marți, 31 mai 2016

Creaţiile Băse- colecţia „Alegeri 2016″

casa de moda Base
România se poate lăuda cu ceva creatori de modă. Unii cu state vechi , am putea punea chiar „antici” de pe vremea ADESGO. Nu le dau numele pentru a nu se simţi matusalemici. Alţii, copii ai creatorilor antici, sau mai bine spus pupili şi pupile, sunt  crescuţi, cultivaţi, promovaţi, lansaţi şi înfipţi de aceleaşi matusalemice fabrici de „modelişti”. Dacă avem azi un Cătălin Botezatu este pentru că a  existat cineva crescut şi educat în modă încă de pe vremea ceştilor. Cătălin s-a lansat în moda chiloţilor de bărbaţi dar a lucrat cu oarece rezultate şi în promovarea  burlăciei ca metodă de racolare a „valorilor naţionale”.
Campania primăvară –toamnă 2016
Pe lângă atâţia  creatori de modă mai mult sau mai puţin recunoscuţi pe plan naţional, unul a depăşit fără îndoială rezultatele tuturor,  putând fi considerat tăticul modei în politica românească. Băsescu, creatorul incontestabil al unor modele şi mode inegalabile,  nu a apărut din neant, nu este un produs al Demiurgului, este  un produs get-beget al serviciilor româneşti care l-au creat, plămădit, învăţat tot ce ştie dar mai ales folosit şi încurajat. De aceea acesta a considerat că nu se poate limita la rolul de produs şi a devenit la rândul său producător. Spre deosebire de Botezatu care s-a lansat în underware Băse a intrat în producţia de  „undercover”  unde a format nu doar modele ci şi curente şi stiluri. Casa de modă Băsescu a lansat astfel ”modelul Anastase” în numărarea voturilor,  modelul Boagiu” în transporturi,” modelul Udrea” în manevrarea fondurilor, „modelul Turcescu” în media, modelul Boc” în politică, modelul Oprea în apărare şi, pentru că justiţia este în toate, „modelul Macovei” „şi „modelul Kovesi” în justiţie. De remarcat este faptul că modelul Macovei a trecut deja la a doua generaţie, pentru că,  nu e aşa, vai de profesorul care nu este întrecut de elev, sau măcar egalat.Aşa că observămcă  în justiţie se poartă aceleaşi pălării de pe vremea Macovei, dar cu alte Mării dedesupt.
Modelul Kovesi
Dar cu modelul Kovesi mulţi sunt tentaţi să creadă că a fost un model nereuşit, care, iată, nu numai că îşi întrece dar chiar ar vrea să îşi omoare profesorul. Asta însă este o iluzie, căci în ciuda aparentelor divergenţe dintre creator şi  această Galatee modernă, totul este o joacă, aş putea spune că asistăm la un joc erotic plin de pasiune în care creator şi operă se aleargă şi se muşcă din dragoste lăsând pe cei care privesc să creadă că unul din ei va fi ucis de celălalt. Este şi asta o tactică de manipulare care, mai ales la noi la românii, prinde de fiecare dată. Schema e simplă : doi oameni, legaţi nu prin jurăminte,  ci prin coridoare întunecate şi schelete albite de vreme,  care ştiu că sunt pândiţi şi aşteptaţi la cotitură de mulţi duşmani, încep să se muşte pe scena politică lăsând impresia că au devenit duşmani de moarte. Strategia dă roade, pe de o parte toată lumea priveşte la certurile lor, cât mai vocale dar inofensive şi neconcludente, iar duşmanii stau şi ei şi îşi freacă mâinile, inactivi,   sperând ca unul din ei să cadă răpus de celălalt. Aceeaşi tactică a dat roade şi după arestarea modelului Udrea, când, la fel, părea că între creator şi Elena a intervenit o ruptură care va fi fatală unuia din ei. Pe scenă au fost introduse şi condimente, doamna Elena s-a afişat bot în bot cu un tinerel care cică l-ar fi făcut gelos pe Pygmalion, dar totul a fost aşa, praf aruncat în ochii spectatorilor, legătura dintre ei a rămas la fel de puternică. Exact la fel  se întâmplă acum şi cu modelul Kovesi. Lumea priveşte hipnotizată la certurile intre ei, certuri pigmentate cu „lovituri dure„ care  ating  şefi  de servicii  şi care pasămite ar însemna sau ar duce inevitabil la „moartea” unuia din ei sau a celor apropiaţi lor. Aiurea, totul este, ca întotdeauna,  un circ mediatic jucat cu ştiinţa şi complicitatea televiziunilor şi ziarelor care primesc bani frumoşi în perioadele de campanie,  iar cel care va pierde sau va muri din nou este cetăţeanul care priveşte uneori tâmp, alteori cu speranţă, la acest circ pe care abia apoi îl recunoaşte,  pentru că circul este jucat de aceiaşi actori, cu aceiaşi regizori, aceiaşi spectatori şi aceiaşi perdanţi.  Să nu uităm că şi modelul Kovesi, şi modelul  MRU sunt creaţii ale aceleiaşi „case de modă”,   aşa că  nu vă iluzionaţi, nu asistăm la nici un război al serviciilor ci doar la un nou artificiu menit să creeze impresia că avem în faţă ceva nou, nemaivăzut, care va „duce undeva”.În fond asistăm la o schimbare de gardă la palat, nu la schimbarea regelui.   După campanie, spectatorul începe să îşi amintească că a mai văzut odată piesa, că i s-a părut ceva cunoscut, dar nu ştia de unde să îl ia, că iarăşi a fost păcălit şi îşi propune ca data viitoare să nu se mai lase păcălit.   La rândul lor protagoniştii, actorii îşi vor da mâna şi vor pregăti scenariul, actorii şi „victimele„ pentru alegerile următoare, bucuroşi că iar i-au păcălit pe fraieri,adică pe alegătorii care iar s-au împroşcat cu noroi pe siteurile de socializare, la colţul blocului, la crâşma sau chiar în familie, iar ei, creatorii de modă, cu modele cu tot au rămas acolo unde sunt, pe aceleaşi liste, realeşi,  re-numiţi şi reconfirmaţi de o masă amorfă de adormiţi. Printre picături, între aleşi şi alegători, mai cad  din când în când câteva „muşte”,  numite pierderi planificate formate din sponsori de mâna doi- trei, sau şefi de consilii sau  consilieri şi primari care şi-au trăit traiul, şi-au mâncat mălaiul,  acum trebuie să fie „pedepsiţi”exemplar, adică cu ceva suspendare dar cu averile întregi, pentru că prostovanul trebuie să vadă şi sânge,  sau măcar ceva tărgi şi perfuzii, ca să creadă că bătălia a fost reală. Bineînţeles „victimele” fac şi ele scandat de ochii lumii, îşi pierd o casă două şi câte un teren inundabil , deci neprofitabil, dar vor câştiga la CEDO  pentru că procesele lor fiind făcături de ochii lumii nu au cum să fie susţinute de statul român într-o instanţă reală,  dar mai ales pentru că şi acolo jocurile sunt făcute de alte creaţii ale aceleiaşi case de modă. Şi uite aşa, cei care au pierdut în instanţă, devenind „penali suspendaţi” s-au spălat în faţa naţiunii pentru că odată condamnaţi se cheamă că sunt „curaţi” au trecut prin furcile caudine şi au ieşit curaţi şi plăcut uscaţi. Partidul pe care l-au slujit le va fi veşnic recunoscător pentru că ei s-au sacrificat pentru partid.   Partidul a dat, partidul a luat, numele partidului fie protejat!
Modelul criticilor de artă
Tot ca parte a scenariului şi tot creaţie a aceleiaşi case de mode, mai apar în faţa publicului acei „critici de artă” numiţi uneori  a IV- a putere în stat, alteori „câinele de pază al democraţiei” în persoana câte unui „Robespierre” sau „Che Guevara” care beneficiind de aceeaşi proastă memorie a spectatorului vine cu „găselniţe” de presă, „dezvăluind” adevăruri „senzaţionale” privind unele „surse” ajunse miniştri cu ajutorul celor care şi la propriu şi la figurat fac legea în ţara asta. Ce să spun, mare găselniţă, secretul lui Polichinelle. Toată lumea ştia că domnul Cioroianu, ca şi domnul  Bogdan Chireac sunt surse ale  cel puţin unei ambasade, la fel şi domnul Schnecker,  post la care aspiră mai nou şi balega calului lui Mihai Viteazu, la fel ca şi mulţi alţii, nenumăraţi şi chiar neretribuiţi pupinturişti care speră să rămână cât mai mult în scaune cu ajutorul portarului câte unei ambasade. Ţara este plină de altfel de oameni şi faptul că un pitic atomic o spune acum nu este nici o noutate,  nici ceva senzaţional, face parte din aceeaşi partitură de campanie care vrea să arate alegătorului că „de data asta” nu mai merge cum mergea, nu mai ţine cum ţinea, gluma se îngroaşă şi marii  corupţi sau „trădători” vor fi înlăturaţi. Vrăjeală,  chiar şi aceste dezvăluiri fac parte din plan, pentru că dacă nu ar fi fost aşa, doamna Kovesi, domnul Cioroianu, Cătălin, copil de casă   şi toţi cei înşiruiţi de  Robespierre, ar fi sărit de cur în sus, dându-l în judecată pe acest Pora în pantaloni.   Dar nu, ei consideră-pe bună dreptate – aceste declaraţii drept jocuri de campanie, deşi ştiu că acestea conţin adevăruri arhicunoscute  în lumea traseiştilor politici, aşa că nu le dau atenţie, ştiind şi ei şi de unde vin şi cu ce scop sunt scoase pe piaţă. Românul are ce discuta, iar când va merge la vot se va uita pe listă şi va vota ca şi până acum, din inerţie, „scârbit” de ceea ce vede şi uneori şi de impotenţa sa. Şi uite aşa a mai trecut o campanie, urmează cea din toamnă, cu aceleaşi „case de modă”.
P.S. Apropo, vă place cum îi  face doamna Kovesi jocul lui Iohannis pas cu pas, deschizând dosarul ” votul din diaspora” pe care Iohannis l-a promis în campania precedentă? Este momentul ca cetăţeanul să constate că Iohannis se ţine de cuvânt şi îi pedepseşte pe vinovaţi. Nici un cuvânt însă despre votul din Diaspora din 2010 sau 2012 cand au fost exact aceleaşi probleme în diaspora, numai că nu a fost ordin să se facă scandal, sau mai bine spus, nu convenea puterii. Dar oamenii s-au confruntat cu exact aceleaşi probleme.De ce este cercetat numai Corlăţean şi nu şi predecesorii sau  urmaşul său la externe, care au organizat alegerile după aceleaşi reguli ?  Kovesi ştie de ce.


