vineri, 25 iulie 2014

Crin, sondajele și candidaturile


candidatii
În politică, nimic nu se uită, nimic nu se iartă totul de răzbună
Antonescu ăsta e făcut să fie looser. Cine vrea să îl păcălească îl păcălește. După  ce s-a fript cu Ponta acuma i-a tras-o și Iohannis. Adevărul  e că are și moacă de credul, că de stofă, ce să mai spun. L-a băgat pe Iohannis în partid și l-a făcut al doilea om, mâna lui dreaptă,împotriva statutului, numai ca să ii salte imaginea . Ei bine, Iohannis i-a săltat și imaginea în fața lui Markel, dar și  partidul și acuma și candidatura la Cotroceni. Acuma când realizează ce prostie a făcut și vede ca blândul Klauss i-a tras clapa, face pe dizidentul, vrea revoltă în partid. Acuma simte și el ce simțea Ghișe  când el se ascundea prin Austria. În politica nimic nu se uita, nimic nu se iartă, totul se răzbună.
Cine seamănă vânt, culege furtună
Aud că domnul Crin cere un vot politic vrea ca partidul să stabilească cine este prezidențiabilul, și nu sondajele de opinie: “Desemnarea unui candidat e o decizie politică. Probabil se va spune “avem sondajele, deci îl propun pe Iohannis că are mai mult”. Trebuie să fie un vot. Această decizie trebuie asumată, e o decizie politică. Vreau ca decizia PNL să fie luata de cei mandataţi. Vreau ca fiecare să ia această hotărâre. Sunt şi unii care spun să nu mai votăm că ne-ar împărţi. Asta e democraţia! Această decizie trebuie asumată clar de delegaţia permanentă” Fără îndoială are dreptate dar asta trebuia spusă atunci când au stabilit ca viitorul candidat să fie desemnat în urma sondajului de opinie. Atunci trebuia clarificat( ficat ficat ficat) că ar fi bine să se facă un sondaj, apoi partidul să voteze. Acum, cererea lui seamănă a ceea ce este, o încercare de reintrare în cursă împotriva valului. Nu știu cine va face sondajul, pe ce eșantion va fi realizat, ceea ce știu este că va fi așa cum va vrea cel care îl comandă. Sondajele de genul acesta în România nu sunt altceva decât unelte de manipulare a opiniei publice. Vrei să scoți un tembel președinte? Comandă niște sondaje cu câteva luni înainte și scoate-l favorit. După ce ai prezentat publicului câteva sondaje în care tembelul este favorit, țugulanul, ușor de prostit și dus cu preșul ceva gen Antonescu, va începe să creadă că așa e și nu se va mai mira când la alegeri, care vor fi mânărite, că altfel nu se poate, tembelul va ieși președinte. Sistemul este patentat, omologat probat, dă rezultate peste așteptări. Antonescu știe și el asta, a comandat atâtea sondaje pe timpul USL că nu le mai știe numărul și știe și el cum stă treaba. Tocmai de aia, acum nu mai vrea sondaje, vrea vot politic sperând că mai are oarece trecere în fața liberalilor. Păi domnule Crin , după ce i-ai trădat și ai adus în partid un neamț numai ca să îți faci tu imagine la Berlin, crezi că te mai vrea cineva acum numai pentru că tu ești Crin? Cine să te voteze Ghișe, cel pe care l-ai trădat de atâtea ori? Cine seamănă vânt, culege furtună.
Cum îți așterni, așa dormi
Și domnul Ponta a comandat recent un sondaj prin care el cu Isărescu ar face tandemul de aur. A auzit cineva pe Isărescu că ar vrea să fie premier? Nuuuuuuuuuu, dar uite așa se bagă în mintea pinguinilor ideea că ar fi minunat să avem acest cuplu la conducerea țării și să voteze pe Ponta, oriunde ar vrea el. Lumea  bună spune că Marți, 22.07.2014, domnul Ponta își va anunța oficial candidatura la președinție, la Craiova, la sala Polivalentă. Deci până la urmă nu a găsit nici un candidat pe care să îl pună la Cotroceni, care să îi fie 100% fidel și să fie sigur că orice s-ar întâmpla el va rămâne premier. Tristă concluzie, micul Titulescu nu se poate baza pe nici un coleg de partid să îl pună președinte ca să poată jongla el cu bugetul, așa că va candida el, pierzând și partidul și bugetul, dacă ajunge președinte. Și mai trist este că va păți exact ce a pățit și Băsescu cu PSD-ul pentru că asta merită, s-a comportat exact ca și colegul de coabitare. Cert este că nici un coleg de partid nu este suficient loial dar nici de popular ca să îl propună pentru Cotroceni. Cei care îl înconjoară l-au lucrat la sondaje ca să îl facă să creadă că el e singurul care poate câștiga alegerile, numai să îl facă să candideze. Lucrătură a la PSD.  Așa că domnul Ponta a trecut și el la comandat de sondaje în care apare în tandem  cu Isărescu, care este ca UDMR-UL, ADICĂ ESTE SINGURUL OM CARE A RĂMAS MEREU LA PUTERE DIN 89 ÎNCOACE, indiferent ce partid a fost la putere, pentru că este omul masonilor, care ne conduc de la Cuza încoace și nu numai pe noi. Isărescu este omul marii puteri financiare mondiale, și i s-a dat pe mână ceea ce îi interesa cel mai mult, Banca Națională a României adevărata putere a țării. Fără putere financiară, o țară nu are nici economie, nici armată, nici putere politică. Este adevărat, este o putere artificială, creată pentru a manipula și subjuga dar la ora asta cine mai are puterea să renunțe la ea și să pună preț pe adevăratele valori când toată lumea se învârte în jurul banului?  De ce îl scoate Ponta pe Isărescu în față? Din două motive: în primul rând pentru a arăta lumii ”bune” că el îl apreciază pe alesul lor și că deci le respectă valorile și principiile și în al doilea rând pentru că în marea masă de pinguini, Isărescu este un om bun, blând care nu a fost implicat în scandaluri politice,e tipul  despre care peizanul nu știe mare lucru, decât că e un om liniștit, care și-a făcut treaba acolo că uite, nu am murit și leul nostru trăiește încă. Fals, dar asta știe asta i s-a spus românului care nu știe ce inginerii a făcut domnul Isărescu și nici în favoarea cui, care nu știe că Isărescu s-a dat lovit în privința datoriei Germaniei și multe altele care nu fac obiectul acestui articol. Oricum, nu va fi premier, pentru că nu vrea, ar putea candida la prezidențiale, este dorit acolo, dar nu știu dacă a acceptat. Deocamdată Ponta se folosește de numele lui pentru a câștiga capital politic. Știe că PSD-ul nu are șanse singur nici chiar cu PC-ul, UNPR-ul și PP-DD. Știe că nu poate avea încredere în nimeni din cei care îl înconjoară, de aceea a tot amânat deciziile și a căutat variante. Singurul om pe care se poate baza e el însuși, dar nu e sigur nici de el, fără tata socru este frunză în vânt.
Ce-și face omul cu mâna lui, nici Dracul nu desface
Să revenim la Crin. Încercarea lui este inutilă, va fi măturat de bulgărele cu care s-a jucat când era mare, acum e mic și avalanșa s-a pornit. Nu va fi niciodată președinte pentru că toată lumea l-a citit, este un looser un om fără vână,  un vânător de poziții, care de bine pe sticlă și atâta tot. A avut ocazia să fie președinte, a avut sceptrul în mână, dar a dat cu piciorul, s-a speriat, a fugit la Viena când trebuia să fie în parlament și să ia o decizie, a pus bază în promisiunile lui Ponta și a acceptat jocul acestuia, un joc murdar, trădător, acuma nu se mai poate ridica e prea subțire, nu mai poate aburi pe nimeni. Ce își face omul cu mâna lui, nici dracu nu desface.
Crin, sondajele și candidaturile

luni, 21 iulie 2014

CAS-ul și liceul


CAS-ul si licerul
Mare tam-tam mare cu legea asta a reducerii CAS pe care guvernul de stânga al domnului Ponta a introdus-o prin ministrul de dreapta Petrescu.
Eu când am auzit prima oară despre acest proiect, pe vremea când la guvernare se afla și PNL-ul lui Antonescu, m-am scărpinat în cap precum Sucă. Nu înțelegeam cum vine asta, guvernul se plângea că nu are bani la buget, erau masacrate lunar listele medicamentelor compensate din lipsă de fonduri, se introdusese coplata în sistemul de sănătate, adică era nevoie de alți bani pentru că fondurile existente nu ajungeau, dar guvernanții voiau să scadă contribuția la asigurările de sănătate. Și asta în condițiile în care iată s-a descoperit că pe acolo s-au făcut afaceri și deturnări imense de fonduri prin prezenți și foști slujbași ai Casei de Sănătate. Ce să mai crezi? Cum vine asta, nu avem fonduri suficiente, inventăm noi taxe pentru cetățeni prin care să își plătească spitalizarea, scădem plafonul compensatelor, dar micșorăm CAS-ul cu 5%/ Sucăăăăăăăăăăăăăăăă, unde ești muică, vino să mă lămurești că mie îmi pleznește mintea.
Mă gândeam totuși bucuros că e un câștig pentru cei sănătoși care nu au deocamdată nevoie de spitalizări, medicamente și care efectiv vor simți că plătesc mai puțin deci le vor rămâne mai mulți bani de coșniță, dar mi-am revenit repede din visare, în primul rând pentru că raportul om sănătos om bolnav este în favoarea celui bolnav și în al doilea rând pentru că măsura se aplică doar angajatorilor, nu și celor care își plătesc singuri asigurările, deci nu și pensionarilor.
Mă întrebam totuși cine câștigă de aici pentru că guvernul sigur va pierde, micșorând sfera de impozitare. Să fie oare bugetul țării atât de mare încât să nu resimtă această sumă de 5 miliarde?Din câte știam eu nici nu se punea problema, dimpotrivă, guvernul abia se chinuie să plătească pensiile.
Bine, atunci care e sfârâiala cu legea asta atât antipopulară cât și anti-bugetară, de ce vrea Ponta să o aplice, chiar peste recomandările FMI? De ce nu s-a opus el recomandărilor FMI când s-a pus problema pensiilor de serviciu? De ce acum de ce cu orice risc, de ce neapărat acum?
Mulțumesc domnului președinte că a dat pe post discuția cu reprezentanții guvernului pe problema acestei legi că așa am înțeles și eu cui folosește. Am înțeles de la o absolventă de Harward că este vorba de o măsură de dreapta, că măsura scăderii aportului firmelor la fondul de sănătate este de natură să îi încurajeze pe angajatori să nu mai folosească munca la negru și prin economiile astfel făcute să angajeze alți oameni, deci să crească forța de muncă și în felul acesta guvernul câștigă, pentru că va crește astfel raportul dintre activi și pensionari în favoarea primei categorii. Asta a spus doamna Petrescu, nu știu dacă e din Târgoviște sau nu, dar m-a luminat. Deci el, guvernul, urmărește ca prin această măsură să îi determine pe patroni să facă noi angajări și astfel se evită evaziunea fiscală, pentru că –spunea doamna Harward- creșterea CAS ar duce la creșterea evaziunii pentru că patronii au o limită peste care nu pot trece și dacă se trece de ea, ei ne evazionează. Păi dacă asta este logica și singura măsură pe care o poate lua guvernul pentru a slăbi evaziunea, de ce nu dă o lege prin care să scadă de exemplu infracționalitatea, aducând mai multe profesioniste pe trasee, pentru ca violatorii, să aibă material suficient. Având material suficient pe stradă, nu s-ar mai da la femei nevinovate și s-ar și sătura, le-ar scădea libidoul și ar obosi, micșorând astfel numărul de violuri. Și principiul se poate aplica peste tot pe aceeași logică. Pe de altă parte dacă asta este singura metodă prin care guvernul Ponta știe să lupte împotriva evaziunii, dând bani mai mulți evazioniștilor, nu pot să nu mă întreb câți bani a primit inițiatorul acestei legi de la evazioniști? SAU CÂȚI VA PRIMI?
Să facem un calcul să vedem câți bani câștigă un patron de firmă privată de pe urma acestei legi? Hai că nu doare. Deci un patron cu 10 angajați care au un salariu de să zicem 10 milioane , ar câștiga 5 milioane lunar. Ce poate face el cu aceste 5 milioane? Poate angaja pe altcineva? Nu, că nu îi dă voie legea. Atunci ce face cu banii,îi investește? În ce? În birotică ? Păi nu, că ar depăși necesarul . Atunci ce face? Îi dă copilului să aibă bani de o cafea și un burger. Deci dacă la 10 angajați câștigul firmei este de 5 milioane, la o firma serioasă, de 500 de angajați – dacă mai avem așa ceva- economia ar fi de 250 de milioane, adică o nimica toată pentru cifra de afaceri a firmei, dar numai buni pentru un concediu prin Brazilia sau Madagascar. Deci cine câștigă de aici, statul? Nu ci doar micul sau marele patron, copilul, nevasta sau amanta acestuia. Le ei să se fi gândit domnul Ponta când a inițiat legea? Bineînțeles că nu.
Dar doamna Petrescu, la cine s-a gândit? Dânsa nu s-a gândit la nimeni pentru că habar nu are ce înseamnă viața politică sau economică în România, domnia sa a studiat la Harward în timpul ăsta. Cazul doamnei ministru mi-a amintit un banc de pe vremea lui Ceașcă.
Un tip un muncitor conștiincios care făcea liceul la seral, trece într-o seară pe lângă o crâșmă și își vede colegii de strung la una mică. Invidios că el face școala și ei stau la băut se gândește să le dea o lecție, așa că întră în crâșmă se duce la ei la masă scoate cartea de economie politică o deschide și arătându-le poza lui Marx îi întreabă cine e ăla. Ei spun că nu știu iar el triumfător le spune: ” e Marx, întemeietorul materialismului dialectic, dar voi nu aveți de unde să știți că voi stați în crâșmă, nu faceți liceul la seral ca mine”. A doua zi aceeași situație, omul intră iar peste ei, le arată poza lui Lenin, același răspuns și de o parte și de alta. Pleacă, amicii deja încep să se simtă jenați, se uita lumea la ei unul din ei spune că gata, el nu mai vine la crâșmă că vine iar ăla cu liceul și îl face de râs. Dar un altul îi spune să mai stea o seară, că o rezolvă el. A treia seară iar vine liceanul, îi vede, intră în crâșmă dar până să scoată cartea unul din ei îi arată o fotografie cu un tip și îl întreabă dacă știe cine e ăla. Se uită omul și înciudat spune că nu. Cel cu fotografia îi spune: ”Bă ăsta e ăla care se culcă cu nevastă-ta, dar tu nu ai de unde să știi că tu faci liceul la seral în timpul ăsta”. Cam așa este și cu doamna ministru, nu prea are de unde să știe unde se duc banii ăia de la CAS, că ea a făcut Harwardul în timpul ăsta.
Morala: poți avea Școala Școlilor, degeaba o ai dacă nu trăiești cu picioarele pe pământ, că vine câte un bețivan și îți arată că ai învățat carte de pomană.
Acum că m-a lămurit doamna Petrescu ce se întâmplă cu banii ăștia să vedem totuși de ce ține domnul Ponta care nu a făcut liceul la seral și nici studiile la Harward, el a făcut doar doctoratul prin copy-paste, deci românește, să dea acești bai patronilor, dacă bugetul statului pierde și el habar nu are cum o să recupereze banii? Nu trebuie să faci Harwardul nici să îți dai sau iei doctoratul ca să știi că în România oamenii de afaceri sunt politicienii,membrii mai mari sau mai mici de partid, rudele lor și mafioții gen Bercea, Căpățână, președinții de Consilii județene sau locale, primarii, etc. Păi dacă ei sunt cei care vor primi cele 5 milioane prin această lege și tot ei sunt cei care sponsorizează partidele la alegeri, ghici ghicitoarea mea unde se vor duce banii ăștia? Ce spuneți doamna Petrescu, v-ați prins, sau să vă mai pun o întrebare ajutătoare? Apropo doamna Petrescu, dacă a ajuns și madam EBA analfabeta prezidențială să vă ia la mișto, atunci e cazul să faceți ceva, nu știu ce, dar în ritmul ăsta mâine o să vă ia și Becali la mișto ca să nu mai spun de Marean, care orișicât mai are spirit.
PS Aud că domnul Băsescu a promis că dacă se face el rău, dă pe goarnă toate întâlnirile cu domnul Ponta, că oricum nu îl oprește nimeni. Mi se pare mie sau asta sună a șantaj, că din câte știu eu, așa a spus și Izaura fratelui Mircea. Ce spune Parchetul se sesizează? Păi cam așa ar trebui că uite domnul Băsescu a amenințat pe domnul Ponta că scoate înregistrările. Sau le scoate doar dacă mai apar și cele ale Izaurei? Domnul Băsescu, domnul Băsescu, vă rog eu, scoateți măcar înregistrarea aia de la semnarea actului de coabitare, că vreau să văd și eu cum doarme domnul Antonescu, vă rog eu!
CAS-ul și liceul

