miercuri, 20 aprilie 2011

A douasprezecea victorie a SCMD-Pamfletul rotilor de schimb

CD AL SCMD DA IARASI CU BATUL IN BALTA

De parca nu ar fi fost suficient cate incalcari ale statutului a promovat, inalta conducere a SCMD da in continuare cu batul in balta, ca sa nu folosesc o alta expresie consacrata, legata de fasole.

Comitetul Director isi schimba componenta mai ceva ca Steaua antrenorii, ajungand la nu mai putin 3 sefi ai departamentului juridic in o jumatate de an. In mod cert am intra in topul Formulei 1, ca nici echipa Ferrari nu schimba asa de repede si de des cauciucurile in timpul unei curse.

Si in timp ce se tot schimba echipa de „mecanici juridici,” se inmultesc si raportarile de victorii rasunatoare. Suntem deja la a 11-a victorie din nu stiu cate mii de dosare (cate spunea domnul Dogaru ca s-au depus, parca vre-o cateva camioane de dosare. Ei bine , din doua camioane de dosare, un numar de 11 au fost admise de instanta, ceea ce normal reprezinta o victorie zdorbitoare. Felicitari SCMD pentru procentajul covarsitor al succesurilor.

Pe undeva insa, prin comunicatul nr 19 din 20.04 2011, suntem anuntati ca mai avem si eşece. Pe dosarul 6965/2/2010 avand ca obiect : tratamentul discriminatoriu dintre militari/poliţişti şi magistraţi prevăzut de Legea nr.119/2010, pe data de 25.03.2011, instanța respinge excepția inadmisibilității. Respinge acțiunea ca neintemeiată.

Iata deci ca din 5 dosare ale introduse de CD acesta e al doilea pe care il pierdem pe mana Gratielei Barla. Din eşece in eşece, puii mei, armata trece. Unul pe procedura, al doilea ca neintemeiat si uite ca vine si al treilea , al aceleiasi prietene din copilarie a doamnului Pricina:

In DOSARUL nr. 49780/3/2009 având ca obiect acțiunea în constatarea caracterului discriminatoriu al Cap. IV/Legea nr. 329/2009 privind restricția cumulului pensiei cu salariul în sistemul bugetar,avem un alt success rasunator al celebrei deja Gratiela.
Ia cititi si va cruciti :” În urma unor discuții contradictorii între avocat și președintele de instanță, acesta din urmă a respins cererea, cauza rămânând în pronunțare.
Se așteaptă pronunțarea și motivarea din partea instanței.”

Ei, ce spuneti, nu e asa ca e plina de tact ? Nu ma indoiesc ca a urmat indicatiile tactice ale domnului Dogaru, altfel nu ar fi rezistat atat de mult ca avocat al SCMD. Culmea culmilor, se pare ca doamna avocat incurca borcanele. Ca avocat ar trebui sa isi sustina punctul de vedere ca profesionist in fata clientului, recte SCMD si sa dea dovada de tact in relatiile cu judecatorii. Pentru ca altfel pericliteaza interesele clientului. Numai ca doamna Barla tace cand trebuie sa vorbeasca si vorbeste cand trebuie sa taca. Asa reiese din datele oferite de compartimentul juridic. Cat de lipsit de tact si de profesionalism in apararea intereselor clientului trebuie sa fii ca sa te certi cu presedintele de instanta pana la a-l determina sa iti respinga cererea ?

Domnilor din CD, daca mai avem procese pe care vrem sa le pierdem dati-le doamnei Barla. E specialista in eşece. Si mariti-ii onorariul, ca merita din plin. Astept sa fiu contrazis si sa fiu informat cu victoriile repurtate de distansa doamna Gratiela in sustinerea cauzelor SCMD.

Nu pot sa nu remarc totusi ca au mai aparut date cu privire dosarele SCMD, asa cum ii cerusem in urma cam cu o luna domnului Abraham. Sa fie oare aceste informatii urmarea mailului prin care il rugam sa ne mai informeze si pe noi cu situatia proceselor SCMD ? Daca da, ii multumesc pe aceasta cale. Si poate spune si sindicalistilor motivul divortului, sa stie si prostimea de ce tot pleaca oamenii cu coloana din Comitetul Director. A mai ramas unul.

