vineri, 17 martie 2017

Nu mai trageţi în armată


cai de lemn
Periodic, când guvernarea merge prost, nu mai sunt bani prin buget, lumea începe să îşi pună întrebări pe probleme care nu trebuie să preocupe prostimea,  în spaţiu public sunt scoase probleme cu armata. De ce ? Simplu, am mai spus, pentru că armata, (deşi Recomandarea 1572 din 2002, aprobată în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei din 3 septembrie 2002 specifică dreptul) ,  nu are sindicat dar mai ales nu poate face grevă şi nu poate bloca nici drumurile, nici anul de învăţământ, nici sistemul de sănătate, nici apărarea. Să fiu sincer nici să vrea, militarii nu pot să mai blocheze ceva, sau să mai scadă capacitatea de apărare a ţării prin proteste şi eventuale demonstraţii pentru că mai mult decât au făcut-o politicienii şi guvernele din 89 încoace, nu se poate, oricât ar fi încercat chiar şi Putin, sau Stalin.
Dar  armata a rămas o portiţă de scăpare pentru guvernanţi în toate situaţiile de criză indiferent de natura lor. De la armată se pot tăia salarii, pensii, drepturi, fără nici un risc pentru că nu are cine să le revendice drepturile. Asociaţiile militarilor sunt atât de multe, atât de divizate, şi atât de prost conduse încât chiar dacă ar vrea primul ministru, indiferent de unde ar fi el, să vorbească sau să negocieze ceva referitor la drepturile militarilor, nu ar şti şi nu ar avea cu cine, pentru că  aproape toţi  dăogarii din fruntea diferitelor  forme de asociere se cred cei mai reprezentativi şi sar de cur în sus dacă nu sunt chemaţi ei la negocieri. Să ne amintim că primul proiect de lege a pensiilor militare iniţiat de Dobriţoiu a fost boicotat de şefii celor două „mari” forme asociative, SCMD şi ANCMRR, ai căror şefi şi-au dat în cap şi la gioale până a murit copilul cu buricul netăiat. La fel s-a întâmplat şi cu al doilea proiect, devenit lege,  unde aceleaşi personaje se înghesuiau care să pară mai deştept şi să pună mai multe frâne proiectului. În aceste condiţii e normal ca toată lumea să dea în armată,  mai ales că partea activă a armatei este de mult trecută în rezervă, practic nu se mai vede, nu se mai aude, nu se mai simte nici un generalisim activ care să dea peste nas politicului cum a făcut-o pe vremuri  Chelaru. Armata nu mai are vârfuri, are cel mult rotunjimi.
Ţară ţară vrem rezervişti
După aprobarea legii privind statutul rezervistului voluntar, când toată lumea credea că se va umple armata de meseriaşi voluntari, situaţia nu e prea roză şi nici nu va fi chiar dacă se vor înghesui tinerii frumoşi şi protestatari să se îmbarce şi îmbrace militari, pentru că legea este atât de proastă iar selecţia atât de lipsită de posibilităţi reale de selecţie încât ne vom trezi cu rezervişti „profesionişti” de calibrul (mai ales la propriu) celor care încadrează poliţiile locale sau firmele de pază, adică băieţi cu ceafa rotundă, pe care mai bine îi ocoleşti decât să îi sari. Cine se va înscrie? Cei care nu au nici o altă soluţie  sau nici un chef să muncească real, dar vor să aibă şi ei nişte haine cu care să impresioneze, o legitimaţie militară ca domnul Turcescu, cu care să se laude că este undercover şi nişte bani pe care să îi primească fără să facă nimic. Cei mai norocoşi, sau cu pile pe la partide, vor fi transformaţi, graţie aceleiaşi legi, în militari activi sau vor prinde o misiune prin Afganistan sau Siria, dar nu ca luptători, pentru că ar trebui să îşi schimbe izmenele din oră în oră, ci pe unele posturi  la fereală, că nu degeaba au fost selecţionaţi. Cine pierde aici?  Armata, bineînţeles, pentru că se va umple de nulităţi, doctori în tăiat frunză la câini iar militarii vor fi de acum comparaţi sau asimilaţi acestor „profesionişti”, aşa cum românii sunt asimilaţi în Europa,  rromilor.
Din nou despre „salariile nesimţite” ale militarilor
Un alt cal de bătaie de bătaie este scos din nou din manejul canalelor media, salariile şi pensiile nesimţite ale militarilor. România tv anunţa astăzi cu surle şi trâmbiţe că vor creşte cu peste 2650% salariile poliţiştilor „şi militarilor”. Este interesant, ori de câte ori trebuie lovit în „pensiile speciale” se pomeneşte despre militari  dar când trebuie să crească salariile şi pensiile celor cu statut special, totul se face pe şest, militarii nu le creşte nimic, doar capătul răbdării. De unde o fi auzit Creţuleasca asta că vor creşte salariile militarilor nu ştiu, dar când o văd cum îşi desface ea buzele a pricină cu astfel de ştiri, parcă parcă i-aş recomanda o întâlnire cu nenea ăla  cu mitraliera la purtător,  parcă Rădulescu îl cheamă.  Cum spuneam şi pe FB acest individ dovedeşte faptul că ţara asta are o resursă inepuizabilă de Canachei,  „auto”, funerii, mareani , etc  etc. Auzi ce spune hahalera, da-i-aş un şut în brăcinari, că cic-ar scoate mitraliera, să tragă în protestatari. Şi se mai laudă “stimatul”c-a fost cu ea în 89, că a făcut pe democratul, ca să ne fie bine nouă. Eu cred că s-a umplut paharul, ce,  ţară-i asta, de rahat, să spânzuri şi protestatarul şi să te dai şi democrat?
Oricum, doamna Creţulescu vorbeşte pe nas, pentru că de fapt chestia cu salariile alea mărite este ca în bancul cu Volga, nu li se dă, li se ia şi nu Volgă, ci bicicletă. Eu am auzit că prin noua lege a salarizării unice,  singurele categorii de bugetari care vor pierde din nou, sunt militarii. Până acuma nu m-am prea înşelat în ceea ce am spus. Sper să mă înşel acuma.
Jianu, haiduc sau  zapciu?
Probabil  însă că doamna Creţulescu o fi citit comunicatul de presă nr. 74 din 11.03.2017  al Ministrului Apărării Naţionale privind zvonurile  cu legea salarizării şi a pus botul. Păi numai o minte creaţă mai pune botul la asemenea comunicate. Iată cam ce spune acest comunicat de adormit copii : “În cadrul tuturor negocierilor și discuțiilor purtate pe tema viitoarei legi a salarizării unice, atât la nivel politic, cât și între experții instituțiilor implicate, Ministerul Apărării Naționale a susținut constant principiul nediscriminării între corpurile de cadre și categoriile de personal care îndeplinesc funcțiuni și misiuni similare în instituțiile din sectorul public.
