marți, 28 februarie 2017

Ce mai este normal în România ?



gaina europeana
Principiul amestecării puterilor în stat
Din ce  în ce mai multă lume, mă refer la cei trăitori şi simtiţori ai acestui pământ românesc, se simt dezorientaţi, debusolaţi, declară că nu mai înţeleg nimic, că tot ce se petrece este peste ceea ce au sperat să se întâmple, că faptele, evenimentele au luat o turnură ilogică,  pentru ei anormală. Întrebarea este ce reprezintă anormalul într-o societate în care valorile se schimbă după cum bate vântul, principii nu mai există, legea este impusă de cei aflaţi la putere, aşa zisa separaţie a puterilor în stat nu mai există, pentru că legislativul impune imunităţi la nerespectarea legii de către protejaţii soartei, iar aşa zisa justiţie încearcă să impună guvernului ce legi să facă şi ce nu, deschizând dosar unor miniştri care au scos, e adevărat oarecum ciudat,  dar legal, o lege,  în încercarea de a pune de acord Constituţia cu legile. Cine încalcă mai mult legea, cel care dă o lege, de altfel necesară chiar dacă discutabil privind modalitatea, dar absolut necesară deoarece prevedea corelarea legii la prevederile Constituţionale, sau cei care o contestă, apoi încep să facă presiuni de tot felul asupra celor care aveau datoria să o dea? S-a spus că prin modul în care a fost adoptată Ordonanţa 13, a fost atacat statul de drept, dar acuma nu iese nimeni în stradă să spună că  anularea unei legi declarate în regulă de către Curtea Constituţională este un atac asupra instituţiilor statului şi că practic prin anularea unei legi constituţionale se ataca însăşi Constituţia? De ce a fost demis un ministru care a propus o lege constituţională, pentru ce anume sunt cercetaţi miniştrii care au aprobat-o, de o justiţie care nu are nici un drept să intervină peste procesul legislativ? Cumva a primit DNA  atribuţiuni privind  procesul legislativ sau executiv?Atunci hai să dăm şi guvernului şi Parlamentului dreptul să cerceteze modul în care procurorii şi judecătorii  instrumentează dosarele şi dau sentinţele şi să le dăm dreptul de a schimba sentinţele aşa cum judecătorii şi strada schimbă legile. Luată strict profesional, Ordonanţa 13 schiopăta la câteva articole care puteau fi amendate în Parlament, iar Parlamentul asta ar fi trebuit să facă, să amendeze punctele discutabile, nu să tremure de teama procurorilor sau a câtorva zeci de mii de oameni, unii plătiţi, alţii de bună credinţă dar manipulaţi, alţii de profesie protestatari, indiferent pentru cine, indiferent pentru ce. La contrapartidă, ceilalţi se plâng că au fost încălcate drepturile copiilor de către părinţii care au venit cu ei la proteste. Păi atunci să înţeleg că trebuie un plan de desfăşurare cu ore, minute, locuri şi activităţi privind plimbarea copilului? Şi dacă da, cine trebuie să aprobe planul? Şi cine, pe ce baze va decide dacă părintele a dus copilul cu voia lui sau abuziv undeva? Dacă copilului nu îi place tante Aglaia, trebuie arestat părintele că o lasă să vină în vizită?  Ce este normal aici ?
