joi, 17 octombrie 2019

Lasă șefu, că ne înțelegem noi


Nu știu cum o fi prin alte zone dar aici pe la olteni, când tocmești pe cineva sau negociezi o lucrare, cu o persoană sau chiar firmă privată din alea mai mici, când întrebi cât face lucrarea, deseori auzi răspunsul    ”lasă șefu că ne înțelegem noi, oameni suntem”. După câteva țepe de genul ăsta, când aud pe unul că îmi spune așa, închei orice discuție și caut pe altcineva. Acest răspuns de regulă vine din gura unui țepar care vrea să îți câștige încrederea, vrea să te convingă că el e meseriaș, că nu îl interesează câștigul ci să facă lucrarea bine și la  timp, când de fapt el este un fel de Celentano, dar cu mai puțin haz. Ce urmează? Urmează o lălăială, abureală, spoială, lucrare de proastă calitate, activitate din când în când și .. apoi dacă cumva termină lucrarea, un preț de îți taie răsuflarea, sau (uneori în tandem) o lucrare de toată jena. Eu cu astfel de ”meseriași” nu discut, cum aud pe unul că spune ”lasă șefu” cum am închis orice negociere. Prefer să știu de la început cât costă, ce implică, ce pretenții are, și mai ales în cât timp e lucrarea gata. Nu tocmesc  în condiții de … ”mai vedem”, sau ”ne înțelegem” pentru că această replică este garanția țepei.
Buni la dărâmat, impotenți la construit
Spuneam că nu știu cum o fi prin alte zone dar constat că în zona politică lucrurile merg la fel, e plină zona de țepari. Nu știu cine pe cine o fi tocmit, cine o fi inițiat discuțiile, cine e ”meseriașul” și cine ”clientul”, dar modul în care s-a ”tocmit” moțiunea de cenzură” îmi demonstrează că e plină clasa politică de ”meseriași”. Trecând peste faptul că s-a dovedit din nou că e mai ușor să demolezi decât să construiești, să strici decât să repari, să dărâmi un guvern decât să îl instalezi, modul în care se ”negociază” acuma formarea, sau mai bine spus susținerea, noului guvern dovedește o lipsă de profesionalism și  seriozitate cum nu mai găsești nici la ”meseriașii” locali. Cum este posibil să dărâmi o casă, așa dărăpănată cum e, pe motiv că nu e bună, când tu nu ai materiale să faci alta, nu ai meseriaș care să îți facă alta, nu ai bani să cumperi materiale, nu ai aviz de construcție, nu ai proiect, nu te-ai înțeles nici cu ”vecinii” să îți dea o mână de ajutor și mai vine și iarna? Numai un inconștient sau un om căruia nu-I pasă de ”familia sa” ar face așa ceva. Ei bine, ”opoziția” cu sprijinul ”chiriașilor” a făcut asta, a dărâmat guvernul, iar acuma  în pragul iernii și politice și meteorologice, încearcă să ”tocmească” meseriași când nici fundația nu o are turnată.
După nominalizarea lui Sică Mandolină pe post de prim ministru de către Frânarul Național, desemnatul se dă de ceasul morții, pentru că oricum ar face nu va reuși să obțină voturile necesare investirii în Parlament. Și asta se întâmplă pentru că atunci când a negociat dărâmarea clădirii, nu a avut în vedere și reconstrucția noii case, adică pe el l-a interesat doar cum să dea jos guvernul Dăncilă, nu cum să construiască noul guvern. Acuma, după ce a dărâmat cu un minim scor vechiul guvern, constată că nu poate forma altul pentru că ”meseriașii” cu care a dărâmat pun condiții la reconstrucție iar condițiile puse de ei se bat cap în cap pentru că unul vrea cărămidă, altul vrea BCA, altul vrea beton turnat, iar unii chiar chirpici, să țină până la primăvară, și după aia,”mai vedem șefu”. Iar situația este cu atât mai disperată, cu cât unele pretenții ale unora pentru a participa la reconstrucție – a se citi vot în parlament- constituie motiv de refuz pentru alții, așa cum se întâmplă cu alegerea primarilor. Nu o să intru acuma în amănunte privind motivul pentru care unii vor una și alții vor alta, important este că cel care a ”negociat” votul pe moțiune ori nu a avut în vedere, ori nu l-a interesat, ori a promis fără acoperire satisfacerea pretențiilor celorlalți, conștient de faptul că totuși nu le va putea realiza, mergând din start la țeapă. Așa se face politica în România, cu accent pe dărâmare, cu țepe și indiferență totală la cei care rămân în zloată și ger, fără guvern, fără executiv, fără salarii și pensii, poate, fără perspectivă, fără plan, adică în curul gol, iertată fie-mi expresia.
Un guvern negociat între țepari
Matematic vorbind, dar mai ales practic, realist, guvernul Orban sau de fapt Orban, nu are cum să primească acceptul Parlamentului atâta vreme cât cel puțin două din partidele cu oarece pondere declară că nu vor sprijini guvernul dacă din el va face parte sau va fi ”în cârdășie” cu un alt partid, sau dacă nu va iniția anumite măsuri imediate. USR de exemplu, cere...
Continuarea  aici...

