Alegerile 2016 –Bucureştiul

În sfârşit, s-au stabilit candidaţii marilor partide pentru primăria municipiului Bucureşti. După lupte seculare si intestinale cu miros de final de intestin gros, partidele şi-au desemnat candidaţii. Ce s-a văzut în competiţiile interne nu a văzut nici Caragiale.
Cursa de ştafetă  4X2
La PNL, am asistat la o cursă gen ştafetă. Primul concurent a fost Cristian Buşoi, cel care încercase să îşi impună ca ministru la sănătate în guvernul de tehnocraţi, un medic stagiar. Vă daţi seama că dacă ar fi candidat şi prin absurd câştigat alegerile, nu pentru că ar fi fost apreciat ci doar aşa ca să nu iasă candidatul PSD, ar fi angajat la primărie pe post de experţi şi consilieri  numai elevi şi mai ales eleve de anul întâi la Spiru Haret sau mai ştiu eu ce facultate privată. Dar cu toată gudureala lui pe lângă Iohannis, nu a fost să fie. A predat ştafeta ui Ludovic Orban, alt ciugulitor din palma lui Iohannis.  Ciiiiiiiiiine îi ştergea mucii lui Iohannis, care şi când tăcea spunea mai multe prostii decât Ponta când vorbea? Luuuuuuudoviiiiic. Nici nu a preluat bine ştafeta, că aşi predat-o, semn că a alergat mai repede decât Buşoi.  De ce a alergat aşa de repede? Păi era aşteptat de doamna Kovesi şi cum el este un gentleman desăvârşit nu a vrut să o lase să aştepte. Motivul cu cele 60000 de euro luaţi de la un sponsor de profesie, care mai sponsorizase DNA-ul cu două denunţuri, era aşa praf în ochii proştilor. Domnul Orban primise ordin de la  ciiiiiiiiiiine credeţi, să predea ştafeta, pentru  că tocmai apăruse un nou competitor, din neant, din afara partidului, aşa cum a apărut şi Santa Klauss  de nicăieri, în urma unor aranjamente ale lui Crin. Săracul Marian Munteanu,  acest Gagamiţă modern, se şi vedea primar, după  reţeta Iohannis. Gurile rele spun că deja vorbise cu nişte puşti, colegi  de liceu să înceapă să pompeze la like-uri pe Facebook . Noroc că nu a apucat să dea banii. A alegat mult mai repede decât Orban, se poate spune că a bătut recordul la viteză, că a predat ştafeta după numai câteva zile de dezvăluiri. Mare fierbere mare la PNL, se apropia finişul şi ei aveau calul dar nu aveau călăreţ. Cui să dea ştafeta, că la câte interese şi sfori se trăgeau prin struţocămila PNL, nu mai ştia nimeni ale cui sunt şi cine e la celălalt capăt al sforii. Până la urmă cineva a sesizat că pe poziţia de start este un concurent care stătea  în block start cu mâna întinsă în spate şi privirea aţintită către finiş  încă de la căderea guvernului Ponta. Era candidatul de profesie  Cătălin, copil de casă. Cum al cui? Al cui este la putere, indiferent cine e ăla. Când era Băsescu la putere, se ruga de acesta să îl recomande şi pe el lui Ponta, că ar fi elevul macovencei şi ar şti câte ceva despre justiţia aia oarbă pe care promitea că o va face chioară.  În termeni juridici asta s-ar numi trafic de influenţă, dar în politică îi spune Lobby. Aşa a stat domnul  Predoiu în Lobby,  10 ani. Acum, vrând nevrând s-a trezit cu ea în mână, ştafeta de la Munteanu şi , fără să ştie ce are în mână, că el privea drept în faţă către Victoria, a luat-o la picior. Bine că nu îl cheamă Ursu. S-au mai învârtit pe lângă arbitri şi doamna Săftoiu şi domnul Nicuşor Dan, dar numai aşa, ca iepuraşi. Mie aproape că îmi e milă de Cătălin, pe care dacă l-aş fi avut coleg de bancă l-aş fi lăsat să copieze după mine numai să nu mai râdă colegii de el. El  crede că a fost pus să candideze ca să câştige, săracu nu ştie că a fost pus să candideze ca să piardă şi să nu mai emită pretenţii la funcţia de premier sau alte funcţii măreţe în partid sau guvern. Este cam ca Ray Charles despre care se spune că zâmbeşte aşa când cântă, pentru că mama i-a spus când era mic şi venea plângând de la şcoală, că e alb. Cam aşa şi cu candidatura lui Ray  Predoiu.
