joi, 21 martie 2019

Societatea capitalismului castrat


Pe vremea degeaba împușcatului, circula un banc privind diferite tipuri de dragoste:
Comică: Ai cu  ce, dar nu ai cu cine;
Tragică: Ai cu cine, dar nu ai cu ce;
Capitalistă  : Ai cu ce ai cu cine, dar nu ai unde;
Comunistă: Ai cu ce, ai cu cine, ai unde, dar nu ai când, că trebuie să muncești;
 Filosofică : Ai cu ce, ai cu cine, ai unde, ai când,  dar îți pune întrebarea DE CE?
Pe vremea de dinainte de vremea degeaba împușcatului, mai concret pe vremea lui Mihai Viteză, când la modă era societatea capitalistă proaspăt înființată, în abecedarele copiilor de pălmași era o povestioară despre problematica noi societăți în care se povestea cum un boier avea ceva probleme cu arendașul care îi gestiona moșia și care, ca orice arendaș indiferent de vremuri, voia să scoată cât mai mult profit și să fure cât mai mult. Copii erau ”școliți” privind această problemă spinoasă a societății pentru că ei trebuiau să știe de mici din ce cauză treburile nu merg bine și de ce ei sunt săraci iar alții  insuficient de bogați. Povestioara evolua, până la urmă arendașul și boierul dădeau la pace și istorioara avea un final fericit. Morala povestioarei, pe care copii o repetau în cor la indicațiile  învățătorilor, era : ”când boierul și arendașul se înțeleg, treburile merg bine și toată lumea e mulțumită”. Această poveste este reală, mi-a spus-o maică-mea, care a învățat-o în școala generală.
De atunci a trecut ceva timp, România a trecut prin câteva sisteme educativ-politice cu povești și morale specifice, iar eu mă întreb ca tot românul imparțial de la pașopt încoace,  la o adică eu cu cine să votez, că uite trecură anii peste noi, peste mine și nu știu la poveștile cui să aplec urechea și în ce stadiu de dezvoltare mă găsesc. Unii spun că am ne-am încadra în societatea capitalistă, dar capitalismul din România e ca dragostea cu năbădăi, pentru că nu are cu cine, nu are cu ce, nu are unde se desfășura și mai ales, se pune întrebarea de ce s-ar dezvolta, atâta vreme cât merge și așa?
Povestea cu boierul și arendașul este aplicabilă și astăzi, pentru că suntem aparent în capitalism. Avem și astăzi un boier și un arendaș, care se pare că nu se înțeleg mereu și lucrurile nu merg bine  dar când se înțeleg, totul (din punctul lor de vedere) este ok. Boierii de azi însă nu mai învață  la Paris cum să facă nodul la cravată, ei lucrează la Bruxelles, Washington,  iar arendașii   trebuie să învețe decât să ia poziția calului care bea apă. Dacă fac asta,  lucrurile ”merg bine” și ”toată lumea e mulțumită. Numai  că și atunci și acuma, din această toată lumea, este exclusă exact partea cea mai importantă, cea care face ca TOATĂ LUMEA  să fie mulțumită, adică, țăranii de atunci, sclavii, sau iobagii de azi. O să spuneți că nu mai avem iobagi sau sclavi încă de pe vremea lui 1848 încoace.
Ia să socotim:   Se spune că cea mai evoluată societatea este cea capitalistă. Bun, noi am trecut de ea, că cică prin 38 România a atins apogeul evoluției la acest aparat. A urmat apoi socialismul, cel primitiv,până prin 70,  apoi multilateral -dezvoltat, care, zic sociologii și filosofii capitalismului,  a fost un pas înapoi în evoluția societății. Deci încă din 47, noi am făcut pasul înapoi dinspre capitalism, către… feudalism. Dar, să zicem că a fost doar o … metaforă. După 89 încoace, am scăpat de socialismul multilateral – dezvoltat și se spune că am fi reintrat în capitalism, dar nu e așa, pentru că TOATĂ LUMEA ESTE DE ACORD CĂ ACUMA O DUCEM MAI RĂU DECÂT ÎN 89 ȘI DECI, PE CALE DE CONSECINȚĂ,  MULT MAI RĂU DECÂT ÎN 38. Păi înainte de 38 eram în plin feudalism. În ce fel de societate trăim astăzi, dacă din punct de vedere organizatoric ne pretindem capitaliști dar nu avem capital, din punct de vedere al politicii sociale ne lăudăm cu măsuri comuniste dar urâm declarativ comunismul, din punct de vedere juridic suntem ca pe vremea inchiziției dar recunoaștem asta doar când ni se strânge mâna .. în ușă,  din punct de vedere militar  suntem în comuna primitivă pentru că tot ce putem face în caz de conflict  este să ridicăm ochii spre cer, din punct de vedere moral suntem înainte de Hristos pentru că nu mai avem nici un Dumnezeu,   din punct de vedere politic suntem cu ceva sute de mii de ani înapoi, pentru că ne conduc niște pitecantropi dar nici ăia erectus, ci castratus, iar din punct de vedere statal  suntem undeva înainte de Burebista, pentru că am pierdut de mult elementul de organizare statală, suntem departe de a fi chiar și o uniune de triburi. Și atunci mă întreb ce fel de societate este asta în care ne târâm în ziua de azi? Capitalism? Ce fel de capitalism, castrat, fără posibilitatea de a crea ceva? De 30 de ani ni se promit autostrăzi care să ne lege între noi sau  de lumea ”ocțidentală”. Zilele astea unii au protestat pentru lipsa autostrăzilor, au lăsat lucrul și s-au odihnit. Păi bine, dar asta facem de 30 de ani. Ne odihnim. La unii mintea este atât de odihnită că au uitat pe unde au pus-o sau la ce folosește. Alții nici nu își mai pun problema ei, când îi doare ceva închid televizorul sau calculatorul și gata. Așadar, pun întrebarea în ce fel de societate trăim astăzi?