Retrocedare in absurdum
Dar asta nu e totul. Din aceleaşi motive politice, dar din partea cealaltă, este scoasă din nou pe piaţă afacerea  retrocedărilor făcute de către un primar unei organizaţii etnice. Nimic rău în asta, dacă retrocedările nu ar fi puţin ilegale. Şi sunt ilegale pentru că la rândul ei, organizaţia  le-ar fi cerut ca “moştenitor”  al unei alte organizaţii la fel de entice, dar puţin fasciste, organizaţie scoasă în ilegalitate,  care  le obţinuse la rândul ei prin confiscare ilegală sau “cumpărări” tip Gestapo.   Aşadar moştenitorul hoţului este pus în drepturi asupra bunurilor furate de tatăl său, criminal şi hoţ recunoscut internaţional. Trec peste faptul că legea în baza căreia au fost retrocedate bunurile, se referea la bunurile confiscate de comunişti, nu la cele confiscate sub incidenţa legilor internaţionale  de la organizaţiile criminale. Deci ne aflăm în faţa unei duble încălcări a legii şi totuşi actul rămâne în picioare, judecătorul care a dat această decizie încă mai este magistrat, dar nimeni nu iese în stradă să apere legea de cei care o încalcă. Asta se numeşte în România tot justiţie, dar întreb din nou, unde este normalul aici ? Şi pentru ca bătaia de joc să fie şi mai mare, şi moştenitorul şi cel cu care s-a judecat pentru obţinerea bunurilor, sunt una şi aceeaşi persoană fizică, reprezentând   însă în două persoane juridice “aflate în conflict”.   Mai rămâne acuma ca moştenitorii   lui Hitler, Borman, Goebels, Himmler  să ceară bunurile furate de nazişti şi aduse în  colecţiile personale ale acestora,  pe motiv că au au aparţinut părinţilor lor pe care îi moştenesc. Aşa ceva nu se poate întâmpla nicăieri în lume, dar la noi se poate. Cât suntem de normali?
Ocupaţio in integrum
Ţara ne este ocupată pas cu pas de trupe străine, chemate nu ştiu de cine, să ne apare de un duşman care este mai mult al celor care ne ocupă, decât al nostru. Ca o ironie, până acum 28 de ani situaţia era inversă şi  nimeni nu poate să garanteze că peste alţi 28 de ani vom fi în aceleaşi relaţii şi cu unii şi cu alţii, dar acuma, cei care se află la putere se menţin acolo unde sunt cedând nu numai suveranitatea şi conducerea ţării, ci şi viitorul ei, punând la dispoziţia actualului prieten tot ce cere acesta, fără excepţie. Cu 28 de ani înaintea ultimilor 28, nimeni nu ar fi conceput existenţa unor trupe străine pe acest pământ fie ele prietene sau străine, ba unii au murit pentru că au reuşit să scoată cizma rusească din ţară, iar azi  alţii se împăunează cu faptul că au adus în ţară trupe de ocupaţie pe care le numesc eufemistic trupe aliate. După ce am trecut prin ambele perioade după ce am văzut ce înseamnă să îi ai prieteni şi duşmani şi pe unii şi pe alţii, după ce am văzut ce s-a întâmplat cu ţările care i-au schimbat, ca şi noi şi mă refer la Angola, Eritreea, Irak, Afganistan, Ucraina, a căror soartă o urmăm cu succes, nu pot să spun decât că nu mi se pare normal ceea ce se întâmplă. Dar, cine poate să mai spună ce este normal ? Acuma aşteptăm să vedem pe cine mai declară prietenii noştri duşmani şi către care graniţe îşi mai fac câteva baze militare, nu de alta, dar s-a creat un dezechilibru inechitabil, vestul ţării nu beneficiază de cizme americane şi mor fetele de dorul lor. Normal, nu ?
Polonius, ah, Polonius
Nici în vecinătatea noastră lucrurile nu sunt roze, dar e mai bine. Polonia, o altă ţară care a avut “prieteni” care au “ajutat-o”, dezmebrat-o, ocupat-o, salvat-o, cedat-o, de nu ştiu câte ori, pare să stea mai bine. Şi ea, ca şi România,  a ales drumul spre Vest, dar chiar dacă acolo mai există un iz de interes naţional,  tot li  se forţează mâna. Un nene din  Comisia Europeană, pe numele său Jyrki Katainen avetizează Polonia că şi-ar putea pierde dreptul de vot dacă nu face ce i se spune. Ei, domnii din Bruxelles,  cică apără “statul de drept” adică statul polonez şi ameninţă cu retragerea unui drept fundamental consfinţit de Declaraţia Universală a Drepturilor omului, dreptul de a vota. Trec peste alte posibile interpretări ale diferitelor tratate şi mă opresc asupra răspunsului dat de ministrul de externe polonez, Witold Waszczykowski domnilor care ameninţă Polonia: „Vă rugăm să ne dați voie să ne respectăm propria Constituție, nu viziunea dumneavoastră despre Constituția noastră. E în regulă ?”