Creaţiile Băse- colecţia „Alegeri 2016″

vineri, 27 mai 2016

Deveselu între minciună şi adevăr – adevărurile


Motto: Americanii vor lupta cu ruşii, până la ultimul … român.
scutul
Dormiţi liniştiţi, scutul veghează, dar nu ne scuteşte …
Adevărul doare. Aşa se spune şi din cauza asta, unii spun că ar accepta mai repede o minciună frumoasă decât un adevăr dureros. Aşa au apărut complimentele. Femeile în special ştiu de ce. Spune-i unei femei,  oricât de urâtă sau prost îmbrăcată ar fi: „vaai, doamnă, sau vai dragă, ce bine vă/îţi stă, ce rochie frumoasă ai, sau ce coafură reuşită”  şi chiar dacă ştie că îi stă sau arată ca un papagal, faţa i se va lumina şi va spune că eşti un om bine crescut. Aiurea, e o minciună ordinară, o ştie şi cel care o spune  şi cel care o primeşte, dar  pentru că ai minţit frumos eşti nu doar iertat, ci chiar invitat să mai minţi. Pe de altă parte, spune-i soţiei, iubitei, logodnicei, prietenei, că se machiază strident, că  nu îi stă bine cu buzele prea rujate, sau că rochia îi scoate prea mult în relief, până la vulgar, bustul sau posteriorul, şi te poţi abona la cantina săracilor sau îţi poţi căuta alt suflet cald.  Acesta este un adevăr care nu este valabil numai în aspecte de ordin social sau intim ci şi militar, politic economic.  Se mai numeşte diplomaţie.
Mai există o formă de diplomaţie  care  este şi  mai perversă pentru că practic nu minţi, doar ascunzi sau nu spui adevărul. Se numeşte „minciuna prin omisiune” şi am mai vorbit despre ea. Ei bine, în cazul Deveselu,  România a fost gratulată, din partea oficialilor americani, NATO sau români cu minciuni de tot felul  despre care am vorbit în articolul precedent. A venit timpul să mai spunem şi adevărul oricât de mult ar durea sau nu ar conveni, inclusiv adevărurile nespuse, sau minciuna prin omisiune.
Un bun amic, analist de calibru,  nu doar militar ci şi social, în comentariul său la primul articol mă urechea prieteneşte pentru că el este un pro-occidental fără rezerve, spre deosebire de mine care sunt un pro-român şi atâta tot. El e convins că până la urmă va fi ok  şi că România nu are altă variantă decât alături de SUA. Eu am rezerve, nu în sensul că as prefera apropierea de Rusia ci în sensul că şi apropierea de americani trebuie să meargă până la o limită, că parteneriatul înseamnă parteneriat nu sclavie, că dacă merg cu cineva pe un drum nu înseamnă că trebuie să fac tot ce vrea el, eu sa îi fac mâncare, eu să îi spăl hainele, iar el, pentru că e mai mare şi are cuţitul în mână să mă exploateze. Unii ar fi tentaţi să spună că asta e soarta ţărilor mici în relaţiile cu cele mari, dar eu nu accept această poziţie. Şi cehii, polonezii, slovacii, ungurii, italienii, bulgarii, sunt mici, şi totuşi conducătorii lor nu le-au pus americanilor ţara la picioare ca ai noştri. Deci LA ALŢII SE POATE, LA NOI NU. Să revenim la Deveselu.
Adevăruri
Este adevărat, Hari are dreptate, americanii nu ne-au promis nouă  românilor, că ne vor apăra de ruşi, nici că dacă ne bagă scutul în coaste vom avea plămânii protejaţi, dar nici nu ne-au spus că dacă îl instalează, România nu va fi practic apărată cu nimic sau că va deveni prima ţintă în caz că un potenţial inamic ar încerca să atace Europa. România, dintr-o ţară de tranzit a devenit un  obiectiv strategic atât prin Scut cât şi prin prezenţa unor comandamente şi trupe care cică ar fi NATO, dar de fapt sunt americane. Toată lumea ştie că NATO înseamnă SUA dar nimeni nu vrea să o recunoască, pentru că minciuna e mai frumoasă decât adevărul.
Este adevărat că nu au existat declaraţii oficiale ci doar luări de poziţie şi opinii de linia a doua vizavi de adevăratul inamic al SUA şi cui se adresează în fapt scutul de la Deveselu, dar toată lumea ştie că SUA nu se teme de Iran, nici de jucăriile  cu uraniu ale acestuia, nici de mujahedini şi nici de ISIS (pentru că arabii nu îşi omoară părinţii), aşa cum nu s-au temut nici de Sadam, nici de Karagici, nici de Osama. Aceste „pericole la adresa democraţiei şi a SUA” au fost vânturate aşa de ochii lumii, pentru că industria de război americană avea nevoie de … ţinte ca să îşi justifice preţurile.
Pericolul trebuia să poarte un nume
Reprezintă oare Iranul un pericol la adresa Europei ? Hai să fim realişti, Iranul abia a putut face faţă Irakului, şi asta cu ajutor american. Apoi când Irakul a căzut,   Iranul a luat locul Irakului pe post de Bau Bau . Asta pentru că aşa au decretat SUA. Bun. Cine a fost şi este duşmanul Iranului? De când e lumea arabă, arabii s-au bătut între ei, şiiţi cu suniţi, sprijiniţi de ruşi sau de americani care aveau interes să le vândă armament contra petrol.Unii s-au mai bătut şi cu israelienii, dar nu toţi. Dar e adevărat, Israelul se bate cu toţi. Nu numai arabi.   Iranienii au treabă cu Europa, cât  au nici broaştele de la Mihăiţa cu crocodilii din Amazon. Dar, pentru că pericolul trebuia să poarte un nume, i s-a spus Iran. A ameninţat Iranul ca stat un alt stat din Europa?  Neve ever. Ar fi tâmpiţi să se pună rău şi cu europenii, de la care cer ajutor, când ei abia se descurcă să îi convingă pe americani că nici cu ei nu ar avea nimic dacă ar fi lăsaţi în pace. Este la fel de LMC că atunci când va trebui, va fi găsit un iranian care în schimbul asigurării pe viaţă a familiei sale  să declare că a fost instruit de ISIS  sau mai ştiu eu de ce Ayatolah, să atace Europa.  Şi atunci de ce ne apără Scutul împotriva Iranului când ăia mor de foame pe acolo? Pentru că aşa spun americanii iar noi punem botul.  În cel mai rău caz, Iranienii au treabă cu cei care le sug petrolul  dar asta e treaba lor şi a lipitorilor nu a României sau Europei. De ce trebuie să mă lupt eu cu iranianul sau afganul, ca să poată americanul să le ia petrolul şi opiul ? Chiar aşa de prost am ajuns?
Vrea  Rusia război?
Se poate spune fără a greşi cu ceva că SUA nu se tem nici de Rusia, în nici un caz nu mai mult decât de China, pentru că între Rusia şi SUA a existat şi există un joc perpetuu de-a şoarecele şi pisica pe care îl joacă una cu alta de zeci de ani,  iar Europa se uită „ îngrozită” tremurând precum,  vânătoreasa din Pseudofabula Sfinxului. Nici Rusia şi nici SUA nu se vor atinge teritorial în mod direct una pe alta, totul este un joc o încercare de intimidare care să arate celorlalte ţări că este nevoie de ele, că una fără cealaltă ar fi prea puternică şi le-ar pune în pericol celorlalte ţări   nu doar autonomia, ci însăşi existenţa.
Orice strateg realist ştie că SUA, NATO,  fără Rusia,  nu ar mai avea rost să păstreze atâta putere.  Putin la rândul lui ştie că fără „ameninţările” sau şicanele americanilor, nu ar avea de ce să ţină atâta armată, şi Rusia şi SUA datorează cel puţin un sfert din buget industriei de apărare cu tot ce ţine de ea. Nici un preşedinte de stat nu poate trece peste voinţa industriei de armament. Unii au declanşat conflicte şi războaie la îndemnul acestora. Tot din aceste motive apar primăverile şi revoluţiile sau „mişcările sociale eliberatoare” prin anumite state.
Orice om cu capul pe umeri este conştient că un eventual război adevărat între ruşi şi americani sau între două ţări posesoare de bombă nucleară ar însemna un dezastru, pentru că nimeni nu ar avea de câştigat în urma  unui  asemenea conflict, de aceea nici un om cu capul pe umeri nu va folosi arma nucleară. Asta o ştiu toţi, dar  cu toate astea lumea este îngrozită de eventualitatea unui război nuclear  iar marile puteri îşi sprijină dezvoltarea militară folosindu-se de acest Bau-Bau Mondial:  „avem nevoie de cât mai multe arme şi sisteme convenţionale pentru a nu fi nevoiţi să recurgem la cele nucleare, şi  pentru a-l descuraja pe inamic”.  Care inamic? După cum se comportă Ruşii cu aliaţii lor şi americanii cu micimanii din NATO adevăraţii inamici ai lor sunt chiar cei pe care îi declară prieteni, pentru că nu Rusia este suptă de resurse, nu Rusia a rămas fără armată, nu Rusia este mereu criticată că este coruptă, nu Rusia plăteşte soldaţii altor state pe teritoriul ei, nu Rusia are pământul găurit de instalaţii de foraj care otrăvesc apa, nu Rusia este tratată ca un stat sclav sau colonie americană, ci România. Acesta este unul din adevărurile pe care nu le spune nimeni pentru că dor.
Ce nu ne-au spus  despre scut
Orice om cu un gram de materie cenuşie printr-un simplu calcul matematic, având datele tehnice la îndemână poate să constate că dacă Rusia decide să înceapă un război cu NATO sau Europa, cel mai bun traseu este peste România, mai ales în condiţiile în care ar avea ajutorul coloanei a 5– a ruseşti şi ungare bine organizate şi închegate,  iar Scutul va fi prima ţintă pentru a putea apoi să tragă în alte obiective. Scutul nu apără, nu protejează, nu oferă nici siguranţă, nici protecţie nu numai României, ci nici Europei. Probabil cineva ar spune că Scutul nu poate fi lovit pentru că are sisteme de detectare a rachetelor şi le distruge. Vai ce glumă. Eu spun că asta este una din minciunile spuse de americani mai voalat sau prin omisiune, pentru că :
1.      Marea mândrie a flotei americane, Donald Cook  dotat cu acelaşi sistem de interceptare AEGIS a fost pur şi simplu ridiculizat de Chibini aflat pe un Suhoy. Deci sistemul nu este infailibil, poate fi bruiat, sau chiar distrus. Un simplu impuls electromagnetic sau sisteme de contracarare geodezice pot face inoperabil orice sistem care cu cât este mai sofisticat şi mai dependent de sateliţi şi Cyber tehnologie, cu atât este mai vulnerabil. Îmi e teamă că până la urmă ne vom întoarce, pentru siguranţa operaţiunilor la telefonia cu fir şi radiourile pe lămpi. Probabil cineva o să spună că de la incidentul cu Cook, americanii au învăţat lecţia şi şi-au luat măsuri de protecţie. Dar ce, ruşii au stat degeaba?
2.       În timpul celui de-al doilea război mondial, luptele dintre ruşi şi nemţi nu au fost câştigate de V-urile nemţilor ci de Katiuşele ruseşti, pentru că plecau multe odată şi chiar dacă unele nu îşi atingeau obiectivul,  datorită numărului rămâneau suficiente să lovească măcar una  ţinta. Astăzi există sisteme de rachete, sau lovituri  care conţin rachete, ca şi cele purtătoare de mine anti-infanterie şi odată lovite sau după un timp de revoluţie se desfac şi eliberează alte rachete, ca hidra căreia îi tăiai un cap şi creşteau două la loc.
3.      Există sisteme de protecţie antirachetă,  căci există, ca şi în sport „ iepuraşi „ care aleargă în faţa plutonului pe post de momeală asupra cărora se vor repezi interceptoarele  lăsând loc liber celor care vor continua cursa până la final. Pentru că sistemul de la Deveselu aparţine forţelor Navale  să amintim că interceptoarele  de  la Deveselu vor juca rolul sistemului antitorpilă de pe nave  dar este posibil ca şi interceptoarele să fie  „interceptate” de ţinte false. Îmi amintesc că în 89 regimentul de rachete de la Craiova a stricat rachetele  pe .. baloane. Asta se întâmpla în 89, acum tehnica a evoluat, avem drone. Apropo, era o anecdotă referitoare la diverse moduri de a vâna anumite animale. Întrebarea finală era  „cum prinzi un iepure”. Răspunsul era „ sapi o groapă, intri în ea şi faci ca morcovul”.
4.      Există finalmente, posibilitatea lovirii sau distrugerii sistemului de la Deveselu prin sabotaj, sau acţiunea unui grup sau unor grupuri de asalt sau trupe speciale care înainte de atacul cu rachete vor distruge de la sol instalaţiile.
Să nu uităm cum au ocupat paraşutiştii ruşi în data de 12 Iunie  1999 aeroportul  din Priştina, deşi zona era sub control NATO, britanicii crezând că ei sunt primii care vor ajunge acolo. Ruşii au venit din Bosnia  cu 200 de paraşutişti şi cu toate sistemele ultramoderne de spionaj, NATO a furat-o cu fulgi cu tot.
Deci, scutul de la Deveselu, nu numai că nu oferă protecţie, dar nu oferă nici siguranţă. În plus, hai să vedem împotrivă cui „luptă” Scutul? Se spune că el avertizează şi trimite rachete interceptoare care să lovească sau să se pună în faţa rachetelor trimise de inamic şi să le distrugă în aer. Bun aşa.
Ce se întâmplă dacă rachetele respective au focoase nucleare sau încărcături chimice, bacteriologice, viruşi ?  DEZASTRU.  Încărcătura , cu cât este lovită mai sus, cu atât mai mare va fi aria de răspândire, iar în condiţii de vânt,  aria s-ar dubla aproape, ca şi în cazul unor ploi „ajutătoare”. Este ştiut că există la această oră sisteme HAARP care pot provoca nu doar furtuni, ploi, grindină, ci chiar cutremure, la comandă, mai mult sau mai puţin controlabile. Este ştiut că şi ruşii au aceste sisteme, nu numai românii sau americanii. Ce se va întâmpla dacă aceste rachete „distruse” de scutul defensiv de la Deveselu conţin  încărcături chimice? Dacă ar fi lăsate să cadă acolo unde sunt trimise, rachetele vor contamina o suprafaţă de câţiva kmp care pot fi chiar izolate şi decontaminate. Dacă însă rachetele vor fi lovite în aer, suprafaţa contaminată nu poate fi nici măcar aproximată, dar să mai fie şi limitată sau decontaminată. Să nu uităm că americanii au invadat Irakul ca să dea- aşa au declarat ei – de armele chimice ale lui Sadam, arme pe care nu le-au găsit şi care s-a demonstrat că nu existau de fapt.
Aştept acum ca cineva să spună că aşa ceva nu se va întâmpla, pentru că rachetele purtătoare de încărcătură nu vor fi lovite. Serios? Cine şi cum va face selecţia, de unde vor şti interceptorii  care apasă pe butoane că rachetele au încărcătură convenţională sau chimică ? Le spun cei care le trimit sau Mama Omida? Cine va fi răspunzător pentru molimele care vor urma,  doar cei care au trimis racheta sau şi cei care au distrus-o fără să cunoască ce conţine, provocând o pandemie? Asta este o altă întrebare la care cineva trebuie să răspundă,  este un alt adevăr care doare,  sau dacă vreţi o altă minciună prin omisiune.
Toate aceste aspecte sunt nu doar cunoscute, ci chiar luate în calcul de către cei care au decis instalarea scutului în România. Şi cu toate astea, s-a decis instalarea scutului. Dacă numai jumătate din ceea ce am spus eu ar fi acceptat de către un neîncrezător şi tot ar fi suficient să îşi pună întrebarea de final: Bun, dacă e aşa , de ce s-a mai făcut scutul, pentru că este nu numai inofensiv ci şi inutil ?
De ce  îi spune scut dacă nu scuteşte?
Răspunsul se cunoaşte sau poate fi bănuit, dedus,  daca privim politica atât a SUA cât şi a Rusiei. Chiar dacă Rusia plânge că ne-am scutit noi, marea oligarhie rusă se bucură, pentru că asta înseamnă noi bani la buget pentru înarmare, motiv de a strânge şurubul la cepul populaţiei şi câştiguri imense pentru ei. Cine crede că prin asta s-a dat o lovitură imensă Rusiei, se înşeală, s-a dat o lovitură rusului de rând, ca şi românului de rând, dar conducătorii şi afaceriştii îşi freacă mâinile mulţumiţi,  prostovanul are un motiv în plus de spaimă, va face tot ce i se spune, numai să nu dea bomba peste el.
Ce a câştigat Europa  prin acest scut? Nimic, Europa este mâncată de caii de lemn pe care şi ia băgat singură în cetate, măcinată de orgolii,  vechile imperii vor să renască, vechile armate să se înarmeze, tot pe spinarea prostovanului şi tot în numele democraţiei. Dar în variantă că cineva va dori să lovească cu rachete o  ţară europeană, alta decât România, ar avea un preaviz, pentru că mai întâi va fi lovită România şi apoi altă ţară. Deci pentru Europa, scutul este preavizul.
Ce a câştigat SUA? Ce a câştigat şi Rusia, plus un nou pas mai aproape de graniţele Rusiei pentru că joacă-joacă, dar orgoliul îi spune să încerce să vadă cât se poate întinde, atâta vreme că este pe teritoriul altuia. SUA nu au cunoscut lupte devastatoare pe teritoriul ei, ele s-au bătut între ele după ce i-au căsăpit pe cei cu pielea roşie, apoi au adus alţii cu pielea neagră să aibă cui să dea în cap, iar de când au descoperit Europa, după ce Europa i-a descoperit pe ei, s-au folosit de ea pentru a-şi mări sferele de influenţă, a-şi vine armamentele a cumpăra inteligenţă la preţ de nimic şi a face pe jandarmul mondial. Pentru SUA, Deveselu este un alt cui al lui Pepelea, sau măr al discordiei,  pe ei oricum nu îi afectează şi nici ajută, dar dă bine la imagine, la înmulţirea bazelor americane pe teritoriul cât mai multor state. Păi dacă nu era scutul, ce mai apărau diviziile multinaţionale prin România, Catedrala Mântuirii ?  Acum, slavă scutului, care cică apără Europa dar nu se ştie de cine, există motive de luare cu asalt a teritoriilor româneşti de pe lângă Nistru.
Ce a câştigat România? Dar când a câştigat România în relaţiile ei cu Marile Puteri, ca să câştige şi acum? Îi mai aud pe unii : „ da măi, dar uite că au reparat drumul, au făcut o grădiniţă, şcoli, au dat de lucru localnicilor”. Da, au dat de lucru traseistelor care nu mai fac şoseaua, fac gardul stau lipite de gard pentru o broşă.  Înduioşătoare chestia cu grădiniţele, şcolile, mi-au dat lacrimile. Mi-am amintit din nou de  activitatea noastră  prin Angola, unde noi jucam rolul civilizatorilor americani, dar mult mai sincer şi mai bine intenţionat, însă cu acelaşi efect. Vuia presa locală că s-a deschis o nouă „escola romena”  „a te mania camarada profesore” . Propagandă, zâmbete, panglici tăiate, şpriţane. După aia, şpriţ-pauză.
Rămâne  suspendată întrebarea  „şi totuşi de ce Scut”? În afară de propagandă, ambiţii, jocuri de putere, abureli, baze militare, lărgirea graniţelor, bază de materii prime, cap de pod, înarmare, afaceri, de ce s-a făcut scutul în România şi ce rol strategic are?
Răspuns:
S-a făcut în România pentru că numai aici puteau găsi atâţia politicieni corupţi la un loc strânşi într-o casă aşa de mare în care să se voteze o asemenea porcărie şi să mai fie şi fericiţi.
Pentru că numai la noi preşedintele este ales pe Facebook.
Pentru că numai la noi tot ce vine din afară, şi un rahat,ambalat  de firma Coca -Cola  este aplaudat , iar cei de acasă pleacă afară pentru că nu sunt apreciaţi. Apropo de Coca Cola, nu este o glumă, o parte din instalaţiile de la Deveselu, au venit în camioane cu sigla respectivă . Ca în filmul acela de pe internet .
Pentru că numai la noi, în 25 de ani de democraţie şi  10 ani de NATO nu mai există armată, aviaţie militară, marină, industrie proprie de apărare, numai la noi se desfiinţează unităţi militare autohtone ca să se înfiinţeze unităţi „internaţionale”.
Pentru că numai la noi se construiesc tabere de refugiaţi , potenţiali terorişti,  gard în gard cu depozite de muniţie şi armament.
Pentru că numai la noi, populaţia este atât de tembelizată încât nici dacă vede că statul îl fură la impozite, nu reacţionează pentru că „nu e bine să te pui cu cei mari”, să nu îţi pierzi … nimic care ţi-a mai rămas.
Şi ar mai fi ceva şi asta va durea, dar nu mult. Prietenii strategici au cunoscut şi cunosc toate aceste elemente şi cu toate astea au decis să pună scutul pentru că acesta va fi pentru un eventual inamic  ceea ce este clopoţelul de la gâtul pisicii care pleacă să prindă şoareci. Oricine va dori să plece la vânătoare, va fi nevoit să distrugă baza de la Deveselu şi abia apoi să meargă mai departe. Asta este clar ca bună ziua. Iar baza nu este indestructibilă, nu este apărată nici măcar cât plajele Normandiei acum 70 de ani. Deci, se ştie că nu oferă protecţie, şi că nu este indestructibilă, şi că este practic un paratrăznet, de fapt asta şi este. Scutul de la Deveselu şi cu el România, sunt folosite de către partenerul nostru strategic pe post de paratrăznet, nu doar de clopoţel de alarmă.  Cui îi convine poziţia, să o accepte eu nu pot înghiţi.
Înainte de a se instala scutul, România, prin preşedintele ei era folosită pe post de vuvuzea. Cine ţipa la Putin şi îl ameninţa că îi ia caii de la bicicletă şi propunea peste tot embargouri peste embargouri, refuzând  chiar şi zborul unui diplomat rus peste România? Băsee. Cine urlă acuma că stăm cu capul aplecat şi nu suntem verticali? Băseeeee. Aşa va face mâine şi Klauss, mai ales că el nici nu s-a prezentat la inaugurare, deci va putea spune că s-a opus din toată fiinţa sa.  Aşteptaţi.
PS . Să mai spună cineva că americanii nu au simţul umorului şi uită. Nu, ei nu uită şi nu … iartă. Vă mai amintiţi momentul schimbării comandantului american de la Deveselu din data de 13.01.2016?
Vă mai amintiţi carpeta pusă pe fundalul sălii unde a avut loc ceremonia discursurilor oficiale? Vă mai amintiţi scandalul cu drapelul României pus invers la picioarele organizatorilor? Vă mai amintiţi răspunsul dat de MApN la întrebările legitime ale presei? Dacă nu, vă reamintesc eu.
carpeta de la Deveselu
Dar prietenii strategici nu au uitat şi iată că la ceremonia tăierii moţului instalaţiilor de la Deveselu, au pus, tot pe fundal, tot în spatele oficialilor o altă carpetă, dar de data asta cu culorile şi grafica drapelului american. Priviţi, ca să nu spuneţi că mi s-a părut  mie.
drapelul sua la Deveselu
Bineînţeles că nu este întâmplător, bineînţeles că nu se procedează aşa la toate activităţile americane, bineînţeles că nu e aşa protocolul. NIMIC DIN TOATE ASTEA. Acesta este doar  răspunsul, sau mesajul pe care au vrut să îl dea americanii la scandalul sau gafa făcută atunci. Acum au pus drapelul lor în aceeaşi poziţie, ca să „ne arate” nouă că nu au avut nimic cu drapelul nostru, aşa îl pun şi pe al lor „când nu mai au cu ce să îşi pavoazeze„ interioarele. Dar de ce nu or fi pus drapelul NATO  pe post de carpetă? Poate data viitoare, când vor face parastasul. Apoi  să îl împăturească frumos, cum numai ei ştiu să facă, pentru că orice s-ar spune, sunt tari, tari rău de tot la ceremonialuri. Nimic nu e întâmplător. Nici scutul, nici drapelul.  Trebuie numai să ai ochi să vezi.
Şi încă o întrebare, una mică mică mică. Dacă instalaţiile alea inofensive sunt în stare să arunce nişte chestii la mii de km depărtare, pentru a lovi rachetele din .. Iran (????) pe ramura urcătoare, cine îmi garantează mie că nu vor conţine şi ele oarece substanţe pe care alţii le căutau prin Irak până a murit Sadam? Dacă interceptoarele alea au rază medie de acţiune, înseamnă că nu sunt chiar aşa, sticle de coca cola, ca în filmul ăla  „Gods must be Crazy”  dar trebuie să fii crazy ca să crezi toate minciunile spuse şi nespuse.
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/01/20/legea-steagul-imnul-si-guvernul-soros-10567
Deveselu între minciună şi adevăr – adevărurile

