joi, 31 martie 2022

Un proiect expirat și un stat eșuat

 

Nu vă bucurați încă !

Guvernul României așa pestriț  și majoritar cum este, dă cu fiecare zi tot mai multe dovezi de incompetență și amatorism. Până și primul guvern Roman de după 89, cel făcut din revoluționari de cartier și ieșiți din pușcării sau spitale de glumeți a fost mai performant decât ce avem astăzi în fruntea țării.

Râdem de ”chinezăriile” făcute pe vapor care ne inundă piața dar nu vedem și nu ne strâmbă nasul legile și ”proiectele” făcute parcă pe wc între două pârțuri pe care le scoate guvernul celor două partide logodite cu forța de Iohannis numai pentru a se asigura că toate măsurile antinaționale pe care primește în plic de la licurici vor trece de Parlament.

Am spus încă de la logodna PSD/PNL că totul miroase a măsuri și legi neconstituționale și că va urma o perioadă cum nu am mai trăit și din păcate am avut dreptate.

Lumea se bucură că uite, începând cu 9 Martie, nu se mai poartă botniță pe stradă, că în sfârșit vom putea respira liber.Vom purta MCG -uri în loc de PP2–uri. Lumea se bucură că putem sta în restaurante și putem merge la spectacole. O să mergem la oaste. Lumea se bucură că nu o să le mai ceară nimeni certificate la graniță. Să vedem dacă o să mai avem.

Lumea nu a înțeles că nimic din ceea ce i se spune, nu e ce pare să fie și că nicio restricție nu se ridică fără a veni alta și mai a dracu.

Lumea nu a înțeles că pandemia despre care nu mai vuiesc televiziunile acuma, ca și când virusul a citit și el că nu mai poate ataca, face loc altor pericole mai mari cu care nu poate concura. Un cui scoate pe altul.

Lumea se bucură că a scăpat de restricțiile stării de alertă  dar nu știe încă ce va păți în situația de criză pe care guvernul tocmai a pus-o pe masa de lucru.

În pregătirea patului pe care să se așeze proiectul privind situația de criză, guvernul de troglodiți/logodiți al lui Ciucă a copt OUG 16/2022 care le dădea voie să legifereze pe repede înainte și fără a mai fi nevoie de transparență decizională, orice le bese mintea, ca să folosesc o expresie neacademică dar pe măsura minții  emitenților. Atunci gugumanii nu bănuiau ce îi așteaptă și de ce a fost modificată legea privind transparența decizională, crezând că e vorba de măsuri care trebuiesc luate împotriva virusului. Se pare că pentru guvernanți, virusul este cetățeanul român.

Proiect de lege privind predarea țării

Având patul făcut,  guvernul ne- a servit și ”locatarul”, adică proiectul de ieri prin care se înființa ”situația de criză” un concept de neconceput pentru o țară democratică,  cu o definiție atât de largă și neclară încât poate fi instituit oricând, de oricine, cu orice scop:

După cum se vede, din definiția  situațiilor de criză,  nu lipsește nimic, conform celor care au întocmit proiectul,  orice eveniment neplăcut pentru domnul Iohannis, cum ar fi pierderea unei mingi de golf la Marea Neagră, poate constitui motiv de mobilizare a rezerviștilor pentru găsirea mingii sau de instaurare a situației de criză până îi trece criza de nervi și își recuperează … paltonul.

Nu mai insist prea mult cu acest proiect, deși acolo se precizează printre altele posibilitatea ( în forma în care este întocmit proiectul) preluării puterii de către armată în situații care nu au nicio legătură cu cazurile stipulate în Constituție, ceea ce nu este numai un abuz dar și o încălcare a legii fundamentale a statului și, concomitent  sau ca o urmare posibilă, posibilitatea predării puterii de către armată unei entități sau coaliții militare  străine, ceea ce este nu doar anticonstituțional dar este considerată TRĂDARE. Stau și mă întreb cui i-a dat prin cap așa ceva și cum a putut să inițieze un asemenea proiect?

Nu mai insist, deși continutul proiectului este pur și simplu o sfidare la adresa Constituției, nu pentru că nu merită puricat și desființat ci pentru că la nici 24 de ore de la apariție, domnul Dîncu, a ieșit pe post cu un comunicat de trei rânduri, că atâta merită dobitocia prezentată drept proiect de lege și a spus ”Textul care circulă în spațiul public reprezintă o versiune de lucru a unui proiect legislativ care nu mai este de actualitate la acest moment, în forma respectivă.

Proiectele din cadrul acestui pachet legislativ vor fi reanalizate și prezentate public.”

Și cu asta, domnul Dâncu a calmat spiritele, a liniștit boborul, a înlăturat drobul de sare de pe sobă. Niciun cuvânt despre încălcarea Constituției, despre gunoaiele din capul celor care l-au conceput, despre sfidarea românilor nimic, nimic, nimic. Nici usturoi (ca să nu zic altceva) nu au mâncat, nici gura nu le miroase ”specialiștilor” care l-au conceput, care, este clar pentru oricine, provind din ministerul care a dat …. comunicatul. Și se mai miră rezerviștii cine le-a tot dat în cap în ultimii 10 ani. Aceleași minți.

Ceea ce este de toată jena aici este că domnul Dîncu a declarat că ”
Proiectul ajuns în media era o colecţie de prevederi din mai multe legi, fără expunere de motive, fără detalii. Nu este de actualitate. Era un draft, nu era pregătit pentru a intra în transparenţă. Când avem un proiect, anunţăm noi opinia publică”

Foarte ciudată declarație pentru că documentul scos pe piață era chiar foarte ”,motivat” împănat, conform procedurilor, cu impact financiar, cu tot. Să nu fi știut domnul ministru despre ce vorbește? A devenit cutumă prin minister să se vorbească pe nas.

În motivarea proiectului, se spune că măsurile sunt necesare pentru a clarifica și modifica unele prevederi care nu mai sunt …. de actualitate. Este vorba fie de apariția unor legi ”noi” adică de prin 2006 încoace(?????) fie de perimarea unora mai vechi de prin 1995(legea 80). Deci din 95 încoace, nu s-a mai interesat nimeni să actualizeze legislația odată cu apariția fiecărei schimări delege sau situație, s-au trezit acuma, când partenerul strategic vrea să întrăm în război, dar constată că nu poate prelua conducerea țării pentru că nu îi dă voie legea. Mai mult, din 2007, de când s-a scos serviciul militar obligatoriu, specialiștii militari nu au realizat că au rămas sau vor rămâne fără rezervă operativă și nu nu au luat nicio măsură VIABILĂ. Nu i-a interesat, ”ne apără articolul 5”, dar astăzi când e război, articolul 5 spune că va face tot ce consideră necesar, NU CĂ VA LUPTA PENTRU NOI SAU ÎN LOCUL NOSTRU, așa că AM FOST PRINȘI ÎN FUNDUL GOL. Au încercat ceva cu surogatul ăla de rezervist voluntar care ar fi trebuit să asigure doar cantitativ și pur teoretic, pe hârtie cifrele necesare, dar practic nici mpcar hârtiile nu sunt actualizate sau completate la necesar. cine se face vinovat, domnilor miniștri ai apărării și Sefi ai SMAp /SMG de acest aspect? Să se pregătească plutoanele de execuție, căci acesta este SABOTAJ.

Marea Coordonare

Acum două zile, presa vuia că Zelenski, supărat pe strategicii de peste baltă că l-au lăsat să lupte cu praștia, a solicitat țărilor vecine avioane. Mai mult, mister Antony Blinken secretar de stat la Departamentul de Stat american, se întâlnea cu oficiali din Polonia și Moldova, declarând că poartă discuții în acest sens.