Habarniști de școală nouă


habarnistii
Pe timpul lui Ceaușescu era un singur partid, o singura școala politică, o singura direcție. Tot atunci, la conducerea ministerelor, a școlilor, a întreprinderilor, instituțiilor, erau numiți oameni competenți,chiar dacă supravegheați, dublați, triplați de secretarii de partid și securiști, e adevărat mai toți membri de partid, dar competenți. Secretarii de partid se ”alegeau” la început indiferent de studii, doar pe baza dosarului de cadre, dar și asta până s-a inventat școala de partid pe care o absolveau cei aleși, ca să aibă și ei studii așa cum acum se dau examene de bacalaureat pentru toate categoriile de proști, ca să aibă toți tâmpiții diplomă să nu mai întrebe nimeni ”dar de ce alu cutare are diplomă de dottore și eu nu?” Acum fosta Ștefan Gheorghiu se numește SNSPA, nu mai poartă numele înaintașului doar niște inițiale care se vor mai intelectuale, dar scoate tot oameni aleși.
După căderea regimului comunist, toți șefii și directorii, miniștrii, secretarii de partid, profesorii de științe politice, securiștii, au intrat în noile partide, noile structuri, au fost rotiți la conducerea fostelor instituții, au ajutat la devalizarea, demolarea și desființarea lor, numite strategic privatizare, dar ei au rămas la conducere sau în conducere. Foștii secretari de partid,securiști, informatori, delatori, bișnițari, au ajuns investitori, oameni de afaceri, moguli de presă, președinți de stat sau de partide, ”oameni de bine”, oameni de succes. Din patru în patru ani se mușcă, să împing, se faultează, dar după ce trec alegerile apele se liniștesc, conlucrează, coabitează, colaborează, pentru că au aceeași școală. Copii șefilor noștri, devin șefii copiilor noștri. Iliescu nu a plecat, e un monstru sacru al unei epoci care încă ne luminează viitorul, el s-a transformat în Ponta. Băsescu nu a plecat nici el, este încă la putere și speră să mai rămână prin copii crescuți și promovați de el, foști lideri UASCR de succes, sau parașutiști. Se spune că după celebra răsturnare de la 23 August 1944, văzând cine ia locul fostei conduceri, cineva spunea la urechea lui Petru Groza : ”La noi numai curul se schimbă, limbile rămân aceleași” Obiceiul și principiul s-au păstrat și după cealaltă ”mare revoluție”, din 1989, schimbarea a fost de formă, nu de fond pentru că era păcat să se piardă un obicei dus la perfecțiune de-a lungul timpurilor. Repet însă, pe funcții de conducere, acolo unde se cereau eficiență, rezultate concrete, erau totuși numiți oameni nu doar școliți ci și competenți. Întrebare: dacă foștii comuniști și directori, economiști de succes au rămas la butoane și cei care ne conduc acum au aceeași școală, cum de sunt numiți pe funcții de conducere cei mai mari habarniști?
Ce caută domnișoara Petrescu la finanțe, ca ministru în cel mai important minister al țării, dacă atunci când este întrebată o chestiune tehnică, ea se uită speriată la Ponta și dă din umeri declarând că ”vom trimite, vom face”, când ceea ce i se cerea ar fi trebuit să știe pe dinafară? Pe ce criterii sunt numiți miniștrii? E adevărat și pe vremea lui Ceașcă exista câte un Bobu, Dincă, o Lia Ciobanu, dar pe funcțiile cheie măcar, aveam un Ștefan Andrei, un Verdeț, un Mănescu, și ei dedicați partidului, dar își cunoșteau meseria. Se pare că în guvernul Ponta principala calitate a miniștrilor este să nu iasă din cuvântul primului ministru, sau ca să fim tradiționaliști, să posede obiceiul de a pupa fundul divin. Halal guvernare.
Întâlnirea de la Cotroceni dintre Băsescu și Ponta însoțit de o domnișoară care nu deschidea gura fără să se uite la domnul prim, a fost memorabilă,  demnă de operele lui Nenea Iancu. Privirile domnișoarei Petrescu aveau două semnificații: în primul rând de a cere dreptul să vorbească dar și de a spune : ”vedeți, v-am spus eu, trebuia să facem aia sau să venim cu aia”, sau ”șefu, ce facem, ce îi spun acum?”. Trecând peste ironia lui Băsescu, pe care doamna sau domnișoara ministru o merita din plin cu sau fără vina ei ei, pentru că s-a dus la întâlnire nepregătită nici măcar politic, nu numai economic, sau măcar a acceptat să fie pusă în această postură din dorința de a își păstra un post primit cadou, întâlnirea a fost o nouă bătaie de joc la adresa românilor care cu fiecare zi se conving că au în fruntea țării doi circari nu numai lipsiți de respect față de cetățean, ci și impostori și incompetenți. Meciul dintre cei doi mi-a amintit de meciul dintre MRU și Gâdea, în care MRU, fără a fi un tip care să strălucească, dimpotrivă, personal mi-a făcut impresia unui șablonist lipsit total de pregătire și orientare, l-a făcut praf pe Gâdea, culmea, la el acasă, pentru că Gâdea s-a prezentat nepregătit, considerând că e suficient să se uite peste ochelari la MRU și să pună o întrebare, ca acesta să transpire. Săracul Gâdea, lipsit total de imaginație și darul improvizației, a crezut că situația în care se afla MRU și lipsa de popularitate vor fi suficiente ca el marele antenist să triumfe și a venit cu lecția neînvățată. De data asta, Ponta s-a prezentat nepregătit, ba mai mult, și-a acordat un timp foarte puțin acestei activități, fiind presat de ceremonia de la ambasada Franței și a contat pe faptul că discuția va rămâne între ei iar Băsescu nu va avea timp nici să respire. El spera că totul va și ca și până acum, el va minți ceva, Băsescu altceva și va fi meci nul, dar Băsescu, probabil învățat sau avertizat de fratele Mircea, a jucat rolul lui Băsel și a înregistrat discuția punând-o la dispoziția publicului, pentru că prestația delegației guvernului a fost sub orice critică. Moaca lui Ponta când a fost întrebat de MTO nu arăta surpriza sau neînțelegerea termenului, ci surpriza, sunt convins, că el nu luase în calcul acest aspect și efectiv nu știa ce să răspundă. Răspunsul domnului Ponta nu a fost : ”mă scuzați, nu am înțeles la ca vă refereați”, răspunsul lui a fost după o clipă de gândire: ”o să lucrăm la toate”. Domnul Ponta poate să spună ce vrea de engleza lui Băsescu și pe bună dreptate, dar aici nu a fost vorba de engleza lui Băsescu ci de habarnismul lui Ponta.
Este clar că am avut în față un joc politic. Băsescu dacă ar fi vrut să fie lămurit cerea datele înainte de întâlnire și acum doar discuta pe marginea lor. La rândul, lui Ponta dacă voia să lămurească ceva, venea cu toate datele pregătite, dacă le avea, și îi rupea gura lui Băsescu. Nici unul din ei nu a vrut însă să lămurească ceva, amândoi au vrut să îl pună pe celălalt într-o situație jenantă. Doamna Petrescu a fost prinsă la mijloc iar eu dacă aș fi în locul ei mi-aș da demisia, nu pentru ironia lui Băsescu ci pentru situația în care a pus-o Ponta, pentru că este clar, doamna ministru o fi titrată economicește dar a fost zdrobită într-un joc politic în care Ponta a folosit-o ca scut și paratrăznet, nu a pregătit-o nici nu a lăsat-o să aducă argumente, se vedea pe ea crisparea și teama de a nu spune ceva care să îl supere pe domnul Ponta. Ponta a sacrificat-o, ea este singura care a ieșit pe locul doi, singura care nu se poate apăra, căci nu o întreabă nimeni și chiar dacă o întreabă nu poate spune nimic fără să fie demisă, ea este singura care nu poate aduce argumente de nici o natură nu poate contraataca cum fac acum Ponta și Băsescu și toate oalele se sparg în capul ei.
De pierdut nu pierde nici Băsescu, nici Ponta, nici chiar doamna Petrescu, chiar dacă și-a șifonat imaginea destul de urâțel, de pierdut pierde țara asta pusă la dispoziția unor habarniști circari cinici și insensibili. Și ca tabloul să fie complet, apar pe post acum apărători ai unuia sau altuia și aflăm ba că președintele nu avea dreptul să întrebe el despre taxe și impozite pentru că asta e treaba guvernului, sau pentru că mandatul său este pe sfârșite, ba că doamna ministru a fost nu e om politic iar întâlnirea dintre Ponta și Băsescu a fost una politică. Și la ei diferă doar curul. Adevărul este că miniștrii, ca și specialiștii din comisiile parlamentare, când îi întrebi ceva din profesia lor sunt de fapt politicieni, iar când îi întrebi despre proiecte politice sunt auto. Domnul Ponta și-a făcut obiceiul ca atunci când este la ananghie să dea vina pe altcineva, să scoată pe altcineva la înaintare. Așa a făcut și cu privatizarea OLTCHIM și a CFR Marfă, așa a făcut și cu suspendarea lui Băsescu, și cu marțea neagră, el s-a spălat pe mâini, s-a ascuns, a pus pe altul să semneze, să răspundă, să își dea demisia. Incompetența, inconștiența, indiferența, minciuna, trădarea, nu sunt complete dacă nu sunt acompaniate de lașitate. Toate aceste calități sunt moștenite, transmise pe cale orală, din școală de partid în școală de partid. Până și cei care agonisesc o brumă de știință de carte prin școli străine, ai noștri tineri, cum spunea marele Eminescu, vin în țară și odată intrați în cloaca de partid uită tot ce au învățat și se transformă în unelte politice a căror unică competență trebuie să fie obediența.
Sărmană țară, sărman popor, păcat de darurile cu care Dumnezeu v-a înzestrat, praful se așterne peste toate, vânduții – vânzători sunt la putere.
Habarniști de școală nouă

