marți, 31 mai 2016

Creaţiile Băse- colecţia „Alegeri 2016″

casa de moda Base
România se poate lăuda cu ceva creatori de modă. Unii cu state vechi , am putea punea chiar „antici” de pe vremea ADESGO. Nu le dau numele pentru a nu se simţi matusalemici. Alţii, copii ai creatorilor antici, sau mai bine spus pupili şi pupile, sunt  crescuţi, cultivaţi, promovaţi, lansaţi şi înfipţi de aceleaşi matusalemice fabrici de „modelişti”. Dacă avem azi un Cătălin Botezatu este pentru că a  existat cineva crescut şi educat în modă încă de pe vremea ceştilor. Cătălin s-a lansat în moda chiloţilor de bărbaţi dar a lucrat cu oarece rezultate şi în promovarea  burlăciei ca metodă de racolare a „valorilor naţionale”.
Campania primăvară –toamnă 2016
Pe lângă atâţia  creatori de modă mai mult sau mai puţin recunoscuţi pe plan naţional, unul a depăşit fără îndoială rezultatele tuturor,  putând fi considerat tăticul modei în politica românească. Băsescu, creatorul incontestabil al unor modele şi mode inegalabile,  nu a apărut din neant, nu este un produs al Demiurgului, este  un produs get-beget al serviciilor româneşti care l-au creat, plămădit, învăţat tot ce ştie dar mai ales folosit şi încurajat. De aceea acesta a considerat că nu se poate limita la rolul de produs şi a devenit la rândul său producător. Spre deosebire de Botezatu care s-a lansat în underware Băse a intrat în producţia de  „undercover”  unde a format nu doar modele ci şi curente şi stiluri. Casa de modă Băsescu a lansat astfel ”modelul Anastase” în numărarea voturilor,  modelul Boagiu” în transporturi,” modelul Udrea” în manevrarea fondurilor, „modelul Turcescu” în media, modelul Boc” în politică, modelul Oprea în apărare şi, pentru că justiţia este în toate, „modelul Macovei” „şi „modelul Kovesi” în justiţie. De remarcat este faptul că modelul Macovei a trecut deja la a doua generaţie, pentru că,  nu e aşa, vai de profesorul care nu este întrecut de elev, sau măcar egalat.Aşa că observămcă  în justiţie se poartă aceleaşi pălării de pe vremea Macovei, dar cu alte Mării dedesupt.
Modelul Kovesi
Dar cu modelul Kovesi mulţi sunt tentaţi să creadă că a fost un model nereuşit, care, iată, nu numai că îşi întrece dar chiar ar vrea să îşi omoare profesorul. Asta însă este o iluzie, căci în ciuda aparentelor divergenţe dintre creator şi  această Galatee modernă, totul este o joacă, aş putea spune că asistăm la un joc erotic plin de pasiune în care creator şi operă se aleargă şi se muşcă din dragoste lăsând pe cei care privesc să creadă că unul din ei va fi ucis de celălalt. Este şi asta o tactică de manipulare care, mai ales la noi la românii, prinde de fiecare dată. Schema e simplă : doi oameni, legaţi nu prin jurăminte,  ci prin coridoare întunecate şi schelete albite de vreme,  care ştiu că sunt pândiţi şi aşteptaţi la cotitură de mulţi duşmani, încep să se muşte pe scena politică lăsând impresia că au devenit duşmani de moarte. Strategia dă roade, pe de o parte toată lumea priveşte la certurile lor, cât mai vocale dar inofensive şi neconcludente, iar duşmanii stau şi ei şi îşi freacă mâinile, inactivi,   sperând ca unul din ei să cadă răpus de celălalt. Aceeaşi tactică a dat roade şi după arestarea modelului Udrea, când, la fel, părea că între creator şi Elena a intervenit o ruptură care va fi fatală unuia din ei. Pe scenă au fost introduse şi condimente, doamna Elena s-a afişat bot în bot cu un tinerel care cică l-ar fi făcut gelos pe Pygmalion, dar totul a fost aşa, praf aruncat în ochii spectatorilor, legătura dintre ei a rămas la fel de puternică. Exact la fel  se întâmplă acum şi cu modelul Kovesi. Lumea priveşte hipnotizată la certurile intre ei, certuri pigmentate cu „lovituri dure„ care  ating  şefi  de servicii  şi care pasămite ar însemna sau ar duce inevitabil la „moartea” unuia din ei sau a celor apropiaţi lor. Aiurea, totul este, ca întotdeauna,  un circ mediatic jucat cu ştiinţa şi complicitatea televiziunilor şi ziarelor care primesc bani frumoşi în perioadele de campanie,  iar cel care va pierde sau va muri din nou este cetăţeanul care priveşte uneori tâmp, alteori cu speranţă, la acest circ pe care abia apoi îl recunoaşte,  pentru că circul este jucat de aceiaşi actori, cu aceiaşi regizori, aceiaşi spectatori şi aceiaşi perdanţi.  Să nu uităm că şi modelul Kovesi, şi modelul  MRU sunt creaţii ale aceleiaşi „case de modă”,   aşa că  nu vă iluzionaţi, nu asistăm la nici un război al serviciilor ci doar la un nou artificiu menit să creeze impresia că avem în faţă ceva nou, nemaivăzut, care va „duce undeva”.În fond asistăm la o schimbare de gardă la palat, nu la schimbarea regelui.   