Lasă șefu, că ne înțelegem noi

duminică, 13 octombrie 2019

Circul ”de Stat”


Pe vremuri pe când eram copil, în lipsă de internet, televiziune, telefoane mobile, spectacole ale diferitelor Andree, Aline sau Ramone, românii, în special cei de la sate așteptau câte un sfânt, unde, la bâlciuri venea câte unul cu ”lanțuri” sau tiribombe, urși pitici sau piticanii, cocoși care făceau ouă, fel de fel de drăcovenii și nelipsitul circ, unde unde se produceau scamatorii, și măscări, de rămâneau copii cu gurile căscate iar babele se închinau și își scuipau în sân. Bărbații, mai învățați cu ”pericolele”, se foloseau de moment pentru a se răcori cu un vermut Zarea sau un țap. Dar ca Circul de Stat, nu era nici unul. Circul de Stat era unul singur și ăla nu dădea spectacole decât la București, acolo lucrau profesioniștii, șerpii erau adevărați, nu de cauciuc, gimnaștii făceau salturi reale și te durea gâtul privind la ei, dar merita efortul. Uneori Circul de Stat  dădea spectacole și în orașele mari sau chiar mai micuțe, pe la periferiile orașelor și mereu cortul era plin. Unii mergeau la fiecare reprezentație sperând că cine știe, a doua sau a treia oară, vor vedea ceva ce nu au văzut prima oară, sau se va întâmpla ceva nemaivăzut, poate chiar un accident și nu voiau să scape ocazia, să se poată lăuda apoi, că  a fost acolo, a văzut tot , ei erau ”știriștii” satului,  ceva în genul breaking-newsurilor de azi, unde ”corespondentul nostru știe tot”.
Astăzi, Circul de Stat are cu totul alt înțeles, nu este ”Marele Circ” din sectorul 2, acuma prin circul de stat se înțelege circul pe care îl face zilnic statul român, reprezentanții săi,  circ la care vrei nu vrei ești spectator și plătești și dacă te uiți și dacă nu te uiți, dar circari sunt tot niște piticanii sau huidume, care se declară normali, cică trăiesc și vor să trăiască într-o Românie normală, dar numai normali nu sunt, sau care vor să facă totul pentru om, dar pentru ei, oameni sunt doar cei care gândesc ca ei, iar circul lor este mai prost decât cel pe care îl vedeam la bâlciuri, făcături de doi bani în spatele unor perdele slinoase.
Moțiunea de cenzură nu a fost altceva decât un număr de circ prost făcut, în care a fost nevoie de 3 încercări pentru ca numărul să reușească și asta cu ajutorul publicului.  Culmea este că până să se voteze moțiunea fiecare parte umbla cu sticla cu ”ulei” nesfințit pe la rotițele și angrenajele celuilalt, pentru a ”unge” sau înțepeni un dinte, strigând că celălalt face ceea ce făcea și el. Hoți care strigau hoții și de o parte și de alta, în timp ce rața le măcănea în traistă.
După moțiune, care a consfințit și încununat trădările din PSD din ultimii 3 ani, circul a continuat la fel de penibil și amatoristic. Iohannis, probabil știind că nu mai poate fi suspendat, sau pur și simplu inconștient, habarnist, miserupist și total indiferent la ce cred românii despre el, a declarat sus și tare că în sfârșit a reușit să dea joc cu guvernul PSD, că urmează să numească EL un premier Al Lui  și că sarcina acestuia și a guvernului SĂU va fi una singură, aceea de a organiza alegerile AȘA CUM VREA EL. Pe el asta îl durea  de fapt, faptul că PSD ar fi putut fura în teritoriu, la numărătoarea manuală,  mai mult decât putea fura el prin sistemele computerizate dirijate. Cu toate angajamentele și înțelegerile făcute ( în sistem ucrainian) cu Trump, când a primit în semn de ”respect” cipilica, îi era teamă că PSD-ul va fura mai mult. Acuma poate dormi liniștit, se va fura pe o singură direcție, nu are cum să mai piardă.
Orban, un alt circar, poate cel mai penibil din câți a avut vreodată PNL-ul, o vuvuzea spartă, fără personalitate, fără inițiativă, fără conștiință și fără glas,  care nu se dă îndărăt din a deveni caraghios de dragul șefului, tremură vârtos la gândul că va trebui să fie premier, dar se bucură că această funcție îi va încununa cariera politică  și lumea îi va spune și lui ”domnule prim ministru”,  cum îi spune lui MRU,  Grindeanu, Cioloș, Ponta, Tudose  și alți premieri a căror carieră a ținut cât pauza de schimbare a mingilor la turneul de la Wimbledon. Dar nici asta nu e sigur, parcă văd că Iohannis îl va lăsa mască pe Ludovic și îl va nominaliza pe celălalt circar, mai nou în profesie, Rareș Bogdan.  Să nu uit, scena aducerii unui deputat ”de pe masa de operație” numai ca să se obțină numărul de voturi necesare moțiunii, spune totul despre starea clasei politice românești și a României în general. Ar fi de râs dacă nu ar fi dramatic.
Barna, marele câștigător al alegerilor de la europarlamentare, continuă circul pe care partidul lui îl face de când a intrat în parlament cu tricouri, mesaje, și defilări de toată jena și cere un singur lucru, alegeri anticipate, convins fiind că ar obține mai multe voturi decât orice partid și astfel va fi partidul care va dirija formarea majorității parlamentare. Nu vrea să înțeleagă că una e să lupți cu PSD-ul aflat în cădere liberă și alta cu toate celelalte partide, toate, și că voturile pe care le-a luat în mai nu au fost voturi pentru USR ci anti PSD și chiar anti PNL. Odata vede nașuuuuu …… I s-a urcat succesul la cap și acuma ridică pretenții, vrea hegemonie. Dănuțe, Dănuțe, nu uita că cine crește pe ură, de ură va cădea, așa cum a căzut și Dragnea.
În PSD însă circul este total. După căderea din Parlament unde soarta a fost decisă de trădări, dar nu trădarea lui Ponta, ci a propriilor parlamentari, PSD- ul este în colaps. Imediat după moțiune, media vorbea de puciuri, revolte, bătăi și înlocuiri în PSD. Unii dădeau ca sigură îndepărtarea Vioricăi, aripa Vasilescu ridica vocea, încât ai fi crezut că PSD-ul se va rupe în zeci de bucăți. Și brusc, toată floarea cea vestită a PSD-ului se declară....
Circul ”de Stat”

