Republica de la Ploieşti -spulberarea unui mit, naşterea unei „naţiuni”

Rădăcinile
Când am citit prima oară de „Republica de la Ploieşti”  din 1870, respectiv încercarea de detronare a lui Carol I, am crezut că este vorba de o glumă, mai ales că citisem în monumentala „Conu Leonida faţă cu Reacţiunea”. Apoi am aflat că rebeliunea avusese loc cu adevărat  şi ea întrunea toate elementele  unei încercări de lovitură de stat, sau cum s-ar spune acum, „ destabilizare a ţării” şi „atac la statul de drept”. Nu intru în amănunte, cine nu cunoaşte amănuntele are de unde afla cum s-a derulat, oricum sunt prezente toate ingredientele, „ lupta împotriva tiranului”, „înlăturarea cizmei nemţeşti”, manipulare, orgolii, partide nemulţumite că nu mai contează în actul puterii ( ca şi în zilele noastre, tot liberalii), implicarea unor capi ai armatei, încercarea de împărţire de arme către „popor” etc etc. Încercarea a sfârşit lamentabil, mai ales că, -o altă coincidenţă”- nici atunci nu a existat consens între liberali, unii răzvrătiţi au fost pedepsiţi „exemplar” în public, fiind bătuţi, pentru că pe atunci nu exista DNA –ul să îi plimbe cu cătuşe în public. Finalul e apoteotic, tipic românesc, conspiratorii sunt judecaţi, ca şi mineriarzii  şi „teroriştii” de mai târziu  şi găsiţi nevinovaţi, pentru că revoluţiile nu erau scoase în afara legii.  Tot în urma unei Revoluţii sau lovituri de palat venise şi Carol la putere, deci nu putea fi incriminată o acţiune care adusese la putere pe cel care era contestat. Sublim! Apropo de revoluţii şi nevinovaţi, aici ar putea explica mai multe, legat de cea din 89, domnul Lascu Ioan, care a anchetat şi închis un fragment din  dosarul „revoluţiei” de la Sibiu.
Trunchiul
Prin Decembrie 89 se pune de o nouă lovitură de stat. Bineînţeles era nevoie de un Polizu şi este găsit Ion Nicolescu, fezandat cu ceva timp  înainte de eveniment  şi instruit de marele regizor Sergiu Nicolaescu  pentru a da o mână de ajutor cu unitatea sa, „revoluţionarilor”. Nicolescu răspunde prezent că  era ploieştean şi dacă e revoluţie, fără Ploieşti, nu e nimic.
După un secol şi jumătate de la prima tentativă de lovitură de stat ploieşteană,  oraşul lui Candiano Popescu reintră în cărţile de istorie a României. Nu e vorba de zăcămintele de petrol, pentru că alea sunt de mult istorie. Este vorba de viaţa politico-juridică. S-ar fi crezut că Ploieştiul va fi mereu o problemă pentru guvernări, dar uite că nu e aşa, dimpotrivă, se pare că ploieştenii şi-au învăţat lecţia din istorie. Bravo lor, numai oamenii inteligenţi învaţă din greşelile altora şi se poate spune că Ploieştiul nu numai că nu „mai  face gât”, ca să folosesc un termen mai popular, dar chiar apără cu vârtoşenie puterea, oricare a fi ea.  Ploieştiul nu mai este revoluţionar, Ploieştiul este pur şi simplu vârful de lance al „regelui”, oricare ar fi el.  Revoluţia a murit, trăiască regele!  Nu degeaba se spune „a întors-o ca la Ploieşti”.
Vă mai amintiţi campania din 2012, când abacul Anastase pitise nişte biciclete într-o cramă pentru a le oferi alegătorilor PDL? La Cotroceni locuia  pe vremea aia  protectorul doamnei Roberta, matolitul   Băse, iar ploieştenii nu voiau să mai fie bătuţi ca preotul Dinicescu.  Asa că din toate oraşele cel mai .. lipit de putere era Ploieştiul care îşi formase o echipă puternică dar nu anti, ci pro- palat.
A plecat Băsescu, a venit Iohannis, dar orientarea Ploieştiului către Cotroceni şi tot ce e legat de Palat nu s-a schimbat. Şefa DNA, Luluţa Kovesi şi-a făcut gaşcă, unde altundeva decât în Ploieşti? Toate marile lovituri  de imagine marii corupţi ai ţării sunt înscenaţi la Ploieşti pentru că acolo colegii din DNA conlucrează foarte bine cu „celelalte structuri”, inclusiv cu mafia retrocedărilor. Să spună Negulescu dacă nu a aşa.
