vineri, 13 ianuarie 2017

SMURD pentru delfini


SMURD pentru delfini


delfini
Nu aş fi abordat acest subiect dacă nu s-ar fi aglomerat ştirile cu date despre animăluţele de companie. Pentru mulţi, animale de companie înseamnă cătei, pisici, iepuraşi, porcuşori de Guineea, papagali. Pentru alţii, animăluţe de companie înseamnă orice animal care poate fi ţinut în casă sau în curte, incluzând raţe, zebre, crocodili, măgari, zburătoare, târâtoare, rumegătoare sau de orice altă categorie. Pentru fostul deputat  Cernea de exemplu, delfinii nu sunt animale în sensul general acceptat, ei sunt persoane non umane. Să fiu sincer, dacă e să privim în structura Parlamentului a clasei politice în general şi a guvernanţilor, constatăm  că avem acolo o gramădă de delfini, dar şi o sumedenie de animăluţe de companie în special târătoare sau târâturi, că nu mai ştiu cum se spune.
Constanţine, ţine seama …
Nu mai departe de ieri, domnul Daniel Constantin fostul animălut de companie al lui Dan Voiculescu, adică persoana umană care îl acompania  pe Varan peste tot şi zâmbea frumos în faţa camerelor anteniste, s-a trezit spunând ceva despre posibilitatea renunţării la cota unică de impozitare. De, crescuse omul în faţa propriilor ochi, acuma e viceprim-ministru şi a crezut că poate să spună şi el ceva din capul lui. Numai că întrebat de presă ce crede despre declaraţia lui puppy Danuţ, domnul Dragnea l-a readus scurt la poziţia de origine,  spunând: „Domnul Daniel Constantin ar trebui să-și vadă de problemele de la Ministerului Mediului.” Dănuţe tată, mergi matale prin arhivele parlamentului,  reia proiectul lui Cernea de unde a rămas, trece-l prin Parlament şi apoi deschide gura. Până atunci, ciocul mic, chiar dacă eşti la putere.  Hai că se poate!
Sorin câine de circ
Cu aceeaşi ocazie cu care i-a arătat lui Daniel unde îi e locul, domnul Liviu l-a plantat şi pe Sorin  Grindeanu,  o altă persoană umană cu pretenţii de delfin.( N.A. Delfin, în  istoria Franţei era considerat cel care urma să moştenească tronul).   Domnul Dragnea   a ieşit pe posturi să vorbească despre unele măsuri ale guvernului, despre controale asupra activităţii unor ministere, despre Ordonanţe de Urgenţă,  fluturând sabia lui Zorro  în mâna stângă. În ce calitate?  Aceste măsuri, proiecte, activităţi  care ţin de activitatea guvernului, ar fi trebuit anunţate sau propuse de primul ministru în funcţie, nu de şeful de partid. Acuma să nu mă credeţi atât de infantil, încât să nu ştiu cine conduce de fapt guvernul, dar măcar aşa, de ochii lumii, să îl fi lăsat pe domnul Grindeanu să anunţe el ceea ce voia Dragnea să facă, să dea măcar aşa,  o tentă  de  credibilitate poziţiei lui Sorinel. Nenea Liviu însă nu, el ne arată cu această ocazie, clar şi fără echivoc, rolul, dar mai ales locul lui Sorin Gringeanu. Iar Sorinel acceptă şi se face că conduce, dând şi el din buze din când în când, în momentele în care Dragnea îşi îngrijeşte hamsterul. Nu e mai puţinn adevărat că Sorin e învăţat cu poziţia asta încă de pe vremea când creştea la umbra lui Ilie Sîrbu  şi  se sponsoriza de la Bega Grup. Sorine, aport!