Pe parcursul întregului proces de negociere și elaborare a noii legi a salarizării unice, Ministerul Apărării Naționale va milita pentru implementarea unor principii juste în salarizarea personalului militar și civil, în concordanță cu specificul misiunilor încredințate, riscurile asumate și restricțiile impuse prin lege.”
Frumos spus, mai să îmi vină să plâng aflând câtă grijă va avea fostul secretar de stat ajuns ministru, de armată. Da, dar uite că rana din pulpă nu mă lasă.
Iată ce aflăm de fapt din presa mai puţin oficială şi care e realitatea:
“Militarii profesionişti au primit astăzi o lovitură teribilă, chiar de la şefii lor din MApN. Aflaţi la negocieri la Ministerul Finanţelor, reprezentanţi din conducerea MApN s-au opus la acordarea salariului minim pe economie de 1.450 lei, fără sporuri şi indemnizaţii, militarilor profesionişti. Surse aflate la negocieri ne-au declarat că generalul Florin Jianu, şeful Direcţiei financiar-contabile din MApN, a precizat că Ministerul Apărării nu achiesează la aplicarea HG1/2017 şi pentru militarii profesionişti, al căror salariu minim este în prezent de 900 lei.
Ca de fiecare dată, din partea SGP nu a participat niciun reprezentat la întrevederi sau negocieri.”
Păi cum se îmbucă asta cu acel frumos comunicat de presă şi cu mărirea salariilor militarilor cu peste 250%? Eu zic că nu se îmbucă, iar domnul Jianu este zapciu în toată regula.  Numai Creţuleasca şi Leş  văd lucrurile altfel. Apropo de domnul ministru, după croitoraşul Duşa, cel care l-a adus pe Leş prin MApN şi care s-a preocupat de cadavrele trupurilor celor decedaţi, leşul mai lipsea la apărare. Nu mă miră că domnul Leş i-a întors favoarea numindu-l pe Duşa pe  o funcţie similară celei  pe care fusese şi el numit, de secretar de stat. Aşa se fac afacerile în familie şi poate domnul Leş se referea în comunicatul său la salariul şi drepturile  domnului Duşa. Chiar şi-aşa!
Apropo de negocieri şi discuţii privind legea salarizării, pe surse am auzit că în timp ce discuta cu Coarnă despre salariile poliţiştilor, Olguţa a întrebat :“dar  din partea militarilor cine negociază”, întrebare rămasă fără răspuns. Ceea ce făcut domnul Jianu (şi nu de capul lui, sunt convins) nu a fost negociere, a fost lovitură sub centură.
Aceeaşi gargară
Şi pentru ca lucrurile să fie şi mai clare, pe 14 Martie 2016, adică acum un an,  s-a discutat în Senat şi s-a votat mult discutata OUG 57/2015 cu mult hulitul articol 40 despre care se dăduseră (pe surse) asigurări că nu va fi votat pentru că o OUG nu poate modifica o lege organică.  Ete că se poate, Senatul a aprobat-o,  e drept cu ceva amendamente faţă de varianta propusă de guvern, dar nu vă bucuraţi, nu e obligatoriu ca varianta aprobată de Senat să fie aprobată în C Deputaţilor, forul decizional. mai ales că nici acum nu se ştie care e soarta ei, nu mai apare pe nicăieri.  Vă amintiţi de legea 223 cum a fost aprobată de Senat şi apoi modificată de Oprea în C Deputaţilor?  Cred că istoria se va repeta.  Curios este faptul că membrii guvernului nu ştiu ce votează în şedinţele de guvern pentru că unul din ei declara că habar nu a avut de prevederile art 66 din Legea Bugetului. Păi vot de foc, cum ar spune Olguţa în limba lui Şecspir, şi acolo să se voteze tot la deget ca în Parlament?
Uite curveta, nu e corveta
Citesc şi mă minunez că MApN a declanşat “operaţiunea Curveta “, adică anularea HG 906/ a fostului Guvern Cioloş din Noiembrie 2016 prin care o firmă olandeză trebuia să ne dea nişte copăi în genul celor primite de la Briţi. Acuma nu că m-ar întrista vestea, dar nu pot să nu întreb , retoric, ca orice român:
1.       Propunerea de achiziţionare nu a fost aprobată de CSAT? Dacă da, ce va face CSAT-ul acuma ?
2.       Propunerea de achiziţionare nu a fost discutată şi analizată de “specialiştii”  în achiziţii ai MApN în  Noiembrie anul trecut? Dacă da, ce aviz au dat şi ce aviz vor da acuma şi DE CE?
3.       Cine era secretar de stat la Departamentul de Armamente din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi ce poziţie a avut privind achiziţionarea acelor corvete în Noiembrie 2016?
4.       Cât o să mai fie Armata bătaia de joc a politicienilor şi câţi vor mai face averi şi afaceri de pe urma contractelor MApN?
5.       Dacă afacerea cu corvetele a fost o afacere proastă, cine va plăti oalele sparte, rezilierea contractului sau anularea proiectului, cine va fi tras la răspundere penal pentru această bătaie de joc ŞI TRĂDAREA INTERESELOR DE STAT?
În final, la fel de retoric întreb: oare mai avem oameni responsabili în MApN, oameni care să se gândească la interesele naţiunii , oameni cu coloană vertebrală dreaptă, nu cocoşată de grade şi trasă în jos de şunci, există în Armată un general , măcar unul, care să îşi dea demisia  demonstrativ, pentru incompetenţa şi iresponsabilitatea cu care este condus acest minister şi să refuze  să se mai facă părtaş  la actul  de trădare naţională?
A.R.U
P.S. Aud că s-a perdut documentele prin care a fost avansaţi domnii Oprea şi Onţanu, “fala” armatei române. Domnul Leş, nu investighează nimeni cine şi cum pierde documente în armată sau nu e voie?
http://www.mapn.ro/cpresa/15408_COMUNICAT-DE-PRESA
http://www.cugetliber.ro/stiri-eveniment-vesti-proaste-pentru-militari-mapn-se-opune-acordarii-salariului-de-baza-minim-de-1450-lei-pentru-sgp-314182
https://www.senat.ro/legis/lista.aspx
https://www.senat.ro/legis/PDF/2015/15L665FS.pdf
http://www.asociatiaromil.ro/filiale/filiala-bucuresti.html
http://www.gandul.info/politica/armata-a-initiat-abrogarea-hotararii-de-achizitie-a-corvetelor-dragnea-il-grabeste-pe-grindeanu-sa-reia-procedura-raspunsul-premierului-16193019
Nu mai trageţi în armată