Ei da, aşa parcă mai merge,  asemenea politicieni aş vota şi eu. Oare este normal ?
Nu daţi cu DDT
Nu ştiu dacă aşa ceva este normal sau nu, ceea ce ştiu este că la noi nu este posibil şi nu cred că se va întâmpla cândva, pentru că, aşa cum spunea şi Păunescu, nouă ne lipseşte “capul Măriei sale Mihai Viteazu”. La noi, din contră, domnul Trump, acest Iohannis al americanilor, care s-a plimbat într-o lună cât Obama într-un an, a pus ochii pe portul Constanţa, pe care se certau pesediştii şi peneliştii şi acuma, odată cu flota pe care are de gând să o bage în port îşi va băga şi “investiţiile”. Parcă la noi există proverbul ăla cu cei doi care se ceartă şi câştigă al treilea, nu? Bun proverb dar inutil. Bineînţeles că românilor li se va spune că totul este spre binele lor, pentru apărarea statului de drept, parteneriatul strategic, etc.  Mai ştiu eu pe cineva care lucra pe vremuri la deratizare şi din lipsă de ocupaţie, pentru că nu avea de lucru, s-a apucat de crescut ploşniţe. Poate părea ciudat pentru unul care avea meseria de a deratiza, dar omul trebuie înţeles, avea şi el familie. Apoi când ploşniţele ajugeau la pubertate, le lua şi le scotea la “plimbare” prin cartiere. După o lună –două, când fetele făcuseră destui pui, toată lumea căuta pe cineva să îi scape de ploşniţe. Cine credeţi că lipea afişe pe la scările blocului şi contacta asociaţiile de locatari pentru deratizare?  Prietenul nostruuuuuuuu.
Păi nu trebuie să mănâncă şi soldatul american o pâinică albă dobrogeană şi să apere Marea Neagră de submarinele şi avioanele ruseşti care caută distrugătoarele NATO? Ba bine că nu, e normal că da.
Fugi că te p(r)işcă
De ceva timp pe la televiziunile româneşti s-a aciuit  o nouă ploş, pardon prişcă.  Unde te uiţi, apare pe post de analist, comentator, apărător al drepturilor preşedinţelui,  judecător, procuror, călău şi satâr, un om care  deşi nou pe piaţa politică,  deja are ceva “victime”  în media, Dana Grecu ştie de ce. Este vorba de domnul  deputat Răzvan Prişcă, deputat de.. nu se putea alfel, decât Prahova, pentru că  acolo au cuibul cei mai buni procurori şi politicieni ai ţării. Trecând peste logoreea domniei sale, căci  vorbeşte cât 100 de preşedinţi, parcă vrând  să recupereze  toţi anii în care a stat în bezna politicii şi televiziunilor, domnul Prişcă sochează prin o nouă invenţie care ne duce cu gândul la celebra replicăm a lui Garcea,  “noi nu suntem normali”. Deşi este deputat de Prahova, candidat şi ales în plin fief  DNA, domnul Prişcă a decis să îşi deschidă biroul parlamentar departe de cei care,  mă rog, să zicem că l-au ales şi  pe care ar trebui să îi reprezinte conform  art 38 din Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, tocmai prin Sălaj. Acuma, sincer vorbind, tehnica nu e singulară, mai ştiu eu pe unul care a spus că va apăra drepturile românilor iar acuma apără drepturile celor de la Holzindustrie, dar o face măcar aşa mai mascat, cât de cât, apare  cu protejaţii numai pe Şureanu, unde nu e multă lume,  dar domnul Răzvan nu umblă cu cioara vopsită, el  îşi trădează alegătorii  pe faţă, că oricum nu are cine ce să îi facă, trădarea, ca şi încălcarea legii,  a devenit ceva normal în România.
În loc de concluzii
Întrebarea firească ar fi către ce ne îndreptăm sau mai bine spus, către ce ne impinge “democraţia europeană”?