Societatea capitalismului castrat

miercuri, 20 martie 2019

Preelectorale



Suntem în anul alegerilor pentru Parlamentul European și Cotroceni. Este curios dar deși mai sunt doar două luni până la europarlamentare, nu se simte încă vuietul campaniei. Singurul partid care face eforturi considerabile și valuri pentru campania euro este UNPR –ul. Oprea și-a pus picioarele în spinare și își poartă după el adjuncții chemând pe regiuni, liderii de filiale cu care să umple sălile de cate 150-200 de oameni. Pe unde se duce, același discurs, aceleași cuvinte stereotipe, ”interes național”, ”respect”, ”militari”,  ”cuvântul dat” și…cam atât. Cei care îi fac campanie on line  încearcă și ei să ”decupeze” din discursuri bâlbele și minciunile sau sărăcia mesajelor și din toată fanfaronada rămân șabloanele. Până și așa-zisele conferințe de presă care sunt doar comunicate de presă în cele mai multe cazuri, sunt la fel de previzibile încât nici nu e nevoie să mai citești ce a spus Oprea la .. sau la… citești ce a spus într-un singur loc și știi tot. Singura variabilă de la o zonă la asta, este purtătorul de cuvânt care este când Luminița Adam, când Valeriu Pricină, în funcție de zona în care se deplasează. Pentru Craiova, a fost prezentată Luminița Adam, pentru că era olteancă, pentru Pitești a fost prezentat Pricină pentru că este militar. Cred că UNPR este singurul partid cu doi purtători de cuvânt. De ce doi? Pentru că cel care ar trebui să fie primul, nu știe să spună mai mult de ” interesul național”.  De ce face Oprea campania asta?Pentru că a primit verde să reintre în jocul politic. Nu știu dacă a făcut el presiuni asupra celor pe care i-a ajutat împreună cu Piedone, sau pur și simplu s-a simțit nevoia balamalei, iar serviciile au nevoie de el, dar se pare că i s-a permis să reintre în joc, pentru că e nevoie de un partid care să contracareze și să preia curentul naționalist al unor partide mai noi sau mai vechi.
Nici Ponta nu stă degeaba, dar el nu are nevoie de căței pe lângă el, el poate convinge pe cineva și fără să se înconjoare de locotenenți, la el vin oamenii pentru că au ei nevoie de el, nu el de ei.  Dar dacă a ajuns Ghiță să fie cap de listă la europarlamentare în partidul lui Ponta, înseamnă că e dragoste mare între ei, sau între Ponta și servicii, căci  Ponta contează și el pe sprijinul unei părți din omenii din servicii ca toți șefii de partide.  Cred că va fi o sesiune de alegeri ale serviciilor secrete.
Dragnea nu vrea să spună nici măcar ce au decis în privința prezidențialelor. Se zvonește că ar fi bătut palma cu Iohannis să candideze împreună  pentru prezidențiale, să îl lase pe Iohannis să își ia al doilea mandat și apoi Iohannis să îl lase pe el să formeze guvernul și majoritatea parlamentară. Greșit. Este greșit în primul rând pentru că ei au bătut palma de foarte mult timp, încă din campania lui Iohannis, ca și în cazul candidaturii Prostănacului și celebra scenă cu Mihaela. Dragnea l-a ajutat pe Iohannis și să ajungă președinte și să îl dea jos pe Ponta, cu același târg: ”eu nu îți fac ție rău, tu nu îmi faci mie, în rest, aleagă-se praful”. Și s-a ales, și de guvernarea PSD dar și de România, grație celor doi. Numai așa a putut Dragnea să își dea jos două guverne, știind că are acordul lui Iohannis să formeze câte guverne vrea, oricât de proaste ar fi, sau, chiar cu condiția să fie  cât mai proaste posibil. Nu a surprins pe nimeni că Dragnea decât a lătrat la Iohannis, dar când s-a pus serios problema suspendării acestuia a declarat de fiecare dată că nu se… impune? Doar oamenii din CEx știu de câte ori s-a opus Dragnea când alții cereau capul lui Iohannis. Nici pe Codruța nu a vrut-o jos, el l-a pus pe Toader să o sperie, dar acesta și-a luat rolul în serios și și-a făcut treaba cu conștiinciozitate. A reușit Dragnea odată să amâne destituirea Codruței, dar a doua oară nu a mai vrut Toader și de atunci a întrat în colimatorul lui Dragnea. Acum, dacă nu va scoate ordonanțele  pe care a tot încercat să i le… impună, Toader va fi schimbat. Să vedem ce va face Tăriceanu, căci dacă îl sacrifică pe Todiraș, e ca și cum și-ar trăda partidul. Oricum, dacă Dragnea  crede că Iohannis după alegeri se va mai ține de cuvânt și îl va ierta, e un mare prost. Iohannis și-a respectat înțelegerea în primul mandat pentru că avea nevoie de al doilea, dar  dacă Dragnea nu candidează,  el nu are șansă să câștige. Alegerea lui este condiționată de  propunerea PSD. Dacă propunerea PSD este Dragnea, Iohannis câștigă la pas. Dacă e Tăriceanu sau alt … candidat, oricare altul în afară de Dragnea, lucrurile vor fi încurcate, deci Iohannis are nevoie de candidatura lui Dragnea și ura românilor împotriva acestuia, ca să fie sigur că e ales. Din această cauză, chiar Dragnea va primi rugăminți  de la toți dușmanii lui și mai ales ai PSD-ului să candideze și chiar și asigurări că are șanse.  