Tudy, regele puppy
Pentru cei doi, dar şi pentru alţii ca ei, care umplu băncile parlamentului şi cabinetele puterii, un băiat finuţ, cu nume predestinat a clocit şi vrea să pună în practică un proiect măreţ. Domnul Tudor Ionescu, Tudy pe numele de puppy, pe care cei care îl cunosc îl cunosc drept fostul iubiţel al Oanei Zăvoranu, a decis să înfiinţeze un SMURD pentru animalele fără stăpan. Cât era Bucureştiul plin de maidanezi, Tedy a stat cuminte în casele Oanei. Acuma, când au fost omorâţi toti şi mai sunt 2-3 pe ici pe colo, ( cei mai mulţi prin cercurile politice, dar şi prin presă, servicii, adică peste tot pe unde e nevoie de ei,) pe Tedy l-a apucat grija lor, în lipsa de alte preocupări. O să moară de oftică domnul Cernea, că nu i-a venit lui ideea, că uite, acuma avea şi el un adăpost asigurat, pentru că pe lângă servicii SMURD pentru animăluţe fără stăpân sau cu stăpâni autoritari aşa caaaaaaaaa….,   domnul Tudy are în vedere şi un hotel al primăriei Bucureşti, unde să adaste companionii abandonaţi, ai căror stăpâni nu au grijă de ei, sau sunt arestaţi.  Pentru cei interesaţi, domnul Tudy poate fi găsit la Primărie. Doamna Primar în schimb,  poate fi găsită prin Gara de Nord. Fiecare cu preocupările lui.. de imagine, bine înţeles.
Proiectul e supus dezbaterii publice, deci oricine îşi poate da cu părerea în cap.  Eu tocmai mi-am dat …
PS: Apropo de abuzuri, aud că domnul Iohannis i-a chemat la el pentru a cere lamuriri privind bugetul pe 2017 pe primul ministru şi pe cel al finanţelor, fiind „îngrijorat”. Ciudat, dar  nu am auzit să îi fi chemat la el pe doamna Kovesi şi pe domnul Coldea pe care totuşi îi numeşte şi de care răspunde direct. Să înţeleg că nu îl îngrijorează soarta justiţiei? Pe de altă parte, nu reuşesc să găsesc articolul din Constituţie care face din el inchizitorul guvernului. Am găsit numai art 87 care spune că dacă simte nevoia să vadă ce face guvernul poate să participe la şedinţele lui şi chiar să le  prezideze. Ăstuia nu îi mai ajunge tarlaua e bun de pus la plug. Prost cine se duce… nu cine îi cheamă.Hai Bubico, hopa sus, hopa sus la nenea Iohannis. Brravooooo! Cine e mic şi bea lăptic?
ttp://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-21485037-hotel-primariei-pentru-animalele-companie-smurd-politie-veterinare-propuneri-dintr-proiect-municipalitatii-bucuresti.htm
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-21485037-hotel-primariei-pentru-animalele-companie-smurd-politie-veterinare-propuneri-dintr-proiect-municipalitatii-bucuresti.htm
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21500506-culise-detalii-relevante-din-cariera-politica-lui-sorin-grindeanu.htm

SMURD pentru delfini

joi, 12 ianuarie 2017

Codurile meteo, blestem sau binecuvântare?