In ceea ce o priveste pe doamna Caloianu, nu ii cunosc activitatea, netul este plin de lipsuri in ceea ce priveste informatiile si datele sau succesurile profesionale. Din doua referiri ale lui Gogu, vizavi de doamna avocat, doua  se refera la calitatea sa de membru al Sindicatului, deci putem spune ca pana la ora asta, a facut mai multe sindicatul pentru dansa ca jurist, decat dansa ca jurist pentru sindicat. Chiar asa, nu are nici o activitate care sa fie mentionata de Goagale? In doua adrese de pe Goagale este mentionata pe Blogul lui Burcu, iar acuma , uite ca va mai aparea si pe blogul meu. Putem spune ca a ajuns o celebritate. Noroc cu SCMD, acesta tribuna de lansat anonimi. Am urmarit-o insa pe ilustra necunoscuta(in domeniul juridic in sfera netului) Caloianu in doua aparitii TV(vorbind tot in numele SCMD ) in care am vazut-o acum ceva timp si am remarcat o oarecare asemanare in exprimare cu celebra deja doamna Lupu. Poate tocmai de asta a fost nominalizata, ca sa lupte cu aceleasi arme, de la egal la egal. Succesuri !


Apropo, mai spunea cineva nu spun cine, persoana importanta, ca „unii se impauneaza cu succesurile altora,”arogandu-si merite pe care nu le au. Nu spui la cine facea referire, dar se vorbea de niste preturi Pipereate . Rusine sa le fie celor ce se lauda cu succesurile altora si incearca sa isi traga spuza pe turta. Asa ceva , SCMD nu a facut si nu va face niciodata. Cine nu crede, il rog sa citeasca comunicatul nr 16. din 14.04.2011 al Departamentului Juridic din care aflam textual ca:
VESTE BUNĂ
În data de 12.04.2011 în cauza care face obiectul Dosarului nr. 6500/108/2010, Curtea de Apel Timișoara a statuat definitiv și irevocabil, anularea deciziei de recalculare a pensiei emise în temeiul Legii nr.119/2010 și Legii nr. 263/2010, fiind astfel prima hotărâre judecătorească din țară, definitivă și irevocabilă, care dă câștig de cauză reclamantului.
Obiectul cauzei este similar cu acțiunile membrilor SCMD.
Avocatul care l-a reprezentat pe reclamant în instanță este d-l av. Balaș Petrică, acesta fiind totodată și avocatul care reprezintă interesele membrilor SCMD Arad în procesele de anulare a deciziilor de recalculare a pensiilor militare.”

Iata deci ca ne putem lauda cu inca o victorie a SCMD pentru ca nu e asa ,” Obiectul cauzei este similar cu acțiunile membrilor SCMD” ceea ce face din noi adevaratii eroi ai acestui success. Si unde mai pui ca “ Avocatul care l-a reprezentat pe reclamant în instanță este d-l av. Balaș Petrică, acesta fiind totodată și avocatul care reprezintă interesele membrilor SCMD Arad”

Si inca o mostra :
"A douasprezecea victorie a SCMD
SUCCES REMARCABIL AL SCMD. Ieri, la Strassburg s-a judecat cauza unui cetetean austriac, care a degerat pe timpul unei furtuni de zapada. El a dat in judecata si a castigat in fata instantei pentru ca postul local de televiziune anuntatse vreme frumoasa. Acuma postul de televiziune ii va plati 5 milioane de euro despagubiri. Actiunea reclamantului este similara cu aceea a SCMD care a crezut in promisiunile lui Traian Basescu ca vom trai bine.
Avocatul care l-a reprezentat pe cetatean, a locuit la acelasi hotel si in aceeasi camera cu cel la care va locui si avocatul nostru, locul fiind deja rezervat, si este posibil ca in viitorul apropiat acesta sa mai dea pe la acest hotel. "

Bineinteles, este doar o victorie ipotetica, dar e buna nu ?

Noroc cu alti avocati care mai castiga cate un proces pentru unii militari, ca daca nu era domnul Iepure, in baza avocatilor SCMD platiti de CD, azi primeam pensia injumatatita.


Ca incurajare, dedic actualului sef al departamentului juridic o melodie spre ridicarea moralului !

Fara Pietre Pretioase

Asculta mai multe audio diverse

duminică, 10 aprilie 2011

Este sindicatul in ilegalitate ?

