marți, 17 iulie 2018

Dacă acum nu e, nicicând nu va mai fi

 
Domnul președinte Iohannis citește greu dar scrie repede. Este ceva ce numai la români se poate întâmpla. După rromii care obțin permise de conducere răspunzând la teste fără să știe să citească, avem și un președinte căruia îi trebuiesc 30 de zile să citească o motivare, dar scrie o scrisoare și două sesizări în două zile. Deci este mult mai ușor să dai lecții decât să primești. Este lesne de înțeles că domnul Iohannis a fost un elev foarte slab, dar se consideră un profesor excelent. Mă întreb cât timp i-o fi trebuit să priceapă legea Gravitației universale și eventual câte mere i-or fi căzut în cap până să  se convingă că Newton nu a mințit și nu a încercat să manipuleze poporul.
Cică domnul Iohannis,  după ce a încercat să calce peste Constituție făcându-se că nu o înțelege, acum dă lecții judecătorilor CCR și le dă termene când și cum să îi rezolve sesizările. Omul acesta nu are nici limite nici respect față de lege, nici bun simț. După ce a trimis sesizările pe legile de modificare a codurilor juridice, domnul Iohannis se amestecă efectiv în activitatea judecătorilor încercând să le impună un termen și un mod de judecare a acestora. Îi cere președintelui Valer Dorneanu să aștepte până va primi ”indicații prețioase” de la prietenii lui din Comisia de la Veneția, ca și când Curtea Constituțională ar fi condusă de Comisia de la Veneția. Păi dacă CCR trebuie să aștepte verdictul de la alții, de ce o mai ținem și nu trimitem toate problemele la Veneția? Ce rost are să mai apelăm la intermediari dacă tot străinii ne dictează și cum judecăm? Mi se pare mie sau asistăm la o nouă încercare de intimidare și de dirijare a deciziilor CCR după încercarea făcută de doamna consilier Tănăsescu asupra lui Lăzăroiu? Devine clar și indubitabil că aceasta a acționat la comanda lui Iohannis deci a fost demisă degeaba, pentru că, iată, de data asta chiar domnul Iohannis încearcă să influențeze o decizie a CCR încercând să îl determine pe domnul dorneanu  să nu … judece cu celeritate, să aștepte să primească mutarea în plic de la Viena, deci să nu judece prin prisma prevederilor Constituționale ci prin indicațiile primite de la alții, care nu sunt judecători ai Curții Constituționale.
Dacă nici asta nu este un abuz și o încălcare a Constituției și a principiului separării puterilor în stat, și chiar a independenței și suveranității statului de drept, atunci nimic nu mai poate fi catalogat astfel.Dacă până acuma exista și nu exista motiv de suspendare, de acuma  există nu gloanțe, ci rachete.

