am auzit de mai multe ori oameni care spun că toţi suntem la fel. Aş vrea să le transmit celor DEZAMAGITI de aici, de la Botoşani, că nu toţi cei care candidează sau care fac politică sunt la fel. Suntem diferiţi, avem alte VALORI şi PRINCIPII la care ne raportăm.Politica este o poveste despre oameni, despre caractere, respect, despre responsabilitate şi despre foarte multă muncă. Cei care gândesc aşa să vină alături de noi în Parlament şi să facă politică în beneficiul cetăţeanului. Cei care gândesc altfel să stea acasă, pentru că acolo le este locul”. Nu știu de ce a sărit lumea să îl pupe, poate pentru că mulți s-au și văzut spălați de cuvintele domnului doctor, poate chiar scăpați de cancerul corupției, dar de fapt prin cuvintele sale domnul doctor a dovedit că a făcut extrem de ușor, surprinzător chiar pentru vârsta sa, saltul de la medic la politician, crezând săracul că el este același om pe care îl văzuse în oglindă când a plecat din cabinet. Domnule doctor, cu regret vă spun că nu mai sunteți același chiar dacă nu v-am văzut înainte. Când ați plecat în campanie ați dat jos halatul acela alb de medic și ați îmbrăcat halatul de măcelar. De acum încolo sângele pe care îl veți vedea pe mâini nu va fi de la pacienții salvați ci de la cei pe care mașina partidului îi va strivi sub roți. Între cei doi candidați, deși aparent sunt deosebiri mari, există o trăsătură care îi egalizează: amândoi au renunțat la ceea ce îi caracteriza și au devenit oameni de partid, care fac ce le spune partidul, nu conștiința, oricât s-ar amăgi ei cu ideea că au fost, sunt și vor rămâne aceiași oameni. Vor urma compromisuri, apoi mici pete pe ici pe acolo până vor deveni dalmațieni în toată regula și vor ajunge ca și doamna Anghel, doar o imagine terfelită de viața politică și de partid, de media, dușmani și chiar colegi de coaliție, care își apără cu dinții pensia de parlamentar ca pe un drept obținut prin naștere. Ce m-a mirat însă la domnul doctor este faptul că fără să vrea a făcut propagandă celor din PSD, pentru că parcă la ei era la modă șlagărul acela cu gândim la fel. Dar își revine repede domnul doctor și fredonează și refrenul drag domnului Iohannis spunând că cei care nu gândesc ca ei, să stea acasă, ca să își poată lua ei din nou România înapoi, cu Parlament cu tot. Citez din domnul doctor: ” Cei care gândesc altfel să stea acasă, pentru că acolo le este locul”. Doamne nici nu a intrat bine în horă domnul doctor și deja a uitat de toleranță și respect, ori ești cu el, ori stai acasă. Ce înseamnă doctrina de partid domnule! Uite de aia nu vreau eu să mă înscriu în nici un partid, nu vreau să mă învețe alții cum să mă fac de râs, prefer să o fac în stil propriu. Cineva, nu spun cine, o să spună că sunt un pesimist și nu ofer prezumția de nemurdărire bieților candidați, dar cine începe viața politică retractând ce spunea când nu candida, sau cine se amestecă cu tărâțele, să nu aștepte să iasă din mandat nemâncat de porci. Doamne, ce o să le mai placă să se porcăiască și ce plin va fi trocul de partid. Știți ce este culmea? Culmea este că dacă ambii candidați vor primi sufragiile și se vor alege, vor face parte din aceeași.. coaliție, vor vota după degetul aceluiași ”ginecolog” se vor susține unul pe altul, se vor egaliza cu sau fără voia lor și vor constata că nu toți românii sunt la fel, dar toți parlamentarii da. Amândoi își vor revizui opinia cu timpul, chiar foarte repede, dar fără regrete. Deja au o trăsătură comună, disprețul față de cei cărora le cer votul și care nu sunt ca ei. PS: Domnule doctor, ați deschis și reparat atâtea capete, ce a fost în al dumneavoastră când ați intrat în dreapta Alinuței? Nu știți la 85 de ani că prostia e molipsitoare? http://www.dcnews.ro/candidat-usr-romanii-inapoia-i-impu-iti-i-buni-de-nimic-ivan-a-tept-comentarii-cat-mai-virulente_523063.html http://www.stiripesurse.ro/leon-danaila-i-a-lasat-cu-gura-cascata-pe-liberali-discursul-la-care-nu-se-a-tepta-nimeni_1164439.html Doi candidați două partide, două generații, aceeași meteahnă