Un avion, doua avioane



india air
Un avion de pasageri al unei companii indiene a pus pe jar Germania, care a pus în stare de alertă centralele nucleare de teama unei eventuale deturnari. Ce s-a intamplat ? Avionul care venea de la Ahmedabad (India) şi mergea la Londra, a pierdut contactul cu Turnul de control deasupra Ungariei, fiind preluat sub escortă de un F16, apoi a mers escortat prin toate ţările pe care le-a traversat până la Londra. Acelaşi lucru se mai întâmplase şi in februarie anul acesta. Ciudat,. dar nimeni nu s-a intrebat cum a traversat România şi dacă a fost escortat, sau dacă pe teritoriul României a avut legătura cu turnul de control. Cum oficialităţile române nu au făcut nici o declaraţie pe acest subiect,  s-a primit un comunicat din partea  regelui  Cioaba care a afirmat că el si-a oferit, ca şi în cazul zidului lui Trump, serviciile pentru companiile indiene, având in vedere originile cetăţenilor rromi.De aceea a cerut cetăţenie indiană pentru neamul său, ca să poată oferi translaţia si translatarea fraţilor indieni deasupra României. De pe surse s-a aflat că deasupra României, avionul a avut permanent contact audio dar şi vizual cu zburătoarele care au însoţit avionul aşa că nu a mai fost nevoie să se apeleze la aviaţia militară a Cehiei pentru poliţie aeriană, ca în conflictul din Ucraina.  Avioanele F16 ale armatei române primite de la portughezi sunt la refacere după extenuanta  calatorie făcută la venirea în ţară şi probabil vor putea fi scoase din nou la aer în ultimul trimestru al anului 2017, odată cu plata de către armată a sumelor cuvenite pensionarilor în urma recalculării pensiilor, dacă nu cumva se va amâna.
Un avion, doua avioane

marți, 14 martie 2017

Ne-a părăsit şi Batschi


Vineri  03.03.2017 a plecat dintre noi, general de brigadă Ion Batschi.
Nu ştiu dacă este infanterist, din promoţiile 1967- până azi, care să nu îl fi cunoscut sau să nu fi auzit de el. Unii l-au cunoscut  cât a lucrat la Şcoala Militară de  Ofiţeri Activi  „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, actualmente  Academia Trupelor Terestre, alţii de pe vremea când a lucrat la CIT, actualmente SMFT. Unii, mai fericiţi, au avut prilejul să îi fie colegi de Şcoală Militară , Academie, cursuri sau de servici. Aş fi tare curios să ştiu dacă e măcar unul din cei care l-au cunoscut, care să nu îl fi respectat, iubit şi admirat. Eu am avut onoarea să îl am comandant, mai bine spus sef de stat major de battalion în Scoala Militară.  Îmi amintesc o istorie cu el în poligon, aveam trageri cu TT-ul el reprezenta comanda batalionului, iar Iubiţelul, Jipa, venise să vadă cum merg tragerile. Cum să meargă, cu el lângă noi, ştiindu- l expert în trageri cu pistolul, toţi aveam trac, era totuşi colonelul  Jipa, şeful Armei Infanterie . Tragerea cu TT-ul mergea prost, poate din cauza armelor, poate din cauza lipsei de antrenament sau chiar a prezenţei  Jiponului care ne intimida prin simpla prezenţă chiar dacă nu era căpcăun  şi nu făcea scandal.  Dar pretenţiile lui erau mereu la cote maxime, iar noi nu doream să îl dezamăgim. Comandanţii de plutoane fierbeau şi ei şi ameninţau printre dinţi în timp ce Iubiţelul ne întreba ce e cu noi.  La un moment dat, Batschi, maior fiind, spre surprinderea noastră  care nu ştiam nici de ce e în stare şi nici în ce relaţii era el cu Jipa, îi spune acestuia : “Auzi băi crăcănatule, ia mai du-te tu de aici că din cauza ta nu merge treaba. Ce stai printre ei, du-te la locul tău în foişor şi lasă-ne pe noi că ştim ce avem de făcut.” Noi, elevii amuţisem. Pe de o parte nu ne aşteptam ca un maior să vorbească aşa cu un colonel, iar  pe de altă parte,  colonelul nu era un oarecine, era Jipa, iar Jipa era Jipa şi basta. Am crezut că ne scoate pe toţi din poligon, sau că îl trimite direct la garnizoană. Pe de altă parte ne venea să râdem că i-a spus Crăcănatule, pentru că Iubiţelul, ca fost cavalerist îşi usca izmenele pe cal, cu picioare cu tot. Iubiţelul s-a întors spre el,  probabil a fost un  schimb de priviri cu înţeles aparte după care Jipa îi spune: “Bine umflatule,- căci Batschi era cam de trei ori Jipa în volum- te aştept cu rezultatele să vedem ce eşti în stare.” A plecat Jipa în foişor şi odată cu el a plecat şi pasa proastă. Nu ştiu dacă a contat mai mult plecarea lui, deci eliminarea tracului, sau faptul că ne simţeam “răzbunaţi” dar şi protejaţi de Batschi, cert este că s-a luat FB, pe bune.
Nu am pretenţia că istorioara mea este cea mai concludentă, dar eu aşa l-am văzut sau perceput pe Batschi, nonconformistul care nu se temea de nimeni şi care ştia şi să pună şaua pe noi, dar şi să ne apare, oricât de atipic. Pentru el nu exista nu se poate, sau nu merge. De la el ştiam că oricând te poţi aştepta la surprize, expresii “neregulamentare”,  soluţii sau improvizaţii ciudate, dar întotdeauna  cu rezultate bune. Pentru el nu  conta cum faci ceva, important era să îţi atingi scopul. Cu timpul m-am mai intersectat cu el, la controale şi inspecţii şi chiar la examenul de maior la Făgăraş. Şi acolo, şi atunci spiritul i-a rămas acelaşi. Personal nu credeam că după 8 ani mă mai ţine minte, pentru că nu îi ieşisem în drum prea des,dar într-o zi, până să începem examenele, mergeam către popotă. Se mânca în serii, “cadrele” şi comisia în prima serie, noi ofiţerii examinaţi, seria a doua. Colonelul  Batschi venea de la Popotă, capitanul Neacşu mergea la Popotă. El cât tancul sovietic, eu cât un şobolan abia ieşit din iarnă. Îl salut regiulamentar când ne-am intersectat, la care el se opreşte,mă măsoară de sus până jos şi mă întreabă “dar tu ce mănânci mă oltene de eşti aşa de slab? „Ştiindu-l nonconformist şi cu umorul la zi, îl privesc şi eu la fel şi îi răspund: “După cum e lesne de constatat, ce rămâne după ce mâncaţi dumneavoastră domnule colonel!” A râs şi mi-a zis: “Dacă răspunzi la fel şi la examene, ajungi maior oltene!” Am ajuns.
Astăzi  acum, în faţa replicii finale a domnului general Batschi, nu pot spune decât că sper ca Dumnezeu să îi dea voie să meargă la dreapta Sa, cu câteva garnituri de tren pline de respect, iubire şi gratitudine din partea celor care au avut norocul să îl cunoască!
Dumnezei să îl odihnească, coondoleanţe familiei!
Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Ghencea Militar 3, Duminică, 05.03.2017, ora 11.
PS: Mirule, aprine o lumânare şi din partea mea te rog, eu nu pot veni, ştii de ce.