Dacă acum nu e, nicicând nu va mai fi

sâmbătă, 14 iulie 2018

Să presupunem …



Iohannis a semnat revocarea Codruței Kovesi. După 30 de zile, după ce a încercat să o scape, după ce a îndemnat cetățenii să iasă în stradă să ”apere statul de drept”, după ce a îndemnat la nerespectarea Constituției, încercând să se așeze cu curul pe ea, nu mai contează, până la urmă a revocat-o pe prietena din copilărie, copilăria vieții sale de primar, când el se juca de-a retrocedarea și însușirea bunurilor organizațiilor naziste.
Se pune întrebarea de ce a semnat, de ce acum, de ce așa târziu sau pur și simplu de ce a cedat, după ce s-a dat cu capul de perete timp de 30 de zile? A făcut exact ca pistolarul ăla  care amenința că face ce a făcut tac’so.
Deci, de ce ?
Să presupunem că a avut dreptate, că nu trebuia să semneze revocarea, că Luluța  era Sabia lui Zorro și era singura care lupta cu Corupția, motiv pentru care nu a vrut să o revoce până acum. Păi dacă e așa, de ce a cedat acum, a renunțat la lupta împotriva corupției, a aruncat sabia din mână, a abandonat lupta? Păi ori ne luptăm și apărăm românii de corupți, ori luptăm la mișto? Generalul CambroNne, șeful gărzii personale a lui Napoleon avea o deviză: ”Garda moare, dar nu se predă”.  Deviza lui Iohannis care o fi, ”Coarda se întinde cât vor mușchii mei”?
Să presupunem că CCR a fost sub sabia PSD, că majoritatea judecătorilor de la CCR sunt și ei corupți și au făcut jocuri politice. Dacă e așa, Iohannis, ca garant al Constituției,  nu trebuia să cedeze nici în ruptul capului, trebuia să meargă mai departe până în pânzele albe, să îi demaște pe criminali, avea justiția la mâna lui, DNA-ul putea face dosare tuturor greblelor din CCR și astfel scăpa țara de corupția la acest nivel. În plus, avea rezistenții care aprindeau telefoanele la secundă, nu le trebuia decât un semnal. Păi ce a făcut acum, a dat mână liberă corupției, a cedat, s-a lăsat înfrânt și pleacă lăsând iar țara de izbeliște ca atunci când a declarat că se mai gândește? Unde ne sunt principiile ?
Să presupunem că chiar  a avut nevoie 30 de zile ca să înțeleagă ce a vrut să spună CCR în motivarea sa. Păi, să ne fie cu iertare, dar CCR a scris în limba română parcă. Dacă președintelui României îi trebuie 30 de zile ca să înțeleagă ceea ce toți românii au înțeles, chiar dacă nu toți au fost de acord, adică faptul că nu are încotro și trebuie să respecte legea, o lege scrisă în limba română, ce ne facem când va primi –via  Fifor- o amenințare sau declarație de război din partea Rusiei? O citește până o înțelege? Și în timpul ăsta românii ce fac, ce au făcut după 23 August 44 până a semnat și Mihai Viteză,, Armistițiul cu Rușii, adică pleacă în prizonierat? Vă vine să credeți, suntem conduși de un individ căruia îi trebuie 30 de zile ca să înțeleagă un articol din Constituție iar acest om trebuie să ia, în câteva secunde,  decizii de importanță capitală pentru statul român? Doaaaaaaaaaaaaamneeeeeeeeeee, bine că nu are și valiză nucleară la îndemână. Sau el crede că are?
Să presupunem că Iohannis a apărat-o pe Kovesi și a încercat să cel puțin amâne dacă nu să împiedice revocarea Luluței din pură simpatie, prietenie, patriotism local, pentru că și ea l-a apărat în procesele din Sibiu când lucra pe acolo. Ce s-a întâmplat acum, a uitat de prietenie, de jurăminte, de binele făcut de Luluța, de promisiuni? Păi așa procedează un om de cuvânt? De ce? A văzut că se pune serios problema suspendării, călca pe cărbuni încinși? Deci la el prietenia ține până la propriul interes. Nu că ar fi de mirare, dar trebuia măcar anunțat dinainte, să știe și cei de la Holzindustrie ce fac.
Să presupunem acum, pentru a economisi timp,  că toate acele patru  presupuneri sunt false fie luate câte una fie toate odată.  Adică pe el nu l-a interesat nici lupta împotriva corupției, nici soarta Codruței Kovesi, nici soarta țării, nici justiția din România, nici România, așa cum nu îl interesează nici apărarea, securitatea, independența, integritatea, suveranitatea României.
Să presupunem că Iohannis nu a făcut altceva până acum decât să pună piedici tuturor inițiativelor PSD bune sau rele, că pe el nu îl interesa cine guvernează atâta vreme cât face ce vrea el, că habar nu are ce conțin legile pe care le-a promulgat, pentru că lui îi trebuie 30 de zile să înțeleagă, el și tot stafful lui prezidențial, o simplă motivare a unei decizii judecătorești, că nu a încercat nimic altceva decât SĂ CONDUCĂ EL, să își poată face de cap  fără să îl întrebe nimeni nimic, să se plimbe, să se lăfăie și să se laude cu țara lui, partidul lui,  guvernul lui, șeful armatei lui.
Să presupunem că de fapt el știa de la început că nu are ce face, că va trebui să o revoce, ca să nu intre el în procedura de suspendare, dar a sperat ca Ambasada SUA, Mutherlandul, Rezistenții, Opoziția, cineva, nu conta cine va face ceva și o va salva pe Luluța și îl va salva și pe el. Văzând că nimeni nu face ceea ce doar el trebuia să facă, a cedat și a făcut ceea ce trebuia să facă de prima dată, mai ales că deja Dragnea cedase presiunii colegilor de partid și începuse să vorbească despre suspendare, deși lui îi promisese că nu se pune problema suspendării. Deci totul a fost un circ, un gest laș, o impotență, ambiție și orgoliu, pe spinarea oamenilor care mai aveau un pic și își dădeau în cap.
Și să mai presupunem că noi suntem oameni cu scaun la cap, avem rațiune, avem antigel în instalația de răcire, avem conștiință civică,  avem onoare, avem inițiativă, avem interes să trăim într-o țară curată, cu conducători onești, care respectă legea și își respectă alegătorii.
Sau, să nu mai presupunem nimic, că ne doare capul și ajungem la concluzia că până la urmă tot noi suntem de vină pentru tot circul ăsta și ne merităm soarta, pentru că uite, Kovesi a căzut, Iohannis și Dragnea au rămas, vin ai noștri pleacă ai voștri toți ne lamentăm ca proștii!