vineri, 25 noiembrie 2016

Armata pe mâna cui, partea a IX-a, pompierii

pompieriiMotto: Oare ce e mai bine, să ne reproșăm că am cheltuit inutil pentru apărare și nu am avut nici un război, sau să ne reproșeze copii că i-am lăsat fără apărare înconjurați de dușmani? Prin anul 2013 începusem să mă întreb și să întreb cine conduce sau influențează destinele armatei deci și politica de apărare. Printre cei găsiți de mine responsabili se aflau persoane sau grupuri de persoane și interese din întreaga societate. Bineînțeles că întrebările sau constatările mele au trecut, s-au citit sau nu, calvarul apărării naționale a continuat, dezastrul s-a amplificat. Pe atunci armata se afla în 40% stare de operativitate, azi suntem sub 30 iar călătoria continua, ca sa îl parafrazez pe Rebengiuc. Sâmbătă 19.11.2016 am fost invitat telefonic la emisiunea Ora Armatei unde gazda, domnul Cristian Dumitrașcu m-a întrebat ce părere am despre necesitatea alocării a 2% din buget, armatei. Întrebarea, adresată unui militar este pur și simplu retorică pentru că fie și numai din spirit de corp, aș fi spus că sunt de acord, chiar dacă, așa cum spunea un bun amic, fostul spirit de corp al armatei tinde să se transforme în spirit de bașcă pentru conducere și spirit de turmă pentru executanți, dar asta e altă poveste. Întrebarea nu a fost pusă însă retoric, nici prostește, pentru că prin cercurile înalte, foarte înalte, acest subiect, ca și cel al anulării unor taxe sau creșterii salariilor sau punctului de pensie, a devenit subiect de campanie electorală, monedă de schimb, obiect de șantaj, sau, culmea, poate chiar problemă a Curții Constituționale. În emisiune m-am ferit să nominalizez persoanele sau personajele care joacă apărarea țării la ruleta rusească folosind-o în campania electorală cu o nesimțire criminală, pentru a nu da o culoare politică emisiunii. Dar pe de altă parte mă întreb de ce mai tot spunem că armata nu face politică atâta vreme cât este condusă și distrusă de politicieni. Dacă armata e apolitică, ce caută politicienii în structurile de conducere ale armatei? Eu înțeleg că conducerea politică a armatei se realizează prin controlul Parlamentului asupra activității armatei lăsând însă armata să se ocupe de apărarea țării. Dar la noi strategia de apărare este realizată de deputați cu pregătire auto, frizeri, buldozeriști, fântânari ”Dorei” în orice sector i-ai pune să lucreze. Declarații iresponsabile Pentru că poate nu toată lumea cunoaște, o să amintesc că domnul Iohannis, în special după alegerile din SUA, poate speriat de faptul că protejații lui Soros, printre care se numără, vor fi scoși de la inima fratelui mai mare, s-a grăbit să dea asigurări că el și România lui vor da tot ce le va cere Înalta Poartă, mai ales sub planul contribuției la eforturile ”NATO” privind ”pacea în lume” deci va mări cheltuielile militare, pentru contracararea amenințărilor de la granițele de Est ale NATO, lucru spus de altfel încă din Iunie 2016 cu ocazia botezului Comandamentului Multinațional de la București: ”România își asumă în continuare să fie un furnizor de securitate în regiune, un aliat predictibil și un pol de stabilitate la extremitatea estica a spațiului euroatlantic, zonă supusă provocărilor și amenințărilor” Să fiu sincer nu o să înțeleg în veci cum poți fi pol de stabilitate în regiune când tu instalezi sisteme ”antirachetă” care pot deveni în câteva secunde aruncătoare de rachete, aduci armament și tehnică militară blindată, înființezi unități și comandamente militare în zonă. De când e lumea și Pământul, înarmarea provoacă înarmare, mai ales asupra cuiva care se simte și este vizat și amenințat, nu creează stabilitate ci tensiune și teamă. Deși această declarație era dată acum 4 luni, deși politica creșterii cheltuielilor de apărare (cu amendamentul că nu cu scopul întăririi forțelor armate sau înzestrării, ci doar al participării la aplicațiile NATO și demonstrării obedienței) fusese discutată de mult în CSAT, domnul Ponta, (cel sub a cărui domnie, prin USL și ministrul Dobrițoiu își propunea chiar el să crească fondurile alocate armatei până la 2% din PIB,) se trezește acum, în plină campanie electorală să combată acest obiectiv, îngrijorat-vezi Doamne- de grija față de sănătate și educație,salarii și taxe, pe care de altfel le-a uitat cât a fost la putere. Dacă ar fi făcut-o cu un argument care ține de … o analiză realistă sau strategică, aș fi înțeles, inclusiv schimbarea de orientare, dar domnul Ponta vine cu un argument pur și simplu idiot. Spune domnia sa că nu mai e nevoie de înzestrarea armatei, ” în condițiile în care principalul nostru aliat NATO în Marea Neagră Turcia (care alocă peste 15 miliarde) are deja o relație privilegiată cu Rusia” dar și ” în care tensiunea fără precedent din 2015-16 dintre SUA și Rusia are toate șansele să fie inversată!” Oameni buni, acești doi indivizi a căror viziune nu merge mai mult de un pas…. fie el și pas cu pas, au fost sunt și vor să mai fie la conducerea României.Unul se grăbește să garanteze (cum a garantat și flota NATO la Marea Neagră,) mărirea bugetului apărării, pentru a se menține în grațiile noului sultan, celălalt se trezește să renunțe la creșterea bugetului apărării, pentru că a auzit el că Putin și Trump beau cafeaua împreună în Alaska în fiecare dimineață. Diletantism și inconștiență cât cuprinde, la amândoi. Pentru amândoi, apărarea țării, politica de apărare, strategia de apărare a țării se stabilesc în funcție de culoarea pălăriilor sau lungimea fustelor primelor doamne, de starea de mahmureală de luni dimineața, rezultatul partidelor de solitaire jucate pe calculator sau de mai știu eu ce evenimente de cartier. Eu știam că apărarea națională se planifică în funcție de necesitățile și starea reală a dotării și pregătirii armatei, indiferent de simpatiile de moment, prin moment înțelegând nu secunde ci perioade mari, de zeci de ani timp necesar atingerii obiectivelor sub toate aspectele, politic, economic, militar. Țara nu se apără cu 2 frecate, 5 coorvete, sau 6 sicrie zburătoare contractate peste noapte de o clică de impotenți puși pe căpătuială, sicrie care oricum vor fi băgate din 2 în 2 ani la retehnologizare, ci în baza unei analize profunde și a unor eforturi constante și neîntrerupte care să ducă la scopul propus, respectiv posibilitatea asigurării propriei apărări, fără nici un sprijin din afară pe o perioadă de cel puțin 3 luni de război convențional, indiferent împotriva cui timp în care este de presupus că aliații și-ar defini poziția față de conflict. Asta în varianta unor conflicte sau semnale premergătoare, că dacă e să fim atacați direct, fără preaviz, dar mai ales prin mijloace neconvenționale, nici Frații Jderi și nici Frații Buzești nu ne-ar mai putea apăra. La ora aceasta România nu își poate asigura singură nici măcar necesarul de hârtie igienică pe o perioadă de 3 luni. Dar cine să urmărească așa ceva? Domnii citați mai sus urmăresc doar să își apere pe o perioadă cât mai mare propriile poziții, scaune, dosare,libertăți și averi. Aici cu adevărat acționează și gândesc strategic și pentru asta nu precupețesc nici un efort, își aranjează dispariția dosarelor încă de azi, pentru vremurile când nu vor mai fi la putere și nu vor mai avea imunitate. Vă amintiți una din gafele cârpaciului Dușa? Spunea la un moment tot prin 2013, că teritoriul național ne este survolat de obiecte zburătoare neidentificate. Lumea l-a luat la mișto, pentru că toți s-au gândit la nave extraterestre neștiind că în fond, în limbaj de specialitate, OZN înseamnă orice obiect care nu poate fi identificat atât ca apartenență cât și ca tehnologie. Ori, să fim realiști, la ora aceasta cu tehnica pe care o avem dar mai ales pe care o producem, pentru noi și dronele cumpărate de pe Ocazii ro sunt OZN-uri. Armata, o jucărie politică Iar domnii Ponta și Iohannis, cu o filozofie pompieristică, se contrează politic pe cei 2%, ca niște copii pe o jucărie, pentru că pentru ei, apărarea țării, securitatea națională sunt jucării, obiecte supuse negocierilor privind accesul la putere și chiar vânzării, iar soarta țării și strategia de apărare se schimbă după cum bate vântul. Pentru ei, ca și pentru Băsescu, suveranitatea este nu doar negociată ci chiar ofertată celor care îi ridică și îi țin în scaun. Auzi domnule, nu mai avem nevoie de armată, pentru că rușii se înțeleg acum bine cu turcii și se vor înțelege și cu Trump, sau avem nevoie de armată pentru a ne apăra de ruși. Dar dacă nu existau rușii, ce făceam domnule Iohannis, desființam total armata? Dar ce, lumea a început și s-a sfârșit cu rușii? La ora asta suntem înconjurați, așa cum am fost mereu, de țări care nu ne prea au la inimă, la unii chiar le stăm în gât dar dumneavoastră vă uitați numai peste Prut, pentru că acolo se uită Big Brother. Ați uitat că până acum 28 de ani aveam un alt Cтарший брат, iar actualul frate era pisica neagră cu care ne speria tătuca. Nu învățăm nimic din istorie, nici măcar faptul că nimic nu e veșnic, nici viața de apoi. În diplomație, sau politică există un dicton care spune că nu e bine să închizi niciodată definitiv o ușă și să arunci cheia, pentru că nu se știe niciodată când vei fi nevoit să te întorci. La fel de valabil este și reversul, adică nu e bine niciodată să deschizi toate ușile unui…. prieten pentru că nu se știe când îți va deveni dușman și nu vei mai avea cum sau unde să te ascunzi. La ora asta însă politicienii României duc cea mai antinațională politică economică financiară dar mai ales militară, lăsându-se totalmente descoperiți, manevrați, dirijați și conduși de actualii ”prieteni” renunțând la orice urmă de rațiune și prevedere, de parcă ar lăsa deschisă ușa de la frigider. La o analiză imparțială morală și juridică, aceste fapte s-ar înscrie fără îndoială în definiția trădării intereselor naționale. Dar, cine să mai constate asta când ei se bat pentru putere? otilia-sava-departament-unpr Dăm bani, dar cui? Și mai e un aspect pe care văd că cei doi mari cocoși nu îl discută. Oricâți bani ar fi alocați MApN, la fel de important este ce se face cu ei, cine și cum îi gestionează. Păi dacă ajung iar pe mâna lui Zisu care văd că încă rezistă, semn că Oprea nu e mort, sau a doamnei Otilia, o altă marionetă a lui Oprea, atunci sunt gata să îl susțin și eu pe Ponta și să spun că armata nu are nevoie de 2%, eu nu aș da nici 1%. Dacă ne uităm în ograda doamnei Otilia constatăm că va gestiona mai mult de jumătate din bugetul armatei, pentru că are în subordine și control presa, relația cu parlamentul, toate activitățile de protocol, calitatea vieții militarilor, pensiile, infrastructura, ROMAVIA, fondurile care se dau ONG-urilor și asociațiilor militarilor, fondurile pentru veterani, deci cam tot ce se poate pierde fără urmă. Poate, zic poate, dar nu cred, cineva ar întreba de ce nu ar fi bună doamna Otilia să gestioneze nu doar finanțele ci și activitatea acestor structuri? Răspunsul îl dă o informație apărută în media: ” Ministerul de Externe a propus-o pe Otilia Sava, secretar de stat in MApN, pentru postul de consul general la Manchester, potrivit unor surse guvernamentale. Propunerea a venit după ce, săptămâna trecută, Guvernul a trimis la post alți 11 consuli. De această dată, propunerea a stârnit controverse şi, în final, premierul a amânat decizia, solicitând MAE criterii transparente de selecţie a celor care vor pleca în posturile de consuli. Otilia Sava este secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul în MAPN, însă a fost şi coordonator al Departamentului de Apărare al UNPR, fostul partid al lui Gabriel Oprea. În plus, Otilia Sava este soţia lui Sorin Sava, fostul purtător de cuvânt al SRI” Adică propunerea nu a fost transparentă și nu a îndeplinit criteriile de competență și profesionalism? Ce legi au fost respectate ”legile iubirii”? Să mă ciupească cineva. Persoana aceasta, prin conduita, activitatea și relațiile ei nu reprezintă garanții pentru a fi trimisă Consul într-un oraș oarecare din lume,fiind amânată (deocamdată)pentru verificări suplimentare, dar este bună să conducă, controleze jumătate din armată? În ce țară trăim? Asta ca să nu mai spun că pe vremea hătmăniei boierului Oprea, doamna Oti se afla în conflict de interese, fiind concomitent membră a Departamentului Apărare al UNPR și sef departament la MApN. Chiar nu vede nimeni? Domnilor Motoc, Cioloș, Iohannis, ați orbit? Păi dacă am ajuns să fim tratați oficial de această manieră, iar secretarii de stat din MApN nu sunt buni nici de consuli, cine, cum și pe ce principii face selecția celor care sunt promovați în armată? Pe șpagă sau șantaj? Dacă tot am vorbit despre înzestrarea armatei, cu referire în special la modul în care s-a făcut alegerea variantei F16 din Portugalia, (nu face nimeni investigații să afle cum s-a schimbat votul de la Grippen la F-16 într-o noapte? ) poate ar trebui să știe românii și în ce condiții Polonia a cumpărat un număr de 48 F-16 noi. Urmăriți acest link, ca să vedeți diferența între un guvern și un președinte responsabil (mă refer la Polonia)și o conducere trădătoare, coruptă și total dezinteresată de apărarea granițelor. Iar marele câștigător al acestei afaceri păgubitoare pentru statul român este în liberate. Babiuc și Cioflină au făcut pușcărie pentru infinit mai puțin, dar ei nu au dat diplome de doctori, grade și medalii procurorilor, politicienilor și lucrătorilor din servicii. Ce rost mai are? Pentru domnul Ponta, care se preface îngrijorat de soarta doctorilor și profesorilor încercând să ia de la apărare, o replică pe măsura logicii sale de pisic: De ce să dăm bani în învățământ atâta vreme cât pe de o parte scoatem proști cu doctorate(suntem campioni la numărul de analfabeți cu diplomă de licență) iar pe de altă parte cei cu adevărat pregătiți pleacă în străinătate pentru că în țară nu au unde? În ceea ce privește grija față de sistemul sanitar, de ce să mai investim în spitale de vreme ce toată lumea se duce să se opereze în străinătate (am înțeles că și domnul Cioloș își caută disperat un spital), la marile accidente apelăm la spitalele din țările vecine, iar internarea în spitale aduce cu sine infecții și boli suplimentare? Așa s-ar pune problema în viziunea domnului Ponta . De aici s-ar trage concluzia că nu mai are rost să facem nimic, să investim în nimic, decât în propriile averi. Și, din câte se vede clasa politică asta face. Țara e plină de Klauși și Victori. Revenind la întrebarea dacă trebuie acordați cei 2 % , răspunsul diferă, în funcție de cine îl dă. Pentru un om responsabil având viziunea reală a rolului armatei dar și a stării actuale a capacității de apărare, răspunsul nu poate fi decât unul singur: ”DE CE DOAR ATÂT? ” Un individ normal al României de azi, din cei care își petrec zilele între o bere și o linie, cu ochii la telenovele și urechile la manele ar răspunde :”DE CE MĂ ÎNTREBI PE MINE?” Iar un șef de partid de stat sau de guvern, un ministru, un parlamentar sau ales local, ar răspunde: ”DE CE SĂ MAI DĂM ARMATEI, CE NEVOIE MAI AVEM DE EA, că doar suntem în NATO?” Înființăm Garda Națională și ne apără numai pe noi. http://www.aktual24.ro/romania-nu-se-lasa-intimidata-de-rusia-iohannis-vom-creste-in-continuare-cheltuielile-pentru-aparare/ http://radu-tudor.ro/e-mare-nevoie-de-2-din-pib-pentru-aparare-victor-ponta/ http://www.wowbiz.ro/secretar-de-stat-la-aparare–otilia-sava-nu-a-mai-fost-trimisa-consul-la-manchester–dar-are-din-ce-trai-vezi-ce-avere-are_196487.html http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7069026-studiu-caz-varsovia-bucuresti-cum-obtinut-polonia-investitii-6-3-mld-dolari-dupa-cumparat-avioane-16-noi-3-5-mld-dolari.htm http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/05/09/otilia-sava-undercover-11024 http://www.stiripesurse.ro/secretele-fabricii-de-generali-cum-a-ajuns-romania-campioana-la-generali-denun-la-dna_987768.html Armata pe mâna cui, partea a IX-a, pompierii

luni, 21 noiembrie 2016

Pentru pensionarii militari

pensii-militare Mulţi dintre pensionarii militari, în special cei care urmează a beneficia de recuperarea sumelor pe perioada Ianuarie 2011- Octombrie 2013, dar şi cei ale căror pensii au fost recalculate, dar nu au primit şi restanţele pe 2016, au început să îşi şi să pună întrebări privind data când vor fi puşi în posesie, mai ales că au auzit că cei de la MI deja şi-au primit sumele oprite. Din surse demne de încredere, vă pot informa că : 1. Sumele de recuperat pe perioada 2011-2012 vor intra în conturile pensionarilor pe data de 25.11.2016, la toţi odată, întreaga sumă. 2. Sumele restante reprezentând diferenţa pentru lunile Ianuarie-Noiembrie 2016 pentru cei cărora prin recalcculare le-a crescut pensia în baza legii 223/2015, vor fi puse în plată în luna Decembrie 2016, tot după plata pensiilor, pentru a nu crea confuzii şi a se putea face o verificare clară de către fiecare pensionar, a sumelor cuvenite. Dacă pe 25.11 nu aveţi banii pe card, sau nu a venit poştaşul cu fluturaşul, înseamnă că sunt probleme cu transferul bancar, sau au intrat poştaşii în grevă din nou. Rugaţi-vă să nu mai facă grevă. Procesul de recalculare continuă, cu multţumirile şi nemulţumirile de rigoare. Nu mai comentez acuma, am comentat degeaba, atunci când se mai putea face ceva. Apropo, a început campania electorală. Cei care încă mai cred că unele partide, (indiferent care, inclusiv cele care acuma, când nu mai pot face nimic, decât curent în ceea ce priveşte taxele, salariile şi pensiile) au de gând să facă ceva pentru votanţi şi acuma fac campanie sau militează pentru unii candidaţi sau unele partide să îşi facă un selfie până la alegeri ca să aibă pe cine să facă fraier după alegeri. No kidding, no offence ider ! Pentru pensionarii militari