După alegerea lui Iohannis, Dragnea va fi mâncat iar PSD-ul nu are pregătit un om să îi ia locul, așa cum nici Leș nu a avut un om pregătit pentru funcția de șef al SMAp. Dacă Dragnea va candida la prezidențiale, PSD-ul va suferi cea mai rușinoasă înfrângere și nu își va reveni, se va  sparge, intrând mai mult de jumătate în partidul lui Ponta. Nici nu știu cine va mai putea scoate partidul din comă.
 Nu știu ce vor face celelalte partide, ce candidat vor avea. Băsescu nu mai poate candida și e conștient că nu are un candidat viabil, deci va fi nevoit să susțină un alt candidat sau să intre într-o coaliție sau alianță preelectorală cu alt partid, dacă nu cumva va prelua prin fuziune PNL-ul până la prezidențiale. Dar pe el nu îl interesează prezidențialele. El urmărește parlamentarele.
Celelalte partide din actuala opoziție se vor orienta spre Iohannis  pentru că știu că singure nu au nici o șansă. UDMR-ul va avea candidat propriu dar va negocia turul doi, ca de fiecare dată.
Ce vor face românii? La europarlamentare vor absenta ca niciodată pentru că pe ei nu îi interesează cine merge acolo, deși se simte destul de dureros efectul muncii Monicăi Macovei. Dar pentru românul de rând, europarlamentarele sunt doar ocazia unor politicieni de a se lipi de mierea europeană așa că vor lipsi la vot. Așa că rezultatele vor depinde de numărul membrilor de partid din fiecare partid care vor merge la vot și, cred eu, pentru prima oară numărul voturilor din diaspora va fi cu adevărat hotărâtor pentru că la numărul mic de votanți din țară, numărul celor din diaspora chiar va conta și se știe că cei din afară de obicei votează anti PSD. Depinde doar cum se vor împărți voturile lor către celelalte partide.
Până la prezidențiale mai este, oricum până atunci și campania partidelor se va plia pe rezultatele obținute la europene, dar s-ar putea ca interpretările să fie greșite. La prezidențiale și parlamentarele de anul viitor vor fi totuși mai mulți alegători în țară decât la europene iar votul lor va fi foarte curios, dar la prezidențiale votul  va fi determinat nu de partide ci de  candidați. Va fi poate prima oară când nu va conta partidul, ci candidatul.  Dacă un partid,cât de mic, va reuși să nominalizeze un candidat credibil, cu imagine, s-ar putea să avem surpriza să avem un președinte surpriză, pentru că nici PSD-ul, nici PNL-ul nu mai sunt în stare să se impună, ambele sunt la fel de disprețuite. Ferească Dumnezeu să continue scârba asta în atitudinea românilor că nu ar fi exclus să ne trezim cu o prezență de 25% la vot iar în acest caz, reprezentantul UDMR va ajunge în turul 2. Poate asta vor și Iohannis și Dragnea, sperând fiecare că al doilea va fi el. Dar dacă românii vor participa la vot la prezidențiale, s-ar putea să avem un câștigător surpriză. Dacă Dragnea candidează, iar românii vin la vot, PSD-ul va pierde rușinooooooooos, mai rușinos decât PNL-ul data trecută în București. Cine pariază pe Dragnea pierde, mai ales că va fi boicotat chiar și de oamenii considerați apropiați. Păi dacă a ajuns el să spună că Manda va trebui să lase șefia comisiei SRI dacă vrea să candideze la europarlamentare și că Olguța i-a cerut Veoricăi să o ia consilier, înseamnă că practic mai poate conta doar pe Vasilica. Pe Toader l-a pierdut, pe Daea l-a cormo-rănit, Leș va pupa pe oricine îi dă un SMS, el oricum este o cantitate neglijabilă și deja îi tremură steagul de frica răzbunării lui Iohannis, doamna Dan nu se mai bagă, Teodorovici se va lepăda la primul cântat al cocoșilor, ceilalți sunt anti-Dragnea sau insignifianți. Nici Orban, cu PD-ul lui  Blaga în spinare, nu are atâția dușmani în propriul partid, ca Dragnea.  Dar el continuă să creadă că are șanse măcar să mai formeze guverne. I-a luat Dumnezeu mințile. Doamne, ce urât va cădea.