cod-rosu-7324601 Un clasic în viaţă spunea că iarna nu e ca vara. Încep să am îndoieli. În România belele curg fie iarnă fie vară, dacă nu sunt zăpezi sunt ape, dacă nu sunt ape sunt incendii, dacă nu sunt incendii sunt crize, dacă nu sunt crize sunt cutremure, dacă nu sunt cutremure bate vântul, dacă nu bate vântul, nici iarba nu creşte. Cert este că la noi, fie soare fie ploaie, tot ne udă pân la coamă. Nu vreau să mai fac comparaţie nici cu Japonia nici cu vremurile când în România generalul iarnă nu făcea ce îl tăia pe el capul, că oricum degeaba vorbesc. Nu mă mai leg nici de folosirea la infinit a sclavilor societăţii, acei militari minunaţi cu lopeţile lor fermecate care sunt chemaţi în fiecare an să scoată din nămeţi politicieni grăbiţi, maşini bengoase şi beţivi inconştienţi. Nici nu ştiu de ce mai fac administraţiile locale atâtea contracte cu firme de carton pentru întreţinerea şi deszăpezirea drumurilor, dacă până la urmă tot militarii şi jandarmii curăţă drumurile. Ba, să fiu sincer, ştiu, ştiu de ce se fac contractele, pentru noi degeaba, pentru cei care le semnează cu folos. În 26 de ani de democraţie şi liberalizare, dacă în fiecare an primăriile marilor oraşe ar fi cumpărat câte un dispozitiv din cele care circulă prin Canada pentru deszăpezire, acuma nu am mai fi avut probleme. Dar e rost ar mai fi avut să dea bani pe tehnică, când munca la lopată a sclavilor de serviciu nu costă nimic? Astăzi, primarii, mai ales primăriţele ies pe post şi acolo, în faţa camerelor îi iau la întrebări pe subordonaţi să raporteze ei în faţa naţiunii ce măsuri au luat cu ocazia zăpezii. Se dovedeşte astfel că în minunata noastră ţară totul este imagine, mai ales când urbea este condusă de o fostă purtătoare de cuvânt, specialist în “imagine”. Tot doamna respectivă, anunţa câte sute de maşini şi maşinuţe a scos pe trasee şi câte persoane sunt implicate. De asemenea, pentru că de la Dragnea citire se poartă munca peste program, ne anunţă că toată lumea va lucra în regim Shhaideh. Domnule, am înnebunit sau chiar nu mai avem uzul raţiunii ? Păi ce contează, câte utilaje am scos, cât stau oamenii peste program, sau ce se face efectiv şi care sunt urmările? Degeaba aducem 500 de maşini dacă maşinile nu au motorină sau nu sunt utilate corespunzător. Degeaba aducem gredere dacă drumurile nu oferă posibilitatea introducerii acestora, aşa cum degeaba aducem 200 de maşini de pompieri la un incendiu la etajul 10 dacă nu avem sursă de apă sau apa nu ajunge până la etajul 10. Dar, aşa, ca să ne facem că lucrăm putem spune că toţi oamenii din primărie sunt la serviciu non stop. Nu contează că acolo beau cafele ceaiuri sau joacă table, ei sunt acolo şi cu asta doamna primar a făcut tot ce a ţinut de ea. Apropo de munca peste program, după ce domnul Dragnea o propusese pe doamna Shhaideh ca prim ministru pentru că stătea la muncă peste program, moda s-a extins pentru că aflăm de la cercetatul penal Procuror şef al României domnul Lazăr Augustin, că şi-a propus unul din adjuncţi pentru că lucra sâmbăta. Pe cine lucra nu ne spune domnul Lazăr, dar asta nici nu contează important e că lucra sâmbăta, când nu ştia nimeni ce face el acolo. Coduri de împrumut Pentru a uşura activitatea edililor, cineva a avut ideea să împrumutăm de la alţii, nu utilajele, ci organizarea … belelelor pe culori. O belea mai mică e verde, o belea mai mare e roşie. Odată stabilită beleaua, aceasta este anunţată, se cheamă că autorităţile s-au achitat de cea mai importantă sarcină, au informat populaţia că e de rău şi gata. Cine credea că această împărţire a belelor ne ajută cu ceva pe noi, cei pe capul cărora vin, se