Să presupunem …

marți, 10 iulie 2018

Răspunsul CCR la CRR



După cum știu cei care au citit articolul meu din 06.06 2018, am trimis către CCR o solicitare de informați privind modul în care sunt respectate și aplicate deciziile respectivului for. Întrebările pot fi văzute AICI.
Ieri, 05.07, deci în termenul legal, am primit răspunsul mult dorit. Merită apreciat faptul că a fost respectat termenul de livrare și din nou mă întreb cum de unor generali, mari președinți de asociații care lustruiesc clanțele ministerului și ale diferitelor televiziuni și cabinete de politicieni nu le răspunde nimeni la întrebări deși ei se zbat amarnic pentru rezolvarea problemelor noastre, iar mie mi se răspunde, e adevărat uneori la mișto, dar cel puțin măcar știu cu cine am de-a face. Ce să cred, că nu au nici măcar atâta credit sau că de fapt nu fac nici o cerere și doar se laudă sau plâng că au făcut?
Și dacă tot am antamat subiectul nu pot să nu constat că nu se mai mișcă nimic pe nici un front în ceea ce privește Ordonanța 59 sau orice altă doleanță a militarilor, despre militarii angajați nu interesează pe nimeni, nici măcar pe FB nu se mai lamentează nimeni în afară de 2-3 militari mai bătăioși, marea Ligă a militarilor profesioniști tot postează fotografii ale liderilor săi cu ministrul de suflet, dar nimic despre nedreptățile  și discriminările la care sunt supuși militarii angajați pensionați. Nici LADPM care deține după bătălii acerbe conducerea Forumului Structurilor Asociative ale Militarilor nu a produs nimic, am înțeles că se chinuie să își formeze o grupă de lucru, dar nu prea are cu cine și cer sprijinul altor asociații, că în noul format, nu pot forma nici măcar un secretariat care să producă altceva în afară de zgomot. Și ne mai considerăm Elita societății.
În fine, să revin la răspunsul CCR. Iată-l:
”Domnului Neacsu Marin  
Ca urmare a solicitării dvs. înregistrate la Curtea Constituțională cu nr.1581/06.06.2018, (R.I.I.P. nr.27/05.07.2018)formulată conform Legii privind liberul acces la informațiile de interes public nr.544/2001, cu modificările și completările ulterioare, vă comunicăm următoarele:
  1. În conformitate cu dispozițiile art.147 alin.(1) din Constituția României, republicată: „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”, iar alin. (4) al aceluiași articol prevede că „Deciziile Curții Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Așadar, deciziile Curții Constituționale produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial al Românei și au putere numai pentru viitor. Reglementările legale constatate ca fiind neconstituționale nu mai pot fi aplicate de nici o instanță în nici o cauză și de nici o altă autoritate publică, de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei. Efectele juridice produse anterior constatării neconstituționalității dispozițiilor legale rămân valabile.
  1. 2. Dosarul nr.236D/2018 ce are ca obiect sesizarea de neconstituționalitate privind ” O.U.G. nr.59/2017 art.VII pct.2”, la această dată se află în fază de raport, urmând a se stabili un termen de judecată a acestui dosar.
În conformitate cu prevederile art.12 alin.(2) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, ”(2)Părțile au acces la lucrările dosarului.(3)Actele și lucrările Curții Constituționale, pe baza cărora aceasta pronunță deciziile și hotărârile ori emite avizele prevăzute la art. 11, nu sunt destinate publicității”.Ca atare, orice alte informații ce vizează stadiul documentelor din acest dosar nu sunt informații publice.
  1. 3. Referitor la termenul de soluționare a cauzelor înregistrate pe rolul Curții Constituționale vă comunicăm, în continuare dispozițiile legale incidente, respectiv art.47 din din Regulamentul de organizare si funcționare a Curții Constituționale, adoptat prin Hotărârea nr.6/2012 a Plenului Curții Constituționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr.198 din 27.03.2012:
”Art. 47
(1)Dacă actul de sesizare vizează atribuţia Curţii Constituţionale prevăzută de art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, judecătorul-raportor verifică dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi, dacă este cazul, va solicita completarea actului de sesizare, stabilind şi termenul în care instanţa să răspundă.
(2)Personalul de la cabinetele judecătorilor va redacta adresele necesare obţinerii punctelor de vedere prevăzute de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, precum şi fişa de legislaţie internă şi de jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în condiţiile prezentului regulament.
(3)Dacă judecătorul-raportor sau, ulterior, Plenul Curţii Constituţionale apreciază că este necesar, se va solicita instanţei trimiterea dosarului în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate sau a oricărui act, în copie certificată, din dosarul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
(4)Judecătorul-raportor poate solicita consultaţii de specialitate unor personalităţi sau unor instituţii, cu aprobarea prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale.
(5)Judecătorul-raportor, analizând proiectul de raport, punctele de vedere şi relaţiile cerute, soluţiile din doctrina şi jurisprudenţă română şi străină, precum şi oricare alt element necesar dezbaterilor, întocmeşte un raport scris asupra cauzei.
(6)În cazurile prevăzute la art. 146 lit. a) teza întâi, lit. b), c), d) şi k) din Constituţia României, republicată, termenul de depunere a raportului nu poate depăşi, de regulă, 90 de zile de la data înregistrării sesizării.
(7)În celelalte cazuri, termenul de depunere a raportului se stabileşte ţinându-se seama de termenele prevăzute de lege.
(8)În situaţii excepţionale, când urgenţa o impune, preşedintele Curţii Constituţionale poate dispune, după consultarea judecătorului-raportor, ca termenul prevăzut la alin. (6) să fie mai scurt.
(9)Magistratul-asistent desemnat în dosar pregăteşte lucrările în vederea dezbaterilor.”