SINDICATUL ILEGAL(itatilor) ?


Au fost discutii vizavi de aparitia si fiintarea sindicatului. S-a discutat faptul ca acest sindicat nu este legal dar nimeni nu a spus de ce .

Problema ridicata acopera sau descopera mai multe aspecte sensibile . Incepand de la obiectul sindicatului, trecand prin legislatia in vigoare momentul infiintarii si terminand cu respectarea legislatiei dupa constituire.

Asa cum am mai spus mai de multe ori, SCMD se afla in stare de semilegalitate, si acest lucru a fost confirmat si de conducerea Sindicatului care amana modificarea statutului si refuza contributia de 2% din impozit a celor ce lucreaza, in contul sindicatului, pentru ca asta ar insemna verificarea financiara a sindicatului de catre organe ale statului si apelarea la un alt judecator pentru a consemna modificarile statutare, ceea ce ar putea duce la revizuirea dreptului de fiintare al sindicatului. Aceste aspecte au fost explicate de domnul Apostol si domnul Dogaru, la Alba Iulia.

Ce spune legea ?
Cateva articole sunt specificate in acest material, dar legea in privinta aceasta vizavi de cine are dreptul sa infiinteze un sindicat, este totusi ambigua .

Pentru cei care sustin ca sindicatul fiind infiintat de persoane care nu erau angajate cu contract colectiv de munca sau chair neincadrate, le spun ca :

1.Legea nu prevede in mod expres ca NU POTI INFIINTA UN SINDICAT DACA NU AI UN CONTRACT COLECTIV DE MUNCA . Deci nu se incalca legea .

2. O parte din membrii fondatori erau totusi incadrati la data infiintarii sindicatului, deci puteau infiinta un sindicat.

3. Sindicatul s-a infiintat in scopul atacarii L329 care lovea in drepturile unei categorii de angajati care nu aveau nici un alt sindicat care sa le apere drepturile, deci acest sindicat isi avea obiectul muncii pentru ca se crease o discriminare intre militarii(rezervisti) care aveau dreptul la munca si cei carora li se refuza.

Articolul 1 este clar in ceea ce priveste scopul sindicatelor, iar despre contractul colectiv de munca se face referire in partea a doua a articolului, ca varianta, nu ca si conditie “sine qva non” . Deci argumentul ca nu se respecta conditia privind contractul colectiv de munca nu se sustine.

4. Articolul 2 spune ca persoanele incadrate au dreptul sa infiinteze sindicate , dar nu se specifica nicaieri ca persoanele neincadrate”temporar” sau cele care si-au pierdut serviciul in baza unui act unilateral al angajatorului, (si pe care il ataca in instanta ) nu au dreptul sa infiinteze un sindicat. Conform unui principiu de drept roman –din cate stiu eu- ceea ce nu este interzis in mod expres de lege, este permis. Asa e domnilor avocati ?

Articolul 2 face si niste precizari referitor la cine are dreptul sa infiinteze sindicate dar nu specifica cine nu(sau mai clar nu specifica faptul ca cei ce nu sunt incadrati nu au dreptul). Ba mai mult la punctul 2 se spune :” Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi.”

Acest articol si pasaj da dreptul celor care au aceeasi profesie sa se organizeze in sindicat chiar daca lucreaza la angajatori diferiti.Era cazul celor cu profesia de militari care lucrau in puncte diferite . Vedeti unii ar spune : “bine dar nu lucrau ca militari “ dar atii ar replica “ da , dar nu se specifica nicaieri ca asa ar trebui” Legea este ambigua da dreptul la interpretare.

Se mai pune intrebarea care este ramura sau profesiunea comuna si de aici intram in ceata. Este clara ca buna ziua ca ramura comuna sau profesiunea comuna este cea militara . Mai ales ca presedintele sindicatului a strigat sus si tare ca apara drepturile tuturor militarilor activi sau in rezerva , e specificat si in statut si ca lupta pentru pastrarea STATUTULUI DE MILITARI IN REZERVA. NOI NU SUNTEM PENSIONARI MILITARI, NOI SUNTEM MILITARI IN REZERVA , AVEM CONTRACT CU STATUL SI OBLIGATIUNI CA REZERVISTI MILITARI, NE CONSIDERAM MILITARI .
Ei aici dragilor, lucrurile incep sa prinda iz de igalitate. De ce?