Prin România deja se se epuizaseră dolarii și euroii de la casele de schimb de teamă că dă și România avioane ucrainienilor și ne bate nenea Putin. Ce dracu să dăm, că noi avem niște amărâte de MiG 21 care cad singure cum ajung în ploaie, iar piloții Ucrainieni nu știu să se dea cu ele oricum, ei se dă cu MiG 29.

Dar, un mare observator militar, ne anunță pe facebook, că citez:

”6 Martie 21.56

Polonia și România s-au coordonat. Ambele țări, prin oficialii lor, au răspuns că nu au permis și nu vor permite folosirea aerodromurilor proprii pentru operații militare aeriene peste frontiere.

Putin a rămas și fără „jocul” ăsta!”

E adevărat, polonezii, speriați că au fost deconspirați de strategici s-au grăbit să declare că (cel puțin la acea oră) nu căzuseră la pace, deși se purtau discuții. „Polonia nu va trimite avioane de luptă în Ucraina şi nici nu va permite folosirea aeroporturilor sale”, a anunțat guvernul polonez.

Pe mine însă m-a uimit afirmația domnului observator, privind faptul că Putin a rămas fără joc, afirmație prin care practic insinua că … solicitarea lui Zelenski a fost făcută la îndemnul lui Putin, dar polonezii și românii s-au prins și prin refuzul lor, au dejucat planul lui Putin. Această afirmație a sa mă face să cred că proiectul cu situația de criză, nu e o întâmplare. Suntem pe maini bune, armata nu duce lipsă de specialiști.

Numai că surpriză, la nici două zile de la declarația guvernului polonez, adică de ziua femeii, aflăm din mai multe surse că Polonia a decis să transfere Ucrainei „imediat și gratuit” toate cele 27 de avioane MIG-29 pe care le are în dotare, potrivit unui comunicat transmis marți, 8 martie, de Ministerul Afacerilor Externe de la Varșovia. Conform sursei citate, avioanele urmează să fie puse la dispoziția SUA și trimise la Baza militară americană de la Ramstein.”

Aparent știrea infirmă promisiunea de acum două zile, dar polonii e șmecheri. Ei nu trimit avioanele în Ucraina, ei le predau ”pentru fier vechi” SUA, în schimbul altor fiare vechi dar cu alt aliaj în ele. Și nu le trimit în Ucraina, ci în Ramstein. Deci ei se scot, căci nu le trimit în Ucraina, iar ce fac americanii cu ele de acolo, nu mai e treaba polonezilor.

”Dar asta nu e totul. Pentru că România s-a coordonat cu Polonia, tot pe data de 8 Martie,  aflăm că ”Patru elicoptere ucrainene au aterizat pe Aeroportul Iaşi marţi, 8 martie 2022, pentru o escală tehnică, având destinaţia finală oraşul Ghimbav, din judeţul Braşov. „Autorităţile ucrainene au solicitat părţii române aprobări diplomatice de survol cu destinaţia finală Ghimbav, jud. Braşov, pentru un număr de 4 elicoptere, în scopul efectuării operaţiunilor de mentenanţă la Airbus Helicopters România, potrivit contractelor în vigoare. Aeronavele în discuţie sunt configurate pentru executarea misiunilor civile, nefiind înarmate. Pentru aceste elicoptere au fost depuse astăzi, 8 martie, planuri de zbor în sistemul de trafic aerian civil, aeronavele aterizând deja pe aerodromul Iaşi, pentru escală tehnică, urmând să îşi continue deplasarea către destinaţia finală”

Până la urmă, pas cu pas, la Ghimbav au fost trimise 14 elicoptere pentru ITP. Exact acum, când Putin a specificat să audă toți vecinii că cine își pune aeroporturile la dispoziția avioanelor ucrainiene (cum au făcut romanii cu avioanele SUA când au bombardat Iugoslavia), fără să specifice dacă e vorba de avioane civile sau militare, ”poate fi considerat ca parte din conflict.”

Și asta s-a întâmplat, după ce rușii deja ne spuseseră că chestia aia cu avionul militar urcrainian ajuns la Iași și trimis înapoi poate fi interpretat ca ajutor dat Ucrainei: „Utilizarea reţelei de aeroporturi militare ale acestor ţări pentru a servi ca baze pentru avioane militare ucrainene şi utilizarea ulterioară a acestora contra forţelor armate ruse ar putea fi considerate ca fiind implicări ale acestor ţări într-un conflict armat”

Domnul prim-ministru a ieșit pe post să spună că stai să vezi, că l-am trimis fără gloanțe și fără praștie, ca și când Ucrainienii nu mai aveau prăștii și gloanțe pentru avion. Uite cum ne mănâncă pe noi în partea dorsală și o căutăm cu lumânarea.

Cine credeți că va lua bătaie, polonezii, care au trimis avioane de luptă  dar nu direct Ucrainei, sau romanii care și-au pus nu doar aeroporturile ci și mecanicii în slujba Ucrainei ? Eu nu înțeleg, dacă tot erau civile, dacă tot nu zboară, pentru că sunt urmărite și doborâte și dacă scoate cineva un cuțit să își taie pâinea în elicopter, de ce le mai trimit la reparat ? Uite așa ca să se implice România în conflict. Nu e așa că am fost șmecheri și nu i-am făcut jocul lui Putin ? Tare deștepți suntem!

La  fundul gol

Carevasăzică SUA anunță și se ține de cuvânt că nu se implică fizic în conflictul din Ucraina, deși,  cum spunea și mister Iohannis, empatizează cu poporul Ucrainian, participă, dar NU SE BAGĂ, dar noi, românii, împinși din spate de cei care nu se bagă, dăm cu bătul prin gard, deși am văzut clar ce a pățit Ucraina, care împinsă de același partener, a sărit să se bată cu rusul, pardon ursul, deși știe că singură nu are nicio șansă. Văzând că ajutoarele promise nu mai vin, Zelenski a redus motoarele și acuma declară că cererea de aderare ”nu mai este de actualitate” ca să citez un clasic în viață și că are în vedere înainte de orice, negocierile. Până acuma pe primul loc era lupta armată, acuma prioritatea este discutarea termenilor unei păci, chiar dacă capitularea nu intră în discuție.

Văzând dinamica evenimentelor, nu pot să nu remarc că după fiecare încercare a lui Zelenski de a adopta o atitudine mai realistă pentru el și țara lui, americanii au supralicitat și au insistat față de el să nu renunțe și față de vecini(recte Polonia și România) să îl sprijine, ceea ce acestea fac, fără să realizeze că nici articolul 5 nu le va ajuta, pentru că acesta NU PREVEDE OBLIGATIVITATEA statelor partenere să intervină în conflict ci doar ” ”realizarea imediată, individual şi împreună cu celelalte părţi, a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară” ceea ce inseamnă că pot să facă șie ei pentru noi ceea ce a declarat Iohannis că am făcut noi pentru Ucrainieni, adică am rezonat cu drama de la granițele noastre, am demonstrat compasiune și solidaritate.” Atât vor considera aliații necesar. Și să nu uităm două aspecte: noi nu avem armata Ucrainei iar vecinii noștri ne pândesc la toate colțurile.

Ce-și face omul cu mâna lui, nici dracu nu desface.

Oricum nu e cazul să ne bucurăm, proiectul retras, nu e abandonat este doar cosmetizat. La momentul oportun va fi redat…. țării și atunci nu va mai putea nimeni să cârâie, căci va fi prea târziu. Numai că e posibil să nu fie pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Suntem trimiși spre război și dezintegrare, pas cu pas.