După cum se ştie, Suedia este cotată printre cele mai “civilizate” state, pentru că acolo cică există cu adevărat egalitate în drepturi. Cât de egali în drepturi  sunt cetăţenii suedezi sau locuitorii Suediei, mi-a explicat pe larg o fostă colegă de facultate, care, căsătorită în Suedia de mai bine de 10 ani, cu soţ suedez get-beget, fată  cu studii, vorbitoare de 3 limbi străine, nu a reuşit să îşi găsească  un serviciu, pentru că unele naţionalităţi nu sunt la fel de egale ca altele. Ei bine, ce se întâmplă azi în Suedia şi se va întâmpla mâine şi în România, dacă vrem să intre Shengenul în noi ? Citez :
” După ce a legalizat adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale, Suedia a mers şi mai departe.
   În multe din grădiniţele suedeze şi-au făcut apariţia aşa numiţii „pedagogi ai gender-ului”,  aceste persoane au misiunea să ajute educatorii în identificarea copiilor ce se cred a fi băieţei sau fetiţe şi sesizează deosebirile între genuri. Aceşti copii urmează a fi reeducaţi.
   În Stockholm a fost deschisă o grădiniţă, pentru copii cu vârsta între 1 şi 6 ani, în 2010, grădiniţa este finanţată din bugetul de stat şi poartă numele „Egalia”. Directoarea  acestei grădiniţe nu ascunde că scopul ei este „cultivarea înclinaţiei către homosexualitate”. În această grădiniţă nu există nici fetiţe nici băieţei, educatorii au exclus din limbajul lor pronumele „el” şi „ea”. În suedeză „el”- han, „ea”- hon au fost înlocuite cu termenul hen, un cuvânt inexistent în suedeza literară însă folosit în jargonul sodomit.”
În engleză hen înseamnă găină. Vom deveni o ţară de găini ? Cine vor fi găinarii ?
Ce mai este normal în România ?

marți, 21 februarie 2017

România rezistă


Iohannis pe partie
Holzindustrie Schweighofer rezistă
Mare găselniţă, un nou slogan face furori în România. După „jos comunismul”, „nu ne vindem ţara”, „mai bine golan decât comunist”„dreptate şi adevăr”,”păcat, păcat de sângele vărsat”, în România se poartă rezistenţa. Ultimele demonstraţii, pe lângă spectacolele de umbre şi lumini, cu „zeci de mii„ de protestatari spontani ca  avorturile de pe vremea lui Ceauşescu,  care fără să se cunoască, fără să discute unul cu altul, fără să fie organizaţi sau conduşi de cineva, într-o psihoză neelucidată, dar explicabilă, formează într-o anumită zi la o anumită oră un tricolor  în piaţa Victoria, au adus şi un nou slogan, e adevărat, mai recent, nu de la început, un alt slogan care va rămâne în istorie: „REZISTĂM”. Mesajul este deja internaţional a ajuns, purtat de „oameni de bine” şi prin media şi chiar parlamentul european, iar mai nou şi pe pârtiile de schi de pe vârful Şureanu. E adevărat, fotografia  cu mesajul nu a rezistat prea mult pe facebook, pentru că nişte oameni fără minte s-au apucat să afle ei cu cine se afişa preşedintele României atât de îngrijorat pe pârtie şi, surpriză, îngrijorarea era justificată, unul din cei care îi mişcaseră gura preşedintelui până la urechi era un ceva prin firma aia austriacă  de dragul, (unii spun la îndemnul) căreia respinsese domnul Iohannis codul silvic. Ciudat, după deconspirarea identităţii personajului  lângă care domnul Iohannis se „îngrijora” cu gura până la urechi, ca în seara în care ieşise la proteste, fotografia nu a mai rezistat pe pagina celei care o postase cu mândrie cu mesajul, „rezistăm”. Da, dar Holzindustrie rezistă. Ghinion.
FDGR rezistă
Dacă tot vorbim despre domnul Iohannis, uite că nu mai târziu de  Miercuri seara,  pe postul B1 Tv, fost prezidenţial, actualmente post de opoziţie, opoziţie la tot ce nu are legătură cu Băsescu, domnul Silviu  Mănăstire, cel care combate atât de feroce dar uneori mai şmechereşte, descoperise apa caldă. Făcuse clăbuci domnul Mănăstire  şi îl descoperise pe domnul Golban şi afacerea clădirilor retrocedate de primăria Sibiu şi alte primării, Forumului Democrat al  Germanilor din România, ca moştenitoare a fostei organizaţii fasciste Grupului Etnic German. Că un judecător  dăduse o decizie  prin care declarase  FDGR ca succesoare şi moştenitoare a  GEG, se ştia şi se ştie de prin 2007. Pânăşi eu scrisesem un articol pe această temă,  prin 2014, când steaua lui Iohannis licărea la răsărit. Întrebam atunci, prevestind ce va fi azi, “Iohannis Uber alles?”