Ne-a părăsit şi Batschi

miercuri, 8 martie 2017

Republica de la Ploieşti -spulberarea unui mit, naşterea unei „naţiuni”


Republica de la Ploieşti
Rădăcinile
Când am citit prima oară de „Republica de la Ploieşti”  din 1870, respectiv încercarea de detronare a lui Carol I, am crezut că este vorba de o glumă, mai ales că citisem în monumentala „Conu Leonida faţă cu Reacţiunea”. Apoi am aflat că rebeliunea avusese loc cu adevărat  şi ea întrunea toate elementele  unei încercări de lovitură de stat, sau cum s-ar spune acum, „ destabilizare a ţării” şi „atac la statul de drept”. Nu intru în amănunte, cine nu cunoaşte amănuntele are de unde afla cum s-a derulat, oricum sunt prezente toate ingredientele, „ lupta împotriva tiranului”, „înlăturarea cizmei nemţeşti”, manipulare, orgolii, partide nemulţumite că nu mai contează în actul puterii ( ca şi în zilele noastre, tot liberalii), implicarea unor capi ai armatei, încercarea de împărţire de arme către „popor” etc etc. Încercarea a sfârşit lamentabil, mai ales că, -o altă coincidenţă”- nici atunci nu a existat consens între liberali, unii răzvrătiţi au fost pedepsiţi „exemplar” în public, fiind bătuţi, pentru că pe atunci nu exista DNA –ul să îi plimbe cu cătuşe în public. Finalul e apoteotic, tipic românesc, conspiratorii sunt judecaţi, ca şi mineriarzii  şi „teroriştii” de mai târziu  şi găsiţi nevinovaţi, pentru că revoluţiile nu erau scoase în afara legii.  Tot în urma unei Revoluţii sau lovituri de palat venise şi Carol la putere, deci nu putea fi incriminată o acţiune care adusese la putere pe cel care era contestat. Sublim! Apropo de revoluţii şi nevinovaţi, aici ar putea explica mai multe, legat de cea din 89, domnul Lascu Ioan, care a anchetat şi închis un fragment din  dosarul „revoluţiei” de la Sibiu.
Trunchiul
Prin Decembrie 89 se pune de o nouă lovitură de stat. Bineînţeles era nevoie de un Polizu şi este găsit Ion Nicolescu, fezandat cu ceva timp  înainte de eveniment  şi instruit de marele regizor Sergiu Nicolaescu  pentru a da o mână de ajutor cu unitatea sa, „revoluţionarilor”. Nicolescu răspunde prezent că  era ploieştean şi dacă e revoluţie, fără Ploieşti, nu e nimic.
După un secol şi jumătate de la prima tentativă de lovitură de stat ploieşteană,  oraşul lui Candiano Popescu reintră în cărţile de istorie a României. Nu e vorba de zăcămintele de petrol, pentru că alea sunt de mult istorie. Este vorba de viaţa politico-juridică. S-ar fi crezut că Ploieştiul va fi mereu o problemă pentru guvernări, dar uite că nu e aşa, dimpotrivă, se pare că ploieştenii şi-au învăţat lecţia din istorie. Bravo lor, numai oamenii inteligenţi învaţă din greşelile altora şi se poate spune că Ploieştiul nu numai că nu „mai  face gât”, ca să folosesc un termen mai popular, dar chiar apără cu vârtoşenie puterea, oricare a fi ea.  Ploieştiul nu mai este revoluţionar, Ploieştiul este pur şi simplu vârful de lance al „regelui”, oricare ar fi el.  Revoluţia a murit, trăiască regele!  Nu degeaba se spune „a întors-o ca la Ploieşti”.
Vă mai amintiţi campania din 2012, când abacul Anastase pitise nişte biciclete într-o cramă pentru a le oferi alegătorilor PDL? La Cotroceni locuia  pe vremea aia  protectorul doamnei Roberta, matolitul   Băse, iar ploieştenii nu voiau să mai fie bătuţi ca preotul Dinicescu.  Asa că din toate oraşele cel mai .. lipit de putere era Ploieştiul care îşi formase o echipă puternică dar nu anti, ci pro- palat.
A plecat Băsescu, a venit Iohannis, dar orientarea Ploieştiului către Cotroceni şi tot ce e legat de Palat nu s-a schimbat. Şefa DNA, Luluţa Kovesi şi-a făcut gaşcă, unde altundeva decât în Ploieşti? Toate marile lovituri  de imagine marii corupţi ai ţării sunt înscenaţi la Ploieşti pentru că acolo colegii din DNA conlucrează foarte bine cu „celelalte structuri”, inclusiv cu mafia retrocedărilor. Să spună Negulescu dacă nu a aşa.
Roadele
Credeaţi că se vor opri ploieştenii aici? Ei bine, nu. Colegii din „alte structuri” aparent nevinovate, fără nici o legătură cu lupta politică sau cea infracţională,  cel puţin nici una declarată, ridică însă pretenţii, se afirmă plenar  ca cadre de nădejde pentru pregătirea viitorului  Cotrodneaserist. Am citit cu stupefacţie că în Prahova dar se pare că nu numai,  acum câteva zile  la olimpiada de română elevii au fost puşi să scrie un denunţ. Că  tema a fost întoarsă ca la Ploieşti şi au făcut din Ilie Moromete un duşman al sistemului numai bun de denunţat că nu şi-a plătit funcirea nu mai miră pe nimeni, în oraşul în care dosarele se fabrică pe bandă rulantă dar să sădeşti în mintea elevilor ideea denunţului plecând de la o capodoperă a literaturii române şi să le perverteşti  mintea către interesele unor structuri  care bat palma cu mafioţii, depăşeşte orice închipuire.  Iată cum suna subiectul : „Imaginează-ţi că te numeşti Luca Străjescu şi eşti personajul care colectează cotele ţăranilor pentru stat din fragmentul extras din romanul Moromeţii de Marin Preda. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete, pe care ai constatat-o când ai fost să colectezi de la el cota.” Probabil la faza pe ţară, se va da ca subiect tot ceva din Moromeţii, propun „Poiana lui Iocan şi constituirea unui grup infracţional duşmănos ”. Mai am câteva propuneri. La Facultatea de sport la admitere să se dea  ceva cu tema „ Marş în celulă”, la Religie să se dea ca subiect „Răpirea  din SRI”, la muzică să se dea „Fuga lui Ghiţă”, iar  la matematică „Adunarea după formula  Anastase”. Alo, Ploieştiul, se aude? Cu asemenea iniţiative, viitorul ţării e asigurat, România va deveni o ţară de turnători. De fapt la noi   nu eradicarea corupţiei este obiectul muncii  ci pedepsirea corupţilor din partidele adverse. Corupţia face bine, ca şi „Hemoro –izii”, corupţia se dă la pachet cu funcţiile publice. Şmecheria e să  te afli întotdeauna de partea celui care pune cătuşele, fie că furi pentru el sau mână în mână cu el, fie că torni  un „element duşmănos”.
Cu subiecte de olimpiadă sau examene ca cel dat la Olimpiada de limba română la Ploieşti, nu mai este nici o îndoială că filiala DNA Ploieşti are viitorul asigurat şi că vor fi angajaţi numai premianţi, nu ca cei din Bucureşti care au în frunte pe cineva care a terminat facultatea  cu media 6.41,  a plagiat doar  4%  e posesoarea unui  tată scăpat de dosar cu ajutorul lui „Dumnezeu”. Interesant este că pentru această probă de decădere a societăţii nu iese nimeni în stradă, tinerii frumoşi şi liberi consideră că e normal să înceapă cu denunţul din fragedă pruncie. Poate ar trebui să se studieze „importanţa denunţului” în cariera tinerilor în România, că doar nu o să stăm agăţaţi de un Moromete anacronic. Şi partea cea mai dureroasă este că se găsesc destui inspectori şcolari care susţin cu inocenţă că nu e nimic anormal cu subiectul, că în fapt este un exerciţiu educativ.  Sper să prind vremea când la Olimpiadă se va da următorul subiect : „Imaginează-ţi că te numeşti Codruţa Kovesi şi eşti personajul care  verifică averile profesorilor din Mărginimea Sibiului, din fragmentul extras din lucrarea “Pas cu pas”. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Klauss Iohannis, pe care ai constatat-o când ai fost să verifici cum şi-a cumpărat casele.” Hai că se poate.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_de_la_Ploie%C8%99ti
http://jurnalul.ro/stire-613509.html
http://ioncoja.ro/colonel-ion-nicolescu-versus-sergiu-nicolaescu/
http://infobrasov.net/tata-lascu-in-dosarul-impotriva-revolutionarilor-din-sibiu/
Republica de la Ploieşti -spulberarea unui mit, naşterea unei „naţiuni”