Un proiect expirat și un stat eșuat

marți, 29 martie 2022

Uite recuzita, nu e recuzita

 

Doi purici treceau un pod. Din partea cealaltă vine un elefant. Podul începe să se clatine. Un purice către celălalt: ” vezi ce se zgâlțâie podul sub noi? ”

Actorul și producătorii

O să vă spun povestea  unui actor care a visat să joace rolul unui rege. E adevărat, până atunci nu jucase cine știe ce,  abia jucase  câteva roluri ca figurant  dar fiind selecționat pentru rol, se și vedea actor, regizor, producător și … Făt-Frumos.  Cei care l-au ales în rol, Casa de filme ”AUS”, i-au promis că va avea totul la dispoziție, parteneri de renume mondial, echipamente  de firmă ” TANO”, fonduri nelimitate, un scenariu de poveste, recuzită primantâi și un final apoteotic, iar spectatorii îl vor aplauda la scenă deschisă. Practic actorul trebuia să intre în cușca unui urs și să se lupte cu el. Producătorii îi spuseseră că ursul nu are gheare, că o să îi scoată dinții, că va fi anesteziat deci va adormi în 5 minute,  iar el va fi blindat, va primi  armură și săbii cu care să doboare ursul, iar lumea îi va fi la picioare.

De ce spun că e un actor figurant? Pentru că este actor la origine și este un figurant în tot ceea ce a făcut și face. S-ar putea spune, parafrazând un cântec devenit șlagăr, că este un actor grăbit, grăbit să intre în istorie. Numai că istoria sa va fi o pagină neagră. Nu spun că doar el este de vină, se poate spune chiar că este victima unei piese la al cărei scenariu nu a lucrat, nici măcar nu l-a citit,  a acceptat rolul fără să îl cunoască, dornic să ajungă un actor faimos. I s-a spus că va juca un rol ”mare” dar nu i s-a spus că în final va fi lăsat  în fundul gol sau chiar mai rău.

Actorul nostru a acceptat rolul. Aplauze prelungite. Intră în cușca ursului. Ursul urlă se ridică în două picioare și își arată colții. Actorul râde la el și îl întărâtă fiind sigur că dinții sunt falși. Ursul îi dă o labă după ceafă și îi sfâșie hainele. Ușa la cușcă e deschisă, poate ieși oricând dar el în loc să își apere pielea e nervos pe producători că l-au mințit și cere armura și săbiile.

Producătorul îi spune că nu poate să i le dea, pentru că a semnat un protocol care îi interzice să îi dea săbii, că așa e regula jocului, trebuie să lupte cu ce are. Actorul începe să țipe, că îi reclamă la Hollywood, la sindicatul actorilor, la protecția consumatorilor că l-au trimis în cușcă în rol de sinucigaș nu de erou salvator.

Nu putea accepta să renunțe, ține la imaginea lui de macho, e și furios că a fost păcălit, așa că a început să se certe cu regizorul, cu producătorul, că i-au promis și nu se țin de cuvânt, că nu a primit recuzita promisă, că s-a așezat la masa de joc cu cărți mici fără să știe ce cărți are în mână, că a fost înșelat, că cu cărțile alea e condamnat să piardă și că ei sunt vinovați pentru tot ce va urma.

Producătorul  și partenerii

Văzând că actorașul face urât și că riscă să scoată la suprafață jocul urât pe care l-au jucat față de el, producătorii au încercat să dreagă busuiocul și au început să caute dubluri, cascadori care să preia din scenele actorului, dubluri  cu care eventual să încheie filmul, dacă actorul părăsește corabia. I-au promis însă că vor vorbi cu alți actori să îl sprijine ei cu ce au prin garderoba lor. Au dat sfoară în platou cine poate să îl sprijine pe actor cu ceva recuzită, niște armuri mai vechi, ceva cuțite, ace, brice și popice, că ei vor deconta cash sau ”în natură”.

Inițial se părea că filmul va continua, că actorii ceilalți vor contribui la dotarea actorașului, dar unii dintre ei, probabil atenționați și lucrând mai de mult timp cu același producător și-au adus aminte că au mai rămas și alții cu buza umflată la alte filme și au dat pas.

Producătorul își trimite mesageri prin cabinele celorlalți actori, doar-doar or păcăli pe careva să își dea ce mai are mai vechi prin gardirob, să îl doteze pe actoraș.

Nu se știe care va fi soarta acestuia încă, există posibilitatea ca două garderobiere, care mai erau și femei de serviciu pe unde apucau, angajate sezonier la Casa de filme, surori pe numele lor Romelia și Molda, care au avut cam aceeași soartă fiind lăsate în repetate rânduri în pielea goală pe stradă de aceiași producători, să dea din recuzita lor veche  actorașului, dar nu din milă sau prietenie, ci pentru că speră și ele, deși au luat țepe după țepe, să primească măcar ceva de mâncare în schimbul hainelor vechi, dacă nu haine noi, cum promite producătorul. Ceea ce nu știu ele însă,  este că nu vor primi nimic pe degeaba și vor plăti cu vârf și îndesat pentru gestul lor. Ce nu face omul pentru o bucată de pâine ? Dacă fac asta însă, este posibil să intre în aceeași cușcă cu actorașul și atunci situația lor va fi dramatică, vor pierde și bruma de haine pe care le mai au și nici nu îl vor putea ajuta pe actoraș. Deci va fi un gest inutil care va atrage furia ursului și  asupra lor, vor deveni paratrăznetul care încearcă să protejeze casa de fulger, dar un paratrăznet prea mic pentru un fulger atât de mare.

Acuma eu mă întreb, cine e mai vinovat pentru soarta actorului?

Ursul  stârnit de jocul actorului?

Actorul pentru că a acceptat un rol fără să cunoască scenariul și fără să țină cont ” ce filme a mai făcut” casa de filme care l-a angajat?

Producătorul care a promis blana ursului din pădure, fără dinți și fără gheare,  urmărind un profit maxim cu un subiect ”fierbinte” dar cu un actor  de mâna a doua pe care l-a sacrificat cu bună știință lăsându-l să creadă că se va bate cu un urs leșinat, anesteziat?

Co-producătorii care au mers pe mâna Casei de filme fără să fie ”solvabili”?

Colegii de film care deși au aceeași soartă, își păzesc hainele să nu rămână și ei în fundul gol, deși e posibil ca mai devreme sau mai târziu să primească și ei același rol ?

Soarta?

Notă : Orice asemănare cu personaje sau fapte din realitatea … virtuală, este pur întâmplătoare.

Uite recuzita, nu e recuzita

luni, 21 martie 2022

Românii, buni de trimis la moarte?

 

Bâlbe fără scuze

Miercuri seara, undeva după ora 20.00, un MiG 21 LanceR s-a prăbușit în Dobrogea, după pierderea legăturii radio cu baza, undeva între localitățile Cogealac și Gura Dobrogei.

Imediat se ia decizia de a fi trimis un elicopter IAR Puma de cautare cu (ni s-a spus)5 oameni la bord. După un simp foarte scurt, la 20.40  aflăm că elicopterul raportase condiții meteo nefavorabile și se pierde legătura radio și cu acesta iar ministrul apararii ne anunță că elicopterul s-a prăbușit și CEI 5 OAMENI AU MURIT.

La 23.20 aflăm că de fapt cei 5 decedați erau 7.