înşeală. Această categorisire nu ne ajută cu nimic pe noi, dar îi ajută pe cei care ar trebui să le gestioneze. În alte părţi, acolo de unde am preluat aceste planuri, situaţia stă aşa: cu cât este mai gravă situaţia, cu atât activităţile şi eforturile depuse de autorităţi sunt mai mari şi efectele mai vizibile.Practic, pe cod galben autorităţile stau acasă, dorm liniştite, pentru că cei care au atribuţiuni specifice ştiu ce au de făcut şi au şi cu ce face. La codul roşu apar şi ei prin zonă şi se asigură că cei care trebuie să rezolve situaţia o rezolvă, iar ei, marii edili decât dau aprobările necesare dacă nevoie de ceva peste plan. Asta se întâmplă în ţările civilizate. Dacă e cineva care crede că aceste coduri şi măsuri sunt gândite la noi, de specialiştii noştri, cu aplicabilitate locală, se înşeală. Intraţi vă rog pe pagina ANM şi acolo la fiecare document vă veţi lovi de indicaţia : (adaptare dupa Federal Emergency Management Administration – SUA) . Nu e aşa că e frumos? Dar în ceea ce priveşte modul de acţiune, la noi situaţia stă invers. La noi cu cât situaţia este mai gravă, cu atât autorităţile răsuflă mai uşurate. O să mă explic. Menţionez, înainte de orice, că, aşa cum scrie în pagina oficială a ANM, avertizarile hidrologice sunt emise de Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor (click aici). Cine le gestionează Nu repet ceea ce veţi găsi pe paginile oficiale ale instituţiilor şi regiilor menţionate. Găsiţi în linkuri tot ce doriţi.După ce primeşte datele care duc la concluzia că urmează fenomene extreme sau se schimbă codurile, conducerile regiilor şi agenţiilor informează în primul rând autorităţile statului care trebuie să ia măsuri de contracarare. În mod normal aceleaşi agenţii ar trebui să contacteze apoi media şi să informeze populaţia, indiferent de ce decid sau cred autorităţile. În fapt, nici o informaţie nu apare în presă fără avizul autorităţilor care decid dacă e bine sau nu să afle şi populaţia pentru că toate măsurile, inclusiv cele care ţin de informarea publică sunt aprobate de autorităţi, iar dacă ele consideră că nu e cazul să “sperie populaţia” aceasta nu este informată. În al doilea rând, spuneam că în funcţie de codul de culoare al fenomenului, eforturile, implicarea şi măsurile se amplifică, cel puţin teoretic.La noi însă spuneam că nu e ca în America, chiar dacă am preluat documentaţia de la ei. Nu a aşa, pentru că noi avem doar documentaţia lor, nu şi tehnica, dar mai ales oamenii. La noi, autorităţile respective, primăriile şi prefecturile, prefecţii, se sperie de fenomenele mai mici, pentru că fiind de intensitate mai mică este de aşteptat să fie rezolvate de ei şi nu au nici o scuză dacă nu le rezolvă. De aceea prefecţii transpiră efectiv la codurile galben sau portocaliu pentru că acelea sunt cu adevărat controlabile şi sub puterea lor de gestionare. Dacă nu fac faţă unei situaţii de cod galben şi se inflamează lumea, se poate ajunge la demitere. Altfel stă situaţia la cod roşu. La cod roşu, situaţia este deja scăpată de sub control oficial, din definiţie, iar ei nu au altceva de făcut decât să îl anunţe, să iasă pe posturile de televiziune, să se ia cu mâinile de cap, “vai vai vai sunt contemporan cu un fenomen extreme, ce mă fac” , să cheme armata, pompierii, smurdul, jandarmii, extratereştrii, pe oricine e prin zonă, aceştia trebuie să facă tot ce ţine de ei să rezolve situaţia. Colegii cu care au semnat contractele bănoase stau şi ei la sedii şi beau ţuică fiartă, salvaţi de lopeţile fermecare ale scalvilor naţionali, toată lumea politică e mulţumită. “Slavă domnului, e stare extremă deci nu ţine de noi, Dumnezeu cu mila, nu ne poate reproşa nimeni nimic”. Ba, mai mult, legea le dă dreptul să taie dreptul de deplasare al cetăţenilor, blocând drumurile ca şi cum asta ar fi o fericire pentru cetăţeni. Atâta fac efectiv autorităţile, blochează drumurile şi apoi spun “treaba voastră, noi v-am anunţat.