luni, 7 octombrie 2019

Militarii români



Pe data de 07.10.2019 , Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaților  a dat aviz favorabil PLX 396/2019 , adică proiectului de modificare a codului Fiscal, proiectul lui Teodorovici, prin care se taxează pensiile (deocamdată) peste 7000 lei. Avizul este favorabil, dar cu un amendament, acela că pensiile celor din sistemul  de  apărare,  ordine  publică  și  siguranță  naţională, sunt exceptate de această taxare.
Motiv de mândrie pentru unii, de bucurie pentru alții, de oftică pentru o parte, neîncredere pentru cei mai mulți, speranțe(?) pentru o altă parte a pensionarilor militari.
Se mândresc cu asta cei care au participat la dezbaterile comisiei și –conform propriilor declarații- au reușit să îi convingă pe cei din comisie să scoată militarii din acea lege. Este vorba de cei care încă mai activează sub flamura Forumului Structurilor Asociative ( ANCMRR, AORR, ROMIL) pentru că cei mai mulți sunt doar cu numele în Forum, iar cei care au fost la conducerea lui până acum nu știu cum să îl îngroape și să-i pună piedici. Ăștia sunt militarii români.
Se bucură cei care ar fi sau vor fi loviți de efectele proiectului și speră să scape, câteva mii la număr, prea puțini pentru a reprezenta un câștig pentru buget, suficient de mulți pentru a stârni invidia și răutatea celor care nu au altă grijă decât capra vecinului. Este incredibil, deci de necrezut că sunt militari rezerviști sau activi care îi pizmuiesc pe cei care au pensii mai mari ( primite totuși în baza legii) și care se bucură că acestea vor fi ciuntite. Ăștia sunt militarii români, dacă nu se pot ridica să lupte pentru apărarea propriilor drepturi, măcar să dorească și să se bucure de durerea altora, colegi de-ai lor.
Se oftică cei care sperau să moară capra vecinului, vecinii fiind pentru ei, generalii, coloneii, sau oricare din cei care au o pensie mai mare decât a lor de parcă din cauza lor au ei pensiile mai mici , blocate sau ciuntite. Ăștia sunt militarii români.
Se îndoiesc cei care de atâta timp, cam 10 ani, asistă la jocurile politicienilor,  batjocora la adresa militarilor, activi și rezerviști, unii încercând să facă ceva, alții însă (covârșitoarea majoritate) contând doar pe paginile de Facebook, unde sunt vocali, violenți, turbulenți, îndeamnă la ”lupta armată” critică și miștocăresc tot, dar când e vorba de făcut ceva, nu fac, pentru că ei ”sunt militari, au demnitate”, nu se umilesc, să iasă alții, că dacă câștigă ceva cei care ies, le merge și lor bine. Ăștia sunt militarii români.
Speră cei care au o fire mai boemă, nu învață nici din greșelile altora, nici din ale lor, nici din experiență, nici din cărți, pentru că așa au fost întotdeauna, lor a trebuit să le spună cineva ce să facă, ce să creadă, ce să gândească, ce să viseze, ei au fost executanții perfecți, cei care în loc să se adreseze cu ” tovarășe .. gradul” se adresau cu ”tovarășe comandant”. Ăștia privesc în stânga în dreapta, cred în orice promisiune, dacă vine un grad mai mare la ei și le spune că de mâine li se dublează pensia, ei îi dau de băut în contul pensiei ”crescute” din drojdia de bere și se învârt bezmetici ca Drosophila Melanogaster. Și ăștia sunt militarii români.
În fond militarii români nu sunt și ei decât.....
Mai mult aici :
Militarii români