În afară de parcimonia informațiilor legate de misiunea MiG-ului pe o vreme nefavorabilă, care însă pot fi scuzabile având în vedere situația din Ucraina, se pun câteva întrebări legate de misiunea de căutare la care apar multe neclarități  și cineva trebuie să răspundă:

  1. Cine a ordonat misiunea, cu un aparat neechipat pentru condiții meteo nefavorabile?
  2. S-a interesat cineva înainte de darea ordinului de misiune de situația meteo din zona în care se bănuia că a dispărut avionul? Dacă da, de ce a aprobat zborul?
  3. Cine a stabilit mărirea numărului de participanți și de ce nu s-a cunoscut decât la ore bune după plecare, că de fapt au fost 7 oameni  în elicopter și nu 5 ?
  4. Cum s-a putut face o asemenea gafă care de fapt arată că nu există organizare și comunicare între structuri iar participarea la misiune  (ca și în cazul Apuseni)  se stabilește la scara avionului?
  5. S-a cerut sprijinul elicopterelor  Black-Hawk de la Baza Kogălniceanu pentru căutare, având în vedere posibilitățile acestora și dotarea cu sisteme de comunicare și vedere pe timp de noapte superioare?
  6. Dacă da, de ce nu au decolat, dacă nu de ce nu s-a cerut?
  7. Să înțelegem ca acestea apără pe ucrainieni dar nu și pe români ? Păi nu s-a spus că trupele care au venit în România au venit să îi apere pe români, ca parteneri de coaliție ? Au murit românii iar partenerul strategic se uită în altă parte?
  8. Fără a intra în specificul misiunii, îmi pun întrebarea de ce au fost ridicate un MiG și un IAR pe timp de noapte având în vedere condițiile meteo, dacă era neapărat necesară misiunea, și nu un F 16 și eventual apoi un Black-Hawk ?
  9. Ce făceau navele partenerului strategic în timp ce noi ne căutam oamenii?
  10. De ce nu au fost trimise drone să cerceteze zona unde s-a prăbușit MIG-ul?

Incompetență sau  indiferență, lipsă de respect și interes  față de armata română?

Unora, ultimele întrebări li se pot părea exagerate. Cum adică să vină americanii să ne caute dispăruții? Ei au treburi mai importante, au alte sarcini, nu să caute un avion dispărut. Serios? Care ar fi alea? Să își păzească motorina? Sau să socializeze cu tinerele românce și să investigheze cazul Caracal?

În timpul nopții cu pricina și apoi după, fără a sta chiar toată ziua cu ochii pe cer, am încercat să văd și eu ce se întâmplă prin spațiul aerian și ce credeți că am descoperit ?

  1. În noaptea cu pricina nu s-a ridicat niciun Sikorsky prin Deltă să caute MiG-ul sau elicopterul plecat în căutare, deși baza M Kogălniceanu deține astfel de elicoptere.
  2. În zilele următoare, însă, delta a fost asaltată de elicoptere și s-a patrulat în draci exact prin zona în care căzuseră cele două nave românești. De ce ? Ce mai căutau? Cumva aveau aceeași misiune pe care o avea și MiG-ul? Dacă nu, de ce acuma se plimbă prin aceeași zonă iar în noaptea accidentului nu ?
  3. Nu e ciudat că acuma a apărut și o dronă pe mare dar în noaptea cu pricina nimic?

Iată probele :

La ora 21.53 când încă nu se găsise MiG -ul, nu căuta nimeni din aer avionul,
dar între Slobozia și Medgidia se învârtea de nebun un KC2 VOYAGER .
04.03.ora 17.29, marea este supravegeată de o dronă Schiebiel Camcopter S-100
Deci avem….
04.03.2022, ora 20.22 un Black Hawk ” încă mai caută” epava MIG ului, la 48 de ore după incident.

Nu ni s-a spus nimic despre casetele negre, dacă au fost găsite, dacă vom fi anunțați cu cauza prăbușirii celor două nave.

Ni s-a spus că s-a pierdut legătura radio brusc, dar este posibil ca din cei 7 membri ai elicopterului să nu fi sunat nimeni la telefon familia, sau pe cineva cunoscut înainte de prăbușire? POATE NU AU MERS LEGĂTURILE RADIO, DAR NICI INTERNETUL? Și se mai pune problema de ce măicuța de la mănăstire, aflată foarte aproape de locul prăbușirii elicopterului a avut conexiune telefonică, a avut semnal, și a anunțat incidentul, dar niciunul din membrii echipajului nu a transmis nimic? Au primit interdicție  sau au fost trimiși fără telefoane mobile după ce aveam experiența din Apuseni?

Sunt multe întrebări și concluzii care se trag după acest incident, multe măsuri care ar trebui luate, dar mă tem că la fel ca și în celelalte cazuri cunoscute, în afara de decorații, avansări în grad, coroane de flori și regrete eterne,  nu vom vedea nimic.

Și pentru că tot vorbim de avioane, pentru cine e curios să vadă ce mai zboară peste România, mi s-a părut ciudat să văd că în ciuda restricțiilor de tot felul, și a banării, anulării blocării, eliminării activităților culturale, sportive care includeau nume rusești, pentru aceștia viața merge înainte, ”oligarhii ruși” se plimbă  pornind sau sosind din/în Moskova și traversează Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia, Ungaria, România, cu direcția Turcia, fie cu avioane turcești, fie cu avioane private, ca în zilele bune.

03.03.2022 , ORA 23, un avionas privat, cu niște ruși amărâți la bord pleacă de la Moskova, prin Skt Petersburg,
via Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia,Polonia, Ungaria, Romania ( toate țări NATO CARE AU IMPUS RESTRICȚII STRICTE OLIGARHILOR), spre Turcia, în risorturi. C-așai în răzbel.

În timpul ăsta Dostoievski este interzis, Balșoi Teatr este oprit să mai dea reprezentații, artiștii ruși nu mai sunt primiți pe scenă, sportivii cu nume rusesc sunt eliminați din concursuri, pentru că, nu e așa, arta, cultura, sportul, sunt apolitice. Ni se spune peste tot că nebunul de Putin este criminal iar Europa este umană, dar unde este umanitatea din noi când în loc să se ia măsuri împotriva statului și a celor vinovați cu adevărat de acest conflict (care între noi fie vorba,  se găsesc și în Est și în Vest) se iau măsuri împotriva oamenilor de rând, nevinovați, care sunt oricum năpăstuiți de regimul în care trăiesc și le mai dăm și noi la cap, să se sature. Blocarea băncilor rusești îi lasă fără mijloace de existență și pe oamenii de rând ruși și pe sportivi și pe artiși care nu au decât vina că sunt ruși. În acest caz, oare nu ne aflăm în fața instigării la ură și exterminarea  unei populații ? Cine dă dreptul mai marilor lumii să ia astfel de măsuri împotriva unor oameni a căror singură vină este că s-au născut în Rusia și au cetățenie rusească? Se dorește aducerea acestora în stare de disperare, doar-doar îl vor îndepărta ei pe Putin, pentru că mai marii Europei și ai Lumii nu își pot permite? Ce facem, flămânzim un popor pentru a scoate castenele noastre din foc, pentru că nu știm decât să întărâtăm popoarele nu să le și ajutăm ? Așa acționează numai lașii,  criminalii. Cine poartă război asimetric?