“ Cine le suportă Oameni buni, în ce ţară trăim? Sarcina lor, a autorităţilor este să ia măsuri ca oamenii să circule normal inclusiv în condiţiile de cod roşu, tocmai pentru asta se instituie atâtea echipe şi comisii, pentru ca activităţile să se desfăşoare normal, aşa se procedează în ţările civilizate dotate cu administratori responsabili. La noi însă nu, la noi prefecţii, primarii, când apar astfel de situaţii declară podurile sau drumurile închise iar cine este prins pe drum sau pleacă, pentru că trebuie să ajungă la muncă, este făcut de ocară de televiziunile care îl prezintă ca pe un criminal pentru că a plecat de acasă când i s-a spus că drumul e inchis de nişte impotenţi. Ba, în unele cazuri mai sunt şi amendaţi sau puşi să plătească intervenţia salvării sau a armatei. Nu e aşa că la noi e bine să fii reprezentant al autorităţilor în situaţii de urgenţă? Nu la fel de bine este însă să fii cetăţean al acestei ţări. Dacă ai apucat să te naşti şi să trăieşti în România, eşti mâncat. Eşti mâncat, pentru că indiferent cu cine votezi, în parlament ajung aceiaşi oameni sau copii, finii, pupilii, pupilele sau pilele lor. Eşti mâncat pentru că indiferent ce ai vrut tu când ai votat, parlamentarii, primarii, prefecţii, fac ce vor ei şi votează sau aplică legile în folosul lor. Drumurile sunt făcute pentru ei, pentru cei ce au jipane sau maşini de serviciu, care primesc bani pentru combustibil şi li se schimbă maşina din doi în doi ani, li se măresc salariile, primesc indemnizaţii mai mari decât salariile şi pensiile, iar când sunt prinşi cu mâna în ciubărul cu miere se vaccinează cu un ser imunologic şi gata. Eşti mâncat pentru că drepturile tale sunt un lux, iar tu ca cetăţean nu mai poţi nici să mergi la spital sau la serviciu pe cod roşu, pentru că administraţiile locale şi de stat nu ştiu să facă altceva decât să declare drumurile blocate şi să aştepte lopata armatei sau a lui Dumnezeu să înlăture zăpezile sau apele, după caz. Eşti mâncat pentru că dacă te prinde codul roşu undeva în afara localităţii se poate întâmpla să ajungi acasă doar cu lumânarea la cap. De asta spuneam eu că la noi, spre deosebire de alte locuri, nu pot spune alte ţări, pentru că noi nu suntem o ţară, noi suntem o aglomerare de inconştienţi impotenţi care nu mai sunt în stare nici să reacţioneze, codul roşu este o binecuvântare pentru edili, pentru că pot da vina pe oricine, de la armată la Dumnezeu, iar ei pot face orice, bloca drumuri, interzice trasee, opri trenuri, sechestra sau rechiziţiona orice, au drept de viaţă şi de moarte, dar nici o obligaţie, pentru că, nu e aşa, iarna nu e ca vara, iar cu codul roşu nu te pui. Ba mai mult, in asemenea situaţii se mai cheltuiesc nişte bani aşa mai fără strigare, se mai trece peste legi, că e doar situaţie de urgenţă şi toată lumea închide ochii. Cine mai ştie câte oi au murit luate de ape şi câte luate de primar? Aştept să mă convingă cineva că nu e aşa. http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/care-este-semnificatia-codurilor-de-culori-pentru-atentionarile-meteorologice-735996 http://prefecturacluj.ro/DepartmentFileHandler/0/0/2992.pdf http://anm.meteoromania.ro/meteoinfo/infonowcasting.aspx http://www.inhga.ro/ http://www.secundatv.ro/studiu-de-caz/augustin-lazar-numit-procuror-general-desi-avea-dosar-penal-la-dna-50064.html/ Codurile meteo, blestem sau binecuvântare?