Sunt curios cine  va  vota un candidat ales în aceste condiţii. PNL-ul  a reuşit să   intre în analele istoriei cu cea mai anala competiţie  internă, faultându-se singur, dar  grosolan, rău, fără milă, chiar sub ochii arbitrului.
Candidat de imagine
La PSD aparent desemnarea candidatului a fost mai liniştită, mai clasică, mai normală. Dar asta este doar imaginea de la suprafaţă şi este normal să fie cosmetizată da vreme ce  candidatul este un fost responsabil cu imaginea partidului. Numai că nici doamna Firea nu a fost sigură pe poziţie, până ce nu s-a desemnat candidatul PNL-ului. Şi aici avem o premieră mondială, un partid îşi desemnează candidatul în funcţie de candidatul partidului concurent. Numai la noi se poate întâmpla aşa ceva. Dacă PNL-ul ar fi ales-o pe doamna Săftoiu, deci o altă femeie care în mod cert ar fi desfiinţat-o într-o confruntare directă de coana Firea, atunci probabil PSD-ul l-ar fi rugat pe Tăriceanu să concureze, pentru că ar fi fost un fost penelist şi l putea să o învingă pe doamna Săftoiu, având atât voturile PSD şi ale propriului partid cât şi pe cele a o parte din penelişti care nu suportau oamenii lui Băsescu. Acum însă cu Cătălin, un candidat pe care nu îl vor vota nici proprii colaboratori şi nici chiar cei din echipa de campanie, doamna Firea pare că nu va avea probleme. Dacă PNL-ul ar fi reuşit să desemneze un candidat mai simpatizat, pregătit cât de cât şi cu oarece credibilitate, oricare în afara celor desemnaţi, poate chiar unul din cei doi iepuraşi vehiculaţi, ar fi câştigat în faţa oricărui candidat al PSD. Aşa însă, Doamna Firea ar putea câştiga pe mâna moartă a PNL.
Alde Tăriceanu joacă bătuta pe loc
ALDE probabil nu îşi va stabili un candidat propriu, pentru că Tăriceanu, din motive  de Kovesi nu vrea să candideze. El ştie că dacă va candida, se va trezi imediat cu dosar pe rol pentru că el este cu adevărat un candidat care poate concura cu oricine, oriunde. Dar la fel de bine poate concura pentru un post la Rahova şi el ştie asta. Aşa că nu va candida şi dacă nu candidează el, partidul nu are bani să plătească o campanie pentru unul care va pierde sigur. ALDE tinde astfel să ia locul UNPR pe scena politică, mai ales acum că UNPR-ul este încă în căutarea altui „interes naţional”.
Interesul  de partid
UNPR-ul nu îşi va desemna nici el candidat la primăria capitalei, pentru că  se ştie că oricine va candida va candida contra Gigină şi Colectiv şi cu asemenea obstacole nu e nici o şansă de a câştiga. Noul preşedinte al UNPR,  într-un fel sau altul continuă politica lui Oprea dar altfel exprimată. Dacă Oprea declara că partidul lui este un partid unit care votează ca la armată, punând în faţă emblema interesului naţional, Valeriu Steriu, un tip care le are cu vorbitul,  nu ca Oprea, a schimbat ambalajul, dar a păstrat ciocolata. El declară că dă liber filialelor la alegerea candidaţilor şi alianţelor în judeţe  în aşa fel încât să îşi atingă scopul, acela de a avea cât mai mulţi aleşi indiferent cu cine formează majoritatea. Deci domnul Steriu a schimbat interesul naţional cu cel de partid, nu numai la nivel real ci şi declarativ. În fond asta făcuseră şi înainte cei din UNPR,dar pe la spate numai că declarau altceva.  Steriu însă a oficializat curvărăsia, nu se mai sfieşte să admită că pe ei nu îi interesează doctrina de partid, ci locurile prin consiliile locale, judeţene  sau parlament. Fără îndoială Steriu este un tip cu capul pe umeri, dar la fel de parşiv politic. Cum nici  în UNPR încă nu s-au liniştit apele şi nu se ştie încă cine conduce partidul,  partidul nu va avea candidat la primăria Bucureştiului  dar îşi poate promite voturile candidaţilor cu şanse la câştigarea trofeului, contra promisiunii  de colaborare după alegeri. Bineînţeles că asta se va face „pe ascuns”, bineînţeles că DNA –ul va şti şi va face un dosar pe care îl va scoate atunci când  va fi cazul, cum a făcut şi cu Olguţa.  Totuşi nu ar fi exclus ca UNPR  să nici nu îi dea sprijin lui Piedone la sectorul 4, pentru că moraliceşte ar sprijini un „criminal” iar partidul este în plină campanie de spălare a petelor de sânge de pe  asfalt, mai ceva ca la revoluţie.