Logică de preşedinte

iohannis-targu-jiu-1Din cate se poate observa, domnul preşedinte nu cunoaşte nici limba română, nici engleza şi nici franceza, altfel nu s-ar fi cocoţat, ca o cioară pe gard, pe scaunul lui Brâncuşi. De acuma ar trebui să se pună anunţ şi în germană ca să ştie tot .. sasul. Parul şi şarpele Se spune că ajunge un par la un car de oale. Dar un alt proverb spune că şarpele când îl doare capul iese în drum, doar doar s-o găsi ceneva să îl scape de durere cu o piatră bine ţintită. Acuma eu ce să fac dacă pe unde merg dau numai de târâtoare? Apropo, dacă la feminin este târâtoare, la masculin cum o fi corect ? Luat cu circul din SUA, cu alegerile din Moldova, cu sindromul Daum de care suferă domnul Burleanu, am trecut peste declaraţia domnului Iohannis, din data de 02.11 vizavi de aşezearea posteriorului prezidenţial peste un exponat de muzeu, o operă de artă. Că Masa Tăcerii, cu scaunele ei cu tot este o operă de artă cred că nu se îndoieşte nimeni, poate cel mult domnul Iohannis. Că este un exponat de muzeu, este de asemenea de necontestat, chiar dacă datorită mărimii şi greutăţii lucrării, nu poate fi mutată sau expusă şi în alte locuri. Având aceste caracteristici, ansamblul în sine este protejat de lege, de legea bunului simţ şi ar trebui şi de autorităţi. Peste toate astea domnul Iohannis şi-a pus “ştampila personală” printr-un gest deopotrivă imoral şi ilegal, pentru că atâta vreme căt exista o interdicţie privind atingerea ansamblului, conform Constituţiei, care spune că NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE, domnul Iohannis ar fi trebuit să facă ce fac toţi cetăţenii de bun simţ. Sunt convins că nu era atât de obosit încât să nu se mai poată deplasa, deci gestul lui a fost unul deopotrivă jignitor, ostentativ şi lipsit de bun simţ la adresa cetăţeanului de rând cât şi ofensator la adresa culturii naţionale. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Recidiva Dacă gestul lui s-ar fi oprit aici, sau, ruşinat, ar fi admis că a greşit dar a vrut să se dea şi el “mare”, totul ar fi trecut, incidental ar fi fost uitat, dar el nu, el nu numai că nu îşi recunoaşte vina, dar vrea să ne facă pe toţi să admitem că a avut dreptate şi că nesimţirea prezidenţială trebuie acceptată. Aşa că aduce în continuare argumente în sprijinul nesimţirii sale. Iată ce a declarat domnul Iohannis vizavi de acest subiect întreţinând astfel aprins un subiect pe care pretinde că l-ar vrea închis: „Am fost împreună cu primarul (din Târgu Jiu – n.r.), care a fost foarte de acord şi nu a găsit nicio problemă. Discuţia vă asigur că are substrat electoral. Am citit câteva comentarii, cred că cineva care a comentat aceste lucruri a avut dreptate. Dacă Brâncuşi nu ar fi vrut să se aşeze nimeni pe acele scaune, probabil nu le-ar fi pus într-un parc public, ci într-un muzeu închis. Toată discuţia mi s-a părut exagerată, pur şi simplu, şi cred că putem să o închidem aici” Ei ce spuneţi? Domnul preşedinte spune că domnul primar A FOST FOARTE DE ACORD ca el să îi aşeze dosul pe unul din scaune. Ba, cred că dacă se gândeşte bine chiar domnul Primar l-a rugat să “sfinţească” ansamblul cu cotrocenescul fund. Păi domnule preşedinte, cu atâţia sepepişti pe lângă el, cine ar fi îndrăznit să spună nu ? Pe de alta parte, opinia oficială a primarului era scrisă pe pancarda pe care dumneavoastră v-aţi făcut că nu o vedeţi cu atâta dezinvoltură. Vă mai trebuia şi altă opinie a primarului atâta vreme cât acea pancardă era pusă acolo de primărie în urma unui vot al Consiliului Local? Poate la mintea dumneavoastră ar fi fost nevoie, dar orice român cu bun simţ ar fi spus că e suficient. În ceea ce priveşte cel de-al doilea argument, cum că dacă Brâncuşi ar fi dorit ca oamenii să nu se aşeze pe scaune, nu ar fi pus-o acolo, cu asta m-aţi făcut praf. Şi unde consideraţi dumneavoastră că ar fi putut să o pună, în buzunar, sau în dormitor? Sau poate ar fi trebuit să construiască şi un zid împrejurul ei, ca să nu ajungă toţi câinii comunitari să îşi marcheze teritoriul pe ele? Oricum, logica şi justificarea dumneavoastră sunt demne de Gâgă şi totodată un îndemn pentru toţi hoţii din România să treacă “la muncă”. De acuma acest argument va putea fi folosit de orice hoţ care va sparge un magazin, sau orice casă fără paznic la uşă, sau fura o maşină lăsată în parcare, pentru că, nu e aşa,”dacă omul nu ar fi vrut să fie jefuit, nu ar fi lăsat maşina în parcare, bunurile în casă nepăzite, sau marfa în vitrină ci le-ar fi pus într-un muzeu închis, cu paznici la uşi şi la geamuri”. Logică de preşedinte. Ce ziceţi, schimbăm codul penal ? Conform aceleiaşi logici, femeile ar trebui să îşi pună centură de castitate, altfel e vai de ele, se dă liber la viol dacă nu îşi sigilează bunurile. Logică de preşedinte