sâmbătă, 4 martie 2017

Tinerii şoferi iresponsabili şi liberi


Tinerii frumoşi şi părinţi lor inutili
Departe de a generaliza faptele prezentate aici, departe de a spune că în toate sectoarele de activitate se întâmplă la fel, ceea ce va urma se doreşte un moment de reflexie şi analiză. De la un timp tot aud vorbindu-se despre tinerii care uite, s-au deşteptat, sau redeşteptat şi ne dau o lecţie de civism. Nici acest subiect nu vreau să îl dezvolt, conflictul între generaţii, chiar dacă există, nu este cel la care fac trimitere marii analişti, psihologi, sau sociologi, pentru că ar fi absurd să pretindem că  ura care răzbate din partea unora sau altora indiferent de vârstă pe la anumite manifestaţii,  ţine de generaţie. Pe lângă cei care manifestă civilizat şi de bună credinţă,  sunt cretini, îndoctrinaţi, manaipulaţi sau plăţiţi şi de o parte şi de alta, iar  banul nu are nici miros şi nici vârstă,  sărăcia este singurul drept care se acordă românilor  indiferent de sex, religie, apartenenţă politică, pregătire sau vârstă. Eu totuşi nu pot să uit că am fost şi eu tânăr şi să nu admit că tinerii frumoşi de azi sunt neputincioşii inutili de mâine cu atât mai inutili şi neputincioşi, cu cât se cred acuma mai frumoşi şi intangibili.
Ceea ce vreau să spun acuma este legat de un  fapt care tinde să devină fenomen social.
„Şcoala de şoferi”
Acum două luni eram în Auchan Complexul  Comercial “Electroputere” . Fac o pauyă scurtă, ce ironie tragic, marele complex industrial a devenit complex commercial, adică consummator, nu producător. Revin. Eram la etaj, cosumam o chinezismă şipriveamîn jur. Undeva la maxim 10 m în faţa mea 3 tineri, între 16-18 ani lăfăiţi în nişte fotolii balon se jucau cu joy-stickul pe nişte ecrane mari.  Unul dintre ei făcea pe şoferul. Cum pe vremuri am “participat “ şi eu la Formula 1 pe computer, m-am uitat să văd cum conduce tânărul.  Îmi amintesc cum mă înfierbântam când eram depăşit de cineva sau ieşeam în decor. Puştiul despre care vorbesc nu participa la nici un circuit, el doar conducea o maşină pe nişte străzi. M-a apucat durerea de cap privind la modul în care conducea tipul. Nu făcea 10 metri fără să lovească ceva, un stâlp, un pom, o altă maşină, o casă, un perete, orice îi ieşea în drum. Norocul lui era că maşina orice s-ar fi întâmplat cu ea, mergea mai departe, avea ţ vieţi şi şi şoferul la fel, chiar dacă se răsturna cu ea sau intra în stâlpi în plină viteză. M-am uitat la faţa puştiului crezând că e roşu de furie pentru că tot lovea maşina la fiecare 5 secunde. Da de unde, nici un rictus, nici o tresărire pa faţa sa, era absolut din piatră, apăsa pe butoane şi pleca mai departe. La un moment dat a intrat cu maşina în altă maşină. Maşinile erau de o parte şi de alta a drumului fumegând. Din cealaltă maşină, a “rivalului”iese un tip care se îndreaptă spre personalul manevrat de puştiul meu  se ceartă apoi “puştiul” primeşte o palmă. Credeam că va începe caftul, dar nu. Puştiul se duce la maşină, scoate de acolo o puşcă cu ţeavă scurtă, gen Lupara, îl împuşcă pe rival, se urcă în maşină şi pleacă mai departe.  Am rămas blocat privind la faţa puştiului care bănuiesc că a manevrat personajul din joc şi a decis să îl împuşte pe celălalt. Din nou nimic, nici o tresărire. M-am îngrozit, toată ziua numai la asta m-am gândit, voiam să descriu cazul într-un articol dar mi-am spus apoi că poate sunt eu absurd şi o iau prea în tragic, dar atunci am avut o revelaţie şi am realizat de ce se întâmplă atâtea accidente comise parcă de iresponsabili. Aceşti tineri minunaţi învaţă să conducă autovehiculele pe calculator. Aici, din aceste jocuri învaţă că orice s-ar întâmpla, ei nu păţesc nimic pentru că aşa e programul, se pot da peste cap, pot intra în copaci, pot distruge orice, pot da peste oricine, pot chiar să împuşte pe oricine, ei sunt şi rămân intangibili. Cu această lecţie de circuţaie rutieră, la 18 ani tinerii noştri frumoşi fac o şcoală de şoferi de florile mărului, pentru că ei oricum se suie la volat cu câţiva ani înainte şi trag nişte linii sau rifturi, şi şi acolo învaţă acelaşi lucru, că pot face orice, nu li se întâmplă nimic. După ce iau şi carnetul, ca la Piteşti, trec la fapte pe străzi, cu maşini reale şi participanţi la trafic real. Nu am scris articolul atunci, de teamă căvoi fi considerat absurd.
Primul accident,un fleac, s-au ciocnit
accident 1