joi, 17 iulie 2014

Traian de Traian, fratele de aur






Traian, fratele de aur
Domnule, cât iubesc eu vremurile astea. Câte posibilităţi îţi oferă democraţia, câtă deschidere, câtă generozitate, câtă diversitate. Păi dacă rămâneam în comunism rămâneam ancorat în Iancu Jianu care era când zapciu, când haiduc şi ascultam doar Gică Petrescu, Sergiu Cioiu şi Luigi Ionescu. Rar un Phoenix şi doar pe ascuns un Deep Purple, ceva Beatles şi Pink Floyd.
Acum ascult Fraţii de aur, cu celebra melodie”când e frate lângă frate procurorii dau din coate ” şi văd filme cu „Traian Băsescu Justiţiarul”şi „Traian de Traian,  fratele de Aur”.
Toată lumea bună a plâns ca la Avaramu la primul film, când domnul Traian a ieşi pe post… de storcător de lacrimi şi a declarat că pentru el fratele nu contează, el ştie varianta fratelui, dar” într-un stat de drept, varianta justiţiei este cea adevărată”. În secunda aceasta în România se epuizaseră toate batistele. Noroc cu domnul Ponta care a dat un telefon pe firul roşu la prietenii chinezi şi a aranjat un schimb economic avantajos, a dat câteva vapoare de carne de vită ca să facă rost de batiste englezeşti made in China.Văzând că sunt batiste, Traian a continuat: “ Nu mă voi transforma într-un avocat al lui, cu atât mai mult cu cât mi se pare că s-a implicat într-o zonă cu oameni în care n-ar fi trebuit să se implice. Faptul că eşti fratele preşedintelui nu te scuteşte de responsabilitatea în faţa justiţiei şi a legii.” În acest moment întreaga Europă era în delir, s-a interupt campionatul mondial de fotbal, Simona Halep a alunecat şi a făcut o entorsă, în toată România şi cerul plângea de ziceai că s-au rupt norii. Filmul s-a oprit, timpul la fel pănă şi scenaristul domnul Traian a părăsit microfonul înecat în lacrimi ““Vă asigur că, între nevoia de consolidare a justiţiei şi reflexul firesc de a-ţi apăra fratele, aleg consolidarea justiţiei.”Acesta a fost primul film şi mulţi se întrebau dacă marele regizor, actor , scenarist şi producător se va opri aici sau va continua. Numai cine nu îl cunoaşte putea să aibe dubii.
A urmat acum câteva zile partea a doua,” Traian de Traian,  fratele de aur”. Mulţi se întrebau dacă Traian va rămâne cu imaginea de sacrificator de frate, sau se va întoarce la fratele său. S-au bătut cap în cap două proverbe , cel care spune că” frate frate dar şpaga e pe bani” şi cel care ne spunea că “sângele whisky nu se face”. La această oră lucrurile par să fie clare. Traian a decis că e momentul să vorbească cu fratele ca să afle şi el ce a fost în capul lui când s-a pus naş la ţiganca aia neîmpuţită şi ce a fost în buzunarul lui când a primit banii: ”Sincer să fiu, aş vrea să îl văd şi mi-aş dori mult ca, după ce a citit dosarul, să îmi dea explicaţii, mie, pentru că eu am ştiut altă poveste de la el, de asta l-am şi îndrumat, şi anul trecut, în 2013, să meargă să informeze instituţiile statului şi a făcut-o, şi anul acesta.” Dramatic, bestial, senzaţional! Fratele-preşedinte înşelat, minţit de fratele-şpăgar . Acuma află şi Traian cu cine a împărţit laptele matern. Ce telenovele, ce Suleyman, ce “Mica Mireasă”? Cred că Hollywoodul, Bollywoodul, Poolywoodul sau mai ştiu eu ce case e de producţie se vor bate pe drepturile de punere în scenă a acestei capodopere Cotrocene. Ia ascultaţi ce replici de geniu: ”Nu îmi reneg fratele. Când îmi voi termina mandatul, voi încerca să îmi apăr fratele”. Magistral, memorabil, covârşitor! Ce să aperi fratele meu,un şpăgar, dacă tu singur spui că s-a implicat într-o zonă cu oameni în care n-ar fi trebuit să se implice şi după ce a citit dosarul, să îmi dea explicaţii, mie, pentru că eu am ştiut altă poveste de la el”? Ce să aperi, un infractor care şi-a minţit până şi fratele?
Şi uite aşa, România este la picioarele lui Băsescu într-o scenă de conciliere nemaivăzută. Cei care doresc o justiţie oarbă, vrăjiţi de primul serial se întâlnesc pe platourile Cotroceni cu cei care vor un frate chior, dar iubitor. Lângă ei vor veni mai mult ca sigur cei care doresc o dreaptă reunită sub un singur standard, pentru că ultima replică a lui Traian nu le mai dă nici o şansă: “efectul demisiei preşedintelui, în situaţia actuală, nu ar fi dat nicio şansă candidatului opoziţiei la alegerile prezidenţiale”.Deci este clar pentru toată România că domnul Băsescu nu a demisionat, s-a sacrificat şi a rămas acolo unde nu îl mai vor decât 7,3% din electorat, numai şi numai pentru a salva onoarea dreptei şi a-i mai da o şansă la alegerile prezidenţiale. Bănuies că nu se mai îndoieşte nimeni de faptul că pentru scumpul nostru preşedinte, opoziţia înseamnă PMP. Cine crede că serialul se va opri la partea a doua se înşeală, nu cunoaşte cât de fecund este domnul Traian în scenarii. Ţineţi aproape, staţi cu aparatele pe stand -by să înregistraţi noile filme, serialul e abia la început. Se scrie istorie în lunile care urmează.
Ce este interesant şi nimeni nu surprinde aspectul este că în Martie 2011, ziarul Adevărul dezvăluia că Traian Băsescu a luat 300000  Euro de la Bercea Modial, Procurorul de caz care a confirmat ştirea este “pensionat” actuala şefă a DNA, pe atunci Procuror şef a muşamalizat dosarul iar astăzi fratele de aur, Traian de Traian întrebat când a auzit el despre problemele fratelui, declară senin. ”În 2013, dacă îmi aduc amine, undeva prin vară, toamnă, şi i-am spus să meargă imediat la Parchet şi la Poliţie, să informeze asupra acestui lucru”.
Suntem chiar atât de proşti încât să  credem?
P.S. Oltean fiind, îmi amintesc de fraţii Costea care nu acceptau nici unul nici o ofertă de transfer dacă nu era luat la pachet cu fratele. Oare cum de a acceptat Mircea de Mircea să fie transferat fără Traian?
http://www.obiectivbr.ro/basescu-a-fost-la-un-pas-de-demisie-%C2%ABas-fi-fost-blamat-de-toata-dreapta%C2%BB_id95283
http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/video–basescu–m-as-duce-in-vizita-la-fratele-meu-in-arest–as-vrea-explicatii–eu-am-stiut-alta-poveste-342511

Traian de Traian, fratele de aur

marți, 15 iulie 2014

La noi, ca la curtea regelui Athur


lancelot
Am primit pe mail o anecdotă cu o întâmplare de pe vremea marelui rege Arhur. Iniţial am luat-o ca pe o glumă dar citind-o mi s-a aprins un beculeţ. Pentru a nu ştiu câte oară constat că istoria se învârte în cerc, nimic nu e nou, evennimentele se repetă ciclic şi se pare că nu numai pentru cei care nu vor să înveţe din istorie. Citiţi anecdota şi discutăm după:
“Lancelot era un viteaz cavaler al regelui Arthur, dar avea şi el o obsesie, pentru … frumosii sâni ai reginei !!!
Ştia însă că dacă i-ar fi atins, ar fi fost condamnat la moarte. Într-o zi, Lancelot nu mai rezistă şi îşi face cunoscută pasiunea lui secretă magului Merlin. Băiat orientat, magul găseste o soluţie pentru a satisface dorinţa acestuia dar numai contra 1.000 monede de aur. Lancelot acceptă fără să ezite. În dimineaţa următoare, magul Merlin prepară o pulbere urticantă şi o pune în sutienul reginei, în timp ce ea îşi făcea duşul annual. Imediat ce regina se îmbracă începe să simtă o mâncărime din ce în ce mai mare. Regele Arthur îl convoacă imediat pe vrăjitor, pentru a-i cere un remediu, iar acesta îi spune că doar o salivă specială, aplicată timp de 4 ore ar putea trata această teribilă urticarie. A mai menţionat ă din testele efectuate în laborator, costatat că doar saliva lui Lancelot ar avea aceste caracteristici speciale.
Regele îl convoacă imediat pe Lancelot, care deja îşi luase antidotul pentru pulberea urticantă.
Aşa se face ca Lancelot are ocazia de a săruta, la ordinul regelui!, pentru cateva ore bune, sânii pe care îi visase dintotdeauna şi pe deasupra este şi răsplătit şi sărbatorit de curte ca un erou. Înainte de a se întoarce la moşia lui, John este oprit de Merlin, care îi reaminteşte datoria de 1.000 de monede de aur. Surpriza, însă, Lancelot deja satisfăcut, refuza sa plăteasca, mizând pe faptul că magul nu se putea plânge fără a se autoincrimina. În diminea-a următoare, însă, magul Merlin pune aceeaşi pulbere urticantă în chiloţii regelui ..”.
Anecdota primită are şi o morală care spune ceva  de plata la timp a facturilor. Pe mine altceva m-a frapat însă. Dacă facem un salt în timp şi înlocuim numele lui Lancelot cu cel al lui Bercea, sânii reginei cu Justiţia, numele lui Merlin cu cel al lui Mircea, (aici pînă şi iniţiala numelui coincide) iar cel al regelui cu cel al .. “regelui”, observăm că după câteva mii de ani nu s-a schimbat nimic.
Şi pe vremea lui Arthur şi acuma existau persoane care râvneau la bunul altuia şi voiau să obţină foloase.
Şi atunci şi acuma se găseau oameni gata să dea o mână de ajutor, bineînţeles contra unor sume de bani.
Şi atunci şi acuma cel care şi-a atins scopul nu se mai achită de datorie.
Şi atunci şi acuma cel care nu se achită de datorie contează pe faptul că cel păcălit nu se poate plânge fără a se autoincrimina.
Şi atunci şi acuma regele a primit praful în chiloţi, pentru că se scarpină de mama focului.
Întrebare: cine trece la lins acuma?
La noi, ca la curtea regelui Athur