Ce nu a spus domnul Mănăstire, este că acelaşi FDGR, mergând pe stilul celui care i-a fost preşedinte, căruia nu i-a ajuns o casă, nu s-a mulţumit să ia numai bunurile fostei organizaţii naziste, el, forumul,  declarându-se moştenitorul tuturor organizaţiilor teutonilor  care au păscut iarbă prin România, revendicând, cerând şi obţinând în instanţe bunuri imobile  pe care nici o altă asociaţie din România nu le are. Verificaţi de exemplu dosarul 8936/306/2008 şi decizia finală prin care completul C10 Civil admite acţiunea formulată de reclamantul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu  şi constată că reclamantul este succesorul în drepturi al fostei Asociaţii pentru Înfiinţarea şi Întreţinerea Căminului Femeiesc Evanghelic German din Sibiu. Ca şi în cazul GEG, FDGR se judeca cu primăria Sibiu reprezentată de domnul Iohannis care era şi reprezentant  al FDGR al cărui preşedinte era (perioada 2002-2013), deci practic se judeca el cu el. Ca şi în cazul GEG, juriştii primăriei au făcut figuraţie, în multe cazuri nici măcar act de prezenţă la procese şi astfel FDGR a primit ce a cerut. Este ciudat că unele din casele moştenite de FDGR de la GEG  erau  ale evreilor  deportaţi sau chiar eliminaţi cu ajutorul GEG şi totuşi moştenitorii foştilor proprietari evrei nu le-au revendicat mai ales după ce au aflat pe mâna cui au ajuns. Oare pe evrei nu îi mai interesează aceste imobile, sau cumva, atâta vreme cât nu mai sunt ale statului român nu îi mai interesează să le revendice? Totul de la români, nimic de la germani.  Ghinion.
Justiţia rezistă
Pe un alt canal tv acum câteva seri era adus în faţă şi frecat cu leşie, un procuror DNA de la Ploieşti, filială de suflet a doamnei Kovesi, unde se judecă toate dosarele grele,  pentru că acolo procurorii “fac o echipă foarte bună, profesioniști, își prioritizează activitățile, colaborează foarte bine și cu celelalte instituții și care se implică în mod activ…”  Însă dintr-o înregistrare  pusă la dispoziţia presei, se demonstrează ce anume apreciază domna Kovesi la colegii de la Ploieşti. Unul  din procurorii atât de lăudaţi de doamna Kovesi , nu îi dau numele ca să nu fie luat drept exemplu, discută telefonic cu soţia unui inculpat al unui dosar DNA şi o învaţă pe doamna,  mascat, ce să facă soţul ca să câştige procesul, pe scurt, să  încerce să se împace cu  partea adversă, sau să facă plângere penală împotriva unei “zdrenţe” de procuror care nu dădea sentinţe cum trebuie. Domnul procuror cu gura lui spune clar şi răspicat că alţi procurori, nu el, bineînţeles, sunt corupţi şi fac jocul unor infractori măsluind dosare şi procese.
Păi dacă o altă persoană, indiferent din ce domeniu ar fi spus asta, doamna Kovesi, domnul  Lazăr, CSM-ul, Cotroceniul şi mai ştiu eu ce alte instituţii sau persoane sus puse, ar fi sărit în aer, că este atacată justiţia, că se urmăreşte decredibilizarea sistemului bla bla bla, dar acuma, nu iese nimeni pe post să se pronunţe, toată protipendada aşteaptă să teaca iufa, să uite românul şi probabil la contrapartidă se vor mai arunca nişte dosare sau va mai lua foc ceva pe undeva. Ghinion.