Acum o lună prin faţa blocului meu pe o stradă nu chiar aşa de aglomerată, foarte largă, având chiar lăţimea unei autostrăzi, cu două benzi de circulaţie pe sens şi linie continuă dublă între ele, o maşină intră în depăşire în viteză, pentru a depăşi un cortegiu funerar şi trece pe contrasens. Din dreapta de pe o stradă laterală, vine o dubiţă, căreia cineva din cortegiu, amabil îi face semn să treacă prin faţa cortegiului. Şoferul dubiţei se încrede în cel care i-a făcut semn să treacă şi vrea să o ia la stţnga spre sensul celălalt , către coada cortegiului şi acroşează maşina care intrase în depăşire  peste linia dublă continuă. Maşina angajată în depăşire a ricoşat în stânga a lovit  o maşină parcată pe care a împins-o în altă maşină parcată lângă ea, care a fost la rândul ei mutată şi împinsă într-un copac. Nu mai intru în amănunte, maşinile parcate au fost grav avariate, cele aflate în circulaţie uşor  înfundate. Vinovat a fost găsit cel cu dubiţa care ieşise în drum deşi i se dăduse liber. Cel care depăşise pe linie continuă dublă a fost găsit nevinovat de poliţiştii care au venit la faţa locului, pentru că…aşa au considerat ei de cuvinţă.  Din fericire, nimeni nu a fost lovit, rănit, nici măcar zgâriat. Mă întreb ce se întâmpla, la viteza celui care intrase în depăşire,  dacă era cineva pe partea stângă pe trotuar sau între cele două maşini parcate. Soferul maşinii care a depăşit neregulamentar, în vârstă de aproximativ 35-40 de ani,   nu a păţit nimic, a fost considerat victimă.
Al doilea accident, un fleac, a fugit
accident 2
Duminică seara,  în exact acelaşi loc, din aceeaşi direcţie ca şi în cazul precedent, venea un BMW. Din spatele lui, un Mercedes cu numere de Anglia, cu volan pe dreapta. Supărat că stă în spatele unui amărât de BMW, Mercedesul intră în depăşire tot peste linia continuă dublă şi exact în acelaşi loc unde se ciocniseră două maşini cu o lună înaninte, loveşte o femeie de 71 de ani care traversa strada,  e adevărat neregulamentar dar a fost lovită cu partea dreaptă a maşinii exact pe linia continuă, aruncată un metru în aer, ca o păpuşă, a căzut pe maşină şi apoi pe carosabil, 15 metri mai în faţă. Conducătorul Mercedesului nici măcar nu a schiţat o frînare, nimic. A oprit maşina mai jos la aproximativ 50 de metri, a parcat maşina pe stânga pe trotuar, s-a dat jos, s-a dus puţin în spate, a văzut că se aduna lumea, după care s-a întors la maşină şi a plecat împreună cu încă un tănăr şi o fată cu care era în maşină. Au abandonat maşina şi femeia lovită  şi au fugit. Înainte de a fugi, fata a fost auzită de cineva din blocul din faţa maşinii lor, vorbind la telefon şi spunând ”să vină cineva cu carnet”, de aici rezultând că cel care condusese maşina nu avea carnet de şofer. Smurdul a venit la faţa locului după cam 20 de minute, poliţia după 40. Interesant este că deşi femeia era grav rănită având probabil fracturi la membre sau de bazin şi sigur fractură craniană deschisă, maşina salvării a aşteptat până a venit poliţia. Aşa o fi protocolul, să moară pacientul în maşina salvării, pentru că domnii agenţi s-au mişcat mai lent? Cineva a atras atenţia unui agent că au venit cam târziu şi mai avea un pic şi era ridicat, pentru că domnul agent nu suporta să fie apostrofat de oricine. Pentru asta are  şefi nu ? Vizavi de accident mai menţionez că Mercedesul, conform martorilor oculari, avea viteză excesivă, dar constat din cele declarate de Poliţie  că acest lucru nu a fost reţinut în sarcina şoferului. Totuşi nimeni nu a vrut să “vină” cu carnet, aşa că la poliţie, la două ore după accident s-a prezentat se pare şoferul care condusese fără carnet. Nu m-ar mira să aud că va fi cercetat în stare de libertate, pentru că are Mercedes şi nu a făcut nimic rău, el doar era la volan.  El era tipul de şofer pe care îl văzusem la Auchan.Are 31 de ani.
Conflict între generaţii?
Nu mai intru în detaliile accidentelor, dar nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva acest comportament iresponsabil  este format şi de acele jocuri “nevinovate” pe calculator, care fac din tinerii frumoşi şi liberi şoferi  iresponsabili care cred că au 9vieţi şi nu dau socoteală nimănui. Să fie asta conflictul dintre generaţii? Nu ştiu, dar ştiu că noul cod rutier prevede că cei peste 70 de ani să dea anual teste de conducere, deşi mulţi dintre ei nu au avut nici măcar o contravenţie în 50 de ani de circulaţie iar statistica arată că cele mai multe accidente, covârşitor de multe  şi cele mai grave  sunt comise de tineri între 18 -35  de ani gen Huidu,  nu de cei între 50-70. Oare nu ştim să analizăm şi dăm legi aşa după ureche?