miercuri, 25 mai 2016

Deveselu între minciună și adevăr- Minciunile


Rusia vrea razboi
Zilele trecute câteva personalități politico-militare din spațiul Carpato-Atlantico-Pontic puse pe poante, au anunțat și marcat, precum Tico al meu,  teritoriul american din preajma Caracalului care cică ar aparține României dar este în administrarea americanilor și sub lupa rușilor. Este vorba de baza militară de la Deveselu, unde s-ar fi dat în folosință oficial marele scut anti nimic. De ce spun anti-nimic? Pentru că după atâția ani de discuții pe seama și împrejurul acestui scut,  nici românii, nici rușii, dar mai ales nici americanii, nu știu împotriva cui este îndreptat acest scut care,  dacă e să ne luăm după declarațiile oficiale, este un fel de jucărie chinezească frumoasă, inventivă, dar inofensivă. Conform tuturor declarațiilor, scutul nu are nici un rol ofensiv, nu face rău nimănui, dar absolut nimănui, nimeni nu este vizat, dar nimeni in particular, însă toți la modul general, aproape că suntem lăsați să înțelegem că de fapt nici nu este un dispozitiv militar, este probabil o Casă de Cultură, un Ateneu,sau un car alegoric, un spectacol marca Mazăre, nu are legătură cu nimeni, este total inofensiv, ca un crotal care stă la pândă  sub o piatră cu burta goală  și glandele pline. Când spun inofensiv mă refer la toate sensurile cuvântului. Să mă explic:
1. Când s-a pus prima oară problema instalării acestui scut, oficialii americani și români declarau cu mâna pe fundiță și cu fundul pe oliță că scutul nu are nici în clin nici în mânecă cu Europa de Est, cu intențiile SUA de a supraveghea Zona Mării Negre sau Flota Rusă de la Sevastopol. Ba, mai mult, se spune că scutul ar fi așa un fel de aspirină Baier luată preventiv în caz că apare gripa iraniană. Se spunea că scutul oferă ”protecție în fața unor potențiale atacuri din partea Iranului”, iar Bogdan Aurescu, actualmente consilier prezidențial,  dar secretar de stat la MAE  în 2011, declara  la Adunarea Parlamentară a NATO de la București, că ”Alianţa consideră Rusia ca un partener şi nu ca o ameninţare sau un inamic” Această declarație era făcută la protestele Franței, Rusiei și… Ucrainei vizavi de Scutul de la Deveselu. Ba, mai mult,  întrebat de pericolul trupelor americane în România ca urmare a nevoii de apărare a scutului , domnul Aurescu spunea atunci ceva ce acum este pur și simplu hilar: ” Pe teritoriul României vor fi 150 de oameni, ceea ce nu va reprezenta o ameninţare la echilibrul geopolitic”. Câți militari americani sunt acum pe teritoriul României?  Interesant este că totuși scutul era operațional și activ încă din2015 dar i s-a tăiat moțul în Mai 2016 când și SUA și România sunt în campanie. Dă bine la imagine, nu e așa?
2.  După  intervenția americană în Ucraina, sau cum i se mai spune eufemistic Euro-maidan și triplarea exercițiilor navelor americane  prin Marea Neagră, și retorica s-a modificat, strategii lăsând în tot mai dese rânduri să se înțeleagă că de fapt scutul are rolul de a contracara intențiile belicoase ale Rusiei care nu dădea voie avioanelor și tancurilor Americane să se apropie prea mult de granițele ei. Aplicațiile și exercițiile NATO în marea Neagră și Baltică declarațiile belicoase ale oficialilor americani de mâna a doua la adresa Rusiei, propaganda și măsurile economice de o parte și de alta ne arată clar că de fapt SUA dorește mai mult ca oricând ”apropierea de Rusia” dar nu afectivă ci efectivă. Dacă privim o hartă cu mișcările  trupelor, tehnicii și instalațiilor americane în ultimii ani, se vede cu ochii închiși că poate se strâng împrejurul Rusiei și că SUA face tot posibilul să provoace un război la granițele cu Rusia, căci în Rusia nu ar îndrăzni fără să își pună în pericol Casa Albă.  Acum un an, William Engdahl, analist germano-american, a afirmat că „Observăm tot mai limpede că SUA a dat o lovitură in Ucraina în februarie anul trecut când a pus o mână de marionete și un cvasi-Guvern să creeze teroare și crime prin care să încerce să provoace Rusia la o intervenție militară, în așa fel încât NATO să afirme că ‘avem justificarea pentru a amplasa scutul antiracheta, acum trebuie să protejăm Europa de Rusia”. Poate unii au spus atunci că se speculează.  Iată însă ce declară, nu întâmplător și nici de capul lui, un analist militar cu state  vechi și noi, domnul colonel Petrescu, occidental convins de la Revoluție încoace:  “De altfel, România a fost în deplină cunoştinţă de cauză atunci când a acceptat amplasarea, pe teritoriul său, a elementelor specifice unui scut anti-rachetă, strict defensiv, expresie a importanţei ţării noastre, alături de Polonia, la graniţa de est a NATO, o frontieră aliată în curs de fortificare, ca urmare a agresiunii militare a Rusiei în Ucraina, dar şi a imprevizibilităţii unor demonstraţii de forţă, ordonate de Kremlin, în ultimii doi ani de zile.” Ai zice că a dat cu copy-paste din cele ce spunea Endaghl acum un an. Numai că domnul Petrescu ori este un analist nepriceput, ori un papagal care repetă ce spun alții,  pretinzând că emite opinii originale, ori face jocuri ascunse, ori are sarcina de a ieși din spațiul de emisie și a juca rolul nebunului regelui, sau al lui Bogdan Chirieac,  pentru că totuși dacă ne luăm după declarațiile oficiale ale strategilor, nici vorbă de amenințări rusești sau la adresa Rusiei.
3. Spun asta, pentru că acum,  odată cu tăierea moțului de la Deveselu oficialitățile americane fac iarăși declarații  diplomatice,  spunând că scutul de la Deveselu e inofensiv și că nu are nici o legătură cu Rusia, fiind îndreptat împotriva loviturilor venite de prin Iran. Iată ce declara adjunctul secretarului Apărării din SUA, Robert Work, la tăierea de moț: ” scutul de la Deveselu nu vizează Rusia. Dacă noi hotărâm să înfruntăm Rusia, vom spune clar în fata acest lucru”. Dar, parcă pentru a-l contrazice, sau pentru a face lumea să nu mai înțeleagă nimic, domnul Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO, declară cu aceeași ocazie: ” Am triplat numărul forțelor NATO, am pus la punct acest task force comun și toate acestea sunt un răspuns la atitudinea Rusiei. Încercăm să vedem ce putem face mai mult. Vom discuta mai multe la summitul NATO de la Varșovia”
La rândul său,un alt oficial american   spunea în aceeași zi: ” Când am hotărât să demarăm acest plan am luat parte la fiecare decizie care s-a luat și nu a fost niciodată vorba despre Rusia în această conversație, mereu a fost vorba despre o racheta care ar putea veni din Orientul Mijlociu.”