Apropo de cetățenie, ni se storc lacrimi și suntem îndemnați să ajutăm refugiații ucrainieni care ne bat la graniță. Știu oare cei care plâng pe umerii altora, că de exemplu în timp ce în România sunt primiți zeci de mii de cetățeni de naționalitate ucrainiană, ucrainienii de naționalitate română care lucrează în România sunt chemați la oaste pentru a lupta cu rușii? Probabil sunt și trimiși în prima linie, că și așa sunt prea mulți și dacă s-au născut vorbind românește, măcar să moară pentru Maica Ucraina. Cei de prin Dobrogea pot confirma, dar nu numai de acolo. Au fost chemați și trimiși la oaste din România acești cetățeni. Nu e așa că românii sunt buni să lupte pentru alții? Sper să nu ajungem să fim trimiși să luptăm și românii de cetățenie română, dar după cum se manifestă guvernanții noștri, nu m-ar mira.

Sărmană armată română, rău ai ajuns! 

Românii, buni de trimis la moarte?

joi, 17 martie 2022

Să recunoaștem totuși…

 

Recunosc cu mâna pe roșu că de când a început conflictul din Ucraina nu m-am mai uitat la știri. Unii o să spună că sunt fără inimă, că nu empatizez cu poporul ucrainian greu încercat, că nu mă impresionează sau revoltă  ororile  războiului, drama unor oameni nevinovați.

Ba da, empatizez, mă impresionează, mă revolt,  dar nu vreau să mai reacționez la manipulări și ”reportaje”fabricate în laboratoare specializate, care nu urmăresc interese personale, politice, economice sau de orice altă natură ale unor ”aleși”, pentru că asta urmăresc de fapt cei care au declanșat acest conflict care, să recunoaștem totuși, nu a început acuma și nici în 2014 și nici odată cu căderea imperiului bolșevic și nici odată cu căderea Zidului Berlinului sau a lui Hitler.

Să recunoaștem totuși, dintotdeauna, sub o formă sau alta, războaiele s-au declanșat nu spontan, ele au fost pregătite din timp de persoane sau grupuri de persoane care pretinzând că se pregătesc de apărare, se pregăteau de atac. Așa  a apărut și dictonul latin  „Si Vis Pacem, Para Bellum”. Să fim serioși, dacă vrei pace, faci din tunuri pluguri, nu invers.

Să recunoaștem totuși, cel puțin de la 11 septembrie 2001, când ”am văzut cu ochii noștri” cum au fost doborâte turnurile gemene, ca să nu amintesc de alte mici filme ”demonstrative” care au apărut și apar, sau  trucuri, de  stradă ale unor magicieni de excepție, industria filmului a evoluat incredibil, vezi holograme care ai jura că sunt reale, îl vezi în clipuri hazlii pe Trump vorbind o japoneză perfectă sau pe Iohannis ținând cursuri  de fizică cuantică sau explicând teoria relativității  în fața unor săli arhipline, totul este posibil, totul este ”credibil”.  Mai nou, poți vedea și filme de calculator cu avioane care deși sunt luate drept țintă de sisteme antiaeriene sofisticare, se încăpățânează să se învârtă, fără a ataca nimic în raza de acțiune a sistemelor ucigătoare, până când ”sistemul învinge” și să crezi că un pilot nebun și-a propus el să își pună viața la bătaie pariind că va câștiga. Asta a fost prima întrebare pe care mi-am pus-o când am văzut clipul, primit pe telefon.

Să recunoaștem totuși, aproape tot ce ni se prezintă este toxic și nu e vorba doar de ceea ce se întâmplă acuma în Ucraina, ci despre cam tot ce ne prezintă televiziunile sau ce primim prin internet, plecând de la știri despre crime violuri sau cazuri de corupție, care ne umplu de venin, până la știri despre viruși despre care toți știu tot, dar nimeni nu știe cum au apărut, cine i-a fabricat, cum se înmulțesc, cum atacă, cum se transformă ei dintr-o formă în alta cu viteza luminii,  exact când tocmai apăruse un vaccin care să îi distrugă și na belea,  că trebuie să te mai înțepi odată.

Să recunoaștem totuși, că deși ni se tot spune de la un timp încoace să ne informăm ”doar de la surse oficiale, credibile”, tocmai acestea au devenit cele mai ”incredibile” pentru că nu numai că se schimbă de la o oră la alta, nu numai că un ”oficial”ne spune una și apare apoi altul care susține exact contrariul, pentru că amândoi sunt paraleli cu subiectele abordate, dar până și,  sau tocmai ”oficialii”,  urmăresc mai abitir alte scopuri decât informarea corectă a cetățeanului.

Să recunoaștem totuși,  că nu putem să avem încredere în aceste ”informații” oficiale așa cum nu putem avea nici în cele ale sfertodocților care prezintă ”cele mai corecte informații” vândute de cealaltă propagandă, pentru că   cei care ni le servesc au avut tupeul să spună după ce au fost aleși să ne reprezinte, că am fost proști că i-am crezut, că erau în campanie când au promis marea cu sarea iar ceilalți profită de neîncrederea noastră. De fapt această stare de incertitudine folosește tuturor,  mai puțin credulilor sau celor veșnic neîncrezători, prea leneși pentru a încerca să afle adevărul, prea slabi pentru a rezista valului de dezinformări, prea leneși pentru a face un efort de a înțelege sau descoperi adevărul.

Legat de acest conflict de care încerc să mă țin cât se poate de departe pentru că nu îmi mai pot permite să mă las emoționat de clipuri fabricate, să recunoaștem că suntem intoxicați din toate părțile, CĂ TOTUL ESTE UN JOC de șah în care pioni sunt cetățenii, indiferent din ce țară, căci ei sunt cei care suportă și creșterea prețurilor specifică vremurilor de război, și gloanțele și bombele și foametea și refugiații, și ura, și teama, și pierderile de vieți omenești sau materiale,  și manipulările.

Să recunoaștem totuși, ca români nu avem de ce să îi iubim pe ucrainieni, nu ca popor ci ca vecini, după toate evenimentele istorice pe care le-au tot evocat unii, mai mult sau mai puțin ”accentuat”, deci manipulator, sau pur informativ pe internet.  Dar asta nu înseamnă că românul de rând ar avea ceva diferit față de ucrainianul de rând. Deciziile care au influențat și influențează opinia colectivă au fost sunt și vor fi întotdeauna luate de cei care stau pe scaune mari, care de cele mai multe ori nu sunt nici măcar șefii statelor implicate sau ai căror cetățeni sunt ținta conflictelor, acțiunilor distructive, manipulatoare sau pur și simplu criminale. Deciziile sunt luate de alții, care stau merci bine la masă și rostesc discursuri pacificatoare, care pretind că apără popoarele sau democrația, în condițiile în care fiecare înțelege ce vrea el prin democrație, dar cuvântul sună bine peste tot.

Să recunoaștem totuși că peștele cel mic nu îl va mânca pe cel mare niciodată, nici măcar din întâmplare. Statele mici sunt jucate la loterie și constituie monedă de schimb în ceea ce privește resursele, orientarea politică, relațiile economice, prietenii și dușmanii. În funcție de evoluția ”consumului”,  a resurselor, a tehnologiei, mai au loc ”reașezări”,  încercări de mărire a sferei de influență sau pur și simplu orgolii ale celor mari care declanșează redistribuiri. Uneori și statele care altă dată erau considerate mari puteri, pierd din ”zonele” de influență pentru că au slăbit și încearcă prin toate mijloacele să se ”inflitreze” să arate că fac ceva, că contează în luarea unor decizii. Este cazul Franței dacă ne raportăm la ziua de azi.

Să recunoaștem totuși, ceea ce se întâmplă azi în Ucraina s-a mai întâmplat și altă dată în alte zone, în Albania,  Georgia, în Iugoslavia, în Siria, în Irak, în Afganistan, și totuși atunci ”opinia publică” nu s-a inflamat atâta pe seama bietelor popoare, atunci televiziunile oficiale nu ne prezentau oameni cu căței și femei cu copii în brațe plângând, ne prezentau succesele aviației ”strategice”, care  bombarda cu precizie chirurgicală ambasada Chinei, de exemplu.