duminică, 13 iulie 2014

Partide mici care se dau fete mari

Prolog
Ion și Măria se despart seara la poarta, Măriei. Ion o pipăie sub fustiță încercând mai mult decât un simplu good-bye kiss. Măria i-o taie scurt: ” Nu Ioane, nu se poate ce vrei tu, în primul rând pentru că sunt fată mare, în al doilea rând pentru că de câte ori o fac aici la poartă, mă doare spinarea.”
marul discordiei
Milog
Mare scandal mare în PMP, cel mai mic partid politic. Mic mic, dar cu pretenții mari. După divizarea PDL, atunci când Băse, supărat că PDL-ul lui drag i-a tras clapa și a ales la conducerea haitei un buldog în loc să aleagă o cățea s-a lepădat cu lacrimi în ochi de ei și a decis înființarea unei mișcări populare cu pretenții de partid pe care să i-l facă cadou parașutistei, unii dintre ”telectualii” vechiului partid s-au lepădat de Blaga și au trecut la mișcare gândind că o să facă mușchi sau că dacă și-i încordează, îi bagă cineva în seamă. Nu le mai pomenesc numele acestor indivizi care fie din teamă, știindu-se la mâna marinarului, fie din obediență congenitală fie din speranța că vor prinde marele loz în micul partid au defecat la noua structură, nu merită. Mulți din ”rasații” fostului PDL au crezut că totuși pleșcoianca nu va fi promovată la conducerea partidului, nici propusă la președinție, toți o vedeau așa cum o văzuseră până atunci, o blondă care venea uneori la Cotroceni să alimenteze, sperând că reprezintă doar un capriciu al lui Băse și până la urmă acesta va alege la conducere un bărbat adevărat. Greșeală, Băsescu a făcut o adevărată pasiune pentru salamul săsesc de Pleșcoi, s-a îndrăgostit de ”S”-ul și”R” – ul pe care oricât și le-ar masca, blonda nu le poate ascunde. Deci ”point of no return” sub acest aspect, toți masculii din PMP trebuie să ”aknowledge this”. Doi dintre ”greii” teamului deja au prins ideea și s-au retras din cursă. Oricât ar fi alergat, tot pe locul 2 ieșeau și ei au pretenții. Cine mai rămâne, ori nu are pretenții, deci personalitate, ori se consideră sub toate aspectele sub parașutistă și își acceptă poziția de veșnic supus în cadrul haitei.Când Paris a dat mărul Afroditei, a declanșat războiul Troian. Când Traian a dat mărul Elenei, a declanșat războiul din partid.
Prințul fermecat
Ultimul ieșit din cursă nu neapărat din cursa politică cât din cursa lui Băsescu, este domnul Baconschi, fostul ministru de externe, un tip cu pretenții intelectuale așa cum se lăuda prin martie 2013, când se lepăda de buldog și pupa pupa marinarului: ”Deşi am lucrat, ca diplomat, cu multe guverne şi cu toţi cei trei preşedinţi ai României post-comuniste, m-am ataşat de Traian Băsescu, atât ca persoană, cât şi ca politician. El a câştigat atâtea victorii cu sprijinul PD şi mai apoi al Alianţei DA, însă şi cu suportul, după mine esenţial, al elitei intelectuale cu vederi de dreapta. Fără “noi ăştia” – de la 22 şi GDS, până la Alianţa pentru un Parlament Curat, fără societatea civilă, fără Pleşu, Liiceanu, Patapievici şi atâţia alţii, proiectul de reformă a statului şi fixare a ţării în UE şi NATO nu ar fi fost lansat cu atâta legitimitate, entuziasm şi speranţă comună.”
De fapt telectualul Baconschi era foarte priceput în pupături politice, în pupa sau prora celor aflați pe val. În 2010 când Elena Udrea era votată șefa pedeliștilor bucureșteni, Teo se declara fermecat:
“Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare, ceea ce înseamnă că vei putea face cu oricine echipe de valoare şi PDL are probabil nevoie de acest lucru”Acum nu știu dacă cuvintele sale erau sincere sau doar un copy-paste după declarațiile făcute altor vulpițe fermecătoare cu care a lucrat la externe.
Ciao bambina
Ultimele evenimente arată că domnul Baconschi tratează și partidele așa cum tratează femeile: le face declarații de dragoste și le iubește atâta timp cât primește sau speră să primească ceva, apoi când dispare interesul dispare și dragostea. Marți 08.07.2014, telectualul Baconschi a divorțat de PMP, nu fără a scoate lenjeria fostei iubite pe sârmă: “În acest rezumat nu intră mii de detalii: lovituri interne, nedreptăți, abuzuri, umilințe. Nu intră nici tensiunile din PMP, după ce Florin Popescu ieșise – la un prim scrutin intern – cap de lisăa, sau pentru cei 100. 000 de euro care mi-au fost ceruți, cu scandaluri și insulte, pentru a fi “tolerat” pe locul 3 (considerat eligibil): evident, nu aveam de unde să “scot” o asemenea suma…” E bine de știut pentru viitoarea ”iubită” a lui Teo, câte mii de lovituri în posterior este dispus să primească până să plece.
Vaaaaaaaaai, ce rușine…

Presa a sărit imediat în sus, nu atât pentru lipsa de eleganță a ”rasatului” diplomat care își sufla nasul zgomotos și abundent pe pagina sa de FB, cât ”mirată” că în România anului 2014, locurile pe listele de candidați ale partidelor se cumpără. Ce să vă povestesc, nu știa nimeni asta, nu se mai întâmplase, este o noutate, fetele mari au căzut pe spate. Câtă prefăcătorie, cât orgasm mimat pe unele televiziuni. Imediat doamna Udrea, șefa de partid a sărit în sus, spunând ceva de sponsorizări iar domnul Baconschi, realizând că nu poate proba ceea ce a spus și a vrut să spună, o dă la întors și se ”explică” : ” Repet ceea ce am declarat adineori la Hotnews, ca să curmăm speculațiile de tip “scandal du iz de corupție în PMP”. Li s-a cerut candidaților să obțină sponsorizări legale pentru a finanța campania, nu să vină cu geanta la cineva. Orice altă “interpretare” a spuselor mele e scoasă din context în mod abuziv”.
Să îmi fie cu iertare, dar dacă nici fostul șef al diplomației nu se mai poate exprima coerent și face declarații confuze care pot fot fi interpretate greșit, atunci domnul Baconschi nu prea avea ce căuta să ne reprezinte pentru că asemenea declarații ne puteau costa. Cred că trebuie să se facă o verificare a tuturor declarațiilor și acordurilor întocmite și semnate de domnul Baconschi, pentru a ne asigura că nu există și pe acolo astfel de scăpări interpretabile.
Antecedente demascatoare
Pe mine însă această precizare a domniei sale nu m-a convins, cu atât mai mult cu cât am dovada, sau mai bine spus, declarația unui alt fost membru al PDL, plecat din partid din cauza aceleiași parașutiste, care declara fără jenă dar și fără teamă, că partidele politice obișnuiesc să stoarcă bani de la candidați pentru a fi puși pe listă iar poziția era stabilită în funcție de ”cotizație”. Iată ce îmi declara într-un interviu domnul Antonie Solomon, legat exact de subiectul ”bani pentru locuri eligibile”:
” Da, eu ştiu că sumele care se dădeau pentru accederea pe poziţii eligibile pe liste de alegători ale partidelor, erau mult mai mari. Acum e mai greu să fii ales după sistemul acesta uninominal. Dar sumele erau mult mai mari. Ştiu cazuri concrete aici în Craiova de oameni care făceau parte dintr-un anumit partid şi sperau că dând bani să ajungă pe locuri eligibile. Se poartă asta.”
Asta spune Antonie Solomon în campania din 2012 când apăruse scandalul cu Dan Diaconescu care ceruse conform unor declarații, bani pentru cei care doreau să candideze. Înainte apăruse un alt caz la Pitești, deci problema nu e nouă, nu e o inovație a unora dornici de senzațional, efectiv se practică și atunci nu înțeleg de ce atâtea mofturi și crize de pudibonderie când treaba este clară. Că îi spui sponsorizare, că ăi spui cotizație, că îi spui șpagă, rezultatul este același, cu cât suma este mai mare cu atât locul pe listă este mai sus. Partea proastă este că la partide oficial se înregistrează numai o mică parte din suma declarată dar proporțională procentual cu cea reală, în așa fel încât toți pretendenții să știe de ce este fiecare acolo unde este. Asta ca regulă generală. Au fost și sunt însă și cazuri de persoane care nu au cotizat, pentru că numele lor spunea ceva și aducea imagine și un loc într-o circumscripție în care șansele partidului erau mici. Așa a ajuns actuala senatoare Cristiana Anghel să candideze contra lui Solomon, într-un colegiu de care fugeau toți pesediștii care oricâți bani ar fi adus, nu îl puteau egala pe Solomon și ar fi fost făcuți praf imagologic. Pe Cristiana Anghel însă Solomon nu a putut-o distruge, nu avea ”mâner” și a considerat-o o pradă ușoară, pentru că nici bani de campanie nu a avut, PC-ul a aruncat-o acolo și cu asta basta, mai mult au muncit pentru ea cei din stafful lui Olguta. Să nu uit, în scandalul din PP-DD se vorbea de o sumă de 60000 de euro pentru un loc eligibil. Domnul Baconschi ar putea fi supărat sub acest aspect, pentru locul 3 suma de 100000 este cam mult, dar să nu uităm că este totuși vorba de partidul lui Băsescu, nu de cel al lui DD, iar în familia Băsescu sumele se ridică peste 250000 euro.
Epilog
Deci fetele mari din partide și media care încearcă acum să răcească ciorba spunând că de fapt nu e vorba de șpagă, ci de sponsorizări legale, să lase ciocul mic, dacă legea partidelor politice admite aceste mânării, nu înseamnă și că este corect ceea ce se întâmplă, înseamnă doar că partidele au făcut și votat o lege strâmbă care le permite să ia șpagă legal.

http://baconschi.ro/
http://www.cotidianul.ro/baconschi-catre-udrea-elena-trebuie-sa-fac-eforturi-monumentale-sa-nu-cad-sub-farmecul-tau-130011/
https://www.facebook.com/teodor.baconschi.3?fref=ts
http://www.in-cuiul-catarii.info/2012/11/01/antonie-solomoneu-stiu-ca-sumele-care-se-dadeau-pentru-accederea-pe-pozitii-eligibile-pe-liste-de-alegatori-ale-partidelor-erau-mult-mai-mari-1411