Pentru ca articolul 4 al legii sindicatelor spune :
"Art. 4
Persoanele care detin functii de conducere, functii de demnitate publica, conform legii, magistratii, personalul militar din aparatul Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, precum si din unitatile aflate in subordinea acestora nu pot constitui organizatii sindicale.

Pai daca cei care au infiintat sindicatul, la momentul infiintarii se considerau militari cu obligatii fata de MApN, asa cum sustin acuma, si aveau aceleasi ganduri si simtiri, si intentionau sa isi apere drepturile ca militari( lucru specificat in statut) NU AVEAU DREPTUL SA INFIINTEZE SINDICATUL, asta conform legii. Ca acest aspect poate sau nu poate fi punct de discutie si se poate invoca dreptul militarilor de a se organiza in sindicate este o cu totul alta poveste si cred ca aici ar trebui sa pedaleze sindicatul cat inca mai exista.

Si atunci se mai pune intrebarea daca judecatorul care a cititi statutul cunostea legislatia in vigoare si daca o cunostea cum a acceptat infiintarea unui sindicat al militarilor ?

La ora actuala, conform legislatiei in vigoare, daca esti militar ( activ sau in rezerva pentru ca in articolul 4 nu se specifica daca se refera la militarii activi sau in rezerva) nu prea ai voie sa constitui un sindicat. Si atunci se pune intrebarea : “IN CE CALITATE A INFIINTAT DOMNUL DOGARU SINDICATUL ? CA MILITAR SAU CA CIVIL ?

Daca l-a infiintat ca militar nu avea voie, daca l-a infiintat ca civil, ce cauta denumirea, scopul si obiectivele sindicatului sa se refere la militarii rezervisti si activi ?

Si se mai pune intrebarea daca REZERVISTII FAC PARTE DIN PERSONALUL MILITAR DIN APARATUL MINISTERULUI APARARII NATIONALE ?

Daca e sa ne luam dupa ceea ce cerem ca sindicalisti, si anume respectarea si pastrarea statutului nostru de militari, care au obligatii fata de tara si armata, si pretentii de la acestia in acelasi sens, atunci suntem si daca da, sindicatul este ilegal.

Dar daca nu suntem personal militar din aparatul MApN , atunci ce cauta titulatura actuala in denumirea sindicatului, pentru ca nu avem dreptul sa o purtam , deci sindicatul trebuie sa isi schimbe nu numai titulatura dar si scopurile si obiectivele.

Cine descurca itele ?
Mai sunt si alte aspecte legate de acest subiect dar deocamdata ma opresc aici .
Daca tot suntem la capitolul intrebari, legislatie si obligatii, as vrea sa aduc in atentia CD doua articole din Legea 54, Legea Sindicatelor.

Art. 13
Organul de conducere al organizatiei sindicale are obligatia de a tine o evidenta a numarului de membri, a incasarilor si cheltuielilor de orice fel.

Ei bine, din concluziile comisei de control, se pare ca acest articol din Legea 54 nu prea a fost respectat, si o recunoaste si domnul Dogaru in procesul verbal al sedintei CD din 03.02,2011:

“• S-a prezentat celor 15 membri fondatori prezenti situatia controlului financiar intern. Nu exista fraude, lipsuri ci doar dezordine in tinerea contabilitatii, in sensul lipsei multor rapoarte de necesitate si a altor formulare, precum si o suma de bani la filialele din teritoriu care trebuie justificata prin facturi sau, in caz de necheltuire, trimisa inapoi in contul central, pentru a se incheia anul financiar 2010;

Si inca un articol demn de retinut:
Art. 20
(1) Organizatia sindicala este obligata sa aduca la cunostinta judecatoriei unde s-a inregistrat, in termen de 30 de zile, orice modificare ulterioara a statutului, precum si orice schimbare in compunerea organului de conducere.
(2) Pentru aprobarea modificarii statutului sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 14-19.
(3) Judecatoria este obligata sa mentioneze in registrul special prevazut la art. 17 alin. (1) modificarile din statut, precum si schimbarile din compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale.