Preelectorale

vineri, 15 martie 2019

Cum se numesc miniștrii în România


Știu că nu toată lumea urmărește serialul Las Fierbinți, știu că unora le place jazzul, dar mie îmi place acest serial. De ce ? Poate pentru că prezintă cu umor și decență ceea ce găsești în actuala societate românească și deși aspectele prezentate ar trebui să ne pună pe gânduri, modul în care sunt puse în scenă ne fac să râdem. Cred că nu e sat, comună, orășel, cartier al marilor orașe, care să nu aibă măcar un Celentano, un Firicel, un Bobiță, un Robi, un Giani, o Aspirină și așa mai departe, dacă nu pe toți, măcar câteva din aceste caractere. Poate nu or fi ei la fel de .. dulci și hazlii și pe undeva … nevinovați, dar există. Îmi mai place acest serial pentru că a explodat (cu câteva excepții) cu actori care nu fuseseră cunoscuți publicului larg până la apariția seralului. Și îmi place că deși sunt ceva ani de la debut, încă nu și-a pierdut savoarea, decența, sau actorii, cum s-a întâmplat cu Vacanța Mare, Vouă, Divertis care după ce au cucerit publicul fie au dat-o pe vulgarități la pierderea inspirației, fie s-au certat din cauza infatuării sau orgoliilor unora, fie s-au ”transformat”. Timpul încă nu e pierdut nici pentru ei, dar deocamdată încă merge și merge bine. Poate cel mai urmărit episod sau măcar secvență este cea cu Ghiocei negri ai Aspirinei care  a avut un moment care a uns la suflet pe toți cei care l-au urmărit. Au mai fost câteva seriale de aceeași valoare  pentru cine are timp să mai vadă și alte sensuri în afară de gesturile și replicile deja celebre ale lui Firicel, Celentano sau Dorel. Bă ești prost?
Nu îmi permit să impun cuiva ce să privească sau ce să aprecieze, gusturile nu se discută, eu spun însă că acest serial prin jocul actorilor și subiectele abordate, prin ancorarea în societatea română, prin replicile dar și jocul actorilor merită văzut. Joi, 07.03.2019 a rulat un alt episod de excepție cu trimiteri mai mult decât directe la situația, viața și clasa politică a zilei. Giani se face iarăși de râs, Celentano filozofează, dar scena de aur este cea în care primarul Vasile este anunțat că va fi propus ministru la .. transporturi. Cine nu a văzut serialul și nu a văzut nici cum sunt numiți, dar mai ales pe ce criterii, miniștrii în guvernele României, dar nu de azi  de ieri ci de 30 de ani, este rugat să urmărească acest episod. Nimic mai adevărat. Urmărind replicile te apucă râsul, dar nu este de râs pentru că aceste replici prezintă un scenariu care este 100% real, aș putea spune că s-a repetat la fiecare numire de guvern. Urmăriți scena, faceți o analiză a actualilor miniștri din guvernul Dăncilă și spuneți că nu este plin de Vasilici și Vasilice. Este adevărat pe ministrul de la Transporturi nu îl cheamă Vasile, dar …are o mare ” capacitate de adaptare la medii multiculturale, dobândite în urma deplasărilor la bursă în Marea Britanie și în SUA.”