luni, 9 ianuarie 2017

Atacul Indignaţilor

indignati Pârvuli-m-aş şi n-am cui Miercuri , 04.01 2017, pe un post tv pe care nu vreau să îl menţionez ca să nu se spună că îi fac reclamă, pe undeva în jurul orei 21.45, se prelipcea domnul Cristian Romulus Pârvulescu,cunoscut şi simpatizat politolog şi comentator al vieţii sociale româneşti, aşa cum îl prezintă tanti wikipedia, preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia, conferenţiar, etţetera etţetera. Domnul susnumit nu este de azi de ieri pe sticlă şi şi-a format deja o faimă de specialist în democraţie pentru că este preşedintele asociaţiei care poartă această sintagmă în denumire. Nu ştiu cât de dreaptă ar fi această etichetă, dacă ţinem cont că ministerul Justiţiei face aproape orice, numai justiţie nu, preşedintele României este doar preşedintele românilor lui sau al României pe care şi-a luat-o înapoi, ministrul apărării nu prea are cu ce ne apăra, guvernul României a fost al oricui până acum numai al României nu, etc. Deci eu nu aş spune că domnul Pârvulescu ar fi un as al apărării drepturilor democratice, dar după ce l-am ascultat aseară aş spune că este un apărător al drepturilor sponsorilor unor ONG-uri. Spunea domnul Pârvulescu şi era foarte indignat, că cine îl vorbeşte de rău pe domnul Soroş, este un duşman al democraţiei. Ete fleoşc! Asta e părerea lui, poate o fi şi el beneficiar al unor burse Soroş dar altfel nu văd de ce trebuie să îl cred. Dar ce, dacă domnul Soroş are câteva ONG-uri înseamnă că este Sfântul Gheorghe iar cei care nu cresc în grădina lui sunt balauri? Sau scrie undeva că toate ONG-urile sunt însufleţite de spiritul Maicii Tereza? Îmi amintesc că eram prin anul de graţie 2003 când fiind într-o misiune ONU am primit o circulară de la comandamentul misiunii prin care eram înştiinţaţi să avem grijă când acordăm sau cerem sprijin pentru anumite ONG-uri care desfăşurau activităţi „umanitare” în zona de operaţii, deoarece multe dintre ele sunt în fapt agenţii de spionaj care urmăreau-sub acoperirea sponsorizării unor proiecte- cu totul alte scopuri decât cele declarate. Erau date şi exemple în nota respectivă aşa că nota era fundamentată. Ei, cam de atunci m-am lămurit eu cu privite la unele din aceste organizaţii şi mi s-a confirmat proverbul acela că nu tot ce zboară se mănâncă. Numai domnul Pârvulescu nu ştie asta. Şi ca să fie şi mai clar, mai spune domnul Pârvulescu, că, – dacă nu ştim- domnul Soroş este şi evreu nu numai ungur, aşa că cine îl critică este pasibil de a fi învinuit de antisemitism. Ei ce spuneţi? Deci unele persoane pot face tot ce vor muşchii lor la adăpostul apartenenţei unei naţii, pentru că dacă te iei de el înseamnă că te iei de naţia lui nu? Asta ne învaţă „părintele democraţiei” din România. Frumos domnule Pârvulescu. Nici nu vreau să ştiu ce le spune studenţilor, dacă asta spune tuturor românilor. Indignare pe sub fustă Astăzi, joi mi-a fost dat să văd sau să aud opinia unui alt indignat, indignatul de la Cotroceni care însă nu mai are timp nici curaj să îşi expună singur opiniile, el are purtători de cuvânt sub a cărei fustă se ascunde pentru a nu fi învinuit că a spus el ceea ce a gândit. Doamna purtătoare de fustă de la Cabinetul prezidenţial a ieşit să se indigneze în numele domnului Iohannis pe problema deciziei Avocatului Poporului privind legea 90, cea cu premierul. Fac o paranteză aici şi spun că domnul Ciorbea a dat şi el dovadă de „verticalitate”, aşteptând să vadă cine va forma guvernul, apoi după ce a văzut că Dragnea este pe cai, a zis că nu ar strica să îi cânte şi el în strună, chit că s-ar putea ca intervenţia lui să fie inutilă. Frumos. Având în vedere şi alte acţiuni ale domnului Ciorbea şi al celor dinaintea lui, s-ar putea spune că de fapt avem de-a face cu un avocat al puterii, nu al poporului pentru că mai toate intervenţiile lor au fost în favoarea şi sprijinul reprezentanţilor