Ciudat, ciudat, de trei ori ciudat, pentru că nu mai departe de data de 17 Ianuarie 2016, presa internă și internațională ne informa  cu nespusă bucurie că ”Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a anunţat că Teheranul a respectat toate obligaţiile pe care şi le-a asumat în tratatul semnat în iulie. După verificările din teren, experţii Agenţiei au ajuns la concluzia că programul nuclear iranian este destinat exclusiv unor proiecte civile.”

Chiar domnul John Kerry, marele Secretar de Stat al SUA dădea din coadă fericit, anunțând că ”În schimbul măsurilor luate de Iran, Statele Unite şi Uniunea Europeană vor ridica imediat sancţiunile, deschizând astfel noi oportunităţi pentru poporul iranian.”

Dacă în ceea ce privește intențiile politice lucrurile sunt clar neclare, hai să vedem din punct de vedere tehnic ce se spune despre scut?
Păi în primul rând ni s-a spus de la început că având acest scut România este mai în siguranță, este practic cel mai protejat stat NATO. Cineva declara sus și tare că niciodată România nu a fost mai protejată ca acum. Propun ca această declarație să fie trecută în Cartea Recordurilor ca cea mai tare glumă.
Păi cum să fie așa, atâta vreme cât ni s-a spus pe toate posturile că:
1.      Scutul este pur defensiv, practic ajută ca o frecție la un picior de lemn, nu are nici o componentă care să amenințe pe cineva, deci, practic doar ne poate spune cu câteva secunde mai devreme: ”ați belit-o!”, dar asta va ști doar cel care e la butoane în momentul plecării rachetei, pentru că e posibil să nu mai apuce să transmită informația mai departe.
2.      Scutul nu ne poate apăra împotriva singurului potențial inamic de care ne temem și împotriva căruia suntem forțați să ne arătăm dinții rupți, sau mai bine spus dinții lipsă, recte Rusia, pentru că distanța dintre noi și Rusia face imposibilă reacția împotriva unui eventual atac cu rachete medie de acțiune  lansate de cei pe care oficialii americani, cu un simț al umorului nemăsurat anunță chiar că vor să îi protejeze dacă sunt cuminți.
3.      Scutul, sau mai bine spus interceptoarele ar putea – eventual- să ne apere împotriva unor rachete cu încărcătură convențională, dar și alea lansate din zone din  care oricum SUA deține controlul, căci în alte variante, adică a unor rachete cu încărcătură chimică sau bacteriologică,  chiar dacă prin absurd am avea timpul necesar să le interceptăm, interceptarea și distrugerea acestora în aer ar fi o catastrofă. Voi dezvolta asta în articolul următor.
4.      Așa cum spunea chiar Dacian Cioloș, scutul „nu este îndreptat împotriva cuiva anume. Este un mijloc destinat exclusiv legitimei apărări împotriva amenințărilor cu rachete balistice”. Adică americanii investesc miliarde de dolari în sisteme care nu vizează nimic anume, doar așa, în caz că din spațiu de undeva plouă cu rachete. Păi ce, apărarea unei țări sau alianțe se face așa la nimereală, just in case? Cine pune botul? Sau, NATO efectiv nu mai are ce face cu banii și cu timpul liber și se apucă să scuture… pe ici pe colo la plezneală?
Cu alte cuvinte, scutul este pentru români   un câine care latră dar nu mușcă, dar,  culmea, nu latră pentru români ci pentru alții, că românii, în cazul unui eventual atac nu vor mai apuca să audă ”lătratul”.
Având în vedere toate aceste lucruri, cam tot ce ni s-a spus nou românilor despre binefacerile scutului, este abureală, am fost scăldați în minciuni privind necesitatea acestui scut pentru România și cât de fericiți și liniștiți vom dormi noi pe o ureche după ce l-am instalat. După cum se vede și din declarațiile contradictorii date chiar cu ocazia țăierii moțului, am fost mințiți, scutul slujește doar interesele SUA și atâta tot. Scutul poate anunța Washingtonul că România, respectiv baza de la Deveselul  au fost atacate, deci urmează un alt atac, în altă parte, pentru că a fost distrus sistemul de avertizare. Deci România va fi practic semnalul de alarmă pentru alianță, practic joacă rolul clopoțelui sau talăngii de la gâtul vacii nebune. Uraaaaaaaa, asta da protecție.
Dar dacă stau bine să mă gândesc nici Rusia nu stă rău, pentru că un eventual conflict nu se va desfășura pe teritoriul ei ci pe al României, Ucrainei și Moldovei, adică tot României. Să mai spună cineva că România nu are nici un rol în actualul sistem politic și militar mondial. Ba da, are și toată Europa e cu ochii pe noi așteptând să audă clopoțelul. Numai românii nu văd și nu aud nimic. Nici măcar bombele care vor cădea peste ei.


http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20675996-scutul-antiracheta-deveselu-cum-functioneaza-care-sunt-costurile-care-sunt-cele-mai-importante-reactii-ale-rusiei.htm
http://www.mediafax.ro/politic/scutul-antiracheta-criticat-de-franta-rusia-si-ucraina-la-adunarea-parlamentara-nato-de-la-bucuresti-8847975
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/01/19/ordine-si-precizari-ale-mapn-partea-a-cincea-10559
https://www.google.com/search?q=Iranul+si+SUA+A+PUS+LA+CALE+UN+PLAN+COMUN&ie=utf-8&oe=utf-8#q=Iranul+si+SUA+AU+BATUT+PALMA++
http://m.ziare.com/international/presa-rusa-daca-sua-au-baut-palma-cu-iranul-ce-rost-mai-are-scutul-antiracheta-1356566
http://stiri.tvr.ro/acordul-nuclear-istoric-intre-iran-si-marile-puteri-a-intrat-in-vigoare_69606.html
http://www.evz.ro/petrescu-scutul-de-la-deveselu-este-unul-de-descurajare-a-oricarui-agresor-imprevizibil.html
http://www.presstv.ir/Detail/2016/05/13/465315/US-missile-system-Romania-threat-Russia
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20991500-live-text-moment-istoric-pentru-romania-scutul-american-antiracherta-deveselu-intra-functiune.htm
http://www.evz.ro/scutul-de-la-deveselu-nu-poate-apara-romania-in-cazul-unui-atac-nuclear-rusia-are-o-arma-secreta-despre-care-americanii-se-tem-sa-vorbeasca.html
Deveselu între minciună și adevăr- Minciunile

marți, 17 mai 2016

Senzaţional : SUA dă în folosinţă un scut împotriva colonelului român

 
baba si mitraliera
Fapte:
  1. Pe data de 07. 05. 2016, doi militari români sunt ucişi în Afganistan, în condiţii pe care MApN le prezintă defectuos şi parţial trunchiat.
  2. Pe data de 08.05.2016 „un colonel al armatei române” scrie un articol În Cuiul Cătării, intitulat „Campanii în Europa”, în care printre alte subiecte abordează şi problema ultimelor exerciţii de putere  şi intimidare ale NATO în Moldova,  articol în care, ca şi altă dată se declară împotriva împingerii tot mai accentuate a României în jocul ruso-american, joc pe care de altfel l-au sesizat şi menţionat şi cei de la Stratfor.
  3. Pe data de 09.05. 2016 un site de ştiri sau ce o fi, pe nume său Activenews, publică sub pana unui –probabil- jurnalist numit Andrei Nicolae, un articol sub titlul : „Un colonel al Armatei Române, acuzații TERIBILE la adresa SUA după moartea soldaților în Afganistan: Românii au devenit carne de tun pentru americani și mor pe capete pentru afacerile CIA. Ne-au distrus armata, dotând-o cu sicrie plutitoare sau zburătoare”. Articolul practic preia o parte din cele spuse de “colonelul român” pe data de 08 05, dar le leagă tendenţios de moartea celor doi militari români făcând din articol nu doar un aşa zis protest dar un  şi fel de învinuire a SUA pentru cele petrecute. Oricine citeşte articolul  de pe “Cuiul Cătării” îşi poate da seama că cele spuse de mine nu sunt legate sub nici un fel de decesul militarilor români, evenimentul nu este nici măcar menţionat, iar cuvintele “colonelului”  nu reprezintă acuzaţii ci doar o prezentare de fapte şi opinii care de altfel au fost exprimate în repetate rânduri,  nu reprezintă nici o noutate, cu atât mai puţin ceva teribil, senzaţional sau nemaiîntîlnit, care să dea măcar ocazia să fie prezentat în acest fel. Dar cum titlul, ca şi modul în care sunt prezentate opiniile se lipeau “gazetăreşte” dând impresia unei ştiri de senzaţie, de cererea de nemaipomenit a cititorilor respectivei pagini, domnul Andrei s-a procopsit cu un “best seller “, compilaţia sa featuring Neacsu Marin i-a făcut ceva mii de vizualizări şi un loc 3 până la ora asta la rubrica cele mai citite articole ale site-ului.
  4. Văzând că e un os de rost pe seama unui titlu care conţine şi sintagma “teribil”, o serie de alţi jurnalişti de can-can de la Aktual 24, B1tv, EvZ,  Antena 3 şi alte pagini mai mult sau mai puţin centrale au preluat ştirea pe data de 10.05.2016,  păstrând   tenta celor de la Activenews,   în încercarea de a face ceva bani de pe vizualizări sau comentarii. Şi uite aşa românul a aflat că un ofiţer al armatei române, se revoltă -vezi Doamne-  şi acuză SUA  chiar de moartea celor doi soldaţi, pentru că dacă te iei după titlurile articolelor lor, cam aşa rezultă. Nu contează nici că este vorba de un ofiţer în rezervă, nici că articolul său nu are nici o legătură cu incidental din Afganistan şi nici că aşa zisele acuze erau practic adresate conducătorilor statului, guvernului şi armatei române, pentru că în dedinitiv ei se fac preş în faţa înaltelor porţi, oricare ar fi ele.
  5. Pe data de 12.06.2016 are loc inaugurarea oficială a Sistemului Antirachetă de la Deveselu, activitate la care au participat oficialităţi româneşti, americane şi ale Alianţei. Să îmi fie permis să merg şi eu pe linia “confraţilor” din paginile enunţate mai sus şi să titrez că “americanii, de teama atacului colonelului român, au dat imediat în folosinţă un scut care să îi protejeze”. Nu cred că aş fi mai puţin îndreptăţit, că doar şi colegii “jurnalişti” au legat “atacul” meu de moartea militarilor cu care era contemporan, aşa cum şi inaugurarea scutului este contemporană cu “atacul  colonelului”.