Trebuie să fiu însă obiectiv și să admit că nu toți miniștrii sunt așa. Sunt și câteva ministere care sunt conduse de oameni care știu meserie, dar unii nu la un nivel așa de înalt, alții deși știu ce trebuie făcut fac doar ce li se spune și caută doar modalități de varientare a legii iar unul doar unul, știe și ce are de făcut,  și încearcă și să facă doar ce trebuie. Știu că mulți nu o să fie de acord cu mine, dar cine spune că Toader nu este un bun profesionist, o spune doar așa, pentru că vrea să vadă PSD-ul dat jos de la guvernare. Iar cine spune că Toader  caută să îl scape pe Dragnea, se înșală, înseamnă că ori nu știe ori se face că nu știe de câte ori a încercat Dragnea  să îl schimbe pe Toader pentru că nu a dat ordonanțele pe care le voia el, cum voia el și când voia el. Toader a încercat să păstreze o decență în modificările pe care le ordona Dragnea și până acuma a reușit. Dar opunându-se directivelor lui Dragnea și-a atras ura acestuia iar acuma, dacă va fi demis și scos din guvern prin moțiune, va fi nu pentru că l-a ajutat pe Dragnea ci pentru că s-a opus prea mult cererilor acestuia și va fi doborât cu votul oamenilor lui Dragnea. După mine Toader este singurul ministru care face excepție 100% la modelul expus de prefectul lui Vasile. O să se vadă asta, abia după ce o să fie dat jos și o să vină altul, pe placul lui Dragnea, unul mai dobitoc sau mai pupincurist decât Vasile. Foarte curând actualii detractori ai lui Toader vor pricepe că dacă nu era Tudorel, ordonanțele pentru salvarea lui Dragnea erau implementate de mult. Și cine  citește total eliberat de ura de clasă schimbările propuse privind numirea magistraților, nu poate să nu constate că sunt necesare într-o justiție despre care chiar și Luluța,cea care până acuma o lăuda, spune că are gropi adânci, gropi pe care fiecare le vede nu când le sapă pentru alții ci când cade el în ele.
O să îi vină vremea și lui Iohannis să spună că Justiția sau DNA-ul sunt corupte. Cât de curând. O să vină vremea când actuala opoziție o să ceară și propună să se modifice legile justiției exact așa cum le vrea Tudorel acuma. Toate la timpul lor. Dar nici atunci nu vom scăpa de miniștrii marca Vasile. Spuneam eu la numirea lui Cuc în articolul ”așa ceva nu există”, de ce a fost acceptat Cuc de către Iohannis. Se pare că scenaristul serialului m-a citit, pentru că ori episodul ”Vasile Ministru” m-a copiat, ori este totul prea vizibil încât nu ai cum să treci cu vederea. Oricum ar fi, serialul merită vizionat. Părerea mea. Pentru cine nu a văzut episodul urmăriți aici … măcar scena cu Vasile și prefectul.

Cum se numesc miniștrii în România