Turcescu,   candidatul  cu carnet de turnător

PMP-ul, partidul lui Băsescu, şi-a stabilit în sfârşit şi el candidatul. Deşi mulţi se aşteptau să candideze Băsescu, fapt de care se temeau toţi, ştiind cât de parşiv este acesta şi ce informaţii deţine, iată că alesul PMP este turnătorul Turcescu cel care se lăuda că este mare ofiţer al unui serviciu de informaţii. O cacealma. Domnul Turcescu era cu adevărat ofiţer în rezervă avansat de Oprea la apelul  izmenelor, dar în nici un caz al unui sistem de informaţii, unde era un simplu ciocoflender cum ar spune Florin Piersic. Domnul Turcescu, moderatorul  lui peşte prăjit  nu a fost niciodată în sistemele de informaţii mai mult decât un informator de duzină şi un executant de ordine  umil. Dar aşa i-a plăcut lui, să se dea ofiţer al unui serviciu secret aşa ca să îi ia faţa colegei  Sorina Matei pe care chiar a provocat-o să spună  ce grade are prin SRI, ca să arate că el e mai tare. A fost o cacealma de turnător ordinar. El auzise că în raniţa oricărui turnător stă legitimaţia de ofiţer acoperit. După circul făcut cu marea confesiune în care s-a jurat că nu mai intră în viaţa publică, a intrat pe furiş la Naşu,  televiziunea la care nu prea se uita nimeni  şi pe care foarte puţini o consideră o televiziune, fiind percepută mai mult ca un program de televiziune. Apoi  domnul Turcescu  s-a reinsinuat din ce în ce mai intens în  media,  ajungând acum să fie invitat la televiziuni ca mare specialist şi expert, când  de fapt chiar el se definise drept un jeg turnător infiltrat în media. Acest individ are acum tupeul să se vrea primar al capitalei şi chiar ameninţă,  aşa cum numai turnătorii pot ameninţa, că îi va bate pe toţi măr. Este adevărat, nu are nici o şansă să fie ales, pentru că dacă bucureştenii îl votează, românii vor cere schimbarea capitalei, dar nici nu va fi un contracandidat comod, pentru că are tupeu, are limbă, dar mai ales are informaţiile lui Băsescu. Indiferent cine va câştiga alegerile, nici un candidat nu va ieşi bine din acest turnir, pentru că Turcescu va juca mai murdar şi mai parşiv decât tot ce s-a văzut până acum. O să vedeţi lături câte nu aţi văzut până acum. Şi trebuie să recunoaştem toţi candidaţii au haznalele pline ochi .
Cred că până la urmă singura varianta viabilă a bucureştenilor ar fi să voteze un candidat independent sau un candidat al unui partid încă nemânjit au nedat la jocuri politico-parlamentaro-corporatiste.   Cam asta ar merita toate partidele parlamentare.
Despre candidaţii la sectoare ce să mai spun?  Aş fi vorbit despre tupeul lui Piedone sau al lui Marean, dar pe lângă cel al lui Turcescu, toţi pălesc. Nici nu mai contează cine va candida la sectoare din partea partidelor mari,  oricum sunt toţi o apă şi un pământ. Pământ de flori.
UPDATE:Aud că ALDE şi-a desemnat candidatul pentru primăria municipiului Bucureşti în persoana domnului Barbu Daniel. Sper ca lumea să îşi mai amintească performanţele acestuia pe vremea cît a fost ministru al culturii, cum a desfiinţat Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” pe motiv că nu are bani la buget. Era mult mai uşor să desfiinţeze decât să facă institutiile de cultură profitabile. Dar, ca iniţiator al proiectului Roşia Montana prin care se otrăvea pământul cu cianuri, în folosul lui Gabriel Resources, a încercat să facă Roşia Montana profitabilă, ascunzând un studiu de evaluare care era cam nefavorabil dorinţelor jefuitorilor. Şi bomboana pe colivă a pus-o pe soarta bolnavilor de SIDA care în opinia lui erau prea favorizaţi de soartă, el personal considerând că din banii care se alocau acestora se puteau face ceva spectacole. Acuma vrea să fie primar. Bun aşa. Bani irosiţi de pomană pentru o campanie fără sorţi de izbândă. Dacă nu au ce face cu banii, treaba lor.
Alegerile 2016 –Bucureştiul