  1. SECRETAR GENERAL
în temeiul art.3 din Ordinul președintelui Curții Constituţionale nr.16/2018
Consilier cu atribuții de consilier juridic,
 Mihaela-Violeta OPREAN

Toate bune și frumoase, dar din câte se poate constata, la întrebarea 1, care se referea la faptul că Ordonanța 59 încalcă prevederile Deciziei 20 a CCR, și cerea o lămurire privind obligarea celor ce o încalcă de a o pune în aplicare, Înalta Curte îmi răspunde  a la Lia adică cu fentă, spunându-mi că o lege declarată neconstituțională își pierde valabilitatea. Să îmi fie cu iertare stimată doamnă Violeta Oprean, dar eu nu întrebasem care e soarta legilor declarate neconstituționale ci ce ne facem cu cei care nu respect deciziile CCR. O să vă retrimit întrebarea și vă rog să o citiți până o înțelegeți și abia apoi să răspundeți la ea.
La punctul 2 s-a răspuns să zicem corect, dar …  neconcludent, în sensul că nu s-a răspuns dacă există un termen limită în care CCR trebuie să pună pe rol sau să stabilească măcar când va lua în discuție un caz. Foarte rău, înseamnă că ne poate prinde Paștele Cailor, pe ei nu îi poate trage nimeni de mânecă.
La punctul 3, da, răspunsul pare să fie ok, doar că iapa ( mă refer aici la CCR, nu la persoana care a semnat documentul,) s-a făcut că nu pricepe de ce am bătut eu șaua și mi-a dat un răspuns general, dar corect.
Se poate constata că totuși CCR-ul este mai organizat decât MApN-ul, civilii știu să răspundă la întrebări, ei numerotează răspunsurile, să știe omul unde să caute. E adevărat, cei de la CCR au avut doar 3 întrebări, nu 41  dar cu atât mai mult era necesară numerotarea răspunsurilor. Luați aminte stimați colegi militari,  învățați de la alții, dacă noi, cei care suntem în rezervă nu am reușit să vă învățăm.
Am dat următorul răspuns ca urmare a răspunsului primit:
Stimată doamnă Consilier,
Vă multumesc pentru răspuns și încadrarea în termen. O notă bună pentru instituția pe care o slujiți și odată cu ea, și ideea de justiție. Răspunsurile dumneavoastră sunt mulțumitoare, mai puțin cea de la întrebarea 1 care nu se referea, așa cum rezultă din răspunsul dumneavoastră, la situația legilor constatate ca fiind neconstituționale ci, dimpotrivă,  la neaplicarea și nerespectarea deciziilor Curții Constituționale. Repet întrebarea, ca să fiu mai clar: Dacă Decizia 20 din  2000 a CCR constată și decide că pensiile militarilor și ale magistraților trebuiesc tratate egal, este posibil ca o lege ulterioară să încalce o asemenea prevedere și să anuleze actualizarea pensiilor militarilor la creșterea salariilor activilor dar să păstreze acest principiu pentru pensiile magistraților? Pentru a nu vă mai pierde dumnevoastră timpul cu căutarea prevederilor Deciziei 20/200, vă citez eu: ” 
”Conform reglementărilor menționate, pensia de serviciu se acordă la împlinirea vârstei de pensionare numai magistraților, respectiv militarilor care, în privința totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiția de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură sau, după caz, ca militar. Caracterul stimulativ al pensiei de serviciu constă, atât în cazul magistraților, cât și în cel al militarilor, în modul de determinare a cuantumului pensiei în raport cu salariul, respectiv cu solda avută la data ieșirii la pensie. În plus, în ceea ce privește acordarea pensiei de serviciu pentru militari, se aplică un spor de 10% până la 20% pentru militarii care beneficiază în considerarea vechimii și a activității meritorii de ordinul „Meritul Militar”, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Constatând că aceste elemente care diferențiază regimul de pensionare al militarilor și al magistraților de regimul general al pensiilor asigură un tratament juridic specific celor două categorii de asigurați, Curtea Constituțională reține că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații.”