Partide mici care se dau fete mari

vineri, 11 iulie 2014

Foamea, frica și ambâțul


andreea-pora-sandwich
Se spune că foamea e cel mai bun bucătar, atât de bun încât și lemnele uscate ți se par trufandale atunci când îți e foame. Se mai spune că frica păzește pepenii, adică atunci când îți e frică, faci și ceea ce nu ai fi crezut ca ești în stare, sau în alte condiții nu ai fi făcut. Ambele proverbe se referă, justifică într-un fel, unele acțiuni nedorite în condiții normale. România ultimelor decenii a devenit însă țara lucrurilor anormale iar situațiile sau oamenii care acționează ”anormal” au devenit normali. Anormal acum este să te porți normal, fărădelegea a devenit lege, în capul mesei stau hoții, criminalii și corupții, violatorii ne fac educație pretinzându-se analiști, traseiștii politici se vor purtători de cuvânt ai partidelor în care se înscriu și vorbesc despre valori și principii, foștii comuniști sunt ”investitori de succes”, agramații, bâlbâiții, sâsâiții, pelticii, rârâiții devin moderatori de opinie și apar la televiziune pe post de roll- model, șefii clanurilor mafiote ajung la putere iar cei ajunși la putere ajung membri ai clanurilor mafiote, procurorii și judecătorii încurajează și întrețin corupția, cei care luptă împotriva corupției sunt arestați pentru că s-au legat de corupții din justiție și lista ar putea continua. Toate astea se întâmplă în România, pentru toate se găsește o justificare, o scuză, un răspuns din partea celor care uneori, din greșeală, sunt luați la întrebări dar nu de cetățenii cinstiți ci de semenii din partidele adverse și clanurile rivale.
Cu cât ne apropiem mai mult de alegeri, cu atât manifestările ”normale”devin mai evidente, mai multe, mai pronunțate, mai spectaculoase, mai șocante, mai decisive, mai surprinzătoare, într-o țară în care de fapt nu ar trebui să ne mai surprindă nimic. Partidele politice se pregătesc de alegeri, se caută resurse, se sifonează fonduri sau se taie macaroana surselor financiare adverse, se scot dosare vechi, se scurtează termenii, se schimbă încadrări judiciare, se inventează dosare, se deschid ”conserve” se desfac și se leagă alianțe care vor ține atâta timp cât una din părți și-a atins scopul sau constată că nu mai are nici o șansă să îl atingă, se schimbă ”orientări”, statute, se fac congrese, promisiuni, se șantajează, se roagă, e o nebunie.
Pe partea dreaptă guvernează foamea.
E o secetă prin zona dreptei de te doare bulbul rahidian. Spune lumea că cică se formează alianțe și partide noi. Aiurea, ce partide, ce alianțe, îi doare pe toți în Elodia, sau Cioacă de principii, de unificarea dreptei, de liberalism, de istorie, tradiții, bla bla bla. Foame scrie pe toți și ca să ajung la borcanul cu miere ar fi în stare, toți la un loc sau luați pe rând, să se alieze și cu dracu, numai să fie la putere, la ciolan, la guvernare, acolo unde se dau contractele. De fapt au și fost aliați și cu dracu și cu tacsu și cu copii, sau urmașii lui. Toate partidele au dracii lor proprii care păstrează legătura cu dracii din tabăra adversă pentru a forma majorități prin care România se duce dracului. Dogul german și buldogul se laudă și fac planuri de fuzionare, dar nici unul nici altul nu este sprijinit de întregul partid iar și unul și altul sunt mânați de orgolii personale sau de grup, care vor boicota orice încercare a u nuia de a fi ”mai egal” decât celălalt. În fond și unul și altul știu că ăi unește foamea, iar foamea nu are culoar, nu circulă doar pe dreapta sau doar pe stânga, nu are principii, de foame mănânci și rahat iar la noi în politică a devenit meniul principal. Pe lângă ce doi Dogi, mai apare câte un Shitt zu care se gudură de foame sperând să fie și el invitat la ciolan, pentru că chiar dacă nu poate să muște, măcar latră, pentru că și pe ei în ARDe la lingurea, unii din ei se intitulează deja alianță de dreapta și cred c ei ar trebui să dea denumirea noii alianțe. Tot pe dreaptă și tot de foame circulă și partidul cel mai nou înființat, cu oameni vechi, care ar vrea și ei să fie unificatorii dreptei, dar au pretenții. Numai că toți fug ca dracu de tămâie de alianța cu acest ”nou partid” pentru că e plin de bube vechi care au puroiat. Singurii care s-ar putea alia cu ei ar fi popularii lui Tokeș și udemeriștii , adică cei care orice ar face își păstrează electoratul pentru că este un electorat creat pe alte baze decât politice. Numai că în ultimul timp chiar și electoratul maghiar s-a cam săturat de jocurile politice ale conducătorilor lor și nu prea mai vin la vot. La alegerile din 2012, dacă Ponta nu transmitea mesajul imediat după închiderea urnelor, UDMR nu mai intra în Parlament.Să ne amintim, la ultimele prezidențiale, când  exit poolul îl dădea câștigător pe Geoană, ceea ce a produs celebra replică ”Mihaela dragostea mea”,Traian Băsescu a apărut pe post și a anunțat că nu trebuie să ne grăbim, că nu au fost contabilizate voturile din străintate. Rezultatul? A câștigat cu voturile din străinătate. În 2012 după vot  toate sondajele anunțau că UDMR este sub pragul electoral.În secunda doi după închiderea urnelor iese Ponta pe post și spune că ”după calculele lui” UDMR a obținut pragul electoral. Rezultatul? UDMR  a intrat în Parlament.
Pe partea stângă bântuie frica.
Numai frica l-a făcut pe domnul Ponta să caute alte majorități. Când a format USL-ul cu Antonescu și Voiculescu, a făcut-o calculând că este suficient pentru a avea majoritatea în Parlament și deci pentru a ajunge prim ministru. Apoi teama că aceștia se vor supra într-o zi și nu îl vor mai vrea l-a făcut să caute alți aliați și așa l-a luat pe nașu în troică. Apoi, s-a gândit el că ar fi mai bine dacă ar umbla puțin pe la prietenii lui Antonescu și l-a convins pe Voiculescu că liberalii nu îl pot ajuta cu nimic dar el îl poate scăpa de justiție, așa că PC-ul a părăsit alianța de centru dreapta și a trecut în centru stânga. Ce nu face frica? Între timp s-a ocupat și de traseiștii și fripturiștii din PPDD și cei din PDL care fuseseră admiși ”în afara concursului” unii chiar ilegal în Parlament care au trecut la PSD sau UNPR. După ce Antonescu a realizat că toate manevrele lui Ponta au scopul de a forma o majoritate parlamentară fără PNL și că practic el nu mai are nici o șansă să ajungă președinte lângă Ponta a ieșit, dar degeaba, Ponta avea înțelegere și cu UDMR-ul pe care și l-a asociat la guvernare pentru a conta pe voturile lor în Parlament. Dar se apropie alegerile prezidențiale, UDMR-ul și-a manifestat intenția de a avea candidat propriu la Cotroceni ceea ce înseamnă că Ponta nu poate conta pe voturile lor și atunci de ce să îi mai țină lângă el, mai ales că pretențiile lor sunt prea mari și nu îi aduc de loc popularitate? Frica ca nu va avea suficienți susținători și va mai și pierde datorită UDMR-ului l-a făcut pe Ponta să caute altă alianță, cu PPDD cel mai flămând partid, care nu a fost niciodată la guvernare și care ar accepta orice os numai să fie și ei acolo. Așa se face că în stânga, nimeni nu mai e sigur de nimic, cu Ponta nu poți fi sigur niciodată, acesta schimbă alianțele și majoritățile cum se schimbă mingiile la tenis după 6 ghemuri.
Ambiția face legea 
Ba mai mult, nici Voiculescu nu mai e sigur de sprijinul judiciar al lui Ponta, a fost lăsat să se războiască singur cu familia Bercescu, acum i se pune în cârcă un nou dosar, i se pregătește o reclamație cum că ar fi pus la cale compromiterea președintelui prin cazul Bercescu. Rămâne de văzut doar cine va depune plângerea la parchet, eu cred că va fi o femeie. Ponta se spală pe mâini și odată cu el și o parte din membrii de partid ai lui Voiculescu, chiar din cei executivi, care nu mai au nevoie de banii lui, acum au propriile lor afaceri. Televiziunea lui Ghiță, deși tot de stânga și ea, a început să dea din ce în ce mai mult în Voiculescu, colegul de alianță, semn că Ponta a ales, renunță dacă e cazul, la Antene, dacă nu cumva Antenele renunță la Voiculescu. Complicată situație, frica păzește pepenii. Vrea cineva să intre alături de Voiculescu în pușcărie? Mă îndoiesc. Nu ar fi normal. Va fi interesant de văzut câte lepădări de ”satana” vor avea loc în lunile următoare. Vorbind de Voiculescu, l-am auzit acum câteva zile vorbind de vremurile comuniste când ”îți era frică să vorbești” . El se plânge că nu avea voie să vorbească? Păi el nu doar că avea voie să vorbească avea chiar datoria asta, pentru asta era plătit iar acum vine și se plânge că nu putea vorbi? Păi să dea statul în judecată, că i s-a interzis dreptul la muncă, că doar trăia din ciripit săracu om.
Interesant este și faptul că apare pe scena un alt proces, aparent fără nici o legătură cu lumea politică, aparent strict financiar, acela al lui Adrian Sîrbu. Păi să creadă cineva că lumea financiară și trusturile media nu au nici o legătură cu lumea politică. Nu știu care sunt adevăratele motive, pot doar bănui, dar indiferent de ingineriile financiare ale lui Sîrbu, motivele sunt mult mai complexe, pentru că dacă e să stăm strâmb și să judecăm drept, nici un om de afaceri, mogul, miliardar indiferent că a făcut primul milion din vânzări de blugi, țigări, fier vechi, gunoaie, bilete la cinema, ciobănit sau proxenetism, nu este curat , toți ar putea fi ridicați de ANAF, garda Financiară, ANI, DNA, sau asociația pentru Protecția persoanelor non- umane pentru cel puțin neplata unui impozit,a unei pensii alimentare, a unor drepturi salariale, CAS, etc. Așa că agățarea lui Sîrbu acum ar putea fi legată, ar putea spun, de cu totul alte interese. Este Adrian Sîrbu ținta, sau se vrea ajungerea la cel care îl ține în lesă, sau este vorba pur si simplu de foame, foamea de bani, cotizații, sponsorizări în vederea noii campanii electorale? Deocamdată datele de suprafață sunt prea puține dar nu ar fi prima oară când foamea frica și ambâțul ar merge mână în mână. Parcă văd că totul va fi pus pe seama luptei anticorupție, a eliminării evaziunii fiscale și instaurării unui stat de drept. Poate însă careva din cei care iau în brațe aceste motivații să spună pe ce criterii se aleg victimele? Care este ordinea, cum se aleg, în funcție de avere, în funcție de paguba produsă, în ordine alfabetică, în funcție de numărul de angajați, culoarea sau tipul avionului celui scărmănat, sau de culoarea politică și momentul politic convenabil sau ambâț? Kidding, întrebam și eu doar așaa, într-o doară.
Foamea conduce viața politică. Indiferent că ești la putere sau nu, tot îți e foame, pentru că cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult. Cu cât vrei mai mult cu atât ești mai dispus să faci orice pentru a obține și faci mai multe compromisuri. Cu cât faci mai multe compromisuri, cu atât ești mai expus și îți este frică mai tare pentru că oricând poți pierde tot ce ai inclusiv libertatea. Cu cât ajungi mai sus, cu cât lași mai mulți în urma ta, cu atât mai mulți dușmani ai, gata oricând să te încolțească pentru a-ți lua locul. În lumea politică și a tuturor celor legați de ea, nimeni nu doarme liniștit.
PS. Lumea bună se întreabă de ce o păstrează Ponta și o tolerează pe doamna Laura Georgescu mai ales după ce au apărut pe piață înregistrări cu declarațiile sau ieșirile acesteia, care arată ci CNA-ul este condus așa cum este condusă țara. Poate tocmai acesta e motivul. Poate la instalare a primit instrucțiuni și a avut și ea grijă să își ia măsuri de siguranță, ce numai Bercea are cravată? Sau poate este vorba de o simplă atracție onomastică a domnului Ponta, care nu poate rezista numelui LAURA. Nu e așa doamna Kovesi? Ce Băsescu nu are atracție spre Elene, Monici și alte alea? Are și Victoraș dreptul la lauri nu?
Foamea, frica și ambâțul