Roadele
Credeaţi că se vor opri ploieştenii aici? Ei bine, nu. Colegii din „alte structuri” aparent nevinovate, fără nici o legătură cu lupta politică sau cea infracţională,  cel puţin nici una declarată, ridică însă pretenţii, se afirmă plenar  ca cadre de nădejde pentru pregătirea viitorului  Cotrodneaserist. Am citit cu stupefacţie că în Prahova dar se pare că nu numai,  acum câteva zile  la olimpiada de română elevii au fost puşi să scrie un denunţ. Că  tema a fost întoarsă ca la Ploieşti şi au făcut din Ilie Moromete un duşman al sistemului numai bun de denunţat că nu şi-a plătit funcirea nu mai miră pe nimeni, în oraşul în care dosarele se fabrică pe bandă rulantă dar să sădeşti în mintea elevilor ideea denunţului plecând de la o capodoperă a literaturii române şi să le perverteşti  mintea către interesele unor structuri  care bat palma cu mafioţii, depăşeşte orice închipuire.  Iată cum suna subiectul : „Imaginează-ţi că te numeşti Luca Străjescu şi eşti personajul care colectează cotele ţăranilor pentru stat din fragmentul extras din romanul Moromeţii de Marin Preda. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete, pe care ai constatat-o când ai fost să colectezi de la el cota.” Probabil la faza pe ţară, se va da ca subiect tot ceva din Moromeţii, propun „Poiana lui Iocan şi constituirea unui grup infracţional duşmănos ”. Mai am câteva propuneri. La Facultatea de sport la admitere să se dea  ceva cu tema „ Marş în celulă”, la Religie să se dea ca subiect „Răpirea  din SRI”, la muzică să se dea „Fuga lui Ghiţă”, iar  la matematică „Adunarea după formula  Anastase”. Alo, Ploieştiul, se aude? Cu asemenea iniţiative, viitorul ţării e asigurat, România va deveni o ţară de turnători. De fapt la noi   nu eradicarea corupţiei este obiectul muncii  ci pedepsirea corupţilor din partidele adverse. Corupţia face bine, ca şi „Hemoro –izii”, corupţia se dă la pachet cu funcţiile publice. Şmecheria e să  te afli întotdeauna de partea celui care pune cătuşele, fie că furi pentru el sau mână în mână cu el, fie că torni  un „element duşmănos”.
Cu subiecte de olimpiadă sau examene ca cel dat la Olimpiada de limba română la Ploieşti, nu mai este nici o îndoială că filiala DNA Ploieşti are viitorul asigurat şi că vor fi angajaţi numai premianţi, nu ca cei din Bucureşti care au în frunte pe cineva care a terminat facultatea  cu media 6.41,  a plagiat doar  4%  e posesoarea unui  tată scăpat de dosar cu ajutorul lui „Dumnezeu”. Interesant este că pentru această probă de decădere a societăţii nu iese nimeni în stradă, tinerii frumoşi şi liberi consideră că e normal să înceapă cu denunţul din fragedă pruncie. Poate ar trebui să se studieze „importanţa denunţului” în cariera tinerilor în România, că doar nu o să stăm agăţaţi de un Moromete anacronic. Şi partea cea mai dureroasă este că se găsesc destui inspectori şcolari care susţin cu inocenţă că nu e nimic anormal cu subiectul, că în fapt este un exerciţiu educativ.  Sper să prind vremea când la Olimpiadă se va da următorul subiect : „Imaginează-ţi că te numeşti Codruţa Kovesi şi eşti personajul care  verifică averile profesorilor din Mărginimea Sibiului, din fragmentul extras din lucrarea “Pas cu pas”. Redactează un referat (raport scris) adresat conducerii de partid, prin care să denunţi calitatea de element duşmănos a lui Klauss Iohannis, pe care ai constatat-o când ai fost să verifici cum şi-a cumpărat casele.” Hai că se poate.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_de_la_Ploie%C8%99ti
http://jurnalul.ro/stire-613509.html
http://ioncoja.ro/colonel-ion-nicolescu-versus-sergiu-nicolaescu/
http://infobrasov.net/tata-lascu-in-dosarul-impotriva-revolutionarilor-din-sibiu/
Republica de la Ploieşti -spulberarea unui mit, naşterea unei „naţiuni”