 Iată cam cum ar arăta o ştire model Activenews, brodată  pe evenimentele menţionate:
“NATO CONTRAATACĂ
 SUA au inaugurat la Deveselu un scut antirachetă, ca răspuns la atacul  teribil al unui colonel român la adresa SUA, cu 4 zile mai înainte.  După ce colonelul a atacat SUA într-un articol devastator, SUA au contracaat fulgerător, inaugurând la Deveselu, foarte aproape de locul atacului lansat de colonel, Craiova, un scut antirachetă care să le protejeze. Conform declaraţiilor oficialilor americani, scutul este un scut pur defensiv aşa că locuitorii Craiovei nu trebuie să se simtă ameninţaţi. Mai mult, pentru a elimina orice dubii cu privire la scopul  şi ţinta acestui scut, dar şi pentru a pune capăt unor interpretări aiuristice, Jens Stolenberg, şeful alianţei Nord Atlantice, prezent şi el la eveniment alături de Dacian Cioloş şi adjunctul secretarului Apararii din SUA, Robert Work, a declarat că scutul de la Deveselu nu vizează Rusia. Dacă noi hotărâm să înfruntăm Rusia, vom spune clar în fata acest lucru. În continuare, acesta a spus :”Acum, când ne confruntăm cu cele mai mari provocări de securitate de-a lungul unei generaţii, Alianţa e mai importantă ca oricând. Pe măsură ce ameninţările continuă sa se schimbe, continuăm să ne adaptăm raspunsul la ele. (…) Putem şi vom răspunde la orice ameninţare venită din orice direcţie”.


Aşadar singurul care trebuie să se simtă ameninţat de acest scut defensiv, este colonelul român. Reamintim că,  aşa cum am spus într-un articol anterior,  colonelul român atacase SUA în urma decesului a doi militari români în Afganistan. În acest context inaugurarea scutului de la Deveselu este o urmare firească.“

Aştept acuma ca toată presa sau cel puţin paginile care au scris despre “teribilul atac al colonelului”  să preia acest titlu de presă ca să mai facă şi ei un pic de rating, să le crească audienţa şi să mai ia câte un pulitzer autohton. La aşa guverne, şi clasă politică, aşa presă. La aşa presă, aşa cititori şi comentarii. Cei care au comentat pe pagina gloriosului Activenews nu au avut nici măcar curiozitatea să intre pe pagina cu articolul original, deşi-şi aici totuşi trebuie să îi  dau o bilă albă domnului Nicolae –  fuseseră  menţionate sursa şi autorul, ceea ce m-a surprins plăcut. Aşa cum spuneam, la aşa articole, aşa comentatori şi cititori. Domnule Andrei Nicolae, poţi publica acest articol, ca drept la replică la articolul dumitale? Uite te las să păstrezi titlul original,  este în ton cu stilul de jurnanism pe care îl practicaţi şi poate datorită titluluio mai prinde un loc în top ten .
Notă:
Bineînţeles că articolul domnului Nicolae a făcut deliciul tuturor  iubitorilor de votkă, sau mai bine spus basamac adică al proruşilor, ale căror site-uri au preluat articolul cu titlul  acela teribil,  bucuroşi că un colonel din armata română membră NATO  “atacă SUA”. Stimaţi iubitori de ţări sau interese străine, oriunde v-aţi  afla şi orice cetăţenie aţi avea, trebuie să vă dezamăgesc şi să vă spun că eu, ca şi cea mai mare parte a militarilor români, indiferent de grad, funcţie şi poziţie, activi sau în rezervă, îmi iubesc ţara, naţia, tradiţiile, libertatea şi apăr interesele armatei, nu ale conducătorilor ei de ocazie,apăr interesele  ale ţării, nu ale preşedinţilor ei indifernt cine i-a instalat, ale neamului românesc de aici şi de peste graniţe indiferent cine pretinde că le reprezintă. Dacă la un moment dat mă declar în dezacord cu unele fapte, declaraţii, sau măsuri ale cuiva, indiferent de naţie sau cetăţenie, asta nu înseamnă că am ceva cu întregul neam, popor sau stat, sau orientare  ci cu acele fapte, declaraţii, intenţii sau măsuri pe care le incriminez. Punct!
http://www.activenews.ro/stiri-politic/Un-colonel-al-Armatei-Romane-acuzatii-TERIBILE-la-adresa-SUA-dupa-moartea-soldatilor-in-Afganistan-Romanii-au-devenit-carne-de-tun-pentru-americani-si-mor-pe-capete-pentru-afacerile-CIA.-Ne-au-distrus-armata-dotand-o-cu-sicrie-plutitoare-sau-zburatoare-133031
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/05/08/campanie-in-europa-11016

Senzaţional : SUA dă în folosinţă un scut împotriva colonelului român

luni, 16 mai 2016

Demisia lui Cadariu şi enigma Otiliei

intrebari cu raspunsuri serioase.
Achimaş a aruncat bomba
Ministrul sănătăţii, Patriciu Achimaş Cadriu, şia preyentat demisia care se pare că i-a fost acceptată. În explicarea actului său, domnul Achimaş spune ceva despre  “diferenţe de abordare” cu primul ministru pe diverse teme, probabil de cultură generală. Până acuma ştiam că atunci când apar probleme care cer demisia  câte unui ministru,  se spnea ceva despre “ dificultăţi de de comunicare”. Cei mai mulţi miniştri au demisionat sau au fost schimbaţi la noi pentru această mare marotă, comunicarea. Este mai simplu să spui că nu ai comunicat, decât că recunoşti că eşti incompetent sau că ai făcut gafe care au costat sau puteau costa vieţi omeneşti. sau că pur şi simplu cineva trebuie să se facă că plăteşte. În plus, Achimaş, ( Doamne ce îmi place mie numele ăsta, îmi aduce aminte de Mateiaşul jucat de Mircea Diaconu în sceneta cu elefantul ) a mai avut ghinionul să mai fie contemporan cu câteva crize prin sănătate, cum ar fi criza de la Colectiv, apoi criza infecţiilor nosocomiale,  criza bebeluşilor infectaţi cu E.coli şi în final criza dezinfectantului . Una singură şi ar fi fost de ajuns să dărâme orice ministru, dar Achimaş a avut  în spate un Elefant care încă nu şi-a pierdut trompa şi l-a sprijinit cu toată forţa. Acuma în sfârşit a cedat şi propteaua. Îmi amintesc că pe vremuri, când un cuplu divorţa pentru că unul din doi era prins cu chiloţii în vine, se declara de comun acord că este vorba de “nepotrivire de caracter”, ca să nu se facă de răs. Acuma se spune diferenţă de abordare, lipsă de comunicare, etc. Ce vrei, am evoluat. Achimaş declară că a demisionat pentru că a fost interpretată greşit declaraţia lui cu cele 5 procente, că el nu are nimic să îşi reproşeze. Şi atunci, dacă e curat, de ce a demisionat? Eu unul aş fi pasat demisia poate doamnei Oti şi l-aş fi lăsat pe cel care a interpretat greşit  să se  umple de … respect.

Poate unii vor spune că nu era cazul să plece, că e băiat bun,  chiar dacă bea apă dimineaţa, că în definitiv ce putea el să facă, problema a moştenit-o, nu a creat-o el, de ce alţii nu plătesc şi plăteşte doar el? Au dreptate, dar numai la ultima întrebare, adică de ce nu plătesc toţi cei vinovaţi, penal şi de ce plăteşte numai unul, cu funcţia şi gata?  Crede cineva că se va lua o altă măsură sau că se va plăti penal ? Nu stimaţi prieteni, nu vă faceţi iluzii, aşa ceva nu veţi vedea în România, ţara în care depozitele de medicamente şi farmaciile  au normă de vânzări la medicamente expirate sau cu termen de expirare iminent, ţara în care lista de  medicamente compensate este dictată de marii producători şi patroni de lanţuri farmaceutice  nu de necesarul de medicamente sau politica de stat, ţara în care se aplică Codex Alimentarius, un program de cancerizare a cetăţenilor cu ştiinţa şi concursul miniştrilor sănătăţii din 2011 încoace,  dar şi a primilor miniştri.  Aşa că da, ar trebui să plătească cu libertatea şi averea, toţi!.
Autodenunţul
Dar Achimaş trebuia demis şi după ce a dost demis, dacă ar fi posibil aşa ceva, fie şi numai pentru ceea ce a declarat după ce a anunţat că demisionează. Vorbind despre faptul că nu a informat   cu privire la spitalele care au risc mare de infecţie  ca şi despre păstrarea tăcerii asupra situaţiei reale din spitale, domnul doctor  Achimaş, care cunoaşte situaţia din sănătate  şi mafia din spitale încă de pe vremea când era pe culaorele facultăţii, nu de când e ministru, declară că nu a informat cu situaţia reală pentru că “pacienţii nu trebuie să fie traşi într-un joc în care să li se inducă panică, în condiţiile în care este singurul sistem sanitar la care se pot adresa toţi oamenii pentru că sunt unii cetăţeni care nu îşi pot permite să cumpere un bilet de avion şi să plece să se trateze în străinătate.” Şi a mai adăugat domnul doctor Achimaş că„Cred că atunci când se impune o intervenţie de urgenţă, pacienţii nu trebuie să stea acasă cu teamă sau neîncredere că se va întâmpla ceva rău şi să sufere urmări ale unor complicaţii ale bolii, poate chiar decesul. Actul medical trebuie să fie făcut corespunzător, în siguranţă, acest lucru este cel mai important şi tocmai de aceea am procedat în modul în care am procedat”
Nu ştiu dacă cineva a realizat întreaga grozăvie din declaraţia domnului doctor. Acesta spune că a preferat să lase oamenii să se contamineze în spitale, să facă infecţii nosocomiale care să ducă până la pierderea vieţii, aşa, ca să nu se panicheze şi să nu mai meargă în spitalele dominate, conduse şi distruse de mafioţii din sănătate care şi-au dezvoltat afaceri pe spinarea contribuabililor. Îi era teamă domnului ministru, că dacă ar fi dat în vileag situaţia reală, afaceriştii din sănătate îşi pierdeau clientela. Ce conta că oamenii se internau în adevărate spitale ale morţii sau lagăre de contaminare bacteo-virusologică, ce conta că mulţi au ieşit din spital mai bolnavi decât au intrat,  sau în pardesiu de scânduri, important pentru domnul ministru era că mafioţii din sănătate nu îşi pierdeau clientala, oamenii continuau să aibă încredere în sistemul pe care îl conducea şi care de fapt proteja afacerile  firmelor producătoare de medicamente, produse sanitare şi tot ce ţine de activitatea într-un spital, tot, mai puţin sănătatea, siguranţa şi viaţa pacientilor. Aşa spune şi jurământul lui Hipocrate: “ jur să las pacientul să intre în spital, să moară  infectat, decât să dezvălui mizeria şi corupţia din sistem” .
Sesizează cineva întreaga grozăvie a declaraţiei domnului Cadariu şi faptul că practic se autodenunţă?
Pentru aceste declaraţii,  domnul Cadariu trebuie ridicat imediat de procuratură şi trebuie să i se retragă dreptul de a mai profesa, pentru că prin tăcerea sa a protejat o activitate mafiotă şi criminal făcându-se practic complice la activitatea lor. Şi odată cu el trebuie să intre în puşcărie toţi cei care au făcut şi fac la fel, dar nu o să vedeţi asta.