joi, 10 iulie 2014

Ştiri presante

justitia basescu
Săptămâna care a trecut a fost punctată de câteva ştiri cu importanţă majoră pentru cel mai batjocorit cetăţean al Europei :
Vin alegerile, creşte leafa
Timpul trece, leafa merge, mai ales pentru cei de la CNADNR, Loteria Națională și primari, vorba aia, salariul românilor creşte prin reprezentanţi. Celor de la CNADNR le vor crește cu 150 lei. Interesant este că creșterea salarială este justificată prin protestele lucrătorilor care spun că diferențele între cei cu sapa și cei cu mapa era prea mare. Cum însă nu erau bani pentru pretențiile lor, guvernul a decis să le mărească salariul la toți, și celor cu sapa dar mai ales celor cu mapa. Ca o culme a nesimțirii, li se vor plăti sporuri celor care ”lucrează pe teren”, la repunerea în circulație a drumurilor blocate. Păi cum adică, nu e asta treaba lor? Adică îi plătim ca să repare drumurile, dar le plătim și spor ca să își facă datoria. Bun așa! Dar mai bun este pentru primari care își vor vedea salariile mărite cu 50%. Eeeeeeeeeeeeeeei, se apropie alegerile și cine se ocupă de mișmașuri și listele de vot ? Păi decât să dai milioane de sticle de ulei și kg de zahăr, sau biciclete, mai bine mărești salariul primarului, că doar el se ocupă de organizarea votării și cheamă oamenii la vor nu? Din banii primiți acum își poate permite să organizeze și el câteva ”spectacole artistice” cu mici și bere pentru simpatizanți și amatorii de troc, bere contra vot.
Paşi spre Poartă
Domnii Sorin Frunzăverde și Predoiu sunt plecați -separat -în SUA să milogească sprijin pentru candidatura la Cotroceni, unul pentru șefu, altul pentru el personal. Ce înseamnă tehnica domnule, ce înseamnă tehnica. Te sui în avion și în câteva ore ești la Poartă. Pe vremuri doritorii de caftan domnesc trimiteau solii călare sau își trimiteau copii zălog pentru firman, acum totul se rezolvă cât ai bate din palme. Mă întreb doar cu ce or zălogi, garanta, sau plăti acest sprijin cei din zilele noastre. Înainte era clar, firfirei, mahmudele, butoaie cu miere și brânză, fete pentru Serai și băieți pentru oaste. Acum s-o fi schimbat ceva?Probabil nu se mai dau bani, se dau surse. Fetele se duc singure în paturile spahiilor din Kogălniceanu, Caracal, Câmpia Turzii, sau oriunde s-ar afla ei, spahii Porţii, băieții sunt trimiși prin lege la luptă gata crescuți și antrenați, prin Afganistan, Irak, Bosnia sau unde mai cere Suleiman, în plus se pun la dispoziția slujbașilor împărătești și gazele de șist, aurul de la Roșia Montana, gazele din Marea neagră, bazele militare, Marea Neagră. Înainte se vedea imediat cine lipsea din familia domnitorului, deci ce a pus gaj pentru tron, acum, nu afli ce lipsește din țară decât după ce cade capul domnitorului, deci deja prea târziu.
Căpăţâna face, Căpăţână trage
Mai află românii că în cazul Bercea, singurul vinovat este Bercea și familia lui, probabil inclusiv tânăra botezată, pentru că a cerut să fie botezată de domnul Mircea și i-a pus viața și reputație în pericol. În rest toți sunt nevinovați. Mircea Băsescu, cel care a recunoscut că a primit bani, conform înregistrărilor, dar spune că nu pentru el ci pentru Căpățână, ca împrumut, învățat de nu știu cine face declarații prin care se contrazice singur. Încercând să îl înfunde pe Bercea, vine cu mailuri și declară că ”neoficial”a anunțat atât procuratura cât și organele de poliție că i se cere contra unor sume de bani să intervină în justiție, că este presat, stresat, de familia inculpatului să îl scoată din pușcărie, încă din 2011. Păi dacă este așa înseamnă că în momentul luării banilor știa pentru ce a primit banii, știa că nu e vorba de un împrumut, așa cum susțineau el și Căpățână. Deci domnul Mircea se auto-incriminează din nou. La rândul său domnul Căpățână, complicele și mâna dreaptă a domnului Băsescu declară că Voiculescu se află în spatele afacerii, că vezi doamne acesta a sponsorizat cu 1 milion de Euro această campanie împotriva președintelui. Păi să îmi fie cu iertare domnule Căpățână, când ai discutat și negociat cu Bercea primirea banilor și când spuneai că tu i-ai spus lui Mircea Băsescu că dacă nu se ține de promisiune și nu îl scoate pe Bercea din pușcărie, tu îți iei mâinile, unde era Voiculescu și unde îți era căpățâna? Ceea ce este cert este faptul că banii au fost luați, iar faptul că Varanul sprijină aceste dezvăluiri, poate chiar sponsorizează procesul nu are nici o legătură cu ceea ce ați făcut și cu vina domniilor voastre. Numai un tembel v-ar putea scoate din cauză, pe motivul că Voiculescu și televiziunea sa ACUMA sprijină eforturile avocaților familiei Bercea. Faptele vorbește domnule Căpățână.
Salvatorul Ponta
Mai află românii că guvernul și parlamentul au decis să salveze fundurile tuturor celor implicați în procesul Bercea, mai puțin ale familiei Bercea, în ciuda aparențelor. După ce s-a luat act de declarațiile domnului Băsescu cum că săracul de el, nu a fost informat de servicii cu privire la relațiile dintre Mircea și Mondial, și de declarația domnului Maior cum că SRI a trimis informații despre Bercea președinților României încă din 2001, dar exact despre relația acestuia cu Mircea Băsescu nu, ( DE CE NU, NU A SPUS DOMNUL MAIOR, DEȘI TOCMAI ASTA ERA IMPORTANT DE AFLAT) ambii au fost ”absolviți” de orice vină, nu mai discută nimeni pe marginea subiectului, domnul Ponta & Co au oprit motoarele și s-au întors la Nana, adică la frecții. Ba, mai mult, pentru că unii au sărit la gâtul SPP, domnul Ponta și domnul Dobrițoiu au gândit că ar fi bine să scoată și SPP-ul din culpă. Domnul Ponta ne povestește că SPP îl avertizează de fiecare dată când sunt în pericol el personal sau membrii familiei, deci nimeni nu poate învinui SPP în cazul Bercea. Logică de procuror. La rândul său, completând ideea premierului, domnul Dobrițoiu, șeful Comisiei pentru Apărare a Senatului , ne anunță că a primit raportul serviciilor și de aici rezultă că acestea nu au nici o atribuțiune în ceea ce îl privește pe domnul Mircea Băsescu. Mesajul celor doi oficiali este pentru media şi este clar: NU VĂ MAI LUAŢI DE SERVICII, CĂ ELE LUCREAZĂ, ŞI-AU FĂCUT DATORIA, AM VERIFICAT NOI. Păi nu am înțeles, dacă un terorist, îl răpește pe domnul Mircea Băsescu pentru a-l șantaja pe Traian, serviciile stau liniștite și nu intervin, pentru că nu au atribuțiuni pe persoana lui Mircea Băsescu? Oare legea 191/1998 ce spune despre asta? Păi atunci înseamnă că declarațiile susținătorilor prezidențiali și ale lui Căpățână cum că de fapt Bercea sau Voiculescu au urmărit să îl șantajeze sau să ajungă la Traian Băsescu, sunt simple fabulații,aberații, pentru că iată, serviciile au considerat că persoana președintelui nu a fost pusă în pericol, nu a fost vizată, şi de aceea ei nu au intervenit și nici măcar nu l-au înștiințat. Domnule Bercea. Domnule Voiculescu, iată cum vă pun la dispoziție oficialitățile statului apărarea în cazul de care sunteți învinuiți. Iată cum dintr-o lovitură, Ponta și Parlamentul îl scapă și pe Băsescu, și pe șefii serviciilor, dar și pe Bercea și pe Voiculescu. Neexistând pericol la adresa preşedintelui, neexistând informare sau acţiuni ale serviciilor vizavi de relaţia Bercea- Mircea Băsescu, nu există culpe pentru Bercea şi Voiculescu în ceea ce priveşte preşedinţia. Asta da lovitură de maestru.
Şi ne iar nouă greşelile noastre
Numai în România se întâmplă lucruri greu chiar de gândit în orice alt loc din lume. Aflăm bunăoară că unui copil i s-a greșit nota la bacalaureat, în loc de 8,10, i s-a dat 3.80.Cei care au revizuit nota la cererea familiei copilului, au declarat că lucrarea a fost corectată bine, dar s-a greşit la transcrierea notei. Oare? Păi dacă în loc de 8.10 i s-ar fi dat 3.10, ar fi fost de înțeles, 3 poate fi confundat cu 8 chiar și de Zegrean, dar toate cifrele sunt greșite și atunci ceva miroase urât. Bine însă că s-a corectat. Ce ne facem însă cu cazul Adrian Botez infractorul deosebit de periculos condamnat care trebuia să fie dus la închisoare din arestul preventiv, dar polițiștii în loc să îl ducă la penitenciar, l-au eliberat. Eliberat, Adrian, a tuns-o, că doar nu era prost să rămână în țară. Procuratura a deschis o anchetă pentru a afla ce s-a întâmplat, dacă greșeala este o greșeală de joc sau una ”forțată”, cu atât mai mult cu cât cei care de obicei primeau bani pentru eliberări înainte de termen, domnii Marian și Mircea au contractele suspendate. Ancheta mai trebuie să afle și dacă nu cumva polițiștii l-au confundat pe Adrian Botez cu Bercea Mondialul. Oricum, domnul Botez are toate motivele să își piardă urma fără a fi învinuit că a evadat, se poate da la fund și dacă va fi găsit cândva să spună că de rușine s-a ascuns sau supărat pe justiția din România a plecat din țară și nu a mai vrut să audă nimic despre sau din România. Dar dacă va fi găsit, nu ar fi exclus să dea statul român în judecată, sau poliția română care a greșit, pentru că dacă statul poate fi dat în judecată pentru o condamnare greșită, poate fi dat și pentru o eliberare greșită. Aşa că domnul Botez poate cere daune imense pentru speranțele date și apoi spulberate, pentru șocul pe care îl va avea la aflarea veștii că s-a comis o greșeală care l-a costat libertatea. Fără îndoială, la câte procese a pierdut justiția și statul român la CEDO, unul în plus nu va mai conta, dar va da culoare cazuisticii CEDO.
Justiţie surdă
Se spune că justiţia e oarbă. În România s-a dovedit că e chioară, adică mai deschide câte un ochi la cineva, mai inchide la altul, că doar aşa spunea parcă maestrul Zegrean, în asta constă măreţia legii la români. Mai nou am aflat că justiţia este şi surdă, nu numai chioară. În deja arhicunoscutul proces dintre Berseşti, partea ber a cerut instanţei audierea ca martor a tartorelui sescu pentru a se afla cât , ce şi de când avea ştiinţă despre şantajul la care era supus fratele său. Cerere justificată, ar fi spus orice judecător, şi binevenită pentru cineva care este nevinovat şi nu are nimic de ascuns. Numai că la noi măreţie legii constă în faptul că justiţia decide ea cum vrea ea sau cum vor puii lor, că nu e nevoie de martori, că dovezile pe care le are sunt irefutabile, refutabile sunt doar speranţele românilor că vom avea vreodată o justiţie. Aşa se face că această justiţie apleacă urechea doar la dovezile şi cererile care susţin ce vrea ea să asculte. Chioara, surdă, şchioapă, ciungă, justiţia noastră e măreaţă, e sublimă am putea spune, dar lipseşte cu desăvârşire.
They spy
Mai flăm din presa externă, că SUA au decis că nu se pot opri din spionat. Ce este interesant este că oficial, principial, conform legilor internaţionale, spionajul de orice natură este considerat o fapte reprobabilă, neconformă cu normele de drept internaţional, chiar un fapt ilegal de vreme ce spionii sunt condamnaţi urât când sunt prinşi.Ei bine, una e gardul şi altul leopardul. SUA a decis şi recunoscut în public, nu că spionează, ci că nu vrea să renunţe la spionaj, culmea în dauna unui stat pe care îl declară preţin, Germania. .  “Nu avem acorduri de nespionare cu nicio țară. Nu vom avea un acord de nespionare cu Germania  a declarat consilierul adjunct pe probleme de securitate națională al SUA,  Ben Rhode.  Halal pretinie, când tu te bagi în urechile şi gura prietenului mai ceva ca dinţarul. Dar când eşti mare şi tare, îţi permiţi să te ştergi la fund şi cu prietenii, şi cu legislaţia internaţională şi cu principiile onoarei,etc etc.
Mai sunt şi altele, dar ajunge, are şi românul limitele lui.
Ştiri presante