Să recunoaștem totuși că așa zisa ”sursă credibilă” a devenit o sursă de evitat, atâta vreme cât ne vorbește doar despre Vila lui Putin, nu și de firmele lui Biden sau laboratoarele de arme biologice din Ucraina.

Să recunoaștem totuși că pe Putin nu l-a apucat brusc dragostea de românii din Bucovina de polonezii din Ivano-Francovsk, de unguri sau alte naționalități din teritoriile deținute împotriva istoriei și dreptului la autodeterminare de către Ucraina, nicidecum, dar bagă și el bățul prin gard să îi întărâte pe cei care au încă teritorii acordate Ucrainei tot de ei. Nu e așa că e înduioșător?  

Să recunoaștem totuși că pe americani nu îi doare nici în bască de drepturile ucrainienilor, cum nu i-a durut nici de ale  irakienilor, nici de ale afganilor pe care i-au lăsat pe mâna talibanilor odată cu elicopterele și tehnica militară. Pe ei îi interesează poziția  geostrategică și resursele Ucrainei, nu soarta ucrainienilor care uite că mor pe capete și se uită pe cer după avioanele americane cum ne uitam noi acum 70 de ani. Mai bine să nu vină.

Să recunoaștem totuși, nimeni nu se așteaptă și nici nu își dorește să vadă implicate într-un conflict deschis două super-puteri și  deși toți știu că ”micile conflicte” sunt create de marile puteri, NE FACEM CĂ NU VEDEM, NE LUĂM DUPĂ FENTĂ, plângem demonstrativ de mila bieților oameni dar nu facem nimic pentru a schimba ceva, ne plasăm interesat sau nu, convinși sau nu, sincer sau de fațadă,  de partea uneia din marile puteri cauzatoare de moarte și recunoaștem doar jumătatea de adevăr, partea  care ne convine.

Să recunoaștem totuși, suntem egoiști, egocentriști, fiecare considerăm că doar noi știm adevărulul, că ce ne place nouă e cel mai bun, că avem gusturile cele mai rafinate, că ascultăm muzica cea mai bună, că privim la tv  posturile cele mai interesante, că simpatizăm cu cel mai corect politician, că avem prietenii cei mai buni. Oare așa o fi ?

Să recunoaștem totuși, suntem lași, comozi, ne e teamă să spunem ce gândim pentru a nu fi considerați ciudați, ne pasă mai mult de ceea ce cred alții despre noi decât de ceea ce suntem cu adevărat, renunțăm la valori, la istorie, la tradiții, devenim indiferenți față de cei apropiați, familie, prieteni, spunând că ”viața merge înainte”,  ne lăsăm aburiți, cumpărați, duși de nas, dirijați nu doar de clasa politică vândută altor interese, ci și de gargara celor mari și tari din Est sau din Vest, care acum ”jde  de ani ne promiteau” fericirea iar acum ne iau libertatea. Totul are un preț, singura diferență dintre unul și altul este prețul.  

Să recunoaștem totuși că acest conflict a reușit să ne scoată din cap Covrigul. Nu mai interesează pe nimeni acuma, nici măcar pe Arafat, ce se întâmplă cu cocoașele, primim cu brațele deschise zeci de mii de ucrainieni la graniță, fără să ne pese că pot fi virusați, că nu au măști, că nu au certificat verde, că pot fi spioni ruși, viitoare conserve, că aceștia nici măcar nu vor să rămână în România, pentru că nu au la ce să vină când românii pleacă în Anglia, Germania, Italia, Spania. Cui pe cui se scoate.

Să recunoaștem că de fapt nu știm nimic, nu facem nimic, ne complacem să trăim o viață care nu ne mai aparține, renunțăm la drepturi pentru care alții au murit, nu mai avem nici măcar posibilitatea să alegem cum murim, murim uciși de boli, nepăsarea autorităților, mizeria din spitale, instalațiile degradate și ni se spune că am murit de un virus, murim luptând în războaie care nu sunt ale noastre dar ni se spune că am murit pentru a instaura democrația când de fapt am înlocuit o teroare cu alta.

Să recunoaștem totuși că ne merităm soarta căci nimic din toate astea nu s-ar întâmpla dacă nu am fi prea comozi și prea lași pentru a reacționa împotriva adevăratului dușman care vine din interior.

 

Să recunoaștem totuși…

marți, 1 martie 2022

Nașul și consilierii

 

Conform DEX, termenul Consilier are 3 înțelesuri : ” 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare.”

În data de 15.02.2022 în Minitorul Oficial a apărut Ordinul M.25 din 07.02.2022 al MApN privind organizarea și funcționarea Consiliului de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere. Pentru că textul ordinului și regulamentul de funcționare nu depășesc o pagină le voi posta aici ” pentru ca să se vadă”, vorba lui Antonescu.

”Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) pct. 38 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru aplicarea dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare,în temeiul prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ministrul apărării naționale emite prezentul ordin.

Articolul 1 Se înființează Consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, ale cărui organizare și funcționare sunt stabilite în regulamentul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2 La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.46/2019 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului consultativ al militarilor în rezervă și în retragere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 29 martie 2019.

Articolul 3 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul apărării naționale,
Vasile Dîncu

 București, 7 februarie 2022.Nr. M.25.

ANEXĂ

Articolul 1 Consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, denumit în continuare Consiliul, își desfășoară activitatea ca organ consultativ în scopul asigurării ministrului apărării naționale a consultanței de specialitate în domeniile de interes specifice militarilor în rezervă și în retragere.

Articolul 2 Consiliul funcționează la nivelul Cabinetului ministrului, pe lângă structura de consilieri ai ministrului apărării naționale, activitatea sa fiind coordonată de către un consilier desemnat de ministrul apărării naționale.

Articolul 3

  • (1)Consiliul este compus din militari trecuți în rezervă sau în retragere din Ministerul Apărării Naționale, recunoscuți pentru expertiza și experiența lor în domeniile de interes specifice.
  • (2) Consiliul este format din câte un reprezentant al asociațiilor și fundațiilor care au dobândit statutul de utilitate publică și care își desfășoară activitatea în domeniile de responsabilitate ale Ministerului Apărării Naționale și un reprezentant desemnat prin acordul celorlalte asociații și fundații care își desfășoară activitatea în domeniile de responsabilitate ale instituției militare.
  • (3) La ședințele Consiliului, din partea instituției militare participă consilierul prevăzut la art. 2, precum și reprezentanții următoarelor structuri: Departamentul pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului, Direcția generală financiar-contabilă, Direcția generală juridică, Direcția informare și relații publice și Casa de pensii sectorială.
  • (4) Participarea membrilor Consiliului la ședințe este opțională și neremunerată.(5) Consiliul își desfășoară activitatea în prezența a minimum jumătate plus unu din numărul total de membri.

Articolul 4 Asociațiile și fundațiile prevăzute la art. 3 alin. (2) transmit reprezentanții desemnați să facă parte din Consiliu anual, până la data de 31 martie, la Direcția pentru relația cu Parlamentul.

Articolul 5 Accesul la informațiile vehiculate în cadrul Consiliului se face cu respectarea prevederilor actelor normative din domeniul informațiilor clasificate.