Minciuna prin omisiune   
Ei, dacă la sănătate s-a rezolvat problema din sistem cu demisia ministrului Cadariu, de acuma pornim la drum cu aceleaşi apucături şi afaceri, dar cu alt ministru, la apărare avem o dilemă, mai bine spus domnul Motoc, are o dilemă, dilema Otiliei.
Ca şi la sănătate, şi ca la orice minister  există nişte gunoaie care în loc să fie măturate şi scoase afară din casă, sunt băgate sub preş sau simplu, după uşă, şi de câte ori vine câte un control, sau se întâmplă câte un incident, accident sau deces, dăm vina pe soartă, dăm câteva grade post mortem, facem fotografii la întoarcerea în ţară a cadravrelor trupurilor celor decedaţi, mai dăm o decoraţie mai vorbim despre eroism şi gata, ne punem coada pe spinare şi pregătim o nouă promoţie de decedaţi.  După 15 ani de misiuni în afara ţării, nu am învăţat nimic nici în ceea ce priveşte dotarea şi echiparea militarilor, nici instruirea reală pentru intrarea în teatrele de operaţii, nici privind selecţionarea şi estarea din toate punctele de vedere a participanţilor şi nici referitor la gestionarea situaţiilor de criză din punct de vedere mediatic. Ultimele victime din Afganistan au scos în evidenţă înainte de toate o lipsă totală de înţelegere a fenomenului mediatic şi un mod total neprofesionist de gestionare a unei ştiri de presă. Am mai spus în articolul anterior în ce au constat nu gafele, pentru că a gafa înseamnă a greşi, iar aici nu a fost gafă ci lipsă de respect a Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul al doamnei Otilia Sava. Nu mai insist pe ceea ce deja am spus, pentru că ar fi în stare să se considere victimă. Amintesc doar faptul că în vreme ce toate agenţiile de ştiri străine  informau corect şi la timp cu privire la cele întîmplate în Afganistan cu cei trei soldaţi români, departamentul doamnei Oti ne ducea  cu zăhărelul anunţându-ne iniţial că avem oarece incidente soldate cu morţi şi răniţi, apoi că militarii au fost ucişi de nişte indivizi “îmbrăcaţi în uniforme ale serviciilor speciale afgane” şi că drept măsură s-a decis renunţarea la un cros al veteranilor. Atâta a considerat necesar să ne spună doamna Sava, pentru că probabil a considerat ruşinos sau lipsit de importanţă să spună că militarii români au fost ucişi chiar de o parte din cei pe care îi instruiau şi pentru care îşi părăsiseră familiile. O astfel de informaţie nu dădea bine la imagine celor care deciseseră cu inconştienţă sporirea numărului de militari români trimişi în teatrele de operaţii, mai ales în condiţiile în care toate ţările ş-au limitat dacă nu retras trupele din Afganistan, în vreme ce alţii pun condiţii de reală  protecţie a trupelor lor în cazul inrării în luptă. Singura ţară care nu ridică pretenţii deşi este cel mai slab dotată este România, pentru că yesmanii din politica românească şi de la conducerea ţării şi guvernelor sunt gata să îşi vândă şi sufletul, nu numai armata, pentru a mulţumi pe cel care dictează cine câştigă alegerile, cine trebuie să fie preşedinte al PSD, sau cine trebuie să conducă justiţia în România. De aceea spun eu că nu e nici o diferenţă între situaţia din sănătate şi cea din armată, de la interne, justiţie, învăţământ, etc. Numai că soarta a făcut ca problemele din sănătate să fie contemporane cu decesul militarilor în Afganistan. Să fiu sincer, pe lângă războiul care bate la uşă pe pământ ucrainean şi românesc de ambele maluri ale Prutului, şi el încurajat şi sprijinit de aceiaşi politicieni inconştienţi sau doar trădători, moartea a trei oameni omorâţi de forţe condiderate prietene, este o bagatelă.
Antecedente penale
Oricum nu era prima oară când ni se întmpla aşa ceva, s-a mai întîmplat în 2003, când o patrulă a fost întâmpinată cu foc de poliţişti afgani care erau consideraţi aliaţi. Nici atunci MApN nu a anunţat condiţiile în care au decedat Silviu Iosif Fogaraşi şi Mihail Anton Samuilă. Iată ce a comunicat MApN atunci :
“Coloana de blindate romanesti se intorcea dintr-o misiune de la granita cu Pakistanul, cand a fost atacata cu focuri de arma automata. A intrat sub tirul focurilor primul TAB, cel de cercetare, deasupra caruia se aflau cei doi cercetasi romani. Un glont l-a nimerit pe Fogarasi in zona gatului si l-a omorat pe loc, iar Samuila a fost impuscat in zona capului si in sold. Ambii militari purtau casca de protectie si vesta antiglont. Lui Samuila glontul din zona capului (intrat prin obraz si iesit prin ureche) i-a fost fatal.”
Şi atunci, ca şi acuma militarii români au fost ucişi de alţi militari cu care colaborau şi nu din greşeală. ŞI ATUNCI, CA ŞI ACUMA MApN A ASCUNS ADEVĂRUL ŞI NU A INFORMAT CORECT ŞI COMPLET CU PRIVIRE LA CONDIŢIILE ÎN CARE AU FOST UCIŞI MILITARII ROMÂNI. Se va găsi cineva să spună că nu era aşa de important să se ştie acest aspect. Pentru cine? Mi s-a aplcat văzând la filme americane în care diverse structuri caută ani de zile să afle condiţiile în care a murit câte un soldat sau poliţist, pentru a informa familia celui decedat oricât ar costa asta.  Acesta este un aspect. Al doilea aspect este acela al măsurilor care trebuiesc luate pentru a se evita aceleaşi fenomene. Eu aş vrea să ştiu dacă de exemplu militarii BOS 620 din Buzău, plecaţi în misiune au fost informaţi sau avertzaţi şi instruiţi asupra posibilităţii – deja întâmplate în 2003- de a fi atacaţi de chiar cei lângă care lucrează şi pe care îi consideră prieteni. Sunt convins că nu, aşa că ei au scos din calcul această variantă sau au considerat-o puţin probabilă, deşi  aveam deja un caz. De aceea este nevoie să fim informaţi cu toţii cu privire la condiţiile în care ne mor soldaţii, pentru că dacă MApN nu ia nici o măsură, poate familiile celor care pleacă le spun copiilor sau soţilor lor “ Ai grijă mamă, să îţi păzeşi spatele, că am auzit că ăştia îşi omoară aliaţii!”
În August 2002 baza militarilor canadieni din Kandahar a fost lovită de o rachetă slobozită de prietenii americani, omorând soldaţi canadieni. Ce credeţi că a făcut Canada, statul,  Ministerul Apărării, au anunţat că o rachetă purtând “însemnele” unei armate prietene le-a omorât soldaţii şi a mers pe burtă? Nu. Imediat Canada şi-a retras batalionul din teatrul de operaţii lăsând acolo corturi, frigidere, paturi de campanile, instalaţii de aer condiţionat, tehnică, fără să se gândească la pierderi materiale pentru că pe ei îi interesau pierderile de vieţi omeneşti şi nu concepeau ca soldaţii lor să fie omorâţi de cei cu care cooperau. Cine credeţi că a sărit să acopere gaura lăsată de canadieni şi să preia baza cu toate materialele lăsate acolo?  Româniaaaaaaaaaaaa. Actualul şef al SMG cunoaşte foarte bine cazul,  fiind cel care a preluat baza şi misiunea. Ce ne opreşte să ne retragem militarii din Afganistan după două cazuri în care militarii ne mor omorâţi de forţe considerate prietene? Vă spun eu cine: LIPSA COLOANEI VERTEBRALE, CLASA POLITICĂ UMILĂ ŞI MÂNJITĂ PÎNĂ ÎN MĂGUVA OASELOR, YESMANII CARE NE CONDUC  DIRIJAŢI FIIND DE CEI CĂRORA CANADIENII LE- AU DAT CU FLIT.
Din această cauză, domnul Motoc este în dilemă pentru că ştie că este posibil oricând să facă ce a făcut Achimaş, mai ales cu Otilia la butoanele departamentului pe care în inconştienţa sa îl umflă,  nu doar ilogic  şi lipsit de viziune, ci şi total în afara principiilor războiului. Domnul Motoc o lasă să îşi facă de cap deşi este conştient că este posibil ca el să cadă nu doar pe ci chiar de mâna ei şi să îi fure caşcavalul, dar îl ţine o jenă. Cum SIE nu cooperează cu DNA ca SRI, este în inferioritate şi nu îşi permite să ceară demisia doamnei Oti  deşi poate ar trebui să o trimită să studieze legile iubirii,  pentru că pe ale războiului oricum nu le înţelege. Dar oare domnul Motoc le cunoaşte sau doar  şi asta este o enigmă pentru el?
http://www.romaniatv.net/prima-declaratie-a-lui-achimas-cadariu-dupa-demisie-au-existat-diferente-de-abordare-in-legatura-cu_291324.html#ixzz48BTo1oIV

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2003-11-15/Sergentul+major+Mihail+Samuila+moare+dupa+trei+zile+de+chinuri

Demisia lui Cadariu şi enigma Otiliei

vineri, 13 mai 2016

Otilia Sava undercover


Oti, legile iubiriiOtilia Sava între legile iubirii si legile războiului.

Am spus în nenumărate rânduri că Oti, cum îmi place mie să o alint pe doamna cu bujorul în piept şi pe soare şi pe ploaie  şi pe stradă şi în baie,  ar cam trebui să fie trimisă acasă până nu subordonează şi cabinetul ministrului, departamentul ui pe care cu oroare îl conduce, sau dirijează sau supervizează cu nepricepere. Dacă nu aş fi ştiut de legăturile de pretinie cu ministrul Motoc aş fi crezut că acesta este inconştient, păstrând iscoada lui Oprea  la conducerea unui departament aşa de important al armatei,  departament care se umflă, se umflă, se umflă  până va plesni ca un balon de săpun, dar care acum practic gestionează tot ce înseamnă societatea civilă, plecând de la media şi terminând cu asociaţiile militarilor. Ce or căuta pensiile militare şi departamentul infrastructură  sau presa  sub umbrela coanei Oti,  să explice prietenul Motoc.  Unii poate au sperat că odată cu căderea lui Oprea va cădea şi doamna Oti, aşa cum a căzut şi cumnatul lui Oprea, dar au sperat degeaba. În primul rând că Oprea încă nu este căzut, şi nici nu va fi belit,  deşi unii văzând că i s-a  pus poprire pe câteva case cred că gata a rămas muritor de foame.
Să fim lămuriţi, Oprea este învinuit pentru abuz, ceea ce e floare la ureche , fie va primi ceva cu suspendare, fie procesul se va lungi până la prescrierea faptelor, pentru a „ clarifica întreaga activitate infracţională” dar oricum va rămâne la butoanele UNPR pentru că este partidul lui şi indiferent cine va fi preşedinte, tot el îl va conduce. Să nu uităm că serviciile secrete ale poliţiei şi armatei au lucrat pentru Oprea şi că el a stocat date de importanţă … penitenciară pentru mulţi, fff mulţi politicieni din diferite partide.
Bun aşa deci, Nicuţ şi-a luat zborul din minister, deşi sau pentru că era cumnatul lui Oprea şi trebuia să se dea un exemplu, să vadă lumea că „vremea lui Oprea” a trecut, dar doamna Otilia este păstrată, ca şi domnul  Zisu, pentru că … la ei nu se poate renunţa. Pe lângă bujorii doamnei Oti, la menţinerea ei pe scaun mai  pune mâna şi soţul care lucrează unde lucrează şi nimeni nu vrea să primească o vizită oficială de la soţul consort.