miercuri, 9 iulie 2014

Salvatorii României

Salvatorii Romniei
S-a umplut țara de trădători care se pretind salvatorii României. Se spune că culmea nesimțirii este să dai brânci unui bătrân pe scări, apoi să îl întrebi de ce se grăbește. Nici nu putea să apară o asemenea ”glumă” în altă parte decât în România, țara tuturor posibilităților, țara în care nesimțirea tronează.
Aud din presa centrală că miercuri a avut loc o ședință a CSAT care a stabilit, decretat, descoperit, sau dat în bobi, că situația din Ucraina nu prezintă un pericol la adresa României.
În Mai 2014, când Ponta cerea convocarea CSAT pe marginea situației din Ucraina, domnul Băsescu se opunea categoric, “Acest semnal nu trebuie dat, pentru că România nu este în pericol de a fi atacată”
Domnul Corlățean, șeful Externelor însă avea o altă opinie: “Eu cred că era şi este oportună o reuniune a CSAT fără să impunem noi de la Guvern. Este o decizie a preşedintelui. Evoluţiile sunt însă atât de dinamice, evoluţii au fost dramatice în ultimele săptămâni astfel încât poate că ar fi fost bine să avem o şedinţă a CSAT”
La rândul său tot atunci domnul Ponta declara plin de încredere:
“În mod foarte clar cetățenii români și România nu se află în niciun fel de pericol și nu există nici o amenințare. Este necesar un mesaj foarte clar, în așa fel încât cetățenii să aibă siguranța că nu există azi niciun fel de pericol.”
Păi dacă era așa, de ce cerea întrunirea CSAT, doar așa ca să se mai dea la Băsescu și să arate lumii cât este el de preocupat de viața românilor? Mie mi se pare că CSAT se întrunește după cum are cheful câte cineva sau când mai trebuie să se vândă câte ceva, un teren, o bucată de țară, ceva gaze, să se mai facă ceva baze străine, deci interese ale altora, nu ale cetățenilor români.
Din câte se vede, siguranța națională fluctuează în funcție de culoarea politică și interesele personale sau de partid ale celui care o analizează, nu de situația reală din teren. Când în România capacitatea de apărarea țării, starea de operativitate a armatei ajunge la 40%, dispare efectiv o categorie de forțe, țara nemaiavând suport aerian propriu, iar premierul se ocupă de subordonarea șefului serviciilor secrete ale armatei și al serviciilor armatei, cum să nu ajungă să ceară trupe străine, cine să ne apere, pentru că armată nu mai avem. Dar atunci poporul trebuie să își aroge și el dreptul să ceară o altă conducere, să aducă conducători străini, de vreme ce conducerea națională nu este capabilă să îi apere interesele. Ce ar spune domnii politicieni dacă românii ar aduce un guvern străin, un președinte străin și un parlament străin la conducerea României, ar face o bază politică undeva într-o fostă unitate militară şi ar cere dislocarea unor politicieni străini care să conducă ţara aşa cum ei, politicienii aduc armate străine să ne apere? Cererea lor ar fi mult mai justificată decât cea a politicienilor de a înființa baze militare străine exact unde a fost tăiat Mihai Viteazu. Prin ceea ce au stabilit diriguitorii României, printr-o coincidență dureroasă, după mercenarii lui Basta, Câmpia Turzii va primi mercenarii NATO, pasămite pentru a-i apăra pe români, numai că românii nu vor fi salvați ci decapitați din nou și odată cu ei și colegul lui Zgonea.
Adevărul este că situația din Ucraina, sau mai bine spus declarațiile și măsurile luate de conducerea țării împotriva unor demnitari ruși din exces de zel și hemoroizi, au adus România într-o situație dacă nu periculoasă, cel puțin foarte sensibilă. Deși ei țipau că Rusia ne va ataca și pe noi și Moldova pentru a-și justifica declarațiile iresponsabile, asta nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla, dar s-a întâmplat și se va întâmpla ca Moskova să ia la rândul ei măsurile pe care le poate lua, de natură economică. Gazul rusesc și mai nou exportul de carne de vită în Rusia au fost banate, așa că bovinele din România au primit un răspuns pe măsura măsurilor și declarațiilor. Că Rusia va sista probabil exportul de gaze şi către România sau va ridica preţul la cote imposibile, e de aşteptat, dar asta nu îi deranjează pe conducătorii României, dimpotrivă, le va da apă la moară pentru a solicita sau de fapt impune exploatarea gazelor de şist care pasămite ne vor asigura independenţa energetică, dar de fapt le vor umple lor conturile şi ne vor secătui nouă resursele în favoarea companiilor consilierilor speciali şi a partenerilor strategici. Deja domnul Ponta a ieşit pe post zeflemitor la adresa celor care nu voiau exploatarea gazelor de şist, spunând că dacă nu erau ei, acum nu ne mai puneam problema gazului rusesc. Aşa se explică de ce conducătorii României îl tot întărâtă pe Putin cu declaraţii iresponsabile, vor ca acesta să ne taie mai repede gazele, ca să poată ei să impună en gross exploatarea gazelor de şist si să umfle comisioanele. Curat murdar coane Fănică, totul este de vânzare.
Că este așa, o dovedește și ultima ședință a CSAT. După ce aflăm că România nu este în pericol, aflăm că vin canadienii să ne apere împotriva unui eventual atac. Al cui, dacă cu ocazia aceleiași ședințe s-a stabilit că nu suntem în pericol? Pentru ce vin canadienii la noi? Iată ce concluzii s-au desprins din ședință:
”1.Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a analizat și posibilele evoluţii îngrijorătoare pentru România, apreciind că riscurile şi ameninţările care derivă din acestea pe termen scurt nu afectează securitatea şi apărarea naţională.”
2.”CSAT a aprobat intrarea și staționarea pe teritoriul României a unor forțe și mijloace din Armata Canadiană în scopul pregătirii și desfășurării unor misiuni ale NATO, la solicitarea părții române, în contextul evoluției situației din regiune.”
Cu tot respectul, cele două puncte se bat cap în cap pentru că pe de o parte aflăm că ”ameninţările care derivă din acestea pe termen scurt nu afectează securitatea şi apărarea naţională” dar pe cealaltă, că partea română a solicitat trupe canadiene pe teritoriul național,” în contextul evoluției situației din regiune.” Hai să clarificăm lucrurile, dacă nu există amenințări la adresa securității naționale, atunci rezultă pe cale de consecință că ori prezența trupelor canadiene este o tâmpenie, ori acestea au alt rol, acela de a interveni în altă țară și în acest caz ROMÂNIA S-A TRANSFORMAT ÎN BAZĂ MILITARĂ PENTRU TRUPE INTERVENȚIONISTE ÎN ALTE ȚĂRI, FAPT CE CONSTITUIE O AMENINȚARE LA ADRESA SECURITĂȚIII NAȚIONALE DAR ȘI O ÎNCĂLCARE A NORMELOR DE DREPT INTERNAȚIONAL ŞI CONSTITUȚIEI . Dacă nici una din aceste variante nu este corectă, cine ne poate explica cu subiect și predicat care este rolul acestor trupe în România și dacă CSAT a luat în calcul faptul că prezenta acestor baze militare, pentru că va fi o bază militară străină în România cu alt scop decât de a apăra granițele României, va constitui prin însăși simpla prezență , o provocare la adresa altor state vecine și deci un subiect de conflict și măsuri cel puțin politice și economice la adresa României, așa cum s-a întâmplat recent cu exportul cărnii de vită?
Sau peste 10 ani o să se facă o anchetă și o să ni se spună că SRI, SPP sau CSAT, au considerat că nu există nici un pericol la adresa președintelui?
Mai aflăm din lucrările aceleiași ședințe CSAT că s-a discutat și aprobat viitorul participării trupelor române în teatre de operații externe, în Afganistan, dar și alte puncte despre care nu ni se spune nimic, pentru că în Afganistan, vom participa numai cu 200, restul, până la 1801 nu se spune unde vor participa. Se are în vedere un alt teatru de operații? Ni se mai spune și că alți cam 1486 de militari vor fi pe picior de plecare, gata să intervină acolo unde va fi nevoie? Din nou întreb, unde? Românii au dreptul să știe în ce războaie îi bagă politicienii români, pentru că copii lor își vor pierde mâinile, picioarele, sângele și viețile, pe pământuri și pentru interese străine, nu politicienii. În plus, dacă avem 1486 de soldați oricând gata să participe, așa cum ne lăudăm ”în orice fel de misiuni alături de partenerii noștri strategici”de ce nu îi păstrăm pe aceștia în baza care se pregătește pentru canadieni și să îi lăsăm pe canadieni să meargă ei acolo unde așteaptă românii să plece ”la ordin”, că doar e vorba de ordin NATO, și și canadienii sunt membri NATO, nu numai românii. Cine răspunde la aceste întrebări? Mie mi se pare că de fapt din nou ne facem preș în fața altora, sub masca datoriei față de alianță. Adevărul este că partenerii noștri strategici știu când să ”ne solicite ajutorul”, știu ei că în preajma alegerilor, conducătorii români vor da orice, pentru a fi sprijiniți să rămână sau să ajungă la putere.
Poate cineva din conducerea țării să răspundă la câteva întrebări?
1. Ce rol au cei 1000 de militari canadieni?
2. Pe ce perioadă vor sta acești militari, cine îi va înlocui și ce rol vor avea?
3. Unde vor fi trimiși cei 1801 de militari români în afară de Afganistan? Se au în vedere alte conflicte în care deocamdată nu este angajată armata României?
4. Pentru ce sunt păstrați în rezervă cei 1486 de militari? Ce misiune îi așteaptă, pe ce s-au bazat discuțiile privind păstrarea lor în stand-by ?
5. Ale cui interese le apără CSAT, pentru că de exemplu din aprobarea schimbului de terenuri dintre Becali și Cioflină, am constat că nu pe ale armatei și nici pe ale țării?
6. Dacă în decursul timpului, ca membri ai CSAT deci cu acces la informații și decizii de ordin strategic național au fost admise persoane care s-a dovedit apoi a fi infractori sadea, cum a fost cazurile Cioflină, Bădălan, Babiuc și alți miniștri demiși sau condamnați pe motive penale, cine se face vinovat, cine face verificarea acestora și pe ce criterii sunt numiți pe funcții de o asemenea importanță?
Toate aceste aspecte trebuiesc clarificate românului, plătitorului de taxe, votantului, celui mai batjocorit cetăţean al Europei.
http://www.dcnews.ro/basescu-convocarea-csat-pe-ucraina_442722.html#sthash.GR9ZL1rH.dpuf
http://www.bursa.ro/corlatean-eu-cred-ca-era-si-este-oportuna-o-reuniune-a-csat-236815&s=print&sr=articol&id_articol=236815.html
http://www.stiripesurse.ro/ponta-romania-nu-este-in-pericol-dar-are-de-indeplinit-responsabilitati/

Salvatorii României

duminică, 6 iulie 2014

Alchimie liberală

 ntrebare la radio Erevan ” De ce nu fac țiganii SIDA? Răspuns: Are și SIDA mândria ei !
CEI TREI DOGI
Un Dog German , un Bulldog și un Dog Shittzu
Congresul PNL-la masa rotundă, capete pătrate
Ultimele evenimente din dreapta politicii românești ne arată fără doar și poate că România este plină de capete seci umflate cu pompa, ca și conturile unor miliardari de carton dar și că PNL-ul e plin de oameni grăbiți, care nu mai au răbdare și vor musai să fie în fruntea bucatelor.
Congresul PNL care se voia un eveniment de cotitură dar mai ales lămuritor atât pentru direcția PNL dar și a dreptei în perspectiva prezidențialelor, a dat mai degrabă tonul unor bâlbe și schimbări de direcție nu neapărat surprinzătoare cât nedorite.
Repunerea domnului Antonescu pe lista candidaților la Cotroceni a fost o surpriză numai pentru cei care trăiau în afara politicii românești. Cine îi cunoaște pe români și știe că Antonescu este român și mai este și politician, nu poate fi mirat de repunerea numelui să în circulație. Pot spune că am fost primul, care a prezis asta înainte chiar ca USL-ul să se destrame și Antonescu să își dea demisia și să renunțe la candidatură.
Gafa lui Iohannis care vrând să își impresioneze colegii și să le dea o veste bună, neștiută decât de el, prin care a anunțat că noul partid rezultat în urma ipoteticei fuziuni cu PDL s-ar numi tot PNL. De ce a făcut herr Klauss această declarație? Pentru că este un începător grăbit în ale politicii și a crezut că dacă minte și el un pic, cum mint toți președinții de partid sau de țară, gata, a intrat în rândul lumii. A vrut să își impresioneze pozitiv enoriașii încă din primul minut de președinție, dar nu a realizat că va stârni orgolii. Avea el ceva semnale că mulți peneliști sunt supărați de fuziune și vor să iasă din partid dacă partidul își pierde numele prin fuziune și s-a gândit el să îi liniștească printr-o minciună sau printr-o informație despre care nu trebuia să vorbească, dacă eventual discutase cu cineva din PDL despre asta. Cert este că a făcut o gafă crezând că dacă îi ia pe alții prin surprindere și îi pune în fața unui ”fapt realizat” aceștia nu vor mai avea ce face și îi vor înghiți prostia. Începător, dar nu l-a ajutat vopseaua.
Reacții  organice
Imediat după gafa domnului Iohannis a ieșit pe post orgoliosul Predescu, cel deja autopropus din partea el știe cui la Cotroceni, care a mușcat din Klauss infirmând ceea ce acesta susținuse, pentru că ambele aspecte ”clarificate” la congresul PNL, îl scoteau pe el, cel care se ruga de Băsescu să intervină pe lângă Ponta și îl bage în guvern, din toate calculele, și de candidat și de mare om politic. Păi ce, numai SIDA să aibă orgoliu?
După el a ieșit și buldogul care a mârâit mai calm, dar ferm, negând și el cele afirmate de începătorul Iohannis atât în ceea ce privește candidatul dreptei, cât și numele viitorului partid.
Nici Tăriceanu nu a stat pe gânduri și a sărit și el la cap, anunțând – a câta oară?- că își trage partid la scară, că vrea să salveze spiritul liberal, că ar candida la prezidențiale. Imediat alți grăbiți l-au urmat cel puțin la nivel declarativ și nu puteau fi alții decât foștii miniștri din guvernul Ponta și probabil amici de-ai lor, supărați că prin ieșirea de la guvernare au pierdut cașcavalul.
Reacții anorganice
Toate bune și frumoase, numai că uite, graba domnului Iohannis este posibil să fi lămurit lucrurile mai bine și mai clar decât orice congres sau discuții și negocieri. După gafa lui, nu doar Predescu și Blaga au luat atitudine ci și alți grei atât din PDL cât și din PNL. Pe de o parte cei din PDL s-au înfuriat pe declarația și tupeul lui Iohannis, care nici nu a ajuns bine om politic fiind membru de partid de un an că vrea să fie tot, și popă și hoț în propriul partid dar și candidat al dreptei, dar mai ales s-au supărat că și-a permit să mintă, spunând că are acceptul PDL pentru noua denumire a partidului fuzionat. Pe de altă parte, peneliștii, inițial mulțumiți de păstrarea numelui partidului, văd acum că nu numai că au fost mințiți, dar prin supărarea provocată pedeliștilor, s-a pierdut categoric șasa ca noul partid să se numească PNL, pentru că pedeliștii ar fi puși într-o situație penibilă acceptând ceea ce au negat. Colac peste pupăză, acum nu numai denumirea noului partid este în pericol ci chiar ideea de fuziune despre care în numai două zile nu mai vorbește nimeni, acum cuvântul de ordine fiind eventual o alianță. Încurcate sunt Doamne căile politicii dâmbovițene.
Efecte secundare
Ei bine, toată această încurcătură ar putea să descurce mai bine jocurile de culise și interesele personale și eu nu m-aș mira să văd că PNL va avea un alt congres pentru desemnarea unui alt președinte, înainte de termen, pentru că în mod cert stângaciul Iohannis are zilele numărate, nu numai în cadrul partidului ci și ca posibil candidat al dreptei la prezidențiale. Eu nu văd cine din PDL ar mai fi de acord cu candidatura lui din partea dreptei, după gestul cel puțin lipsit de loialitate dacă nu înfumurat și jignitor. Cu alte cuvinte marea speranță a dreptei, Iohannis a reușit o performanță unică în politica românească, și-a fracturat toate șansele de a deveni un om politic, din primele minute ale sale ca președinte de partid. Și vopseaua pe Tico a ținut mai mult. Dacă fuziunea nu va mai avea loc este posibil ca și proiectul lui Tăriceanu să devină ceea ce a mai fost de două ori, simple vorbe în vânt și vise ancorate în promisiunile lui Ponta care și-a bătut joc de el dând-i speranțe că va fi sprijinit la prezidențiale dacă scoate suficient de mulți peneliști din PNL, pentru că peneliștii care erau supărați pe fuziune nu vor mai pleca din partid iar Tăriceanu va rămâne iar singur.
Nu pot ști ce se va întâmpla până la urmă, cu politicienii români nimic nu este sigur, poate totuși PDL și PNL vor fuziona, sau vor forma o alianță, poate vor cădea de acord privind candidatura, nu văd cine din PDL va primi sufragiile celor din PNL și invers, dar Iohannis și-a fracturat singur și sigur șansele.
Reacții adverse
Dacă privim puțin spre stânga, constatăm că nici acolo problemele nu sunt prea clare, UDMR vrea candidat propriu numai așa ca să își arate mușchii, să arate viitorului președinte că ei sunt gata să renunțe la orice alianță pentru a-și atinge scopurile etnice. Domnul premier vrea și el să lase impresia că va accepta până la urmă să candideze la Cotroceni dar nu spune că va candida,nici pe cine va propune, pentru că încă mai are nevoie de niște manevre prin cei pe care i-a încurajat să lucreze pentru el, printre care Tăriceanu cu grupul lui de liberali ciolaniarzi, Oprescu, și alți dornici de mărire. Cel mai greu pentru el este să găsească un tii acide candidat suficient de bun încât să păcălească electoratul dar și de corupt sau coruptibil, ca să îl manevreze cum vrea el. Numai dacă nu va reuși, sau nu va primi mutarea în plic, va candida el dar atunci trebuie să se gândească la un prim-ministru fidel care să îndeplinească și condițiile de mai sus, adică să fie controlabil, manevrabil dar aparent curat. Bătălia s-ar da între Dragnea și Șova, deși cel mai potrivit cel mai manevrabil ar fi Zgonea, dar Zgonea are o imagine atât de proastă, cu toata faima colegilor lui, și e atât de manevrabil încât l-ar manevra oricine. Se spune că e mai ușor de condus decât trotineta pusă pe pilot automat. Dacă Ponta, forțat de împrejurări și împotriva voinței lui va candida și câștiga alegerile, atunci în nici un caz nu va lăsa ambele funcții unui singur om. Probabil Dragnea va fi ținut pentru prim ministru iar Șova va fi noul președinte de partid, pentru că Șova e mai fidel, e de așteptat să se dea la o parte după 4 ani, nu cum a făcut Geoană cu Năstase și Ponta cu Geoană. Dragnea prezintă riscul că odată cocoțat la partid să preia conducerea și să îi facă bezele lui Ponta, are toate”calitățile”. Sunt convins că Ponta va amâna cât mai mult posibil anunțarea candidatului și o va face abia după ce dreapta își va anunța candidatul sau candidații, pentru că în funcție de asta va decide ce face și el.
Reacții de bază
Așa că liberalii ar face bine să se hotărască odată, că uite, așteaptă domnul premier. Numai că liberalii sunt împărțiți precum coliva la pomană. La congres nici măcar nu s-a adus vorba de strategii, programe, direcții de acțiune, principii. Nu, nu îi interesa decât cum să ajungă la putere, indiferent cu cine. Culmea este că nu se împart in funcție de ceea ce vor, ci de ceea ce nu vor. Unii nu vor intrarea în PPE, alții nu vor fuziunea cu PDL, alții nu vor întoarcerea la Ponta, alții nu vor divizarea PNL, unii nu îl vor candidat pe Antonescu, alții nu îl vor pe Iohannis, iar alții nu vor să susțină un candidat al PDL. Ceva au totuși aproape toți în comun: nu se mai gândesc de loc la PNL la principiile și stabilitatea partidului, nu au încredere în posibilitățile partidului, motiv pentru care au și intrat în capcana PSD și nu numai că nu au încredere, dar nici nu vor, le convine să fie remorcă. Al doilea lucru major care îi leagă este dorința de a ajunge la ciolan, numai că nu coincid în ceea ce privește drumul până la ciolan. După cum spunea distinsa liberală Carmen Hărău, nu i-ar deranja atât faptul că Ponta fură, cât faptul că fură singur, fără ei. Deci în ciuda declarațiilor de imagine, ceea ce vor toți este să fie și ei la butoane, indiferent cu cine, să poată fura și ei. Așa stând lucrurile, mai miră pe cineva ce se întâmplă? Uitați-vă la ”luptătorii” PPDD cei care înainte de alegeri urlau că vor sânge de ciocoi. Acum fac majorități prin consiliile locale cu cei care sunt mai mulți, indiferent de culoare politică sau direcție, pentru a putea să participe și ei la actul decizional și să își tragă contracte și funcții prin concentrate și facilități. Culmea este că acest principiu este recunoscut fără jenă și prezentat drept strategia oficială a partidului.
La ciolan fraților, asta e strategia generală.
Alchimie liberală

