marți, 14 martie 2017

Ne-a părăsit şi Batschi


Vineri  03.03.2017 a plecat dintre noi, general de brigadă Ion Batschi.
Nu ştiu dacă este infanterist, din promoţiile 1967- până azi, care să nu îl fi cunoscut sau să nu fi auzit de el. Unii l-au cunoscut  cât a lucrat la Şcoala Militară de  Ofiţeri Activi  „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, actualmente  Academia Trupelor Terestre, alţii de pe vremea când a lucrat la CIT, actualmente SMFT. Unii, mai fericiţi, au avut prilejul să îi fie colegi de Şcoală Militară , Academie, cursuri sau de servici. Aş fi tare curios să ştiu dacă e măcar unul din cei care l-au cunoscut, care să nu îl fi respectat, iubit şi admirat. Eu am avut onoarea să îl am comandant, mai bine spus sef de stat major de battalion în Scoala Militară.  Îmi amintesc o istorie cu el în poligon, aveam trageri cu TT-ul el reprezenta comanda batalionului, iar Iubiţelul, Jipa, venise să vadă cum merg tragerile. Cum să meargă, cu el lângă noi, ştiindu- l expert în trageri cu pistolul, toţi aveam trac, era totuşi colonelul  Jipa, şeful Armei Infanterie . Tragerea cu TT-ul mergea prost, poate din cauza armelor, poate din cauza lipsei de antrenament sau chiar a prezenţei  Jiponului care ne intimida prin simpla prezenţă chiar dacă nu era căpcăun  şi nu făcea scandal.  Dar pretenţiile lui erau mereu la cote maxime, iar noi nu doream să îl dezamăgim. Comandanţii de plutoane fierbeau şi ei şi ameninţau printre dinţi în timp ce Iubiţelul ne întreba ce e cu noi.  La un moment dat, Batschi, maior fiind, spre surprinderea noastră  care nu ştiam nici de ce e în stare şi nici în ce relaţii era el cu Jipa, îi spune acestuia : “Auzi băi crăcănatule, ia mai du-te tu de aici că din cauza ta nu merge treaba. Ce stai printre ei, du-te la locul tău în foişor şi lasă-ne pe noi că ştim ce avem de făcut.” Noi, elevii amuţisem. Pe de o parte nu ne aşteptam ca un maior să vorbească aşa cu un colonel, iar  pe de altă parte,  colonelul nu era un oarecine, era Jipa, iar Jipa era Jipa şi basta. Am crezut că ne scoate pe toţi din poligon, sau că îl trimite direct la garnizoană. Pe de altă parte ne venea să râdem că i-a spus Crăcănatule, pentru că Iubiţelul, ca fost cavalerist îşi usca izmenele pe cal, cu picioare cu tot. Iubiţelul s-a întors spre el,  probabil a fost un  schimb de priviri cu înţeles aparte după care Jipa îi spune: “Bine umflatule,- căci Batschi era cam de trei ori Jipa în volum- te aştept cu rezultatele să vedem ce eşti în stare.” A plecat Jipa în foişor şi odată cu el a plecat şi pasa proastă. Nu ştiu dacă a contat mai mult plecarea lui, deci eliminarea tracului, sau faptul că ne simţeam “răzbunaţi” dar şi protejaţi de Batschi, cert este că s-a luat FB, pe bune.
Nu am pretenţia că istorioara mea este cea mai concludentă, dar eu aşa l-am văzut sau perceput pe Batschi, nonconformistul care nu se temea de nimeni şi care ştia şi să pună şaua pe noi, dar şi să ne apare, oricât de atipic. Pentru el nu exista nu se poate, sau nu merge. De la el ştiam că oricând te poţi aştepta la surprize, expresii “neregulamentare”,  soluţii sau improvizaţii ciudate, dar întotdeauna  cu rezultate bune. Pentru el nu  conta cum faci ceva, important era să îţi atingi scopul. Cu timpul m-am mai intersectat cu el, la controale şi inspecţii şi chiar la examenul de maior la Făgăraş. Şi acolo, şi atunci spiritul i-a rămas acelaşi. Personal nu credeam că după 8 ani mă mai ţine minte, pentru că nu îi ieşisem în drum prea des,dar într-o zi, până să începem examenele, mergeam către popotă. Se mânca în serii, “cadrele” şi comisia în prima serie, noi ofiţerii examinaţi, seria a doua. Colonelul  Batschi venea de la Popotă, capitanul Neacşu mergea la Popotă. El cât tancul sovietic, eu cât un şobolan abia ieşit din iarnă. Îl salut regiulamentar când ne-am intersectat, la care el se opreşte,mă măsoară de sus până jos şi mă întreabă “dar tu ce mănânci mă oltene de eşti aşa de slab? „Ştiindu-l nonconformist şi cu umorul la zi, îl privesc şi eu la fel şi îi răspund: “După cum e lesne de constatat, ce rămâne după ce mâncaţi dumneavoastră domnule colonel!” A râs şi mi-a zis: “Dacă răspunzi la fel şi la examene, ajungi maior oltene!” Am ajuns.
Astăzi  acum, în faţa replicii finale a domnului general Batschi, nu pot spune decât că sper ca Dumnezeu să îi dea voie să meargă la dreapta Sa, cu câteva garnituri de tren pline de respect, iubire şi gratitudine din partea celor care au avut norocul să îl cunoască!
Dumnezei să îl odihnească, coondoleanţe familiei!
Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Ghencea Militar 3, Duminică, 05.03.2017, ora 11.
PS: Mirule, aprine o lumânare şi din partea mea te rog, eu nu pot veni, ştii de ce.

Ne-a părăsit şi Batschi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.