http://www.gds.ro/Local/Dolj/2017-02-27/craiova-retinut-pentru-24-de-ore-dupa-ce-ranit-grav-o-persoana-si-fugit-de-la-locul-accidentului/
Tinerii şoferi iresponsabili şi liberi

miercuri, 1 martie 2017

Promisiunile lui Dragnea – Primele două luni



Dragnea2
Pe urmele promisiunilor
La investirea guvernului, domnul Dragnea venea cu un program de vis pe care spunea că îl va monitoriza printr-o comisie PSD care va fi cerberul guvernării. Spuneam atunci ca voi urmări şi eu activitatea guvernului şi a comisiei, pentru a vedea în ce măsură promisiunile vor deveni realitate. Este adevărat,  Iohannis, prin amânarea nominalizării primului ministru şi promulgării bugetului a  avut grijă să întârzie cât mai mult posibil aplicarea programului şi sunt convins că va face tot posibilul în continuare pentru a întârzia orice lege care ar aduce popularitate PSD-ului sau care ar fi în favoarea românilor, fie şi numai aşa ca să nu dea satisfacţie pesediştilor şi să facă cetăţenii să spună că PSD nu se ţine de cuvânt. Orb să fii, să nu vezi  că Iohannis face tot ce ţine de el să pună frână guvernării PSD, plecând de la tracasarea membrilor guvernului şi ai conducerii PSD cu dosare, până la promulgarea sau contestarea legilor. Dar se pare că nu ar fi nevoie, pentru că guvernul se împiedică şi fără Iohannis, aşa că ar fi bine să stea în banca lui şi să îi lase să îşi dea singuri cu stângul în dreptul, pentru a nu le mai da ocazia să dea vina pe el. Va putea Iohannis să se abţină? Eu cred că nu, pentru că nu are răbdare şi vrea neapărat guvernul lui, cu orice risc.
Cu aceste amendamente, să vedem ce a promis şi ce a făcut guvernul Dragnea până acum. Nu spun guvernul Grindeanu, pentru că Grindeanu nu e prim ministru, e prim scutier al lui Dragnea şi atât. Iată promisiunile pe primele două luni :
1.       Începând la  1 Ianuarie sperăm să intre în vigoare legea privind eliminarea celor 102 taxe nefiscale, aşteptăm decizia de mâine a CCR, iar în situaţia în care decizia va fi favorabilă, sperăm ca preşedintele României să promulge rapid această lege pentru a intra în vigoare de la 1 Ianuarie.
2.       Sperăm de asemenea ca preşedintele Iohannis să promulge legea deja declarată constituţională privind creşterea medie cu 15% a veniturilor din educaţie şi sănătate. În cazul în care aceste legi , din diverse  motive aceste legi nu vor fi publicate în Monitorul Oficial, am găsit procedurile legale în aşa fel încât în prima lună de anul viitor ele să fie adoptate şi să-şi producă efectele. În proiectul de buget sunt cuprinse efectele acestei legi.
3.       Imediat după investirea noului guvern vom creşte salariul minim pe economie de la 1250 lei    la 1450 lei.
4.       Vom elimina contribuţiile de sănătate pentru toţi pensionarii.
5.       Pensiile mai mici de 2000 de lei vor fi scutite de impozitul pe venit.
6.       Vom anula hotărârea de guvern 800 /2016 şi vom adopta o hotărâre de guvern ce va duce la ieftinirea medicamentelor care şi-au pierdut patentul, în medie cu 35%.
7.       Vom aloca resursele necesare pentru demararea programului în ceea ce priveşte Hepatita C F3 , pentru gradul de fibroză 3.
8.       Bursele studenţeşti vor creşte de la o alocare de 83 de lei/student cât este astăzi, la 201 lei /student pentru fiecare universitate, aşa cum am spus în campania electorală.
Artimetică pură
S-au realizat punctele 1,2,4,5. Sunt restante punctele 3,6,7,8.  Punctul 3 este realizat teoretic, practic însă e parţial color, vom vedea mai jos de ce.   S-ar putea spune că procentajul de 50% ar fi convenabil, dacă ar fi să luăm în calcul piedicile puse de Iohannis, dar dacă ne uităm ce s-a realizat şi ce nu, vedem că nu e chiar aşa, pentru că practic eliminarea unor taxe nu e o performanţă, este doar o contraperformanţă bugetară populistă, mai ales că apar alte taxe, mai puţine, dar  cu mult mai rentabile pentru guvern.  Apoi ce  s–a mai realizat? Eliminarea CASS, ceea ce,  din nou, este o măsură care nu a costat nimic guvernul, pentru că  nu a trebuit să dea, doar să nu mai ia, ceea ce nu e chiar tot una cu a da,  dar asta  o să îl coste tot pe cetăţean, aşa cum îl costă eliminarea taxei de primă înmatriculare, mult mai mult şi vom vedea de ce.  Singura măsură cu adevărat necesară şi care înseamnă un efort, a fost mărirea salariilor personalului din sănătate şi învăţământ.
Ce nu s-a realizat? Nu s-a realizat  exact ce era mai important pentru cetăţean, sau mai bines pus pentru acea parte a ţării care suferă efectiv, cei cu afecţiuni medicale,  respectiv ieftinirea medicamentelor, deşi şi aici, după cum se vehiculează, măsura va însemna de fapt o dispariţie a unor medicamente de primă necesitate care acuma costă destul de mult şi pe care importatorii şi producătorii ca şi retailerii nu vor mai accepta să le aducă sau să le producă, atâta vreme cât lor nu le mai iese nimic. Am arătat în alt articol cum se scot bani frumoşi din comerţul cu medicamente. Dacă se vor ieftini aceste medicamente forţat, cei care le vântură la acest moment, fie nu le vor mai cumpăra, pentru că nu mai pot realiza profit, fie le vor  trimite numai în străinătate prin inginerii financiar-contabile, deja bătătorite. În plus despre această ieftinire se vorbeşte din August 2016 şi cam de atunci farmacuiile au refuzat să mai cumpere anumite medicamente din depozite, aşteptând să se ieftinească şi de atunci aşteaptă degeaba. Din nou vor aştepta de pomană şi se vor isca probleme între depozite şi farmacii, pentru că bătălia e mare aici. Cei care au de suferit sunt pacienţii, care nu găsesc medicamente în farmacii, dar asta nu interesează pe nimeni oricum “ieşirea din sistem” pe cale naturală” este un proiect mult mai important, pus de mult în practică, cu bătaie lungă şi benefic tuturor guvernelor.
Aceeaşi poveste şi cu un alt obiectiv, punctul 7,  care ţine de sănătatea cetăţenilor şi anume intenţia guvernului de a introduce în programul naţional de tratament gtratuit pe bolnavii de Hepatită C aflaţi în gradul de fibroză 3. Despre asta se vorbeşte de un an, iniţial s-a spus că programul va intra în vigoare în Octombrie 2016, apoi s-a spus că în Februarie 2017. A trecut februarie, s-a votat bugetul dar de la Ministerul Sănătaăţii nici un semn că au fost alocaţi bani pentru acest proiect. Probabil următorul termen va fi cel al alegerilor  din 2018. Hai că e bine.