autorităţilor, nu al cetăţenilor. Sunt în posesia unui document, răspuns al domnului Ciorbea cu privire la încălcarea drepturilor unui cetăţean, în care domnul avocat îşi însuşeşte pur şi simplu punctul de vedere al autorităţilor fără a ţine cont că acestea au încălcat practic drepturile cuiva. Bun, trecând peste aceste fapte şi realităţi, domnul Iohannis este foarte indignat că avocatul puterii a ridicat legea 90 /2001 în faţa CCR care are totuşi drept de decizie. Culmea culmilor este că întrebată fiind în ce bază iese preşedinţia cu critici la adresa dreptului avocatului poporului de a sesiza CCR, doamna Puşcalău scoate din poşetă concepţia cotroceanului privind drepturile omului, spunând că „(Rolul Avocatului Poporului – n.r.) este cel de a apăra drepturile și libertățile persoanelor fizice. Deci strădaniile unui politician de a deveni premier NU sunt în atribuțiile sale.” Cu alte cuvinte, domnul preşedinte a decis cine este persoană fizică şi cine nu, după ce a stabilit cine e român şi cine nu, sau cine are dreptul să participe la Ziua Naţională şi cine nu.Înaintea lui, doamna Prună ne spusese că drepturile cetăţeneşti în România sunt un lux, acuma domnul preşedinte ne spune şi cine este persoană fizică şi cine nu şi de asemenea cine îşi poate permite luxul de a beneficia de dreptul de a fi apărat. Tot doamna Puşcalău, ne anunţă că avocatul ăpoporului trebuie să ţină cont de opinia preşedintelui, dar a uitat să menţioneze că este o cutumă la Cotroceni să nu se ţină cont de lege, cid oar de pofta preşedintelui. Deci domnul Iohannis s-a indignat, pe sub fusta doamnei Puşcalău, pentru că el nu a avut curaj să se exprime, vizavi de dreptul Avocatului Poporului de a supune atenţiei CCR o anumită problem. Nu e aşa că idignarea domnului Iohannis este soră geamănă cu cea a domnului Pârvulescu? Oare îi mai uneşte şi altceva în afară de indignare şi modul cu totul original de a interpreta democraţiea? Indignarea ca cutumă Oare eu am dreptul să fiu indignat că domnul preşedinte este posesor al unor bunuri obţinute prin fals şi uz de fals? Sau am dreptul să fiu indignat de faptul că menţine în fruntea DNA o persoană care a furat munca altora chiar şi 4%, cum spun specialiştii, dar tot furt este. Dar oare am dreptul să mă indignez pentru faptul că recent domnul Iohannis a numit pe domnul Bogdan Licu pe funcţia de procuror şef, deşi spunea că dacă asupra cuiva planează dubii sau bănuieli privind acte ilegale sau imorale, acesta trebuie să facă pasul înapoi. Cum domnul Licu are probleme cu o teză de doctorat şi a cerut să i se retragă titlul de doctor, pentru a pune capăt scandalulzui şi a evita o verificare, era normal să facă pasul în spate. Ei bine, nu, domnul Iohannis l-a ajutat să facă pasul în faţă. Asta însă nu l-a indignat. Pot să mă indignez când domnul Iohannis devine investigator, procuror şi judecător şi stabileşte el cine trebuie să facă renumitul pas înapoi, indiferent dacă este vinovat sau nu ? Iată ce spune domnul preşedinte: “Este o cutumă în toate statele democratice din Europa, din zona Nord-Atlantică, ca politicienii care au probleme de rezolvat cu justiţia, indiferent că sunt vinovati sau nevinovati, fac un pas inapoi”. Asta da democraţie. Îmie teamă însă că nu am voie să mă indignez. Ca şi drepturile civile, indignarea este un lux de care nu pot beneficia toţi cetăţenii, pentru este o cutumă cotroceană care spune că drepturile românilor se aprobă la Cotroceni. PS:E interesant că atunci când e vorba de faptele protejaţilor săi, domnul Iohannis se mulţumeşte să „ia la cunoştinţă”, dar când în cauză este duşmanul de partid, este indignat. http://psnews.ro/iohannis-e-indignat-pe-ciorbea-si-dragnea-dar-prin-purtatorul-de-cuvant-156146/ https://www.romanialibera.ro/politica/institutii/avize-pentru-procurori-cu-probleme–urmeaza-ca-presedintele-iohannis-sa-emita-decretele-de-numire-437367 Atacul Indignaţilor