Ei bine, aici este cuiul lui Pepelea. Daca infiintarea sindicatului este legala, este ok din toate punctele de vedere, atunci de ce fuge domnul Dogaru de modificarea statutului ca dracu de tamaie ? Noul ROF afisat pe blogul sindicatului reprezinta o propunere si atata tot, cine face greseala sa se lege de o litera din el, comite o ilegalitate entru ca nu este votat in CNR si mai ales, este in contradictie cu Statutul si nu poate intra in vigoare , nici votat in CNR decat dupa ce se pune de acord cu Statutul.

Asa ca domnilor din CD care mai faceti trimiteri pe la ROF din cand in cand, nu va legati la cap daca nu va doare. Pana una alta, grija mare la aspectele de ilegalitate, pentru ca ne afundam din ce in ce mai mult in aspecte care se apropie de penal. Astept sa fiu contrazis sau chiar provocat sa vin si cu alte exemple.

Apropo, cine are dreptul sa faca modificari in componenta Comitetului Director ?

Va retin atentia ca statutul fiind document juridic orice incalcare a lui inseamna incalcarea legislatiei. As putea sa va intreb stimati conducatori ai sindicatului de cate ori l-ati incalcat cu buna stiinta ?

Am sa postez aici art 15 din statut si sa incercam sa vedem de cate ori a fost incalcat acest articol .

Art. 15. Organele de conducere ale sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate sunt:
– Consiliul Național al Reprezentanților;
– Comitetul Director;
– Biroul Operativ.
(1) Consiliul Național al Reprezentanților este organul suprem de conducere al acestuia și este constituit din reprezentanții județelor și membrii Comitetului Director.
În acest scop, Consiliul Național al Reprezentanților are următoarele atribuții:
a) aprobă ordinea de zi și problemele de procedură;
b) constituie și validează componența numerică și nominală a Comitetului Director, a președintelui și secretariatului general;
c) stabilește obiectivele și strategia sindicatului pentru perioada următoare;
d) hotărăște asupra petițiilor, apelurilor și propunerilor adresate sindicatului;
e) hotărăște asupra afilierii sindicatului la organizații de profil pe plan intern și internațional;
f) aprobă schimbarea sediului sindicatului;
g) aprobă nivelul cotizațiilor pentru organizația internațională la care este afiliat;
h) analizează și hotărăște asupra activității desfășurate de Comitetul Director și Comisia de Cenzori;
i) aprobă și modifică statutul sindicatului;
j) validează excluderea membrilor;
k) numește și revocă, individual sau colectiv, mandatele membrilor Comitetului Director și a Comisiei de Cenzori;
l) controlează activitatea și gestiunea organelor de conducere, administrare și control;
m) hotărăște asupra prestațiilor și cotizațiilor la care vor fi supuși membrii;
n) hotărăște plata indemnizațiilor membrilor Comitetului Director, a Comisiei de Cenzori, precum și validarea altor cheltuieli ocazionate de exercitarea acestei activități;
o) adoptă hotărârile cu privire la înființarea sau participarea la capitalul social al unor societăți comerciale care să asigure fondurile necesare funcționării și îndeplinirii scopului sindicatului;
p) hotărăște dizolvarea sindicatului și adoptă orice alte hotărâri care, conform statutului și legislației în vigoare, sunt de competența exclusivă a Consiliului Național al Reprezentanților;
(2) Consiliul Național al Reprezentanților se convoacă cel puțin o dată pe an, la cererea Comitetului Director, în ședințe ordinare și, ori de câte ori este necesar, în ședințe extraordinare.Consiliul Național al Reprezentanților Extraordinar poate fi convocat la cererea Comitetului Director sau a unei treimi din numărul membrilor săi.
(3) Consiliul Național al Reprezentanților este legal constituit dacă la ședință participă jumătate plus unul din numărul total al membrilor delegați, deciziile adoptându-se numai în cazul unei majorități absolute a celor prezenți.
(4) Deciziile privind dizolvarea sau modificarea scopului sindicatului se adoptă cu o majoritate calificată de 2/3 din numărul total al membrilor Consiliului Național al Reprezentanților.
(5) Convocarea Consiliului Național al Reprezentanților, cu precizarea datei, locului și ordinii de zi, trebuie făcută cu cel puțin 15 zile înainte de data ținerii acesteia, prin înștiințarea în scris a tuturor membrilor sindicatului.
(6) Fiecare membru al Consiliului dispune de un vot egal în cadrul Consiliului Național al Reprezentanților.