Oprea rezistă
Recent, Magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție (Secția Penală) au deschis un dosar penal privind modul în care au fost făcute, de către procuratura militară, cercetările privind nişte activităţi nu tocmai curate ale fostului Ministru al Apărării şi apoi viceprim-ministru Gabriel Oprea, împreună cu domnul  general Hăpău, fost şef al DGIA. Pe scurt, cei doi folosiseră tehnica de interceptare a armatei, mascat, într-o aşa zisă aplicaţie, pentru a intercepta nişte polioticieni pe undeva prin Bragadir. Trecând peste faptul că se comisese un abuz în serviciu (care însă este dezincriminat şi nu va mai face obiectul unei condamnări, pentru că nu s-au înregistrat pagube peste 200000 lei)  fapta se constituie în ceva mult mai grav, deoarece armata prin personal şi tehnică a fost folosită în jocuri politice. Acuma, hai să fim serioşi, domnul Oprea nu este la prima abatere de genul ăsta, este ştiut de exemplu că a fost la Timişoara cu elicopterul armatei, pentru a participa la  Conferinţa Judeţeană a UNPR. Bineînţeles că cu aceeaşi ocazie a făcut o vizită la o unitate militară, dar asta aşa, pentru acoperire. Toate astea se ştiu, şi nu de azi de ieri şi totuşi Oprea rezistă şi pe lângă el, toţi cei plantaţi, infiltraţi, folosiţi, promovaţi, doctoraţi de el prin armată, servicii sau partide politice. Ghinion.
SRI rezistă
După dezvăluirile lui Ghiţă, unii spun că făcute din ordinul lui Iohannis, ca să scape de Coldea, dar prea e tras de păr, se părea că SRI va intra în dizgraţia cel puţin a cetăţenilor şi că domnul Helvig va fi nevoit să dea explicaţii şi eventual să îşi dea şi demisia. A urmat bâlba cu informările din Piaţa Victoriei şi colaborarea dintre MI şi SRI şi toată lumea se pregătea să aprindă o lumânare pe culcuşul lui Helvig.  Etee.. pârţ. Domnul Helvig a venit cu două valize cu “dosare” dosare care au avut darul să blocheze toate telefoanele şi sistemele de înregistrare-interceptare din Parlament, ca să nu afle nimeni, cum îi ceartă domnul Helvig  pe membrii comisiei parlamentare. După ce i-a muştruluit şi le-a adus aminte că dacă nu dădea el avizul nici unul din ei nu ajungea nici parlamentar, nici membru al comisiei şi nici acoperit, domnul Helvig a ieşi în faţa reprezentanţilor presei, o presă la fel de acoperită ca şi comisia, care şi ea a avut grijă să nu îl supere şi să nu pună întrebări supărătoare, ca să nu îşi piardă pâinea. Şi uite aşa serviciile au rămas cu imaginea nepătată, Coldea cică ar fi demis dar de fapt şi-a schimbat doar maşina, programul de lucru,  poarta de intrare şi ieşire de la serviciu şi biroul. Ghinion.
Păi în condiţiile astea, dacă Holzindustrie rezistă, Codruţa rezistă, Coldea rezistă, FDGR rezistă, protestatarii rezistă din ce în ce mai frumos şi mai artistic, concurând chiar la o nominalizare la Bollywood,Oprea şi toate cârtiţele lui din sistem rezistă,  nu putem decât să ne bucurăm :  România rezistă.
Nu mai contează că nu mai avem armată, că americanii mai au un pic şi îşi mută toată tehnica la noi, că serviciile secrete germane, franceze, ruseşti, evreieşti şi americane se bat pe conducerea serviciilor secrete româneşti, că firmele germane fac concurennţă celor americane pentru supremaţia asupra tehnicii militare  cu care să doteze comandamentele multinaţionale din România, nici că nu mai avem practic nici o ramură industrială cu care să putem ieşi pe piaţa externă, că ne înglodăm în datorii  şi că orice portar de ambasadă poate chema la ordin un  ministru, un senator, nu mai contează nici că în curând nu vom mai avea nici ce vinde, nici ce fura din ţara asta, România rezistă, aş putea spune că cea din Piaţa Victoriei chiar jubilează.