Privind amplitudinea, numărul de articole necesare pentru a acoperi toate aspectele legate de problemele militarilor în rezervă și în retragere, pe care acest act le cuprinde nu poți trage decât o concluzie : ESTE O MARE BĂTAIE DE JOC LA ADRESA PROBLEMELOR CU CARE SE CONFRUNTĂ MILITARII LA PENSIE.

Dacă întrăm în amănunt, constatăm însă că nu este doar o bătaie de joc este o umilire, o lipsă de respect, o desconsiderare și un sictir, cum nici Olguța, sau Vasilcoiu nu au îndrăznit să încerce la adresa pensionarilor militari.

Origini

Să încep prin modul în care a fost conceput, emis și aprobat acest document.

  1. În data de 20 ianuarie,  la ”cererea expresă” a LADPM la sediul MApN are loc o întâlnire între conducerea respectivei asociații și o echipă din conducerea MApN, condusă de ministrul Dâncu. Cu această ocazie, ministrul Dâncu, care spune pe unde poate că e ”în permanență legătură cu  reprezentanții asociațiilor rezerviștilor” îl anunță pe domnul general Gropan că a luat decizia să desființeze Consiliul Consultativ înființat pe vremea lui Leș și să înființeze o comisie de mediere, fără a spune ce va media această echipă, fără a spune nimic, dar absolut nimic despre rolul scopul, componența și activitatea acestei comisii. Citez din comunicatul de a doua zi al domnului general Gropan : Domnul ministru ne-a prezentat din preocuparile domniei sale, precizand ca in locul Consiliului consultativ dansul intentioneaza infiintarea unui consiliu de mediere. Personal sustin acest demers , tinand cont de ce s-a intramplat pana acum, adica zero efecte al consiliului cu atat mai mult cu cat el devenise doar un simplu text neluat in seama de nimeni si etimologic si practic medierea fiind o actiune mai dedicata si mai practica.”  Așa au fost puse bazele acestui proiect, cu ”acordul reprezentanților rezerviștilor”.
  2. Pe data de 07.02.2022, deci la 3 săptămâni de la momentul în care ministrul Dâncu își făcea public proiectul,Ordinul de ministru era semnat. Dacă Ciucă ar fi semnat la fel de repede OUG privind modificarea L223 în noiembrie 2019, așa cum fusese agreată cu Forumul, acuma defilam. Dar cum doar iarba rea nu piere și mai și năpădește culturile, uite că acea OUG a rămas la faza de discuții iar proiectul lui Dîncu a crescut mare.
  3. De la data de 20.01, până la emiterea ordinului, proiectul nu a făcut cunoștință cu nimeni altcineva din afara grupului de ”consilieri și specialiști” ai MApN, nu a fost în transparență decizională, nu a fost împărtășit nimănui.
  4. Pe data de 15.02.2022, apare în MO nr. 149, PENTRU PRIMA OARĂ ADUS LA CUNOȘTINȚA CELOR INTERESAȚI CU ADEVĂRAT ȘI MĂ REFER LA REZERVIȘTI, acest document.

Un consiliu fără obiectul muncii

Așa cum a apărut acest document este o sfidare la adresa rezerviștilor, pentru că :

  • Nu a fost consultat și  nici măcar informat niciun lider de asociație cu privire la conținutul acestui consiliu, care va ”media” nu se știe ce sau  în folosul  cui;  
  • Acest consiliu de mediere înlocuiește și desființează un alt consiliu care măcar ca denumire, ”consultativ” putea fi consultat la apariția unor legi, proiecte, inițiative, și prin care se putea face auzită opinia reprezentanților rezerviștilor, a celor care aveau ceva de spus, nu doar a celor pe care vrea ministrul să îi audă.  

Așa cum a fost întocmit, acest document este o aberație, pentru că :

  • Ordinul nu prevede care este cu adevărat rolul acestui Consiliu de mediere, știut fiind că  ” Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare alternativă a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane, care are o pregătire specială în domeniu, numită mediator.” A declarat domnul Dîncu război rezerviștilor și a decis să medieze conflictul? Se pare că da;
  • Fiind vorba de MEDIERE, această activitate trebuie să se desfățoare în conformitate cu Legea 192/2006, numită LEGE privind medierea și organizarea profesiei de mediator;  
  • Legea 192, prevede la art 17 (1) :”În vederea organizării activității de mediere se înființează Consiliul de mediere, organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul București.(2) Consiliul de mediere se organizează și funcționează potrivit prevederilor prezentei legi, ale regulamentului său de organizare și funcționare și ale Statutului profesiei de mediator.Deci există un Consiliu de mediere stabilit prin lege, un altul nu mai poate exista. Se substituie cumva acest consiliu al domnului profesor Dîncu, celui numit prin legea Medierii? A uitat să abroge legea 192 așa cum a abrogat și defunctul ordin M-46/2019???
  • Secțiunea a 2-a a legii 192  ne arată ce trebuia să scrie domnul ministru în ordin, și anume : cum se numesc, cum se revocă, cum se schimbă membrii consiliului, când, de ce, de către cine  și de câte ori se întrunește consiliul, cu ce scop, cum este organizat, cine îl prezidează, cum se aleg organele de conducere, care sunt acestea, sediul, durata șesințelor, ce anume emite, hotărâri, decizii, analize, propuneri, cum pot fi adoptate, contestate, anulate, ce atribuții are, cum se finanțează și de unde, și tot ce mai este nevoie pentru organizarea și FUNCȚIONAREA ACESTUIA.
  • Nu se prevede cine și între cine mediază, pentru că Legea 192 prevede la art 1(1): ” Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.” Că vrea domnul Dîncu sau nu, dacă e vorba de mediere, trebuiesc aplicare principiile medierii și de către cei specializați în această profesie. În cazul consiliului înființat de domnul Dîncu, am vrea să știm care sunt părțile în conflict și care este terța persoană ? Unde e neutralitatea imparțialitatea dar mai ales UNDE ESTE LIBERUL CONSIMȚĂMÂNT AL PĂRȚILOR, ATÂTA VREME CÂT DOMNUL MINISTRU A DISPUS PRIN ORDIN PROPRIU FĂRĂ A SE CONSULTA CU NIMENI, CINE VA FACE PARTE DIN ACEST CONSILIU IAR CONDUCEREA ACESTUIA ESTE DATĂ UNEIA DIN PĂRȚI?
  • Nu se respectă nici măcar prevederile art 2 din legea 192, care spune că ”(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.”  Despre ce încredere mai poate fi vorba când de 10 ani ministerul a emis și concurat la apariția unor prevederi care au lovit în interesele pensionarilor militari ? Despre ce încredere mai poate fi vorba când prezentul ordin anulează un CONSILIU CONSULTATIV care deși înființat tot prin ordin de ministru, a fost avortat ?
  • Din chiar preambulul ordinului suntem trimiși la prevederi de lege care nu au nicio legătură cu activitatea presupusă a se adresa Consiliului. Bunăoară se face trimitere la un  articol în baza căruia se înființează consiliul, anume la art 51 din Legea 346/2006. Iată ce găsim la respectivul articol: ”În cadrul Ministerului Apărării Naționale se pot constitui colegii, consilii, comitete sau comisii profesionale. Organizarea și funcționarea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale sau dispoziție a șefului Statului Major al Apărării, pentru cele care se constituie la categoriile de forțe și comandamente.” Ori eu sunt prost ori altcineva, dar acest articol se referă la structurile din interiorul MApN pentru că se spune ”în interiorul MApN sau la categorii de forțe și comandamente”.  Chiar dacă din consiliu fac parte și activi, că așa vrea domnul ministru, să controleze tot, sunt totuși și militari în rezervă și mai ales retragere, care nu mai pot fi dirijați/ comandați pentru că nu mai fac parte din structurile MApN. Sau liderii asociațiilor cu statut de utilitate publică sunt  prin definiție/alegere dirijabili ? Spuneți tare, să știm și noi.  Domnule ministru, ce ați semnat? V-au păcălit și pe dumneavoastră?
  • În afară de măreața sarcină de a-l sfătui pe ministru, acești sfetnici de taină, mai au și alte atribuțiuni, îndatoriri, obligații, ceva inițiative, pot veni cu propuneri, informări, doleanțe, solicitări, sau vin doar dacă și când sunt chemați la ordin? Acest aspect era musai de menționat, nu de alta dar să știe și cei pe care îi reprezintă, de ce îi trimit acolo.
  • Și bomboana pe colivă o constituie maltratarea limbii române. Iată ce scrie la articolul 1 al Ordinului: ” Se înființează Consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, ale cărui organizare și funcționare…” . Domnule ministru Vasile Dîncu, domnilor juriști, domnilor consilieri din MApN și toți cei care ați concurat la apariția acestei fițuici, VĂ ROG SĂ MAI DAȚI PE LA ȘCOALĂ, MĂCAR SĂ VĂ LUAȚI COPII, NU VĂ MAI TRIMITEȚI ȘOFERII, poate așa auziți pe cineva vorbind despre ARTICOLUL POSESIV GENITIVAL care se acordă cu cu substantivul regent nu cu genitivul care îl urmează. Deci se spune ” consiliul de mediere al personalului militar în rezervă și în retragere, a cărui organizare și funcționare…” nu cum ați scris dumneavoastră. Nici un ordin de 5 articole nu suntem în stare să facem corect ?