joi, 17 noiembrie 2016

Revenirea lui Daum în fotbalul european

daum Mă întreb`dacă mai e cineva în România care să se îndoiască de faptul că avându-l pe Herr Dumm la cârmă, naționala de fotbal a României va rata calificarea la campionatul mondial. Dar asta nu ar fi o mare pierdere, pentru că și așa ne-am obișnuit cu poziția de looseri sau titulatura de Ciuca Bătăilor. Ce este mai prost este că sportul românesc in general merge pe aceeași direcție, ce se mai obține pe ici pe acolo este mai mult pe plan individual datorită talentului sau ambiției exagerate a câte unui sportiv, sar mai ales a neimplicării ”sistemului”, a ministerului sportului și federațiilor în activitatea sportivă. Poate părea aiurea, dar nu mai avem rezultate în sporturile de echipe, tocmai pentru că sunt ”reprezentative” și în planificarea, conducerea, finanțarea(de fapt corect spus ar fi fraudarea, spolierea sau distrugerea) și dirijarea acestor echipe sunt implicați oameni din sistem, din sistemul politic, cu legături în lumea samsarilor privați, gen Becali, iar în fruntea federațiilor ajung ”specialiști” numiți politic. Toată lumea știe cum a ajuns Gino Iorgulescu în fruntea LPF după întâlnirea cu Dragnea , sau Burleanu la FRF. Sunt sigur că nu a uitat nimeni intervenția lui Obreja, la meciul lui Bute când îi șoptea acestuia să declare ceva și despre meritele doamnei Elena Udrea în organizarea galei. Ciudat, dar când a trebuit să spună el ceva, în fața procurorilor despre implicarea doamnei Udrea în organizarea galei,domnul Obreja a preferat să tacă. În aceste condiții, numirea lui Daum la cârma naționalei de fotbal nu este decât o confirmare a regulii pentru că deși pare incredibil, numirea sa a fost tot una ”politică”. Cine era Cristoph Daum înainte de a fi antrenor al echipei României? Citez din Wikipedia: ”Daum a început cariera de fotbalist în 1971 în liga de tineret cu Hamborn 07, apoi s-a transferat în 1972 la Eintracht Duisburg. Cariera sa ca jucător a fost scurtă, evoluând doar șapte sezoane, pentru doar două echipe: Eintracht Duisburg (1972-1975) și FC Köln (1975-1979), perioadă în care nu a reușit să marcheze vreun gol” Doar atât se poate spune despre marele jucător Daum. Dar despre antrenor? 1. În 1981 și-a început activitatea ca antrenor amator la o echipă de două mărci. 2. În 1986 ajunge și el antrenor principal la o echipă. 3. În sezonul 90/91 câștigă campionatul cu VfB Stuttgart apoi în sezonul urmtor, în cupele europene este remarcat de presa internațională. Ziarul britanic The Sun îl numește ”PROSTUL” pentru că a introdus în meciul cu LEEDS un jucător care nu avea drept de joc. Echipa sa a ieșit din cursă, așa că ”Grossen Daum” a fost concediat. 4. Începând din 1994 Daum a lucrat la clubul turc Beșiktaș JK Istanbul cu care, probabil din greșeală, a câștigat Cupa Turciei în 1994 și apoi în sezonul următor campionatul. Dar și-a revenit, pentru că în sezonul 1995-96 a fost demis pentru rezultatele ”excelente” după meciurile pierdute cu Kocaelispor și Vanspor. 5. Citez din nou din Wikipedia: ” Doi ani mai târziu, în 1996, Daum s-a întors în Germania ca să antreneze echipa Bayer Leverkusen. A avut mare succes la Bayer Leverkusen, clasându-se de trei ori pe locul secund în Bundesliga în patru ani de antrenorat. După Campionatul European de Fotbal din 2000, Daum a fost chemat să antreneze echipa națională germană. Presa a raportat zvonuri că Daum făcuse chefuri pe bază de cocaină și orgii cu prostituate. Daum a amenințat presa și a dat probe de păr autorităților să convingă pe toată lumea despre nevinovăția lui. Probele au arătat că el a fost consumator de cocaină, dar a declarat presei că firele de păr nu erau ale lui. Cu toate acestea, un an mai târziu, confruntat cu perspectiva de a petrece un timp în închisoare, Daum a recunoscut că a consumat cocaină. Între timp, acordul său pentru a deveni managerul echipei naționale a fost anulat de către Federația Germană de Fotbal la data de 21 octombrie 2000” Este pur și simplu incredibil cum de s-a oprit șeful FRF la acest individ, pentru că dacă ar fi organizat concurs pentru cel mai incompetent, cel mai neinspirat și cel mai ”penal” antrenor al secolului ( ca să folosesc un termen drag sasului) , ar fi obținut același rezultat. Asta merită echipa națională a României la conducere? Să nu fi știut președintele FRF pe cine pune la frâna naționalei? Sau s-o fi gândit că dacă la conducerea țării se află cel mai habarnist președinte din Europa, se poate merge la fel și la Naționala de fotbal?Adică, dacă e să se aleagă praful, să se aleagă de tot. Să fiu sincer înclin să cred că acesta este motivul alegerii lui Burleanu, pentru că altul nu văd. S-o fi gândit omul, știind că ”alegerea” sa a fost politică, să își asigure simpatia și sprijinul sasului, aducând la națională un antrenor neamț cu cât mai slab, mai incompetent și mai pătat, cu atât mai ușor de manevrat, influențat și dirijat, după modelul politic în care sunt promovați șefi, oameni care pot fi dirijați, șantajați, mituiți, oameni fără valoare care nu pot emite pretenții și nu ies din formație. Doar așa pot fi aduși la națională copii foștilor.. ”mari jucători” pentru a li se ridica și lor prețul. Îmi amintesc cât scandal a făcut Hagi pentru că fiul său, Iannis, pe care a reușit să îl trimită la Fiorentina, ”marea speranță” în viziunea Hagi, a fotbalului Românesc, nu a fost convocat la națională. Păi nu a fost convocat pentru că Hagi l-a sprijinit pe Gică Popescu la Federație, iar domnul Burleanu nu uită și nu iartă. Oricum trebuie să admit că pierderea nu e mare. Dar acesta e sistemul așa se fac jocurile. Unii oameni se pot mira, sau alții aprecia faptul că jucătorii, în urma rezultatelor catastrofale obținute, printre care și meciul cu Polonia, declară apoi că ei, jucătorii nu au respectat indicațiile antrenorului, deși ” și-au dorit victoria”, că nu e nimeni vinovat în mod deosebit, că ”echipa” nu a mers bine. Asta pe lângă clasicele ”ei și-au dorit mai mult victoria”, ”nu ne-a ieșit jocul” , ”atâta am putut” , ”nu e totul pierdut”, ”vom vedea ce e de făcut”, ”echipa noastră a căzut psihic, sau fizic, după primirea primului gol”. Păi ce să spună , că au fost selecționați pe bază de simpatii și intervenții, că unii dintre ei dau bani ca să fie aduși la națională, ca să aibă ce să pună și ei în CV, că de fapt îi doare pe toți în punctul de la 11 metri de palmares și că îi interesează, doar aspectul pur material al sportului? Nu se poate așa ceva, nu dă bine la presă. Și uite așa rahatul este acoperit de unii, înghițit de alții, pute de îți cade părul din nas, dar nimeni nu vrea să recunoască faptul că am ajuns de râsul lumii, că la noi lucrurile nu mai merg pentru că de la cei care zic că fac sport, până la cei care îl conduc, singura preocupare este banul, darnu cel câștigat cu transpirație și efort, că de banul acela fug toți, ci banul acela câștigat pe nedrept, cu ușurica, cu șpagă, mită, banul ăla care îți intră în cont de pomană. Bineînțeles jucătorii ar vrea să se califice la competițiile internaționale, chiar dacă ies din faza grupelor, pentru că se dau prime grase de participare, pentru că apare în CV că au participat la nu știu ce campionat,pentru că stau și ei cu soțiile sau amantele în castele de 5 stele pe banii prostului român în cantonament, și alte avantaje de acest gen. Nu am văzut sau auzit să spună unul din ei să spună că el nu merită să facă parte din echipa națională pentru că e un panglicar de duzină sau că în loc să facă antrenamente se iau în brațe sau se împung ca taurii, în funcție de visele erotice sau activitățile nocturne ale craiului Daum. După meciul de aseară cu Polonia, mai trebuie făcut un singur lucru: domnul Burleanu, să se ia de mână cu drogatul și să plece pe o insulă părăsită, să nu îi mai vadă nimeni. Mă gândeam aseară în timpul meciului, că singura șansă ca România să câștige era să îl aibă pe Daum în poartă, pentru că orice atacant polonez ajuns în fața lui, văzându-l cu părul ăla rărit de probele ADN și ochii ieșiți din orbite, de la cocaină, ar fi uitat de ce a acolo și ar fi plecat direct pe banca de rezerve. Uite la asta nu s-a gândit Burleanu. Ar fi fost șansa revenirii lui Daum în fotbalul european. PS: Dacă am avea o națională de fotbal canină, am o propunere de antrenor: care-dai-o-cafeaPS 2. Nu stiu cum se face, dar cam tot ce tine de sintagma ”national” a devenit de la un timp ”german”. Postul de televiziune ”National” a început să redistribuie filmele cu Winnetou produse de studiourile Berlin, după nuvela lui Karl May, scriitor german și el. Numai că prietenul și fratele de cruce al apașului, când se numește Old Shatterland, când Old Firehand. Oricum poate să explice cineva legătura dintre acest film și postul așa zis NATIONAL? Dacă se poate în limba română. Sau poate cineva să spună cum se spune pupincurism în germană? Revenirea lui Daum în fotbalul european