Dar iată că doamna Oti dă iar cu băţul în baltă, nici nu se putea altfel, la cât de pricepută este, cu ocazia „decesului  morţii” unor „militari din armată” trimişi cu surle şi trâmbiţe dar fără cap prin Afganistan, ca  să îi înveţe pe afgani cum să se apare de talibani. Vai, cu câtă mândrie comunica departamentul doamnei Oti, plecarea militarilor B OS 620 în misiune, unde trebuiau să îi instruiască pe afgani să lupte împotriva conaţionalilor lor. Ghinionul a făcut ca tot ceea ce îi învăţau românii pe afgani, să fie pus în practică împotriva lor.
După incident, conducerea ministerului sau poate a departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul sau poate doar doamna Oti au considerat că nu e nevoie ca prostimea să ştie cum au murit cei doi militari şi a fost rănit un al treilea, pentru că era ruşinos să se afle că cei doi au fost ucişi de cei pe care îi instruiau, deci practic  armata română a instruit nişte criminali, aşa că a dat un comunicat inodor, incolor şi insipid, aşa cum numai Oti ştie:
„Comunicat nr. 131
Data: 07.05.2016
Militari români căzuți la datorie în Afganistan
Doi militari români şi-au pierdut viaţa şi un al treilea a fost rănit în urma unui incident care a avut loc sâmbătă, 7 mai, ora 10.45, în apropiere de localitatea Kandahar, pe timpul executării unei misiuni de instruire a poliţiştilor afgani.
În urma incidentului, celor trei militari de la forţele pentru operaţii speciale, care au fost răniți, li s-a acordat primul ajutor la faţa locului şi au fost transportați imediat la spitalul militar cel mai apropiat. Din nefericire, plutonierul Dumitrescu Iulian şi sergentul Vizireanu Adrian nu au supravieţuit, iar starea militarului rănit este stabilă și urmează să fie transferat la un spital din Germania.
Familiile victimelor au fost anunțate, iar incidentul este anchetat de o comisie militară.
Conducerea Ministerului Apărării Naţionale transmite, în numele întregului personal, sincere condoleanţe familiilor militarilor decedaţi şi urmăreşte cu atenţie evoluţia situaţiei medicale a celui rănit.
„Am aflat cu profundă tristeţe despre moartea militarilor care au căzut la datorie astăzi, în timpul executării unei misiuni în Afganistan. Atât personal, cât şi în numele tuturor militarilor români, transmit condoleanţe familiilor, prietenilor şi camarazilor lor de arme. Dumnezeu să-i odihnească pe acești bravi ostași și buni români!”, a transmis ministrul Mihnea Motoc.”
Specialiştii în media o să spună că asta era tot ce se putea transmite la momentul respectiv, că era o anchetă în derulare, că nu existau mai multe informaţii. Aiurea, acesta este limbajul  de lemn în care se comunică, nu numai la nivelul MApN ci în toate ministerele sau sectoarele când se întâmplă ceva şi nu se doreşte informarea corectă a populaţiei. La ora comunicatului se ştia foarte bine în ce condiţii şi cine trăsese asupra militarilor români. Aştept ca specialiştii în comunicare ai domnului Iohannis să îi pregătească discursul în care să ne anunţe cu rânjetul deja celebru, că a „urmărit cu atenţie” acţiunile din Afganistan, că se înţelege foarte bine cu premierul şi că  este deosebit de bucuros că Barac Obama l-a lăudat pentru parteneriatul strategic la ultima fotografie făcută.
Apropo de criminali şi inconştienţa mai marilor României, oare cei pe care îi instruiau soldaţii români nu au fost aleşi pe sprânceană, nu au fost verificaţi aşa cum au fost verificaţi imigranţii sosiţi pe meleagurile noastre ? Răspunsul ar trebui să fie „ba da, şi încă mult mai sever!”. Păi dacă e aşa, atunci la ce ne putem aştepta noi, cetăţenii civili în România, noi cei care nu avem la îndemână armamentul din dotare pentru a riposta? Cine poate răspunde la această întrebare?
Imediat după acest comunicat, în aceeaşi zi, în loc să dea detalii cu privire la incident şi condiţiile în care cei trei militari au fost atacaţi, doamna Oti ne informează că :
“ Comunicat nr. 132
Data: 07.05.2016
Militarii căzuți la datorie vor fi avansați în grad post-mortem
Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, îi va avansa la gradul de sublocotenent post-mortem pe plutonierul Iulian Dumitrescu și pe sergentul Adrian Vizireanu, care şi-au pierdut viaţa în timpul executării unei misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan.
Crosul veteranilor de război „VeteRUN – Cupa Steaua”, programat pentru duminică, 8 mai, de la ora 11.00, a fost amânat pentru o dată ulterioară.
Luni, 9 mai, la ora 8.00, în toate unităţile militare din ţară şi în cele dislocate în afara teritoriului naţional vor fi organizate ceremonii militare şi religioase de comemorare pentru cei doi militari.
Conducerea ministerului îşi exprimă profundul regret pentru pierderea celor doi militari şi este alături de familiile greu încercate şi se informează în permanență despre evoluția stării de sănătate a militarului rănit.”
Vă daţi seama, exact asta era ceea ce voia să audă românul, ce grad vor primi post mortem cadavrele trupurilor celor decedaţi şi dacă se mai ţine crosul sau nu. Nici un cuv-nt despre împrejurările în care au murit militarii. Era secret de stat.
Numai că între timp, presa internaţională oferea informaţii cu subiect şi predicat din care reieşea că militarii români fuseseră atacaţi şi ucişi de doi dintre cei pe care îi instruiau.
“Two members of the Romanian special forces in Afghanistan were killed and a third was wounded on Saturday when two members of a local police unit they were training opened fire on them before themselves being killed, officials said.
A statement from the Romanian defence ministry said the incident took place while the men were training Afghan police in the southern city of Kandahar.”
Cu toate astea,doamna  Oti tot nu se lasă şi anunţă şi ea că militarii români au fost împuşcaţi de nişte indivizi îmbrăcaţi în ţinuta forţelor de securitate afgane. Pe doamna Oti, ca şi pe doamna Carmen o interesează ţinuta celor care au tras, nu apartenenţa la trupele pe care trebuiau să le instruiască militarii români.În timpul ăsta doamna Oti ne spune că cei care i-au omorăt pe români purtau uniformă. A uitat să ne spună ce număr aveau la bocanci  cei doi şi dacă aveau ţinuta călcată.
“Comunicat nr. 134
Data: 08.05.2016
Precizări M.Ap.N.
Comandantul detaşamentului românesc de forţe pentru operaţii speciale din Afganistan a transmis, în această dimineaţă, primele constatări ale comisiei care cercetează cauza morţii a doi militari români şi rănirea altuia în Afganistan.
Militarii români îi instruiau, într-o bază de pregatire din apropierea localităţii Kandahar, pe poliţiştii afgani, când s-a deschis focul asupra lor de către persoane purtând uniforma forţelor de securitate afgane. Militarii români au acţionat conform procedurilor din teatrul de operaţii: au ripostat cu foc, ucigându-i pe agresori şi au asigurat zona.”

Aşa considera domnia sa că acoperă rahatul în care  a intrat şi în care se scaldă de când a fost proptită acolo unde este. Dacă ei în place acest acoperiş şi se consideră în siguranţă,  este treaba ei, partea proastă este însă că deciziile ei sunt puse în practică de oamenii din departamentul de presă al MApN printre care ştiu că se află profesionişti care din păcate se descalifiică executând ordine creţe. Nu ştiu cât o să mai îndure aceşti oameni toanele şi inepţiile doamnei Undecover, dar se pare că nici unul nu vrea să  păţească ce a păţit Anghelescu, unul din puţinii care au îndrăznit să o înfrunte. Oricum după această măreaţă faptă, Secţia presă a MApN rămâne datoare cetăţenilor români care aveau alte pretenţii şi care speră să îi vadă scăpaţi de mizeria cu care îi acoperă doamna Oti.
Domnule Motoc, lăsaţi frica, unii oameni încă vă mai cred un om de bun simţ. Scoateţi-o pe doamna Oti din structură până nu vă veţi trezi sub aceeaşi “acoperire” sau poate chiar sub papucul doamnei Sava. Românii, militarii, cei care luptă pe meleaguri străine pentru interese la fel de străine de ei, în timp ce graniţele ţării sunt călcate de soldaţi şi mai străini, familiile celor plecaţi  să lupte în războaie care nu sunt ale lor, merită cel puţin să fie informaţi corect şi oportun, nu să afle de la alţii cum le mor soldaţii, copii, fraţii, colegii. Dacă nu o puteţi demite pe doamna Oti, atunci vă puteţi înainta demisia dumneavoastră. Aveţi de ales!

În decembrie 2015, CSAT , la propunerea clasei politice,  a aprobat creșterea efectivelor internaționale ale României în teatrele de război  în anul 2016. Eu propun ca numărul să fie 588 şi nu este nici o coincidenţă, propun ca efectivele care vor pleca în următoarea tranşă să fie formate aleşii noştri, cei care votează cu atâta usurinţă şi inconştienţă trimiterea trupelor române în teatrele de operaţii.
Dumnezeu să îi odihnească pe toţi cei care au pierit inutil pe melaguri străine!
UPDATE:
Citesc în media că SUA a iniţiat o anchetă internaţională pentru a descâlci condiţiile uciderii celor 2 militari. Ştiu ei ce ştiu, mai ales că acelaşi lucru l-au păţit şi ei în august 2014 când mai mulţi militari americani, printre care un general, au fost omorâţi în incinta Afghan National Army Officers Academy (ANAOA),un alt loc de instruire a forţelor de securitate afgane. Atunci, imediat după incident, purtătorul de cuvânt al Pentagonului John Kirby anunţa faptele , aşa cum s-au întmplat, fără abureli. La noi nu se poate. Poate vor investiga acum americanii şi cine a decis la noi, acuma, mascarea adevărului şi trimiterea unor comunicate de toată jena în care eram informaţi că se anulează o activitatea sportivă, ca măsură luată de minister faţă de incident. DOAMNE CE BĂTAIE DE JOC!
Interesant este că din  primul comunicat  al MApN referitor la incident, Comunicatul nr 131 dat pe data de 07.05.2016, este menţionat că: „Doi militari români şi-au pierdut viaţa şi un al treilea a fost rănit în urma unui incident care a avut loc sâmbătă, 7 mai, ora 10.45, în apropiere de localitatea Kandahar, pe timpul executării unei misiuni de instruire a poliţiştilor afgani.”
Ia să vedem la ce oră a înştiinţat The Telegraph despre incident?

Gunmen wearing Afghan military uniforms shot dead two Romanian soldiers in the country’s south on Saturday, officials said, in the first insider attack on foreign troops since the Taliban launched their spring offensive last month.”
Privind ora la care ziarul britanic a dat ştirea, rezultă că  ceva e în neregulă aici. Ori MApN dezinformează  fără a ţine cont de nimic, ori este dezinformat, ori The Telegraph a fost pe mână cu afganii şi a anunţat incidentul înainte de a se petrece, deconspirându-se.
Dar, având în vedere că The Telegraph a preluat ştirea de la France Press, rezultă că ştirea a ponit pe flux mult maiînainte. Cu alte cuvinte MApN DEZINFORMEAZĂ cu privire la ora reală a incidentului, deci ora morţii celor doi militari. E caz penal?  
Cine dezleagă enigma?
http://www.telegraph.co.uk/news/2016/05/07/two-romanian-nato-soldiers-killed-in-afghanistan-insider-attack/
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/razboiul-romaniei-se-poarta-in-afganistan-404311
http://www.agerpres.ro/social/2015/02/20/grupul-romanesc-de-operatii-speciale-a-plecat-in-afganistan-in-cadrul-misiunii-nato-resolute-support–13-04-46
http://www.evz.ro/socant-militarii-romani-au-fost-impuscati-de-talibani-imbracati-in-uniforme-ale-politiei-afgane.html
http://www.businessinsider.com/afghan-police-officers-killed-2-romanian-soldiers-2016-5
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/02/24/intoarcerea-dragonilor-precizari-care-nu-precizeaza-nimic-10760
http://www.gandul.info/international/atac-armat-terorist-in-afganistan-un-general-american-a-fost-ucis-si-alti-15-militari-raniti-13038928
Otilia Sava undercover