Ordinul la puricat

Și acuma ceva mai concret și mai direct. Decizia domnului ministru (sau cine o fi întocmit ordinul pe care domnia sa l-a semnat ca primarul, după cum am dovedit), de a include în consiliu doar reprezentanți ai asociațiilor de utilitate publică, adică acelea care au stat în banca lor, nu s-au pus de-a curmezișul, îl au pe ministru președinte de onoare primesc bani și mașină cu șofer, are ca scop garantarea  poziției ghiocel  în cadrul ”procesului de mediere”. Este adevărat că ar putea fi și excepții uneori, dar oricum dacă avem în vedere că la lucrările consiliului ”participă” 6 șefi de direcții plus un consilier al ministrului, ghiocelul  este asigurat în cadrul ședințelor.  Păcat că a plecat doamna Paula.

Intrând mai profund în minunea emisă de domnul ministru, constatăm în primul rând că Ordinul, care se vrea REGULAMENT DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE are 5 articole mari și late. Doamne ce efort intelectual imens a fost depus pentru scoaterea acestei fițuici.

Articolul 1 ne spune că de fapt ”consiliul de mediere” are rol consultativ. Păi atunci de ce a fost omorât M-46/2019 că ăla chiar se numea ”consultativ”, adică bătea harta cu țăranul. Poate tocmai de aia. Tot aici ni se spune că acesta funcționează pentru a oferi ministrului consultanță de specialitate, deci pentru a-l ajuta pe domnul ministru, nu pe rezerviști. Acești consilieri, consultanți au rolul de a-l ajuta pe domnul ministru nu de a-l informa cu privire la problemele rezerviștilor. Acuma pricepeți de ce a fost desființat primul consiliu?

Articolul 2 ne spune că acest Consiliu funcționaează la nivelul Cabinetului ministrului și va fi ”coordonat” de un consilier desemnat de domnul ministru. Mai e nevoie să întrebăm  cine și cum va dirija ”lucările”?

Articolul 3 ne face praf. Aici aflăm că pretinsul consiliu  este compus din militari rezerviști ”recunoscuți pentru expertiza și experiența  lor în domeniile specifice”. Recunoscuți de cine ? De cei care și-au bătut joc de pensiile militarilor  în ultimii 7 ani?  Dar, deși compus din experți, consiliul va fi ”format” din câte un reprezentant al asociațiilor și fundațiilor care au dobândit statutul de utilitate publică. Apropo, de ce un” reprezentant al asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică”, și nu ”ai asociațiilor și fundațiilor”? Fiți consecvenți domnilor ! Cine ne poate spune diferența dintre ” compus din”  și ”format din”?

Apoi, să ne fie cu iertare, dar MApN iară promovează și asigură învrăjbirea rezerviștilor, pentru că aproximativ 10 asociații vor avea câte un ghiocel înconsiliu, iar celelalte 100, care poate nu vor ajunge niciodată să fie ”recunoscute” de utilitate publică pentru că nu au făcut sluj, desemnează UN SINGUR ghimpe. Deci nu numai că prin ordin de ministru se face o selectie subiectivă, ”parțial imparțială” dar se mai și dă un nou motiv de dihonie între cele rămase, care se vor sfâșia pentru un loc ”la masa bogaților”. Haide măi Vasi, dă-o dracu de treabă, numește-l matale și pe ăla,  că oricum nu mai contează un par la un car de oale. Fii uman, nu-i lăsa să se bată pe un os fără carne pe el.

Articolul 4 ne anunță că participarea la lucrări este opțională și neremunerată, asta ca să știe băieții să nu se înghesuie la ședințe din care nu vor câștiga nimic decât eventual înjurături că au girat prin prezența lor cine știe ce ”vrăjitorie” marca…. se știu ei cine. Deci prin ordin al ministrului,  așa cum era de așteptat, activitatea e opțională și nu se putea un mesaj mai clar privind importanța pe care domnul ministru o dă acestui consiliu, ”să fie acolo, ca să nu ziceți că nu v-am băgat în seamă, dar aș aprecia dacă ați sta acasă”.

Articolul 5 ne lămurește și cum va fi cu transparența decizională, sau consultativă. Activitățile consiliului vor sta sub incidența legii privind protecția informațiilor, deci dacă consilierul coordonator va declara ședința secretă, rezerviștii vor afla ce s-a vorbit, după 50 de ani, adică la actualizarea pensiilor.

Mai e cineva care nu vede în acest ordin o bătaie de joc?

Întrebare pentru domnul ministru Dîncu : Domnule ministru, dacă prezența este facultativă, iar dumneavoastră aveți nevoie urgentă  de expertiza consilierilor iar ei nu vin, ce faceți? Aveți 5 variante ajutătoare :

-Luați o decizie ca aceasta privind înființarea unui consiliu de mediere care nu are nicio treabă cu medierea;

– Amânați ședința și luarea unei decizii până vin toți, sau e suficient jumătate plus 1;

– Îi demiteți ;

– Desființați consiliul și formați altul, că doar aveți experiență;

– Sunați un prieten.

Întrebare pentru liderii de asociații : CE VEȚI FACE ? Întrebări ajutătoare:

  • Veți accepta bătaia de joc?
  • Veți boicota lucrările?
  • Veți solicita anularea  fițuicii și emiterea unui ordin pentru formarea unei structuri serioase și viabile?
  • Vă veți face că nu ați mâncat usturoi ?
  • Veți face ce a făcut tata?
https://legislatie.just.ro/Public/RezultateCautare?sectiuneact=57
https://www.stiripesurse.ro/elicopter-american_2243630.html?fbclid=IwAR0b65OCXxlcnMRW0dgTQEqgDqi3sFJtCw08MePalMqrfCmk2Yvy9CNcLac
https://www.facebook.com/Federatia-Militarilor-din-Romania-1754846718125616/
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/205210
https://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-79%20-2020-(224973)-(2).html

Nașul și consilierii