După campanie, spectatorul începe să îşi amintească că a mai văzut odată piesa, că i s-a părut ceva cunoscut, dar nu ştia de unde să îl ia, că iarăşi a fost păcălit şi îşi propune ca data viitoare să nu se mai lase păcălit.   La rândul lor protagoniştii, actorii îşi vor da mâna şi vor pregăti scenariul, actorii şi „victimele„ pentru alegerile următoare, bucuroşi că iar i-au păcălit pe fraieri,adică pe alegătorii care iar s-au împroşcat cu noroi pe siteurile de socializare, la colţul blocului, la crâşma sau chiar în familie, iar ei, creatorii de modă, cu modele cu tot au rămas acolo unde sunt, pe aceleaşi liste, realeşi,  re-numiţi şi reconfirmaţi de o masă amorfă de adormiţi. Printre picături, între aleşi şi alegători, mai cad  din când în când câteva „muşte”,  numite pierderi planificate formate din sponsori de mâna doi- trei, sau şefi de consilii sau  consilieri şi primari care şi-au trăit traiul, şi-au mâncat mălaiul,  acum trebuie să fie „pedepsiţi”exemplar, adică cu ceva suspendare dar cu averile întregi, pentru că prostovanul trebuie să vadă şi sânge,  sau măcar ceva tărgi şi perfuzii, ca să creadă că bătălia a fost reală. Bineînţeles „victimele” fac şi ele scandat de ochii lumii, îşi pierd o casă două şi câte un teren inundabil , deci neprofitabil, dar vor câştiga la CEDO  pentru că procesele lor fiind făcături de ochii lumii nu au cum să fie susţinute de statul român într-o instanţă reală,  dar mai ales pentru că şi acolo jocurile sunt făcute de alte creaţii ale aceleiaşi case de modă. Şi uite aşa, cei care au pierdut în instanţă, devenind „penali suspendaţi” s-au spălat în faţa naţiunii pentru că odată condamnaţi se cheamă că sunt „curaţi” au trecut prin furcile caudine şi au ieşit curaţi şi plăcut uscaţi. Partidul pe care l-au slujit le va fi veşnic recunoscător pentru că ei s-au sacrificat pentru partid.   Partidul a dat, partidul a luat, numele partidului fie protejat!
Modelul criticilor de artă
Tot ca parte a scenariului şi tot creaţie a aceleiaşi case de mode, mai apar în faţa publicului acei „critici de artă” numiţi uneori  a IV- a putere în stat, alteori „câinele de pază al democraţiei” în persoana câte unui „Robespierre” sau „Che Guevara” care beneficiind de aceeaşi proastă memorie a spectatorului vine cu „găselniţe” de presă, „dezvăluind” adevăruri „senzaţionale” privind unele „surse” ajunse miniştri cu ajutorul celor care şi la propriu şi la figurat fac legea în ţara asta. Ce să spun, mare găselniţă, secretul lui Polichinelle. Toată lumea ştia că domnul Cioroianu, ca şi domnul  Bogdan Chireac sunt surse ale  cel puţin unei ambasade, la fel şi domnul Schnecker,  post la care aspiră mai nou şi balega calului lui Mihai Viteazu, la fel ca şi mulţi alţii, nenumăraţi şi chiar neretribuiţi pupinturişti care speră să rămână cât mai mult în scaune cu ajutorul portarului câte unei ambasade. Ţara este plină de altfel de oameni şi faptul că un pitic atomic o spune acum nu este nici o noutate,  nici ceva senzaţional, face parte din aceeaşi partitură de campanie care vrea să arate alegătorului că „de data asta” nu mai merge cum mergea, nu mai ţine cum ţinea, gluma se îngroaşă şi marii  corupţi sau „trădători” vor fi înlăturaţi. Vrăjeală,  chiar şi aceste dezvăluiri fac parte din plan, pentru că dacă nu ar fi fost aşa, doamna Kovesi, domnul Cioroianu, Cătălin, copil de casă   şi toţi cei înşiruiţi de  Robespierre, ar fi sărit de cur în sus, dându-l în judecată pe acest Pora în pantaloni.   Dar nu, ei consideră-pe bună dreptate – aceste declaraţii drept jocuri de campanie, deşi ştiu că acestea conţin adevăruri arhicunoscute  în lumea traseiştilor politici, aşa că nu le dau atenţie, ştiind şi ei şi de unde vin şi cu ce scop sunt scoase pe piaţă. Românul are ce discuta, iar când va merge la vot se va uita pe listă şi va vota ca şi până acum, din inerţie, „scârbit” de ceea ce vede şi uneori şi de impotenţa sa. Şi uite aşa a mai trecut o campanie, urmează cea din toamnă, cu aceleaşi „case de modă”.
P.S. Apropo, vă place cum îi  face doamna Kovesi jocul lui Iohannis pas cu pas, deschizând dosarul ” votul din diaspora” pe care Iohannis l-a promis în campania precedentă? Este momentul ca cetăţeanul să constate că Iohannis se ţine de cuvânt şi îi pedepseşte pe vinovaţi. Nici un cuvânt însă despre votul din Diaspora din 2010 sau 2012 cand au fost exact aceleaşi probleme în diaspora, numai că nu a fost ordin să se facă scandal, sau mai bine spus, nu convenea puterii. Dar oamenii s-au confruntat cu exact aceleaşi probleme.De ce este cercetat numai Corlăţean şi nu şi predecesorii sau  urmaşul său la externe, care au organizat alegerile după aceleaşi reguli ?  Kovesi ştie de ce.


Creaţiile Băse- colecţia „Alegeri 2016″

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.