duminică, 13 noiembrie 2016

Mit şi realitate în alegerea lui Trump

donald-trump-head-1024x731 Nici nu au trecut 24 de ore de la închiderea urnelor în SUA şi americanii deja ştiu cine le va fi preşedinte. Cum puii mei ? Noi avem 19 milioane de suflete dar BEC se chinuie o săptămână să centralizeze datele şi să valideze votul dar la americani cu 315 milioane de locuitori, în 12 ore deja ştiu ce au ales. La ei cum se bate palma atât de repede? Să fie din cauza faptului că la ei trebuie împăcate doar capra şi varza, adică democraţii şi republicanii, pe când la noi trebuie să împace fie împăcaţi şi iezii, şi lupul, şi vânătorul şi bunica, şi Scufiţa Roşie, şi Scufiţa Maro etc etc? Poate. Reacţia americanilor Oricum cert este că nici nu s-a anunţat bine câştigătorul că toată lumea , media politicienii s-au apucat să anunţe cutremurul, apocalipsa, taifunul, catastrofa, ce să mai vorbim invazia extraterestră care vor avea loc acum, a doua zi după alegeri. Toţi cei care până acum 24 de ore preziceau ca certă alegerea doamnei Clinton ca prima femeie preşedinte a Americii, ceea ce ar fi făcut din Bill, primul „ prima doamnă” cu trabuc în pantalon, astăzi se dădeau de ceasul morţii, făcându-se astfel de râs pentru că sunt lipsiţi de realism şi au confundat dorinţa cu realitatea. Faptul că aproape toate marile trusturi de presă o dădeau pe Hillary drept câştigătoare ne arată că, ori au analişti să sociologi prost pregătiţi, ori că de fapt au ştiut, dar au mistificat şi manipulat rezultatul sondajelor de opinie, cu intenţia clară de a induce ideea că ea va câştiga şi nu are rost să voteze cineva cu Trump. În ambele situaţii, americanul de jos, „nefumătorul” ar trebui să îşi pună de acum încolo mari semne de întrebare vizavi de veridicitatea informaţiilor pe care presa le afişează. Am văzut la tv, pe reţelele de televiziune pro Hillary, cum unii americani se luau cu mâinile de cap sau chiar lăcrimau sincer la anunţarea rezultatelor. Mă uitam la ei şi realizam ce înseamnă propaganda şi cât de dăunătoare poate fi spălarea creierelor. Dacă Putin ar fi candidat şi ar fi câştigat, cred că ar fi fost mai puţină jale prin unele oraşe ale SUA. În fond, ce i se reproşează lui Trump? Că a anunţat că va relua discuţiile cu Rusia şi că va da mai multă importanţă Americii şi mai puţină aliaţilor, mai ales cei care sunt aliaţi doar cu numele? Ciudat. Păi din câte ştiu eu dinastia Bush a fost ridicată în slăvi pentru că a purtat discuţii cu Rusia şi a reuşit să păstreze pacea într-o perioadă în care Rusia se numea URSS şi era mult mai periculoasă. Atunci DE CE NU VOR AMERICANII PACE CU RUŞII? Să răspundă marii analişti. Că a anunţat că nu va mai admite prezenţa pe teritoriul SUA a imigranţilor aflaţi fără forme legale, în mare parte traficanţi de droguri şi armament? De ce îi sperie asta pe americani, de ce nu le convine asta? Asta se numeşte la ei rasism? Păi nu se va lega nimeni de cei care stau legal în SUA ci doar de cei care sunt ILEGAL pe teritoriul SUA. Atunci DE CE VOR AMERICANII SĂ PĂSTREZE PE TERITORIUL LOR ACEŞTI TRAFICANŢI? Nu pot trăi fără drogurile lor? Că a anunţat că va pune stop afluxului de arabi din cauza riscului de a mări numărul teroriştilor pe teritoriul SUA? Păi dacă cei dinaintea lui ar fi făcut la fel, în mod cert nu ar fi avut loc 11 Septembrie. De ce vor americanii să aibă terorişti la ei în curte, când peste tot nu auzim decât de lupta împotriva terorismului iar militarii NATO mor prin ţări străine pentru a combate terorismul? Mi se pare ciudat şi complet idiot să mergi peste cineva acasă la el, să îl bombardezi până nu mai are unde să locuiască, apoi să îi plângi de milă să îi dai bani şi telefoane mobile cu GPS să îi dirijezi emigrarea, îl declari refugiat, să îi oferi un loc la tine în curte, ştiind că te urăşte pentru că l-ai scos din ţara lui. DE CE VOR AMERICANII TERORIŞTI LA EI SAU LA ALŢII ÎN ŢARĂ? Că se crede că va înrăutăţi relaţiile cu UE? Dar ce poate face mai mult decât a făcut Obama cu doamna Clinton cu tot, că doar pe vremea lor a avut loc intervenţia din Ucraina cu renumitul FUCK THE UE, tot pe vremea lor relaţiile cu Germania au atins cel mai sensibil punct de la război încoace, când cu ascultarea telefoanelor doamnei Merkel, pe timpul lor UE a decis să îşi facă o armată proprie iar Merkel a desfiinţat mare parte din bazele militare americane din Germania, trimiţându-le în Polonia şi România. Şi să nu uităm, sub aceeaşi administraţie Obama-Hillary, a apărut şi încă se simte criza din Turcia. ŞI ATUNCI DE CE PLÂNG AMERICANII ? Ce mai poate face Trump pe lângă izolarea la care Obama-Hillary au adus America? I se mai reproşează şi altele, dar astea sunt cele mai importante capete de acuzare care mie mi se par total idioate şi lipsite de logică. Europa Europa este mai puţin disperată, deşi au fost oarecare mesaje alarmiste şi din partea unor lideri europeni. Cei mai mulţi se păstrează rezervaţi, pentru că ştiu că orice ar fi, marea politică a unui stat nu o stabileşte un singur om, fie el şi preşedintele şi că peste toţi şi toate există interese şi îmbârligături mai pe faţă mai pe la spate, care fac ca lucrurile să meargă în direcţia pe care nici unul din ei nu o poate evita sau schimba. Chiar şi Putin ştie asta şi a avut un mesaj calm şi realist. S-a schimbat un regim, nu s-a prăbuşit NIBIRU . România Aici drama e mai mare ca în America. Toţi marii analişti s-au răspândit pe la posturile de televiziune cu aere de atotştiutori, dar demonstrând de fapt, aşa cum au recunoscut singuri, că au fost luaţi prin surprindere, că nu se aşteptau la acest rezultat, iar de aici drama şi .. pericolul. Unii au încercat să explice votul americanilor, spunând ba că a fost un vot antisistem, ba că a fost un vot anti Hillary, ba că fost un vot al naţionaliştilor şi vezi Doamne, va fi vai de curul nostru. Care sistem ? Cel al băncilor şi intereselor marilor afacerişti care conduc SUA de ceva timp, cam de pe vremea lui Custer. Ei na! Să ştii că americanii de rând nu mai pot de grija bancherilor sau că americanii îi taxează pe bancheri alegând preşedinte un mare om de afaceri, cu milioane de dolari în bănci, iar acesta va lovi în bănci mai ceva la avioanele în turnurile gemene. Haida de, asta e viziune? Unii au început să îi spună lui Trump, deşi acesta nici măcar nu a vizitat Casa Albă, ce să facă, ce să spună şi ce probleme ar trebui să clarifice chiar de a doua zi, că dacă nu, ei fac „ce a făcut tata”. Te apucă sughiţul şi alta nu. Unii au început să calculeze cam care ar fi şansele ca românii să poată merge în America fără vize. Ăştia sunt cei mai duşi cu mintea. Unii plâng de necaz că cine ştie, acum că nu va mai fi doamna Hillary Secretar de Stat, nu vor mai veni soldaţi americani să ne schimbe sângele naţional. Păi numai fetele de pe magistrala Deveselu-Kogălniceanu urmăresc acest subiect cu atâta disperare. E timpul să înţeleagă tot românul, ăla care moare de grija bazelor militare străine în România că acestea vor rămâne şi vor prolifera, indiferent cine va sta la sau sub biroul oval, pentru că nimeni nu va putea schimba interesele adevărate ale marilor traficanţi de armament şi exportatori de conflicte. Unii au spus că gata, începe marea criză financiară, că leul se va zaharisi pe el şi se va face mic, mic, mic, că se va prăbuşi lumea financiară. Da de unde, e normal ca timp de câteva zile să aibă loc fluctuaţii ale burselor, dar nu din cauză că a câştigat Trump alegerile ci pentru că bursele speculează astfel de momente ca să mai facă nişte valuri şi să mai bifeze şi ele ceva agitaţie, ştiindu-se că o bursă fără „activitate” fără evenimente şi fluctuaţii, este o bursă moartă. Marile afaceri bancare se fac în situaţiile de criză, iar în lipsa unor motive temeinice, cu adevărat financiare, economice, sau militare, care schimbă cererea pe piaţă, se mai hrănesc şi ele, bursele, cu mici evenimente politice. Unii se grăbesc să spună că iată, a ajuns şi americanul să păţească ce a păţit românul, adică să i se schimbe alesul peste noapte, semn că şi acolo pute a facebook. Domnul Iohannis în mod cert jubilează, acum să mai spună cineva că a fost ceva suspect cu alegerea lui. Ei, nu e chiar aşa, pentru că aşa cum am mai spus, la ei nu votul a fost schimbat, ci sondajele dinainte de alegeri au fost măsluite, votul reprezintă fără îndoială voinţa alegătorului care era aceeaşi şi înainte dar nu fusese dezvăluită din cauza unor interese democrate… nu democratice. Unii s-au grăbit să îl felicite pe câştigător, anunţându-se singuri că sunt primii care l-au pupat în turul pantalonilor, sperând că cândva, cineva îi va şopti lui Donald, suav în ciocănel, „ ştiţi, el este cel care v-a felicitat primul”. Îmi e greaţă. Cea mai halucinantă reacţie însă, a avut-o domnul Băsescu, fostul preşedinte al României, cel care pe vremea mandatului făcea lobby înfiinţării Statelor Unite ale Europei şi cedării de suveranitate în interesul UE, iar acum îi certa pe liderii europeni pentru politica de globalizare şi pierderea .. „Americii”. Unii oameni pur si simplu nu au bun simţ. Eu nu cred în toate aceste false probleme. Eu cred că atât SUA cât şi lumea vor merge pe acelaşi drum, chiar dacă vor fi oarecare schimbări de orientare sau abordare a unor probleme. Unele vor fi rezolvate mai dur, altele mai soft, dar schimbări de direcţie radicale, întoarceri din drum nu vor fi. Nici ceea ce a promis Trump în campanie vizavi de mexicani nu se poate întâmpla chiar dacă ar vrea el, pentru că pe de o parte este imposibil, pe de alta nu trebuie uitat că şi în America, la fel ca în orice ţară, campania e campanie, promisiunea e promisiune, minciuna e minciună. Păi nu l-aţi văzut după alegeri? Nu mai avea glas, nu mai ştia ce să spună, arăta spre public şi spunea doar mulţumesc. I-a dispărut brusc tot zvâcul, toată iniţiativa, tot elanul. Gata, a ajuns unde voia, de acum odihnă patru ani. Şi totuşi, de ce a câştigat Trump? Pentru că şi în America, la fel ca şi în România, este posibil ca 50 % +1 din votanţi pot să voteze pe cineva, iar de câştigat să câştige altcineva. Asta nu e o butadă, e o realitate. Luat după numărul de votul la total general, a câştigat Hillary, dar ca număr de state şi electori, a câştigat Trump. La noi însă, socoteala se face altfel şi nu mai e nevoie să spun cum a fost posibil ca unul să fi avut real 50 % +1 iar celălalt să câştige. Se ştie pe sistem . Mulţi se întreabă cum a fost posibil ca Trump să câştige în statele unde sunt mulţi cetăţeni de altă naţionalitate, adică emigraţi mai ales după ce a fost atât de radical la adresa imigranţilor. E simplu, pentru că aceştia imigranţii, odată acceptaţi, au devenit americani. Odată deveniţi americani, se comportă cu foştii concetăţeni cum s-au comportat şi înaintaşii lor în 1912 când au dat foc corăbiilor cu ceai ale foştilor conaţionali, rudelor şi fraţilor lor de sânge. Asta a devenit tradiţie, se pare ca îţi intră în sânge odată cu jurământul. E de mirare că Obama, un emigrant şi el, nu a ştiu acest lucru despre americani. Pe american nu îl interesează nici ce face Rusul în Siberia, nici soarta partenerilor strategici, pe el îl interesează doar soarta lui, iar Trump i-a promis că va reorienta efortul şi bugetul americii, pe interesele americanilor, nu pe interesele democraţiei prin nu ştiu ce ungher. Un alt motiv pentru care a câştigat Trump este acela că Hillary a minţit prea mult, a ascuns prea multe, nu a reuşit să convingă că este ceea ce pretindea că este. Nu e nevoie să îi dai jos cremurile de pa faţă ca să vezi că e vopsit gardul. Ca să parafrazez o reclamă binecunoscută, nu a ajutat-o vopseaua. Personal cred că Trump va fi pentru America, sub anumite aspecte, nu spun care, ceea ce este Iohannis pentru România iar sub altele, va fi ceea ce a fost Berlusconi pentru Italia. Asta a fost, nu e nici o dramă, există viaţă şi cu Trump. Am înţeles că are familie, deci nu moare lumea pe lângă el. Nu ştiu de ce românii mor de frică că Trump s-ar înţelege cu Putin. Păi dacă se înţeleg, înseamnă că nu va fi război şi asta e de bine. Cine vrea război în România? Mit şi realitate în alegerea lui Trump

joi, 10 noiembrie 2016

Fumătorii şi alegerile

fumatul-duce-la-impotenta Pe americani i-au ajuns blestemele românilor. După 27 de ani în care nu numai că nu au avut parte de preşedinţi aleşi de ei, ci de înaltele porţi dar nu s-au putut orienta nici măcar la nivel de primării să aleagă ceva mai ca lumea, fiind nevoiţi mereu să aleagă din cei aflaţi pe listă pe cel care le putea face mai puţin rău, tot privind către Înalta Poartă de peste ocean, românii au transmis poate chiar fără să vrea, poate prin subconştient sau poate ca un blestem, această stare şi situaţie şi prietenilor strategici. Iată că în anul de graţie 2016, din voia Domnului şi cu ajutorul îmbârligăturilor necuratului, marele popor prieten de la Apus, a ajuns în situaţia românului, având de ales între doi candidaţi unul mai breaz decât celălalt, unul mai cucuiat decât altul, două marionete ale unor grupuri de interese (cel puţin aşa spun ei, unul despre altul iar eu nu am nici un motiv să nu îi cred ) sau dacă vreţi o parafrază la Minulescu, două jucării (deja) stricate. Tot ca în România, campania celor doi a fost una de uşa cortului, fiecare axându-se nu pe propriul program sau propria ofertă, cât pe defectele celuilalt. S-au întrecut unul pe altul arătând lumii, nu de ce ar fi el mai bun, ci de ce ar fi celălalt mai prost, scoţând în faţa electoratului dar şi a întregii lumi, adevărata valoare a celor ce vor să conducă nu numai America ci şi întreaga lume în viitorii 4 ani. Sumbre perspective, jalnică prestaţie. Şi tot ca în România, lupta pentru Casa Albă se dirijează din palatele administraţiei şi serviciilor secrete, care, iată, nu mai converg, ci merg fiecare pe mâna altui candidat. Cine va câştiga, Obama sau FBI-ul? Greu de spus, jocurile nu sunt încă făcute, abia acum se dau adevăratele lupte, nu la vedere, ci pe sub „birou” adică pe sub masă, cineva, nu ştiu cine însă, va fi pe post de Monica Lewinski. Ei bine toate aceste asemănări cu lupta pentru ciolan din România mi-au adus în minte o întâmplare care se pare că a fost reală petrecută într-un magazin unde un bărbat vine să cumpere un pachet de ţigări. Era pe vremea când abia se impusese directiva europeană privind inscripţionarea pachetelor cu mesajele : „ atenţie fumatul poate ucide”, dar şi „ atenţie, fumatul poate cauza impotenţă”. Omul respectiv cere un pachet de ţigări şi primeşte unul pe care era mesajul cu impotenţa. Se uită omul la mesaj, se uită în galantar, vede un pachet cu celălalt mesaj şi zice: „ Daţi-mi vă rog un pachet care ucide.” Este inutil să menţionez că în fapt ambele pachete aveau acelaşi efect indiferent ce scria pe ele şi că omul, orice mesaj sau pachet ar fi ales, comporta aceleaşi riscuri, adică pe amândouă. Este interesant însă logica acestui om care credea că alegând acel pachet, cel puţin iluzoriu, nu alegea ceea ce credea el că ar dori mai puţin. Ei bine, exact în această situaţie s-au aflat românii de 27 de ani încoace, iar acum, iată, şi bravul popor american care are de ales între tuse şi junghi uitând de altfel că tusea şi junghiul merg mână în mână. Alegătorii sunt acum puşi în situaţia fumătorului nostru şi indiferent ce vor alege efectul pare să fie acelaşi, accelerat însă pe o varianta sau alta, dar nu în funcţie de alegere ci de propriul organism, sau mai bine spus de propria percepţie. S-ar mai pune o întrebare: Ce vor alege cei care „nu fumează” adică cei care nu vor nici impotenţă şi nici deces, aşa zişii indecişi sau cei care nu s-au decis până la această oră să se prezinte la vot. Grea întrebare, pentru că ei, sunt cei mai năpăstuiţi ei sunt puşi în situaţia nefumătorului care fumează „pasiv”, adică ei inhalează fumul produs de alţii, iar unii doctori spun că fumatul pasiv este mai periculos şi mai dăunător decât cel real. Nu ştiu dacă e aşa, dar oricum toţi sunt la fel de inconşţienţi şi lipsiţi de realism, pentru că singura alegere corectă ar fi să interzică fumatul. Cine să o facă însă, pentru că cei care fac legile, fumează în draci. Aceste rânduri e bine să fie citite şi în Decembrie, pentru că la români „fumatul” are rădăcini adânci. Fumătorii şi alegerile