La o prima vedere, nu s-au respectat prevederile punctelor b, f, h,I, k,l,m, n.Unele din aceste atributiuni au fost evitate, altele amanate , altele pur si simplu incalcate. Astept sa fiu contrazis.

Ei bine , daca numai la un articol am gasit atatea abateri, ce sa mai spunem de intreg statutul ?

luni, 4 aprilie 2011

LACRIMILE LUI PAPAIANI

Pe când eram in liceu, ca tânăr utecist, eram responsabil cu activitățile culturale pe clasă . Nu venea spectacol, formație de muzică sau teatru în oraș, să nu fiu prezent pentru a lua bilete pentru colegi sau oricine dorea. Așa am ajuns să văd Cenaclul Flacăra, trupa Phoenix, Grupul Catena, cam tot ce insemna muzica acelor vremuri. Practic nu am scăpat nici un spectacol. Îmi făcusem un obicei ca după spectacole să merg în culise si să obțin autografe.

Așa am ajuns să îl cunosc personal pe Sebastian Papaiani. Nu mai știu cu ce spectacol venise, nu era chiar asa de faimos pe vremea aceea, sau nu îl cunoșteam eu suficient, dar mi-a plăcut cum am jucat și m-am dus să-i iau autograf.Am intrat în cabinele de schimb si am crezut că sunt la cârciumă, un miros de bautură și un fum de țigare de nu se vedea om cu femeie. Un grup de 4-5 barbați jucau poker. Cu greu puteam să le deslușesc fețele, dar am reusit să observ că nu era printre ei. Am răsuflat usurat. Odată pentru ca daca ar fi jucat era clar ca nu il puteam deranja și a doua oară pentru că nu m-a dezamăgit.Mi-ar fi părut rău să îl văd că joacă poker, într-o perioadă când asta era aproape similar din punct de vedere moral cu depravarea. Așa gandeam atunci, așa era educația.Între timp, am realizat că jocul de cărți nu înseamnă tradare de țară. Am continuat să îl caut în camera cealaltă dar nu era. Când am vrut să plec, trist, îl zăresc undeva după ușa de la intrare, trecusem pe lângă el fără să îl observ, probabil din cauza fumului de tigare. Stătea singur si parcă speriat, mai speriat decat mine, si cand i-am cerut autograful, a spus un da parcă cu un nod în gât, ca în Frații Jderi cand Marele Ștefan ăl intreabă cum il cheamă. Timiditatea, modestia, inocența daca vreți, m-au cucerit a doua oara și iremedialbil.De atunci l-am urmărit cu atenție și de fiecare data cu plăcere și satisfactie.


Pe 1 Aprilie anul acesta, de ziua păcălelilor,a fost intervievat pe un canal tv, Păcală sau mai bine zis, cel care l-a jucat în film, același Papaiani.Regret ca nu am prins interviul de la început, dar cât am prins mi-a fost suficient.A povestit cu aceeași modestie si simplitate câte ceva din viața sa de copil, cum a ajuns actor, și îl ascultam fermecat. Nu știu de ce, întodeauna am fost captivat de poveștile vieților oamenilor mai deosebiți, oameni politici, savanti,artiști, cei care însemnau ceva în viața noastră a muritorilor de rând. Nu e o curiozitate din aia bolnăvicioasă, murdară. ci incercarea de a afla ce ii deosebește de noi, ce au în plus, ce le marchează viața, ce le schimbă cursul vieții si mai ales, cum și ce le schimbă comportamanetul, la cei la care apare acest fenomen, de la omul simplu, la statutul de star, la poziția de cineva. La Papapaiani, urmărind interviul de acuma căteva zile nu am observat nici o schimbare. Era acelasi om, doar mai în vârstă ca ani, dar pentru mine, neschimbat.


Povestea despre tatăl său care am înțeles, nu prea l-a mangaiat cand era mic, era genul acela de părinte care nu își săruta copilul decât în somn, dar îi ardea o scatoalcă în public când greșea ca să vadă lumea că el iși educă copilul, nu îl invașă la prostii, nu îi dă educatie proastă. După atâția ani, incă se simțea în glasul lui Papaiani stânjeneala pentru palma primită dupa cap de i-a intrat țigarea pana in amigdale, cum spunea maestrul, supărarea că el, Sebastian Papaiani, actorul, fusese muștruluit in fața prietenilor, a sătenilor la 22-23 de ani, de tatăl său, dar și respectul și ințelegerea gestului părintesc și totusi si părerea de rău că nu au găsit amândoi timpul necesar să își spună unul altuia cât de mult se iubesc și se respectă reciproc. Asta nu a spus-o maestrul, dar era în aer, se simțea in voce și în privire.Și cred că aproape toț cei peste 45-50 de ani cunoaștem sentimentul.