UPDATE16.02.2016 :Iohannis a promulgat bugetul e adevărat scremut, cu sângerări,cu regrete eterne,  dar l-a promulgat, nu fără a cere guvernului 3 lucruri : responsabilitate, responsabilitate, responsabilitate. De ce de trei ori? Simplu, lui trebuie să îi spui de trei ori, pas cu pas,  ca să priceapă şi crede că toţi sunt la fel. Imediat, blonda de serviciu de la PNL, Mioara Raluca, a preluat termenul şi a spus că actul domnului preşedinte este un act de responsabilitate. Vaaaaaai, doamnă, nu vă credeam aşa de subtilă.  Aţi vrut să spuneţi cumva că amânările de până acuma, începând cu numirea premierului până la promulgarea bugetului au fost acte de iresponsabilitate? Gura linguşitorului adevăr grăieşte…

http://portal.just.ro/306/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30600000000028242&id_inst=306
http://www.in-cuiul-catarii.info/2014/06/06/iohannis-uber-alles-7084
http://ziaruldevalcea.ro/2017/02/15/procuror-dna-despre-procurorul-general-e-o-zdreanta-reactia-lui-augustin-lazar-ancheta-disciplinara-si-extinderea-cercetarilor-video/
http://www.romanialibera.ro/special/dezvaluiri/exclusiv–%E2%80%9Ewatergate-de-romania%E2%80%9C–spionii-lui-gabriel-oprea-au-interceptat-politicieni-440903
România rezistă

joi, 16 februarie 2017

Proteste pas cu pas


nerro
Suntem în cea de-a zecea zi de proteste. Acum nici nu mai ştiu de ce mai stă lumea în piaţă, probabil că din obişnuinţă. Când au început protestele spuneau că ies aşa de flori de măr, că nu sunt aduşi de nimeni nici împinşi de la spate, nici plătiţi. Apoi după noaptea minţii lui Dragnea , cea cu ordonanţa, au spus că ies pentru anularea ordonanţei. După anularea ordonanţei au spus că protestează pentru demisia lui Ioardache. Acum, după demisia lui Iordache şi după ce CCR a descoperit, cu toată zbaterea doamnei Livia Stanciu plombată acolo ca să ştie lumea ce vrea domnul Iohannis, că nu există nici o incompatibilitate între instituţii iar guvernul a acţionat legal, unii nu renunţă şi cer acum demisia guvernului, apoi probabil vor cere demisia parlamentului, apoi demisia  PSD-ului, apoi demisia (dacă nu şi emigrarea, dispariţia sau poate chiar moartea)  tuturor celor care nu gândesc ca ei. Asta este ceea ce se numeşte proteste pas cu pas.
Să fiu sincer, având un mentor ca cel care a ieşit în stradă să le insufle simţul civic, reacţia nu mă miră, pentru că  farul călăuzitor s-a specializat în mesaje  mai schimbătoare decât  vremea din zilele astea. Nu a trecut mult timp de când domnul Iohannis spunea că nu vrea  graţiere. După vizita la Luxemburg şi întâlnirea cu şefii CEDO, declara însă că nu vede nici o problemă în luarea unor măsuri juridice, incluzând graţierea.  Primul pas. A urmat al doilea, odată cu seara în care au apărut acte de violenţă în Victoria. Supărat că provocatorii nu şi-au dus misiunea până la capăt, iar jandarmii au reuşit să îi ridice fără excese inutile, ca  în Ianuarie 2012, domnul preşedinte a tunat a doua zi împotriva Ministerului de Interne  care nu a reuşit să prevină acţiunea câtorva tembeli deşi SRI-ul trimisese un SMS unui jandarm, să îl anunţe că vin şi nişte ultraşi prin zonă. Istericalele domnului Preşedinte au fost luate în serios şi ditamai comisia  Parlamentară responsabilă cu activitatea SRI, s-a pornit să cerceteze cazul. Şi aşa cum era de aşteptat, comisia a ajuns la concluzia că între cele două instituţii există o colaborare exemplară. Şi cum să nu fie aşa? SRI-ul s-a făcut că îi anunţă pe jandarmi că le vin nişte provocatori, iar jandarmi s-au făcut că nu ştiu ai cui sunt şi de ce au fost trimişi acolo.