Apelul unui ARO cazon

(către cei ce l-au folosit)
 Flămânzi, şi jinduind un post Cât mai călduţ şi mai bănos, Aţi pus în noi cât aţi putut Şi v-am cărat şi v-am ţinut Loc de „vapor” şi dormitor Şi de măsuţă de cafea şi de saltea De toate noi v-am fost. V-am dus acasă de la crâşmă Şi la distracţii de la slujbă Şi la controale şi inspecţii Şi la frecuşuri şi la frecţii, Şi prin noroi prin poligoane, Şi la amante şi chiolhane Vai de cardanul nost. Plimbatu-v-am copii, nepoţi Părinţi, neveste cu-aste roţi Ne-au învărtit pe unde-au vrut, N-am întrebat, nu v-am cerut Nici bani de cauciuc măcar Nici loc de parking în hangar, Ar fi avut vreun rost? V-am dus toată cariera-n spate Cu noi aţi luat şi doctorate Doar noi ştim câte am cărat Şi câte osii am schimbat. Ca să ajungeţi cât mai sus Si câte ar mai fi de spus, Dar cu ce cost? Acum, bătrâne şi urâte Cu telescoapele căzute Tuşind bolnav şi canceros Doar c-o viteză, „mers pe jos” Ne chinuiţi în misiuni Aşteptând nu ştiu ce minuni Dar suntem doar un „fost”. Iar voi, suiţi în SUV -uri toţi, Maşini de curve şi de hoţi, Fugiţi de ARO ca de dracu, acum vreţi super 4×4 pe noi ne scoateţi la grămadă şi ne ascundeţi pe la coadă de parc-am fi vreun „ghost”. N-aveţi respect, n-aveţi nici milă Deşi cu noi v-aţi făcut vilă, Ne chinuiţi prin patru zări Instrucţie si’nmormântări Nici drept de pensie n-avem Ne hămăliţi până cădem. Voi cât aţi vrea să mai servim Să hămălim până murim? Nu v-am dori să fiţi aproape, Când vom claca extenuate Şi-o vom lua pe arătură Când vom pleca’n ultima tură. Dacă de noi nu vă mai pasă Căci rânza a ajuns prea grasă, Atunci măcar să vă gândiţi La cei ce ne conduc smeriţi Şoferii, slugile plecate, Doar ei ne ştiu bolile toate La ei să vă gândiţi că mor Din vina voastră domnilor. Eu sunt fier vechi, fără valoare Ei au familii, nu vă doare? Deci dragi colegi de cătănie Cu stele mari la pălărie, Când ne vedeţi, fie-vă milă, Scoateţi-ne vă rog, din grilă. Scoateţi-ne din post. Apelul unui ARO cazon

miercuri, 9 noiembrie 2016

Trei mesaje


 Am primit de la un coleg de promoție de școală militară, pensionar și el ca și mine, dar încă activ, nuca unii activi care trec ”în rezervă” înainte de a se pensiona, un link către un articol scris de un civil, deci un om din afara sistemului militar, dar nu din afara simțului civic. Autorul articolului, Bogdan Stoica pe numele său, prezintă în Evenimentul Zilei câteva impresii și imagini de la recenta sărbătorire de la Brașov a Zilei Vânătorilor de Munte cărora le urez și eu un colegial LA MULTI ANI pe această cale. Imaginile spun mai mult decât cuvintele. Mi-am permis ca după citirea articolului să postez pe paginile de facebook ale celor care oficial conduc destinele armatei, câte un mesaj la care am atașat linkul cu articolul, în speranța că poate îl vor vedea și ei.
 Iată mesajele :
Președintelui Iohannis Werner Klauss: 
Domnule Președinte, pe ce se duc banii destinați armatei, dacă această tehnică încă mai dotează armata română? Pe petrecerile și activitățile de ”imagine ”ale doamnei Otilia? Nu vă e rușine să vorbiți de ”Ziua Armatei” despre sacrificiile militarilor români când îi lăsați să circule și să lupte în sicrie?
 Ministrului Apărării Naționale, domnul Motoc Ioan Mihnea 
Domnule Motoc, a trecut un an de mandat, probabil vă mai doriți și veți mai fi solicitat pentru încă unul .Cum vă simțiți când treceți pe lângă tehnica cu care acționează militarii romani în țară? Lăsați-o pe cea din teatrele de operații, că aia e pe jumătate dată de pomană de americani. Lăsați și avioanele și frecatele second-hand că alea sunt plătite la preț de tehnică de ultimă generație dar îi sperie mai mult pe cei care le folosesc decât pe cei împotriva cărora sunt folosite. Cum e posibil ca la 10 ani de NATO armata română să mai circule în aceste ruginituri? NU VA E RUȘINE?
 Șefului Statului Major General, general Ciucă Ionel Nicolae
Domnule general, sunteți la început de mandat, așa că nu o să vă învinuiesc de lucruri de care nu sunteți -încă-vinovat, deși nu ați fost parașutat în armată, căci până la această funcție ați avut și alte funcții de răspundere, de pe care puteați face ceva pentru a redresa actuala situație a armatei, nu ați avut numai grija promovării, dar dacă la sfârșitul mandatului, armata română va mai fi dotată cu aceste mașini sau mai concret cu acest gen de mașini, indiferent la ce nivel, puteți să considerați că nu v-ați făcut datoria față de militari, față de armată și față de țară. Să nu vă scuzați cu misiunile din teatrele de operații sau alte priorități care vi se dau în plic. Dacă țineți la armata romana, dacă vă pasă de colegii care circulă în sicrie pe roți, cu aripi sau plutitoare, atunci când primiți ordine să construiți baze pentru aliați, cereți bani pentru militarii care lucrează în țară și dacă nu îi primiți, dați-vă demisia. Asta, dacă sunteți general al armatei române. Altfel, ne veți convinge că slujiți alte interese.

Citiți articolul de mai jos și luați aminte, nu vă meritați gradele, atâta timp cât armata română este dotată în halul ăsta iar dumneavoastră vă plimbați la activități oficiale zâmbind și vorbind frumos, ca politicienii.

 Poate pentru unii colegi poate părea nedrept faptul că am fost poate mai dur cu domnul Ciucă, nou suit pe tron și cu mai puțină putere decât ceilalți doi, dar totul are o explicație. De la el, am mai multe pretenții, pentru că îl cunosc, pentru că e militar, pentru că am mâncat din aceeași pâine și la propriu și la figurat și pentru că încă mai sper că nu a fost total pervertit, pentru că încă cred că mai are onoare și că nu a uitat de unde a plecat, dar mai ales cine sunt cei care i-au fost mentori și exemple pe vremea când era elev și tânăr ofițer, plecând de la micul Napoleon de Vânju și terminând cu Mareșalul. De aceea apelul adresat lui este mai lung și mai solicitant.
Lungimea mesajelor este direct proporțională cu gradul de încredere și speranță. Rog pe toți cei ce vor citi acest articol și pe cel de pe Evenimentul Zilei, dacă vor considera că am dreptate și vor dori să facă ceva, să transmită un mesaj pe paginile celor trei, oricât de scurt ar fi, la care să adauge linkul către articolul domnului Stoica. Este rușinos, umilitor și de neadmis ca armata română să nu mai aibă producție proprie, să ajungă se se bucure pentru fiecare Humwee lăsat din milă de americani românilor prin Afganistan, sau de tehnica zombi pe care o cumpărăm din cimitirele aliaților.