vineri, 4 iulie 2014

Ponta, Raidul și rachetele


LSO_8285.thumb-Kandahar
Un pas mic pentru presă, dar unul imens pentru Victor
Domnul prim ministru Ponta a făcut un raid prin Afganistan cu ocazia încheierii misiunii Scorpionilor în Afganistan. Pe timpul vizitei, în timp ce primul ministru servea masa, s-a dat alarma. Domnul Ponta ceruse ca toți cei care poartă numele Petru sau Pavel sau măcar unul, să îi facă și lui cinste cu un whisky ceva, și singura posibilitate de a-i aduna era să se dea alarma. Așa că s-a dat imediat alarma. Cum domnul Ponta era însoțit de  persoane din biroul de presă gata să speculeze și să transforme orice plici de muște în tanc, alarma a fost transformată în ”raid cu rachete” o inovație în domeniul tehnico tactic cazon, care sunt sigur că va transforma din temelii întreaga strategie Nord Atlantică. De aici până la comentariile din presa de acasă, că viața premierului a fost pusă în pericol, scandalul că s-a deconspirat vizita, că există un Victorleaks prin zonă, că armata este incompetentă dar și că Victoraș a dat dovadă de un curaj extraordinar și de acte de eroism, distrugând cu pliciul de muște câteva rachete Fa – Sol – rE, nu a fost decât un pas, un pas mic pentru presa pupincuristă, dar unul imens pentru imaginea premierului.
Ce faci bă Opreo, aveai chef de niște alarme?
Domnul Ponta a fost însoțit în Afganistan de actualul și fostul ministru al apărării sau mai bine spus de viitorul fost ministru al apărării, și de actualul fost dar viitor ministru al apărării, mă refer aici la domnii Dușa și Oprea. Poate mulți se întrebau ce caută butelia Oprea acolo, de vreme ce este în prezent ministru de interne. Bine dar în viitor? Păi ce Rus a intrat în guvern pentru scheletele din transporturi? Nu oameni buni, el este expert în alegeri, liste electorale, referendumuri și internele tânjesc după expertiza lui așa cum Zisu tânjește după expertiza lui Oprea. Pe cei care au fost mai atenți la discursul domnului prim i-a atenționat o remarcă a acestuia. Domnul prim a afirmat că militarii trebuie să nu își facă probleme că s-a încheiat misiunea, vor veni în țară și se vor antrena pentru alte misiuni asemănătoare pe care partenerii ni le vor solicita. Să înțelegem de aici că s-a schimbat obiectivul principal al armatei române, acela de apărător al teritoriului național? Deci misiunea principală a armatei nu mai este apărarea granițelor ci misiunile NATO? Să se fi schimbat strategia de apărare a României și să contăm pe avioanele cehilor pentru supravegherea spațiului aerian în timp ce noi murim pe alte meleaguri? Pe cine și cu ce drept a consultat domnul Ponta când a spus acest lucru? Are cumva impresia că soldații români abia așteaptă să își lase picioarele și mâinile prin nisipurile amărâților ”civilizați ” de marele frate de peste ocean? Ultimele evenimente din Kosovo și Irak arată cât de ”successful sunt misiunile de acest gen. Să îmi arate cineva o țară, o zonă din lume, în care a intervenit armata americană și lucrurile merg bine, lumea e mulțumită, țara a prosperat, a ajuns o minune economică și politică, una singură și eu mă mut acolo. Nu e nici o deosebire intre Irak, Afganistan, Kosovo, Haiti, Coreea, și Georgia, Ucraina, și alte foste sau actuale sovietice. În toate se menține o stare de insecuritate, conflict, sărăcie. Deci de ce pune domnul Ponta accentul pe astfel de misiuni? Cui folosesc? A primit cumva scrisori de nemulțumire de la militarii români privind încetarea misiunii în Afganistan și le promite să stea liniștiți că vor veni și altele? Unele guri rele, spun că domnul Oprea ar fi fost adus special pentru alarma cu raidul, știindu-se că Dușa e folosit în armată doar pentru poze și ca să asigure biroul domnului Ponta când nu vrea să îi fie deranjat traficul. Păi dacă a reușit Adelin Petrișor să o pună de un amărât de ”incident” la un checkpoint,  cum să nu se poată pune și de o alarmă în bază pentru premier? Alții mai răutăcioși consideră că prezența lui Oprea ca ministru de interne în Afganistan este similară celei a doamnei Doina la inundații în barca premierului. Uite așa se bagă oamenii în seamă pe cheltuiala contribuabilului. Ce faci bă Opreo, aveai chef de niște alarme?
Dușa la pupat și fotograf
Alții se întreabă ce a căutat acolo Dușa. Zvonul cum că Mircea Dușa ar fi ministrul apărării nu s-a confirmat, nici acela că nu ar fi cârpaci, cum se lăuda într-o vizită prin Craiova, nici acela că ar avea în vedere un pachet de legi pentru armată care să intre în vigoare în 2013 sau 2014,nici acela că ar conduce ceva prin armată. Tot ce am aflat despre domnia sa este că face fotografii. Probabil are niște băieți bine remunerați care urmăresc evenimentele media fără riscuri pentru imaginea sa și unde nu participă dușmani de clasă și cum prinde momentul hopa și el să facă niște poze. Dacă intri pe site-ul ministerului la capitolul media, comunicate, etc, ai grijă cum deschizi dulapul că dacă nu ești atent te trezești cu o grămadă de poze în brațe începând cu cele de la repatrierea trupurilor neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați în Macedonia, până la ”raidul cu rachete” din Afganistan. Din câte am înțeles, pe acolo, prin departamentul media lucrează și unele trompete, e drept, noi nouțe, aduse din cercuri de cunoștințe, care în loc să se ocupe de autoperfecționare și eventual să studieze Manualul Gradatului, scriu articole despre pensionarii militari, neștiind săracii că ei poate nu vor mai apuca să se vadă la pensie cu legile lui Dușa și nici nu vor apuca măcar să vadă legea pensiilor militare pe care se laudă Dușa că o promovează de doi ani. Eu sincer nu știu de ce și pentru cine organizează M.Ap.N, pe banii contribuabililor, ”cursuri de jurnalism pentru cei care transmit din zonele de conflict ”dacă ne apar în presă astfel de declarații cu raiduri de rachete. Primii care ar trebuie să facă aceste cursuri sunt –se pare- chiar cei care intră în armată pe ușa din dos și cei care își fac poze cu fiecare proteză pe care o primește câte un mutilat trimis în misiune pentru sprijinul politic al unei clase politice indecente. În discursul său prezentat cu ocazia evenimentului amintit, domnul Dușa, expertul în pleonasme, nu s-a putut abține și a mai comis unul : ” În Iunie 2002, adică exact acum 12 ani, aici în baza Kandahar soseau 600 militari craioveni, adică batalionul ”Scorpionii Roșii” ai Batalionului 26 Infanterie”. Să ne fie cu iertare domnule ministru, dar ori spui Scorpionii Roșii, ori spui B 26 I, este tot aia, nu trebuie să te repeți ca în cazul trupurilor cadavrelor celor decedați. În plus, nu prea înțeleg eu cum vine chestia cu ”militarii craioveni, adică batalionul… ai batalionului” Cine ne lămurește, cum vine asta, ca să implementăm în toată armata acest sistem. Dar ca să înțeleagă toată lumea de ce a venit domnia sa în Kandahar, domnul Dușa a dat drumul sentimentelor sale profunde de recunoștință și venerație față de partenerul strategic : ”Țara noastră a înțeles că investiția în propria securitate este esențială și pentru a-și asigura propria securitate este important să participe la misiunile internaționale în teatrele de operațiuni alături de partenerii noștri din NATO și mai ales pe parteneriatul strategic pe care îl avem cu Statele Unite.” În continuarea discursului său, domnul Dușa nu mai contenește să mulțumească generalilor americani care ne-au condus trupele în luptă, care au lăsat pe ici pe colo și câte un ofițer român la comanda câte unei structuri, care au dat dovadă de înalte calități și au înzestrat armata cu un Humvee două, ca să vadă și soldații noștri cum e să sari în aer cu o mașină americană și să facă diferența. Urmărind discursul, se poate constata cu ușurință că scopul acestuia a fost să pupe poala popii, nu să mulțumească militarilor români care le-au apărat scaunele ministeriale cu sângele lor.
Una peste alta însă, marele raid cu rachete din Kandahar, a fost o alarmă de rutină, reală sau fabricată, care însă a fost trâmbițată și prezentată ca un mare eveniment, un ”real pericol” la adresa umflaților din guvern, care să le fie trecut în CV, Wikipedia, sau să dea de lucru presei să mai scrie despre incompetenții care ne conduc și care au adus armata la 40% stare de operativitate. Domnul Ponta nu a pierdut ocazia să ne spună cât de ascultător a fost el și cum a urmat ”procedurile standard” fără să țină cont că e ditamai premierul și nu primește ordine decât de la Barroso. Nouă acest eveniment ne-a dat ocazia să privim într-o parte și să spunem: ”Ptiu, mama voastră de îmbuibați, că ați fi în stare să vă faceți poze și cu capul colegului Mihai Viteazu și să spuneți că voi l-ați salvat de Basta!”
Ponta, Raidul și rachetele