Între timp domnul Iohannis a mai făcut o vizită afară,  tocmai prin Malta,unde a abordat subiectul protestelor, unde „românii lui” se manifestau plenar şi ce credeţi că spune? Păi din nou dă cu stângul în dreptul pentru că aici spune că nu au avut loc incidente, decât ceva minor, că protestele au fost foarte calme şi civilizate. Păi atunci de ce a cerut demisia ministrului de interne?Doar aşa ca să întărâte lumea, să toarne gaz peste foc şi să inflameze opinia publică? Acum după ce CCR  i-a tăiat macaroana ce mai scoate pe piaţă? Nu vă speriaţi, imaginaţie are, tupeu cât cuprinde, iar de mijloace ce să mai vorbim. Chiar dacă au căzut Coldea şi Stanciu, Kovesi încă mai dă din picioare iar Helvig parcă niciodată nu a fost mai obedient. Apropo de Helvig, în care stat, şeful serviciului secret ar mai fi rămas în funcţie după ce mâna lui dreaptă a fost găsită cu ocaua mică ? Nu mai aşteptaţi răspunsul.
Să nu uit, m-a înduioşat până la lacrimi declaraţia domnului preşedinte, cum că toţi cei cu care a vorbit în Malta, ( mă întreb câţi au fost pentru că din unele imagini de la întâlniri oficiale nimeni nu vorbea cu el) au vrut să ştie DE LA EL ce se întâmplă în România. Cine a spus că preşedintele nostru nu e glumeţ? Dar lacrimile mi-au izvorât mai ceva ca din icoanele cu Arsenie Boca când am citit că „toți ar regreta profund dacă România ar face pași care ar îndepărta-o de la statul de drept” . Bineînţeles că pentru toţi, statul de drept este domnul Iohannis, chiar dacă nu a spus-o,  e mai mult decât evident că la asta s-au gândit cei cu care spune că a discutat domnul Iohannis. Ştiindu-l vorbăreţ, mă întreb când au mai avut timp şi ei să vorbească. Oricum este pur şi simplu înduioşătoare grija “prietenilor europeni” pentru omul de rând, aceiaşi europeni   care ne-au impus “privatizările” şi apoi ne-au întins o mână de ajutor plină de dobânzi. Fac listă cu cei care vor să le pupe mâna, că la pupat curul nu mai sunt locuri.
laura-jigău-3
Şi pentru că tot vorbeam de mijloace, la protestele astea de la Victoria se spune că lovitura de imagine au dat-o patrupezii.  Trec peste chestia cu plata, pentru că nu vreau să cred că au fost oameni care au cerut bani şi pentru câinii cu care au fost la proteste, dar oricum nu văd de ce se face atâta caz.
negru-de-suparare
Păi când Nerro al meu participa la proteste, cei care acum se dau vedete urlau la lună, sau rodeau papucii. Iar Nerro nu ar fi primit nici măcar o scoarţă de pâine ca să vină la proteste. Până şi el avea mândria lui. Cine îl cunoaşte poate să confirme.
olivia-luiza-fărtăeș
Bine că au dispărut maidanezii că unii s-ar fi îmbogăţit în 10 zile de proteste mai rău decât hingherii care azi îi prindeau şi a doua zi le dădeau drumul ca să poată să îi mai prindă odată în ziua următoare şi tot aşa. Când e vorba să facă bani fără să muncească şi să înşele, românul nu are limite. Oricum, nimeni nu mai are timp de guvernat sau de muncit, toată lumea e prinsă în lupta de clasă. Unele posturi de radio fac audienţă şi rating din emisiuni în care întreabă cine cu cine s-a mai certat de când cu protestele. La mare preţ sunt certurile în familie. Doamne, ce jos am ajuns!


http://videonews.antena3.ro/video/sanatate/jandarmul-care-a-rupt-piciorul-unui-protestatar-condamnat-o6EQK8rjJYO.html
http://www.stiripesurse.ro/klaus-iohannis-anun-a-ce-le-a-spus-liderilor-europeni-despre-protestele-de-strada_1177744.html

Proteste pas cu pas