 http://www.evz.ro/armata-romana-pe-bune.html Trei mesaje

luni, 7 noiembrie 2016

Pruna şi Loganul sau mita justiţiară


prunaDoamna Prună,  numită de unii şi doamna ministru al justiţiei, titulatură care încă mai rezistă chiar şi   după ce a declarat că  e irelevant dacă   îl înlocuieşte  pe Bejan  la conducerea ANP, pentru că va veni altul la fel ca el ( între noi fie vorba, a avut dreptate), apoi că a minţit la CEDO că are bani să asigure condiţii decente în penitenciare ( şi aici  păcătoasa a spus adevărul, adică chiar a minţit),  apoi că în România respectarea drepturile constituie un lux (FENOMENAL AL TREILEA ADEVĂR), continuă să şocheze lumea justiţiei   şi justiţia României.
După aceste 3 declaraţii care îi probează din plin nu doar icompetenţa şi lipsa de voinţă  în a îndrepta lucrurile ci şi cinismul şi chiar dispreţul la adresa românilor, doamna Prună anunţă că a găsit soluţia pentru “ameliorarea” condiţiilor de detenţie. Cum CEDO este sufocată literalmente de plângerile deţinuţilor români   privind condiţiile de detenţie dar şi sentinţele  absurde, frizând ilegalitatea,  ale judecătorilor şi modul în care au fost instrumentate dosarele, lucru ce se transformă în milioane de Euro despăgubiri pe care statul ( adică din păcate, tot noi) trebuie să îi plătească, doamna Prună consideră că a găsit soluţia şi vine cu o propunere, sau proiect de lege mirobolant prin care încearcă să mituiască deţinuţii oferindu-le câte 3 zile reducere a pedepsei pe fiecare lună executată, numai să renunţe la plângeri. Cum se numeşte asta, dacă nu mită? Faceţi o socoteală simplă: dacă un deţinut ar fi venit la doamna Prună să îi spună, “vă dau banii pe care trebuie să îi iau de la CEDO pentru condiţiile de detenţie, dacă îmi micşoraţi  pedeapsa cu 3 zile la o lună de detenţie efectuată”, doamna Prună, incoruptibila, ar fi sesizat parchetul iar individul ar fi fost judecat şi condamnat pentru încercare de mituire. Atunci cum se numeşte aceeaşi faptă, sau soluţie  pe care doamna Prună o propune puşcăriaşilor în schimbul banilor respectivi, adică a renunţării la plângere? Sunt convins că proiectul nu prevede că deţinuţii vor primi şi banii şi zilele libere,  pentru că atunci chiar că am fi de râsul lumii, ar fi o negociere sau o afacere din care statul român ar pierde pe toate planurile, drepturile omului nu mai sunt un lux, sunt o afacere proastă, iar condiţiile din puşcării ar rămâne aceleaşi, CEDO nu ar avea de ce să îşi retragă programul Pilot. Oare aşa vrea doamna Prună acuma să-i convingă pe cei de la CEDO că rezolvă problema condiţiilor de detenţie? Să fie chiar atât de … lipsită de simţul realităţii şi al absurdului?  Parcă încep să o regret pe deja proverbiala Guseth.  Oricum ar fi, proiectul doamnei Prună se  numeşte tot încercare de mită, pentru că oferă  libertate (adică servicii)   în schimbul banilor (adică avantaje materiale) chiar dacă  încercarea îmbracă eleganta formă a unui proiect de lege. Practic se legalizează prostituţia juridică, adică vânzarea en gross a  libertăţii contra bani.
Gestul doamnei Prună seamănă teribil de mult cu concluzia  unor nemţi care discutau despre apariţia Dusterului, nu cei care îl cântă pe muzica Queen. (apropos, aşa de curiozitate, cei care au făcut clipul or fi cumpărat drepturile de autor de la Brian May? Mă îndoiesc!) Deci doi nemţi discutau săseşte despre Duster.
–          Ai auzit Hans, românii au scos un SUV, îi spune Duster.
–          Aşa şi, care e problema, întreabă  Hans.
–          Păi cică ar fi bun. Are suspensii bune, are garda la sol mare, are cauciucuri mari şi puternice, un adevărat road-runner.
- Bă, ai dracu românii ăştia,- zice Hans- ar face orice numai să nu-şi repare drumurile!
Cam aşa şi cu doamna Prună, ar face orice, ar da orice, inclusiv mită, numai să nu creeze condiţii umane în puşcării!
Acum este rândul domnilor Cioloş şi Iohannis să spună: „ESTE IRELEVANT DACĂ O SCHIMBĂM PE DOAMNA PRUNĂ, AM PUTEA, DAR NU PUTEM PENTRU CĂ ORICUM, AM NUMI PE ALTCINEVA DIN ACELAŞI SISTEM CU PRIVIRE LA CARE NOI AVEM ÎNDOIELI FOARTE MARI.”
Doamna Prună, din câte am văzut eu nu are părul creţ, dar mintea sigur îi stă pe bigudiuri.

Pruna şi Loganul sau mita justiţiară

duminică, 6 noiembrie 2016

The untouchables


superkovesi
Cine nu a auzit sau nu a văzut filmul, fie în forma thriller a lui Brian De Palma, cu Kevin Kostner în rolul lui Eliot Ness sau în serialul  care a rulat la noi prin anii 60 cu Robert Stack în rol principal. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, aş prefera  varianta cu Robert Stack, pentru că deşi e  un actor cu mai puţină popularitate decât bodiguardul Kostner, şi-a intrat mai bine în rol, era mai puţin patetic  şi a părut cu adevărat  incoruptibil. Filmul a fost tradus la noi sub titlul “Incoruptibilii iar  epoca prohibiţiei avea nevoie de astfel de oameni pentru a face faţă asaltului Mafiei care prin Capone conducea cam tot ce se putea conduce,  de la maşini  blindate la Poliţie, sindicate şi chiar viaţă socială în marile oraşe industriale ale Americii.
Eliot Ness a existat cu adevărat,  ca şi echipa lui de incoruptibili şi   a avut un rol major în hărţuirea  lui  Capone, dar rolul  lui în arestarea şi condamnarea lui Capone a fost exagerat literar, de dragul succesului de casă,  rolul principal în  fapt  avându-l Fiscul. Porecla de Incoruptibili a fost acordată după ce Eliot Ness a declarat că a existat o încercare a lui Capone de a-l mitui,  aşa că lumea le-a spus lui  şi echipei lui, “The Untouchables”.
Cum România a devenit acum  ceea ce era America în anii prohibiţiei, adică o ţară coruptă în care bandele de mafioţi din interiorul şi exteriorul  organismelor statului, dar şi inter-organisme se luptă pentru putere, era normal să apară şi la noi o echipă, sau echipe de „untouchables” nu numai pentru că suntem  gata oricând să copiem toate proastele obiceiuri ale lui Big Brother, dar şi pentru că altfel, ar însemna să rămânem fără clasă politică.
E adevărat la ora asta nu avem un Capone care să conducă Mafia cu o mână de fier, dar nici un Eliot Ness.  Avem însă grupuri de „untouchables” care se schimbă  după cum bate vântul. Până prin 2004 echipa era formată din Adrian Năstase, Ion Iliescu, Hrebenciuc, Miron Mitrea şi alţii ca ei, din grupa Roşie. Apoi a urmat echipa   lui Băsescu, secondat de Elena Udrea, Anca Boagiu, Roberta Anastase, Emil Boc, Blaga, Kovesi, Blejnar şi alţii din grupa portocalie. Din 2014 s-a schimbat vântul, s-a schimbat şi echipa care acum e formată din Iohannis, Kovesi, Gorghiu, Buşoi, Cioloş  Prună şi alţi admiratori ai lui Soroş. După cum se poate constata, nimic sau nimeni nu este veşnic aşa că răbdare şi tutun.
Acum,  ca să nu creadă lumea că a înnebunit lupul, vreau să precizez că pentru mine, Untouchable se traduce mai degrabă prin „intangibil” care este mai aproape de traducerea atât gramaticală cât şi literară. Echipei lui Ness i s-a spus „The Untouchables” pentru că nu puteau fi atinşi de corupţie. Bravo lor! Intangibilii noştri însă, chiar dacă nu sunt chiar atât de străini de ispita banului (unii dintre ei sunt chiar dovediţi, nu doar bănuiţi  ca fiind atinşi de corupţie), nu pot   fi   atinşi de justiţie atâta vreme cât la conducere se află  liderii de echipă. Aceşti oameni, cât sunt la putere sunt de neatins, intangibili şi nu ştiu de ce, deşi văd şi ei ce li s-a întâmplat celorlalte echipe, nu se lasă de coţcării.Ei,  în fond,  nu se luptă cu mafia, ci cu justiţia.
Actuala echipă a Intangibililor este încă tratată ca nişte super eroi, cineva o compara pe doamna Kovesi cu Superman, o imagine care m-a făcut să râd, nu de poziţia justiarei care    mai primeşte câte un urs polar, câte o bătaie pe umăr de la cei care diplomatic sau pur interesat se fac că nu văd sensul sintagmei „Untouchable”,   ci de prostia celei care o vedea in ipostaza asta.  Cum spuneam însă, România a devenit ţara tuturor posibilităţilor iar vântul nu mai bate de mult dintr-o singură direcţie. Uneori direcţia vântului se schimbă fără sens şi pe neaşteptate, pentru că acolo unde plopul a făcut pere, şi răchita poate face micşunele.
Cum spuneam, mi-a plăcut mai mult serialul decât filmul artistic, aşa că abia aştept să văd un nou serial. Sunt curios cine o să joace în rolul principal.
PS  Cineva spunea că s-au românizat americanii, pentru că alegerile din SUA prea seamănă cu cele din România. Poate o fi aşa, şi eu am sesizat că ne cam trag strategicii la xerox,  dar la noi serviciile secrete sunt întotdeauna de partea puterii, în timp ce  în America se mai pun şi de-a curmezişul. E lucru dracului în casa popii şi prin Washington,  zău aşa.

The untouchables

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

În timp ce noi ..


holzindustrie
În timp ce noi :
Ne dăm de ceasul morţii că Muţenia Pământului şi-a aşezat turul pantalonilor pe scaunul  tăcerii deşi, acolo i-ar fi locul;
Căscăm gura la drama familiei Băsescu , care pare că nu se mai înţelege cu Mafia pe care a creat-o;
Urmărim cum Floarea Justiţiei române  primeşte medalii peste medalii pentru ambuscadele organizate printre politicieni;
Ne umezim la ochi de dragul unor şefi de partide care s-au trezit promiţând salarii şi pensii mărite la paştele cailor din punga altora şi  tăieri de taxe care vor fi înlocuite cu altele;
Privim tâmpi la organizarea în ultrasecret şi ultrarapid a unei simulări anti-cutremur  exact când se desfăşurau două greve cu un efect de două ori mai puternic decât cutremurul, care ar fi blocat guvernul;
Aşteptăm să vedem cine va câştiga în cursa pentru Casa Albă, unde în sfârşit şi americanii vor vedea cum au loc alegerile în România adică să  nu poţi să îl alegi pe cel mai bun ci doar pe cel mai puţin rău;
Ridicăm din umeri şi „empatizăm” facebuceşte la acţiunile celor care încă mai vor UNIREA;
Ne rugăm la Dumnezeu să nu iasă totuşi Anglia din UE, ca să mai avem şi noi unde să ne umilim spălând funduri nobile;
Ne bucurăm ca proştii că procuratura a decis să redeschidă procesul Revoluţiei , de parcă nu s-ar mai fi redeschis de câteva ori tot degeaba, dar nu pentru că am aştepta să aflăm un adevăr pe care toţi îl ştim , nici de dragul unor principii, ci pentru că sperăm să vedem cum mai muşcă unul din ţărână;
Lăcrimăm cu ochii în decolteuri la dramele câte unei fufe care divorţează on line suspinând că nici cu cel de-al treilea soţ nu a reuşit să se sature de bani ;
TRUSTURILE MEDIA CONTINUĂ SĂ NE ÎNDOBITOCEASCĂ CU INFORMAŢII ŞI ŞTIRI DE DOI BANI, PRINTRE CARE ŞI CERTURILE ELECTORALE, IAR DOMNUL IOHANNIS NE VORBEŞTE DESPRE PENALI ŞI GUVERNUL LUI,
Activităţile firmei de suflet a domnului preşedinte al României, este vorba de  Holzindustrie  Schweighofer,  cea care a cumpărat fără probleme Parcul Naţional Retezat, continuă să taie. Nu o să ne mai rămână lemn nici de sicrie, care vor deveni un lux pentru români, ca şi respectarea drepturilor lor, ca să parafrazez o prună de Bucureşti. Chiar dacă ar veni la conducere un al doilea Ţepeş, atât de invocat în ultimul timp,  nu ar mai putea face nimic, ar veni degeaba: nema lemne, nema ţepi. Poate că ăsta este şi motivul pentru care toată lumea tace.
Români, nu îl mai aşteptaţi pe Vlad Ţepeş că nu mai vine, degeaba îi flutură unii poza. Nu mai sunt lemne.
PS: Intrând pe pagina de  facebook a primului ministru policrat am constatat că pe  frontispiciu încă mai tronează mesajul ăla cu „Brâncuşi e şi al meu”. Chiar nu i-a spus nimeni domnului Cioloş că nu mai e şi a lui decând  Mutu şi-a marcat teritoriul pe Masa Tăcerii?
În timp ce noi ..

marți, 1 noiembrie 2016

România este pregătită de război?