Bonus
Acuma să vedem şi ce a făcut guvernul Dragnea, chiar şi fără să promită.
1.      În legea bugetului pe 2017, la art 66 a introdus o menţiune conform căreia banii care trebuiau să fie daţi cu titlu de recuperare în urma recalculării pensiilor militarilor,celor de la interne, Penitenciare, SRI, deci Sistemul Naţional de Apărare,  nu se mai dau imediat ce este recalculată pensia, cum era până acuma, ci se amână plata până în trimestrul 4 al anului 2017. Cu alte cuvinte  practic când este vorba să dea bani restanţi cetăţenilor, guvernul amână, dar când e vorba să ia, ia pe loc şi  şi cu dobândă. Oricum este de aşteptat ca în trimestrul 4 să să se amâne până la o dată ce va fi stabilită ulterior.
2.      Se zvoneşte că în lipsa taxei de primă înmatriculare, guvernul a găsit altă modalitate de a scoate bani de la şoferi, prin impunerea unei alte taxe, de poluare. Bineînţeles că asta se face nu pentru că guvernul încearcă să scoată bani cu care să acopere ceea ce a promis şi chiar mai mult, ci pentru “bunăstarea cetăţeanului”, care va respire un aer mai curat. Doamne ce frecţii! La un mic calcul vom vedea că nu e prost Guvernul, dar e prostit românul. Din taxa pe prima înmatriculare numit eufemistic timbrul verde, introdusă cu aceeaşi milostivă intenţie de a reduce poluarea, statul lua şi nu lua bani. Aşa cum am mai spus, mulţi români, printre care şi proaspătul ministru al Fondurilor Europene, doamna Rovana Plumb, au preferat să circule cu maşini înmatriculate în Bulgaria  fentând fiscul. Oricum sumele asfel strânse de stat erau limitate. Acuma însă,  prin noul proiect, care va fi în mod sigur introdus curând  pentru că foamea de bani e mare, vor plati toţi, dar absolut toţi posesorii de autovehicule, indiferent de nivelul de poluare, doar că taxele vor fi diferenţiate după cum va stabili guvernul.Se pare că cei care vor să circule în oraşe vor trebui să plătească aceste taxe, iar cei care nu vor plăti sau nu se vor încadra în norme nu vor putea intra în oraşe,  sau vor fi straşnic amendaţi. Se vorbeşte de rovignete pe culori, etc. Bineînţeles vor fi avantajaţi tot politicienii, maneliştii, afaceriştii, protipendada, adică cei  care au bani să cumpere maşini cu euro 5 sau 6 iar cei care vor fi taxaţi mai mult sunt tot amărâţii care umblă cu maşini moştenite din tată în fiu. Nu ştiu cum vor stabili plata acestei taxe, dacă va fi anuală, trimestrială sau se va plăti la fiecare intrare în fiecare oraş, dar dacă se va plăti pentru fiecare oraş la fiecare intrare, gândiţi-vă  cât va costa drumul de la Constanţa la Arad în condiţiile în care nu toate oraşele de pe traseu au centură de ocolire. Dar să nu uităm că şi centurile fac parte tot din oraş, deci nu vor fi scutite de taxă. Oricum, măsura nu este de loc una în sprijinul cetăţenilor şi va aduce  la buget bani de sute de ori mai mulţi decât fosta taxă de primă înmatriculare, pentru că taxează milioane de maşini. Rămâne de văzut cum se va plăti şi care va fi suma pe categorii de maşini, dar  un lucru este clar, şi guvernul Dragnea ca toate guvernele de până acuma, cu o mână dă şi cu două ia.
Guvernul îşi calcă în picioare  propriile hotărâri
Pe data de 1 Februarie la ra 14 apăruse o ştire cum  că şi poliţiştii vor să protesteze, pentru că salariile lor sunt plătite la nivelul anului 2009. La ora 20 însă,  domnul Coarnă, şeful FSNPPC, declara că nu vor protesta, pentru a nu fi interpretat politic, dar că revendicările salariale sunt reale, pentru că prin   OUG 57/2015,  indemnizaţiile, compensaţiile, primele, ajutoarele, plăţile compensatorii, despăgubirile, compensaţiile lunare pentru chirie şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare, care nu fac parte din solda lunară brută, erau stabilite în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizat pentru luna decembrie 2009. Deşi ulterior a apărut HG 1 /2017 care la art 1 spune că “începând cu data de 1 februarie 2017, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri și alte adaosuri, se stabilește la 1.450 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 166,00 ore, în medie, pe lună, în anul 2017, reprezentând 8,735 lei/oră” guvernul Dragnea se face că nu ştie ce a decis şi nu a pus în aplicare propria hotărâre. Interesant este că articolul 2 al aceleiaşi HG spune că “Stabilirea salariului de bază sub nivelul celui prevăzut la art. 1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 300 lei la 2.000 lei, pentru fiecare contract individual de muncă în care salariul minim este stabilit sub cel menționat în prezenta hotărâre, în măsura în care, potrivit legii, fapta nu constituie infracțiune.” Cu alte cuvinte Guvernul Dragnea este numai bun de plătit amenzi, dar le va plăti tot din banii noştri şi nimeni nu va plăti penal, că aşa e în politică.  Acuma este clar pentru toată lumea de ce în proiectul de modificare a codului Penal se dorea dezincriminarea ilegalităţilor comise de executiv şi Parlament  în exercitarea actului de conducere? Uite de aia.

Cam acesta este un mic bilanţ al guvernului, pe primele două luni de mandat.  Menţionez că nu am verificat toată legislaţia emisă de acest guvern şi este posibil să mai existe şi alte aspecte fie pozitive, fie negative ale activităţii din aceste două luni de guvernare. Dar cum a spus şi Ioan Vodă, le vom număra în luptă.
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/12/16/promisiunile-lui-dragnea-11735
http://www.in-cuiul-catarii.info/2017/02/23/fabricat-in-romania-12030
http://lege5.ro/Gratuit/ge2daojwga4a/hotararea-nr-1-2017-pentru-stabilirea-salariului-de-baza-minim-brut-pe-tara-garantat-in-plata
https://www.dcnews.ro/dumitru-coarna-nu-protestam-capcana-intinsa-de-conflicte-politice_531288.html
http://www.romanialibera.ro/societate/sanatate/ieftinirea-medicamentelor–un-risc-pentru-pacienti–acces-redus-la-peste-150-de-produse-440999
Promisiunile lui Dragnea – Primele două luni