Campanie în Europa


militari_sua_bloknot-moldova_md
Toată lumea e în campanie. Nu contează cum îi spui, că e electorală, ideologică, militară, economică, financiară sau informativă, tot campanie se numește.  Unii sunt chiar în campanie perpetuă, de când se știu ei.
Campania Licuriciului
Până anul acesta, recunosc,  nu mă interesa campania electorală din Statele Unite ale SUA. Unii vor spune că am fost un inconștient, alții că acuma devin,  când dau prea multă importanță alegerilor dintr-o țară care nu e a mea. Nu știu cine greșește mai mult, dar de când România a devenit o anexă gospodărească a SUA, din cea în care îți ții uneltele, de săpat, forat, și chiar armele, mie mi se pare că e inconștient cel care nu vede că la această oră România,  românii de pe ambele maluri ale Prutului au devenit unealta SUA în lupta acesteia,  peste tot unde e nevoie de carne de tun sau motive se scandal. Nu campania trump versus tramp mă preocupă,  ci campania pe care SUA, folosindu-se pervers de România și Moldova, de români și speculând  visul reîntregirii neamului,  o dezlănțuie împotriva concurentei  ei la pretențiile de hegemonie mondială. Pretinzând că e preocupată de soarta moldovenilor, așa cum a pretins că o doare în bască de soarta României când i-a distrus armata și a dotat-o apoi  cu sicrie plutitoare sau zburătoare, desființând unitățile și marile unități autohtone pentru a înființa structuri de lefegii,  sau trimițăndu-i soldații să lupte în țări străine pentru a nu mai avea cine să îi apere granițele, SUA își trimit tehnica și  în Moldova, amenințând  granițele Rusiei. Moldova s-a umplut de ”dragoni”și  pe 9 Mai, Ziua Victoriei,  care este o zi mare pentru ruși, Mister Obama vrea să întărâte orgoliul lui Putin printr-o paradă  a tehnicii  militare americane  în Moldova. Se umblă la simboluri. Profesionist nu? Conform unui sondaj în rândul moldovenilor, 80% dintre cei care au răspuns nu sunt de acord cu această acțiune, dar cui îi pasă? Se poartă ”dragoste cu forța” ceea ce juridic s-ar numi viol, dar iarăși, cui îi pasă?  Îmi amintesc că prietenii strategici se plângeau, când un Suhoi a ”însoțit” un avion american deasupra Mării Baltice, că pilotul rus a acționat ”neprofesional.” Mie mi se pare că acționat foarte profesional,  dacă a reușit să ofere ”protecție” unui coleg american și să îl ferească de cine știe ce accidente. Atâta vreme cât amândouă avioanele militare au zburat în spațiul internațional fără să se ciocnească nu înțeleg cine și de ce se plânge. Mă mir că nu s-a  folosit termenul ”nepotrivit” ca în cazul Clinton -Lewinsky, pentru că a fost cam același lucru, numai că se pare că rusul a fost pe scaun.  Culmea este că tovarășii americani se plâng că zborul acela ”neprofesional“ are ”potențialul de a face să escaladeze INUTIL  tensiunile dintre cele două țări”. Să înțelegem că prezența trupelor americane la granițele Rusiei au potențialul de a escalada UTIL tensiunile dintre cele două țări??? Oricum se poate constata că strategilor nu le-a ajuns Ucraina, acum vor să nenorocească și Moldova și vor reuși cu ajutorul românilor care mor pe capete în Afganistan pentru interesele și afacerile CIA. Profitabilă campanie.
Campania lui Erdogan
Nici campaniile spahiilor nu m-au interesat până acum ceva vreme,  când am constatat că Turcia și-a schimbat politica de cucerire. Dacă pe vremuri sultanii își trimiteau ienicerii, spahii și akingii să cucerească popoare și să aducă bunuri, produse, femei și copii ca să îi facă soldați,  acuma lucrurile s-au schimbat la 180 de grade.  Sultanul Erdogan și-a trimis femeile și copii din campusuri drept soldați migratori. Aceștia au înspăimântat biata Europă mai ceva ca hoardele de aur pe vremuri,  iar acum Europa este gata să facă concesii Turciei și să o lase să își trimită produsele fără taxe în Europa, numai să oprească hoardele de ”migranți”. Ce nu au reușit alți sultani   cu armate, cu amenințări, cu diplomație, cu influențe, a reușit Erdogan cu câteva vapoare de refugiați pe care i-a slobozit către mult prea îngăduitoarea Europă prinsă în cursa propriilor slăbiciuni legislative care  plânge pe umerii celor oropsiți pe alte continente dar nu își vede proprii cetățeni trăind în sclavie, sau mai bine spus nu vrea să recunoască că așa ceva este posibil în Europa secolului XXI.  Asta da campanie.
Campania israelită
Pe vremuri mult mai îndepărtate decât timpurile lui Suleyman, începea o altă campanie de cucerire a lumii, mascată și ea, ca și actualele campanii, dar sub denumirea de Izgonirea sau fuga din Egipt. Ajutați de Dumnezeu, evreii au părăsit Egiptul fiind călăuziți spre Țara Sfântă promisă dar cu condiția ca ei să fie preoții lui Dumnezeu și nimic altceva.   ”Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfînt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.” (Exod 19:1-6) Numai că poporul ales nu s-a ținut de cuvântul dat de trei ori lui Dumnezeu așa că a căzut sub blestemul Său. (Deuteronom 28:58-68) Nici nu puteau să se țină de cuvânt, pentru că ispita era pe măsura promisiunii. Așa că în loc să stăpânească Țara Sfântă promisă de  Dumnezeu, israeliții  au preferat să stăpânească întreaga lume fiind preoții  banului. Și după ce au pus prostit întreaga lume cu banii lor, au ridicat pretenții și la Țara Sfântă pornind războaie împotriva tuturor celor care nu le acceptă hegemonia. Finanțe, informații, spionaj, afaceri, conspirații, conjurații, masonerie, nimic din ce înseamnă putere  nu este străin de marile ”familii” purtătoare de kippot. Doamna Laura poate confirma. Este aproape incredibil cum au putut capetele încornorate ale Europei să decreteze că cel mai sigur stat ”european” este Israelul și să ceară fraierilor să își depună arhivele cu datele personale ale cetățenilor,  în Israel. Să mai spun cine sunt fraierii?   S-ar fi crezut că Israelul nu își mai poate dori nimic altceva dar nu e așa. Campania continuă. Recent am fost informați că NATO va recunoaște o reprezentare oficială a Israelului și va acorda acestei țări un birou permanent la sediul din Bruxelles al organizației. Israelul nu este țară membră NATO, fiind nevoit să apeleze la surse specifice pentru a accede la informațiile clasificate ale alianței. Deși considerată, ”oficial”,  așa cum spuneam,  ”cea mai sigură” țară europeană,  neoficial Israelul era ținut la index tocmai pentru că este singura țară ”europeană” care are conflicte militare sau politice,   oficiale sau neoficiale  cu țările vecine. Este înconjurată de state islamice, nici unul european,  inamici tradiționali și numai orbii, proștii sau trădătorii au putut considera Israelul ca fiind cel mai sigur stat european. Dar uite că acum va deveni și membră NATO,   iar  Europa dovedește că a devenit sau redevenit o biată  bătrână care nu mai este în stare să ducă lingura la gură, nu se mai poate apăra singură, nu mai știe cine îi sunt prietenii sau dușmanii și se lasă aburită și cumpărată de toți cei care vin și îi promit o porție de supă cu tăiței, pentru că nu mai are dinți să muște nici măcar o roșie.  Dacă vedem cine conduce Europa la această oră, nu ne miră nimic. Singura bătrână care pare să nu uite cine a fost și cine este și tinde  să se retragă din această comunitate decrepită cu mâinile tremurânde este –culmea- Anglia, cea condusă de cea mai în vârstă regină. În vârstă, dar nu senilă.
Ei bine, odată cu acceptarea Israelului în cadrul alianței, mai marii Europei au acceptat sau primit și ”moștenirea” acestuia, adică conflictele cu țările arabei, asistăm,  dacă vreți, la  o declarație de război oficială făcută dușmanilor tradiționali ai Israelului așa cum România a făcut o declarație de război tuturor dușmanilor SUA  când a acceptat Scutul de la Deveselu și baze militare americane pe teritoriul ei, sau așa cum Iohannis și al său F.D.G.R. au preluat tradițiile și moștenirea ideologică ale Grupului Etnic German odată cu preluarea moștenirii materiale.  Bineînțeles că și Europa va nega această preluare, la fel cum și Iohannis și forumul său au negat preluarea ideologiei dar timpul va dovedi că nu e chiar așa cum se declară pe ici pe acolo.
Așadar lumea întreagă se află în campanie, o campanie mascată dar  agresivă și – ca o slabă mângâiere pentru orgoliul românilor care se lasă prostiți la fiecare campanie electorală internă de aceiași candidați pe care îi înjură a doua zi după alegeri – se poate spune că Europa a pus și ea botul la campaniile celor care împart lumea. Urmează înjurăturile.
http://www.noi.md/md/inq_result/133
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/avion-american-interceptat-periculos-de-un-avion-de-vanatoare-rus-278902.html/
Campanie în Europa

duminică, 8 mai 2016

Demisii Pascale

Imagine de arhiva: Iohannis, precum Pilat din Pont, s-a spălat pe mâini de pedepsirea protestatarului de la Patriarhie cu ajutorul multimii…mute.
Iohannis face baie
Inaintea, pe timpul şi după sărbătorile Pascale, am asistat la evenimente specifice. Specifice României.
O să le prezint pe scurt, aşa cum îmi vin mie în cap, asta numai aşa, ca să arăt celor din conducerea de partid  şi de stat, că şi noi, muritorii, facem uneori ceva aşa de capul nostru, nu numai ei.
Dragnea, Zgonea şi demisiile
Domnul Dragnea a decis că un om condamnat este mai bun decât unul în stare de cercetare penală, aşa că a decis că nu este nici necesar mici de bon-ton să demisioneze din fruntea PSD, nici după ce a fost condamnat definitiv şi irevocabil. Îmi amintesc că în momentul  în care Ponta a fost chemat la DNA, Dragnea îi cerea, dar mai ales îi dorea demisia de pe funcţia de şef de partid, pentru ca imaginea de cercetat să nu o  mânjească  pe cea de partid corupt a scumpului PSD. Acuma însă, imaginea sa de condamnat nu face altceva decât să întărească imaginea partidului. Singurul care s-a arătat deranjat de încăpăţânarea  lui Liviu, a fost scumpul său om de echipă, cel care l-a susţinut la demiterea lui Ponta şi care credea că acuma a venit momentul ca el, repetentul de partid, colegul calului lui Mihai Viteazu, să ajungă nambăr oan în partid, cu sprijinul serviciilor .. pe care le-a adus celor care l-au vrut jos pe Ponta. Pentru încercarea sa de a deveni  ceea ce nu avea cum,  Zgonea s-a trezit demis din partid şi în curând şi de la şefia Camerei Deputaţilor,  deşi Dragnea a făcut tot posibilul “să îl salveze”. La demiterea lui Dragnea a încercat să  pună  umărul şi ambasadorul SUA, domnul Klemm, care dovedeşte,  ca şi precedentul ambasador, că nu ştie care îi sunt atribuţiunile funcţionale.  Ce treabă are coada vacii cu ştampila primăriei, nu ştiu. De când ne aleg ambasadorii,  preşedinţii de partide nu ştiu. Domnule Klemm, nu vă puteţi limita la preşedintele de la Cotroceni?
Demisie culturală
Ministrul culturii, domnul Vlad  Alexandrescu a anunţat cu câteva zile înainte de Paşte că va demisiona din guvern, mărind lista începută  doamna Costea. Aş putea spune că nici nu mai contează motivul demisiei, nici cine are dreptate, important este că marii tehnocraţi încep rând pe rând să plece din guvernul lui Soloş, dovedind că totuşi nici “experţii“nu mai pot salva România şi că peste declaraţiile de imparţialitate, sau interese,  guvernele, indiferent de culoarea sau imaginea afişată, rămân în siajul preşedinţilor şi că nu interesele ţării primează, ci altele, personale sau de grup. După câteva zile domnul Alexandrescu anunţă că nu va mai demisiona … înainte de Paşte, dacă nu cumva îşi va depune demisia la Paştele Cailor, dar inutil, Cioloş, cu toată faţa sa de om împăciuitor, nu mai poate da înapoi, el îi va aproba demisia chiar dacă nu o cere, pentru că Marele Mut a apucat să spună că e nemulţumit de el şi deci nu este cale de întoarcere.  Pe domnul preşedinte nu îl interesează ce se întîmplă prin sănătate, sau prin agricultură,  cum sunt distruse firme autohtone de lactate din cauza unui ministru cu gura mare sau cum se face dezinfecţia şi dezinsecţia prin spitale, el suferă  din cauza certurilor de la Operă şi îl găseşte vinovat pe ministru pentru că nu a ştiut să gestioneze cearta balerinilor cu conducerea instituţiei. În fapt ministrul culturii va fi demis pentru că s-a apucat să dea pe goarnă şi să afirme că s-au făcut diverse presiuni asupra sa, ceea ce nu dă bine la imaginea guvernului de tehnocrăcănaţi.  Se pare că domnul Alexandrescu nu a citit Patul lui Procust.
Demisie tămâiată
O altă demisie, cerută în chiar noaptea de Înviere, a fost cea a protestantului Iohannis. Acesta a fost întîmpinat la Patriarhia română în noaptea de Înviere de un protestatar care i-a cerut demisia. Ceea ce a urmat a dovedit că România se află pe “drumul cel bun”. Plecând de la “măi animalule” , trecând prin capete în gură şi “ ţigancă împuţită”, reacţia cotroceană  a ajuns la ridicări şi amezi date celor care îndrăznesc să conteste drepturile şi puterile alesului neamului. Cum nici reacţiile precedenţilor preşedinţi nu au fost taxate legal, sau juridic, mutu  merge mai departe, trimţându-şi haidamacii să îl ridice pe protestatar, pentru a arăta lumii că el nu vorbeşte, dar nici nu glumeşte când e vorba să ia măsuri. Sunt curios în ce articol de lege a fost încadrat amendatul,  pentru că nu cred că a fost schimbată legea şi că nu mai avem voie să cerem demisia unui conducător de partid sau de stat, oriunde s-ar afla el. De asemenea,  nu cred că există o lege care să interzică oamenilor să vorbească în biserică, deşi pe vremea lui Ceaşcă se spunea despre mulţi că au fost ridicaţi de băieţii cu ochi albaştri pentru că “au fluierat”  în biserică. Ştiam însă că s-a dat liber la fluierat mai ales de când a fost premiat filmul “Eu când vreau să fluier, fluier”. Iată  însă că ne întoarcem sau continuăm vremurile de  controversată amintire şi domnul Iohannis ne aminteşte că este preşedintele românului  bine ridicat.
Trecând peste  oportunitatea protestului, sau momentul sfânt,  se poate spune că dacă cererea protestatarului a fost nepotrivită sau necreştină, reacţia oamenilor preşedintelui a fost şi necreştină, dovedind că preşedintele nu suportă şi nu iartă nici în Ziua Învierii,  şi nelegală, pentru că ceea ce a făcut acel om nu face obiectul nici unui articol de lege, chestia cu perturbarea liniştii publice fiind prea trasă de păr. Păi dacă e aşa, toate protestele, mitingurile şi grevele perturbează liniştea “publică” a celor contestaţi.Culmea este că şi domnul Iohannis a recomandat demisia lui Dragnea deşi şi el a fost găsit vinovat de instanţă, pentru dobândirea frauduloasă a unui bun,  în urma unor declaraţii şi înscrisuri  false. Despre ce vorbim ?
Armata salvării .. prezidenţiale 
Ca să se mai .. liniştească, imediat după Înviere, preşedintele s-a deplasat în Afganistan. Mulţi au rămas sideraţi, nu ştiau de ce s-a dus acolo, dar răspunsul e simplu. Orgoliul domnului Iohannis necesita o mângâiere, aşa că s-a dus în singurul loc în care nu se aruncă cu caschete, nu se fac greve, nu se protestează, nu îndrăzneşte nimeni să cârâie, pentru că îşi pierde pâinea.. în rândul armatei. Şi cum singurul loc în care armata nu era liberă de sărbători, comandanţii   putând să adune militarii în orice secundă,  iar el  putea sta în mijlocul oamenilor fără a fi huiduit,  era în teatrele de operaţii, Santa Klauss a plecat în Afganistan. În felul  ăsta putea să se laude şi el pe FB că a fost în rândul oamenilor de Paşte şi a fost întâmpinat cu “căldură”. Se poate spune că s-a dus acolo, ca să arate ce ouă tari are el, pentru că sunt convins că  oul cu care a ciocnit era de lemn, în aşa fel încât să nu păţească ruşinea să îl spargă vreun soldat. Pe pagina sa de FB domnul Iohannis nu spune nimic despre Patriarhie, dar ne arată imagini din Afganistan. Mai are cineva dubii cu privire la scopul vizitei? Păi ce, voiaţi să prezinte fotografii de la ridicarea turbulentului?
În foto: Iohannis bucuros ca nu a îndrănit nimeni să îi conteste.. ouăle.
Iohannis si ouale
Sper ca la Paştele următor să ne întâmpinăm cu sintagma “Klauss a demisionat.. Adevărat că a plecat! “
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/video-presedintele-klaus-iohannis-huiduit-la-slujba-de-inviere–126611.html

Demisii Pascale