. În continuare în decizie se face referire la privațiunile, riscurile și complexitatea meseriilor de militar și magistrat, lucruri care duc la concluzia  Curții, că ”față de asemănările subliniate anterior între situația cadrelor militare și cea a magistraților, avându-se în vedere și caracteristicile comune ale statutelor aplicabile acestor categorii profesionale, care au determinat în mod obiectiv reglementarea prin lege, în mod aproape identic, a pensiei de serviciu, nu se poate identifica o rațiune suficientă care să justifice aplicarea unui tratament diferit magistraților față de cadrele militare permanente, astfel cum s-a procedat prin art. 198 din noua lege a pensiilor, care abrogă reglementarea privind pensia de serviciu a magistraților. Într-adevăr, diferența de regim juridic ce se creează între pensia magistraților și pensia militarilor constituie, în condițiile înfățișate prin considerentele anterioare, o încălcare de către legiuitor a egalității de tratament juridic, ceea ce, în absența unei determinări obiective, este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, în înțelesul conferit acestui text constituțional prin dispozițiile actelor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. ” Încheiat citatul.
Vă întreb acuma doamnă consilier, pe această decizie care este deja publicată în Monitorul Oficial, se poate jongla și se pot face interpretări care să ducă la diferențe de tratament între pensiile militarilor și cele ale magistraților ? Aceasta era întrebarea la care doream să răspundeți, nu ce se întâmplă cu legile declarate neconstituționale, cum în mod eronat ați înțeles.
Și o ultimă întrebare : ARE CINEVA DREPTUL SĂ ÎNCALCE, SĂ NEGLIJEZE SAU SĂ NU DUCĂ LA ÎNDEPLINIRE O DECIZIE A CCR? ”
Una peste alta consider că notele sunt 4, 7, 9 deci nota generală 7.
Dar , există și un răspuns de nota 10, dar nu al CCR  ci al curții Europene, prin domnul  Gianni Buiquiccio, președintele Comisiei  de la Veneția. Acesta a răspuns unei scrisori a președintelui Valer Dorneanu referitor la cazul Iohannis și i-a spus: „Deciziile Curților Constituționale sunt DEFINITIVE și OBLIGATORII și TREBUIE SĂ FIE IMPLEMENTATE. Această poziție importantă a Curților Constituționale vine, de asemenea, cu o înaltă responsabilitate a Curților de a adopta decizii care să fie în conformitate cu Constituția și cu principiile sale.”
Informația este preluată de pe QMagazine
Acuma înțeleg eu de ce nu mi s-a răspuns complet la întrebare, nici domnul Valer Dorneanu nu știa, a trebuit să ia lumină de la Veneția. Probabil că următorul răspuns va fi mai clar și va confirma poziția Veneției.

UPDATE 06.07.2018 :   LA ORA 11.01 AM PRIMIT CONFIRMARE LA NOUA MEA SOLICITARE :
”Buna ziua !
Solicitarea dvs. a fost primită la Curtea Constituțională, urmează a fi înregistrată, repartizată spre soluționare, conform rezoluției președintelui și veți primi răspuns în termen legal.
Cons. juridc,
M.V. OPREAN”

Răspunsul CCR la CRR