putin-si-romania
Nu că ar fi prima oară  când o spun, şi sunt sigur că nici ultima oară, dar este de-a dreptul criminală tăcerea şi impertinenţa guvernanţilor pe teme  care ar fi trebui dezbătute de opinia publică sau „societatea civilă” cum le place lor să spună,  dar recunosc că este la fel de criminală şi indiferenţa acestora din urmă care parcă dorm somnul de veci, un somn care din păcate nu îi afectează numai pe cei care dorm acum ci şi pe cei care acum nu realizează ce se întâmplă pe lângă ei.
România țara de consumatori
Citeam acum ceva timp prin pagini scrise de oameni cărora le mai pasă de viitorul copiilor lor, de pământul pe care trăiesc şi în care speră să fie îngropaţi, de ţara în care s-au născut şi pe care vor să o lase şi ei copiilor lor şi copiilor copiilor lor în vecii vecilor, că cei care conduc armata au decis să nu mai fabrice blindate în România, după ce nu au mai fabricat nici avioane, nici tunuri, nici tancuri, nici nave, nici oţel, nici măcar cozi de topor ( din cele făcute de lemn, nu din piele de porc) pentru că s-a dat ordin undeva, peste mări şi zări, ca România, ţara cu cel mai bogat pământ din Europa, cu cea mai veche scriere din lume, cu cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci, să fie secătuită, adusă la stadiul de colonie de sclavi inculţi, bolnavi, apatici, adormiţi, nesimţitori, rupţi de rădăcini, rupţi de istorie, cu eroi vopsiţi în trădători şi trădători cultivaţi ca eroi şi să fie locul unde se întâlnesc toate interesele, toţi nemâncaţii lumii, de la Atlantic la Urali, care să sugă până li se face limba covrig. S-a mai dat ordin ca în frunte acestei ţări să ajungă toate cepele lumii, tăiate Julien, toţi muţii  cu limba împleti(ci)tă după modelul biciului lui Attila, toţi nepoţii lui Bastus, care să belească pieile românilor în numele unui miros de democraţie europeano-atlantică. De ce nu trebuie să mai producă România nimic?
Pentru a nu mai fi în stare niciodată să spună că este independentă şi că nu are nevoie de împrumuturile înrobitoare ale samsarilor stepei umane. Iar cei care conduc acum ţara, armata şi interesele naţiunii, cu cefele groase dar înjugate la jugul  corupţiei şi trădării pun la rândul lor piciorul pe gâtul  iobagului  secolului 21  care icneşte, scuipă în palme ridică ochii spre cer jumătate a sudalmă, jumătate a neputinţă, dar tace şi merge înainte ca Bator.
Repetabila prostie
Cui este lăsată ţara, cine se ocupă de apărarea graniţelor ei când  iobagul UE trage în jugul imperiului multinaţional, echipat ca pe vremuri soldatul lui 1877. Măcar atunci, îndemnaţi de ruşi, sprijiniţi de francezi  am luptat pentru un scop care era şi al nostru şi am reuşit să ne câştigăm independenţa. De fapt, ni s-a promis, dacă scăpam marele imperiu tarist de rușinea de a o lua pe coajă de la turci.  Acum, dirijaţi tot de ruşi, ca porcul la Ignat, şi „ajutaţi” de un alt prieten dar mai puternic şi mai pervers decât frații de gintă latină,  suntem târâţi în alt război, un război care nu ne aduce nimic, doar ne ia sângele, teritoriul, independenţa şi imposibilitatea de a mai putea să emitem pretenţii la suveranitate. Ţara s-a umplut de bocanci străini, ne bucurăm de sosirea legiunilor străine cu rachetele lor cu tot  fără să realizăm că aceştia nu vin să ne apere pe noi ci să îşi apere interesele lor, să ne creeze impresia că suntem apăraţi, pentru a prinde curaj şi a face pasul către un conflict din care nu vom câştiga nimic.
România va juca rolul sârbului Prințip din primul Război Mondial, oferind nu numai ocazia conflictului sau chibritul care aprinde fitilul, ci, alături de frații din Basarabia și Ucrainieni, și teatrul de operații în care se vor verifica, testa, și chiar comercializa ultimele tipuri de arme. Unde mai găsesc producătorii de armament  ruso-americani un teren atât de variat și obiective atât de diversificate, plecând de la platouri, creste muntoase, podiș, câmpie, litoral,până la deltă, peșteri, baraje, zone populate, toate garnisite cu un popor adormit care nici nu va ști ce se întâmplă cu el?  „Hai bă, du-te şi scuipă-l pe rusnac,  că dacă dă în tine sunt eu în spatele tău  şi te ţin să nu cazi  prea rău ”, par să spună călăraşii de la Kogălniceanu, marinarii de la Deveselu,  cei 1000 de portughezi care vin să verifice dacă româncele s-au învăţat cu limbile străine din telenovele și alți pretini care nu vor să piardă distracția. Iar românul se aruncă, convins că „are spatele asigurat”. Şi ca să arate că nu e prost degeaba, românul, frate cu  inconştienţa,  se bucură şi când acelaş prieten care i-a vândut la preţ de prospătură nişte sicrie zburătoare îi mai aduce şi nişte rachete pe care cică le aduce doar aşa ca să se joace cu ele. Probabil în lipsa patrioţilor români, sunt bune şi „Patrioatele„ SUA. În cinstea lor, patriotul Mut a dat ordin să se cânte imnul SUA de Ziua Armatei,  aşa, până se obișnuieşte românul cu el şi uită să se mai deştepte. Să recapitulăm :
1.       România nu mai produce armament, cumpără ciurucuri la mâna a doua din cimitirele altora;
2.       La ceremoniile naţionale se cântă imnul ocupanţilor;
3.        În bazele militare ale ocupanţilor de pe teritoriul  nostru  românii sunt”invitaţi” iar drapelul lor este folosit pe post de carpetă de fundal dar cu culorile inversate, la bătaie de joc;
4.       Ambasadorul ocupantului  ne sfătuieşte să primim cu braţele deschise „întreprinzătorii” ISIS  să le dăm casele noastre, banii noştri, eventual copiii şi nevestele noastre că sunt şi ei amărâţi şi nu au cu ce îşi plăti abonamentele  la telefoane şi nici echipamente de detonare sofisticate;
5.       România a adoptat sărbătorile ocupantului cu ajutorul unor ateliere de educaţie animalieră plastică, iar la Castelul Bran, un român îmbrăcat în hainele Ţepeşului se scălâmbăie, scoate limba şi face pe vampirul pentru a distra oaspeţii şi a şterge din memoria neamului adevărata faţă şi faptele lui Vlad, pas important în calea batjocoririi conştiinţei de neam şi distrugerii valorilor naţionale.Între acel actoraș de duzină cu ochii prelingându-i-se pe formele fufelor venite la distracție, și ”românii” care s-au lăsat filmați pe post de traficanți de arme pentru propaganda BBC, nu este decât o diferență de preț, dar prostia și foamea e aceeași.
Lista ar putea continua dar .. oricum nu îi pasă nimănui. Românii protestează numai când nu mai au ce mânca sau fura, nu când nu mai au ce citi, când cer ceva,  cer o mărire de salariu, un împrumut nerambursabil, un ajutor social, o sticlă cu ulei, ies în stradă numai la ordin de partid îndrumat de nişte lideri sindicali care după ce schimbă un guvern, vor să ajungă premieri apoi avocați ai poporului.
Dacă este vreun român care să creadă că după 12 ani de NATO,  România mai are nevoie de… exerciţii pentru a verifica compatibilitatea cu armata SUA căreia îi apăra  interesele  prin Afganistan din 2002 şi îi execută ordinele de 20 de ani,  aş vrea să îl văd şi eu ca să nu mor prost, să ştiu şi eu cum arată prostul suprem. Apropo de prostul suprem, cât de proști trebuie să fie analiștii noștri militari sau politici dacă nu văd că prin aceste structuri nou înființate pe teritoriul României nu apără, ci oferă motive și obiective în plus unui ”potențial” inamic.
Eu donez …
Într-un articol postat pe site-ul România Breaking News, Cătălin Avramescu, fost consilier prezidenţial ne spune ce crede el despre armata română şi de ce crede el că suntem luaţi la mişto de ruşi, dar nu numai. Articolul este  pertinent eu însă l-as întreba de ce  a tăcut până acum, de ce nu a trimis în judecată pe cei vinovaţi având acces la aceste date, până la această campanie electorală. Şi i-aş mai întreba pe generalii actuali şi activi ai armatei române ce părere au despre acest articol, ce părere au despre starea armatei şi rolul lor în armată. Dacă rolul sau scopul lor este să adune grade şi să acumuleze o pensie care să le asigure câţiva ani  îndestulaţi, îmi permit să fac cu memoria lor, ce a făcut Iohannis cu masa tăcerii. Că tot am ajuns aici, eu nu vreau să ştiu de  ce şi-a aşezat  Fundul,  Mutul, la Masa Tăcerii, eu vreau doar să întreb ce scrie la articolul 16(2) din Constituţie şi dacă a citit ce scria pe pancarda din dreapta domniei sale, ceva mai în spate, lângă alee. Interdicția respectivă era pentru populime doar? Dacă a citit şi totuşi s-a aşezat, atunci limba română nu are, oricât de colorată ar fi,  un epitet pe măsura nesimțirii. Dar eu cred că nu el este de vină  ci Rebengiuc, care a  tot fluturat în media clipul ăla în care se spunea  „Brâncuşi e al  meu. Eu  donez”. Cum domnul preşedinte se uită la televizor încă de când erau inundaţii prin Moldova, în mod cert a văzut clipul şi a dat o fugă să îl ia .. şi l-a luat în.. fund. Donez o cizmă.
iohannis-si-coloana
Aş întreba în final de articol, revenind la subiectul  de bază, dacă consideră cineva că România este pregătită de război. Sunt convins că marea parte a românilor ar spune că nu. Dar eu cred că DA. Păi ce fac partenerii strategici de ani buni, dacă nu asta?Ne pregătesc teritoriul pentru a primi .. rachetele ruşilor care vor veni imediat ce vor .. „pleca” ale lor, la schimb. De ce credeţi că au curăţat ei tot ce este prin subsolul ţării, austriecii  şi ungurii ce e la suprafaţă, recte pădurile,  Mugur .. rezerva de aur,  iar evreii datele personale ale românilor ?  Ca să nu fie distruse pe timpul războiului „rece” ruso-american. Şi să nu fie luate de ruşi.  Aşa da parteneri, cum au ei grijă de bogăţiile noastre. Aşadar, dormiţi liniştiţi, partenerul strategic veghează….și lucrează.


http://www.patraru.ro/2016/10/27/armata-e-cu-noi-armata-altui-stat/
http://stirileprotv.ro/stiri/international/rachete-antiaeriene-patriot-aduse-in-romania-pe-calea-ferata-general-american-nu-dorim-un-razboi-dar-vrem-sa-fim-pregatiti.html
http://romaniabreakingnews.ro/exploziv-de-ce-credeti-ca-rusia-isi-permite-sa-fie-atat-de-agresiva-in-vecinatatea-noastra-catalin-avramescu-despre-romania-ca-veriga-slaba-a-nato/
România este pregătită de război?