Două lucruri m-au impresionat în acel interviu. Primul a fost ceea ce i-a făcut tatăl său la primul film la care a fost invitat să participe printre invitati, când a venit imbrăcat simplu, ca orice târgoveț dintr-un orășel de provincie, pentru ca la restaurant, mai pe seară să vină îmbrăcat la cravată.Întrebat de ce a făcut asta, ăl bătrân a răspuns ca Moromete : pentru că am vrut să vad dacă iti e rușine cu noi. Să fiu sincer, mă așteptam la acest răspuns, chiar îl așteptam, dar tot m-a impresionat, pentru ca ca era asa de .. românesc, Moromețian atât de al nostru încât parcă mi-ar fi părut rău să nu fie așa. Cred că toți avem in familia noastră undeva in generațiile imediate câte cel puțin un Moromete.


Al doilea fapt care m-a impresionat au fost lacrimile lui Papaiani. Nu m-a impresionat că i-au dat lacrimile povestind întâmplări din copilărie, pentru că la un artist, aș spune că lacrimile fie ele prefăcute sau reale, sunt ceva obișnuit. Extraordinar a fost motivul lacrimilor sale. Nu a plâns cand a povestit despre tatăl său care nu mai era, nu a plâns când a povestit despre iubiri, reușite sau eșecuri. Ochii i s-au umplut de lacrimi pentru un motiv pur si simplu de neințeles pentru mulți cei din zilele noastre, pentru ceva ce aproape nu mai există iar unii din păcate, chiar nu au cunoscut și nu pot înțelege sau accepta. A plâns amintindu-și cum a fost primit de colegii, foștii colegi de școală, foștii colegi de nebunii, care acuma după ce ajunsese actor, i se adresau cu dumneavoastră. Altul în locul lui, ar fi ridicat nasul si mai sus și i-ar fi invitat la una mică, să le arate cine e și să se laude cu viața lui de răsfățat al sorții, povestind sau inventând întâmplări cu marii actori alături de care jucase. Așa ar fi făcut altcineva poate, dar nu Sebastian Papaiani, nu acel Sebastian Papaiani pe care îl găsisem dupa usă, speriat parcă, că trebuie să dea un autograf unui puști care il ridica mai sus decat credea el că merită să fie pus.

Acel Sebastian Papaiani pe care îl știam și l-am revăzut după 4o de ani, a simțit acel dumneavoastră, chiar dacă nu era decăt o dovadă de respect o acceptare și recunoaștere a meritelor sale, ca pe o rupere de trecutul său, de copilaria sa, de prietenii săi, s-a simtit dat de-o parte, îndepărtat, și asta l-a durut atunci cred, de ii venea să urle, daca acuma, după 40 de ani ochii încă ii innotau în lacrimi la amintirea acelui moment.Cum să îi spună prietenii lui dumneavoastră, când el însusi se știa tot Bică, același baiat timid care plecase de acasă ca să intre și el in rândul lumii, lume care acuma îl punea la insectar ca pe un obiect nefolositor. Nu știu câți pot ințelege durerea lui Papaiani, dar eu nu pot decât să mulțumesc Domnului că am cunoscut un astfel de om, că e român și că exista încă printre noi ca un exemplu de frumusețe sufletească. Mulțumesc Maestre Papaiani, te iubesc si te respect deopotrivă și invit românii, cei care mai știu ce înseamnă prietenia, loialitatea și cinstea, să aplaude la scenă deschisă LACRIMILE LUI SEBASTIAN PAPAIANI. Avem nevoie de așa ceva pentru a contrabalansa decăderea morală a zilelor noastre.


Apropo maestre Papaiani, prietenii aveau totuși dreptate, nu mai aparțineai numai lumii lor, intrasei deja in lumea celor care aparțin tuturor și nu pot face discriminari între un admirator sau altul. Nu puteai să fii Bică pentru ei și Papaiani pentru noi pentru ca toti te iubim în aceeași masură.