miercuri, 30 septembrie 2015

Parlamentul vandalizat


parlamentari romani
Unu la mână
Când jocurile politice şi invidia clasei politice l-au scos, sau mai bine spus au blocat accesul lui Adrian Păunescu în Parlamentul României în 2009, mi-am spus că asta este ruleta voturilor şi că în definitiv a pierdut pe mâna lui. Pe atunci nu ştiam ce pot face autorităţile şi partidele cu voturile cetăţenilor şi cum se poate ridica sau scădea procentajul voturilor într-o noapte dintr-un condei. A trebuit să vină noaptea Mihaelei apoi săptămâna Facebook, ca să realizez că nu contează cine votează ci cine numără voturile şi nici chiar aceia, mai mult cine le comandă. Nu degeaba a scris acelaşi Adrian, superbul şi extrem de realistul poem “Marş de adio (colegilor mei parlamentari)”, acesta surprinde extrem de condensat toate trăsăturile acestui Parlament, acestor parlamentari care se consideră aleşii neamului dar de fapt sunt ruşinea pământului. Redau doar 4 versuri din marşul lui Păunescu care deşi sunt printre cele mai dure din poem sunt prea blânde faţă de cât ar merita tovarăşii parlamentari :
“Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.”
Doi la mână
Credeam că odată cu marginalizarea lui Păunescu, cel care punea prea devreme problema Basarabiei care acum a devenit nelipsită din discursurile tuturor candidaţilor mai mult sau mai puţin patrioţi, numai şi numai pentru că acuma aşa vrea marele partener strategic interesat de pământurile de la Estul României, se vor încheia dovezile de grobianism ale aleşilor neamului.
A trebuit să mai moară un incomod, e adevărat de talie mai mică din toate punctele de vedere, un clown al politicii, înzestrat însă cu un neastâmpăr stresant, patriotism deloc mimat şi o memorie fantastică. Trecând peste toate defectele sale, şi nu au fost puţine, Corneliu Vadim Tudor a fost pata de culoare a ultimilor 25 de ani din politica românească, pată de culoare fără de care totul ar fi fost gri, cenuştiu, precum cenuşa care rămâne în spatele acestei hoarde de migratori ai politicii şi istoriei României. Aud că i s-a refuzat celui care a fost 16 ani Senator al României, şi una din dorinţele lăsate cu limbă de moarte, aceea de a-i fi depus trupul pentru câteva ore în clădirea Parlamentului. Să fiu sincer nu mă miră, pentru că la câtă laşitate au în ei, marea majoritate a acestor reprezentanţi ai corupţiei naţionale, le-a fost frică să îl primească şi mort pe cel ce a fost poate slobod la gură, poate şi mincinos, dar nu mai mincinos decât ei, dar nu s-a lăfăit în afaceri şi şpăgi pe seama umilului alegător.
Apocalipsa după Atanasiu
Strigător la cer – şi sper să se audă până acolo- este nu refuzul, cât motivarea acestuia. Domnul Atanasiu şi Teodor, într-un atac de imaginaţie demnă de un scop mai nobil încearcă să ne pună în faţă imaginea parlamentului sau a ministerelor în cazul în care toţi şpăgarii care le populează ar muri şi ar trebui să le fie depuse sicriele la sediile ultimului loc de furt. Sper că domnul Atanasiu nu a gândit atât de departe, încît să prevadă un deces în masă al politicienilor. Ar fi aproape imposibil, dar să nu cobească, că ar face poate prea mulţi români să viseze inutil. Nu este exclus însă un cutremur ceva, un atac al viitorilor locuitori majoritari ai României, că altceva nu e posibil şi nici de dorit. Dar văzând cum gândeşte domnul Atanasiu constat nu numai că au vandalizat ţara, dar şi-au vandalizat şi sufletele, dacă au ajuns să respingă ultima rugăminte a unui confrate.
Mama lor …
Nu am fost fan nici Păunescu, nici Vadim, deşi lui Păunescu îi recunosc şi respect imensul talent poetic, unic în felul său, ca şi contribuţia la lansarea sau promovarea atâtor cântăreţi care şi acuma fac săli pline şi care fără cenaclu s-ar fi pierdut, poate, ca Gil Dobrică sau Liviu Tudan prin crâşme mai mult sau mai puţin selecte, sau ar fi rămas cântăreţi de stradă, cartier sau ocazii festive. Ce este ciudat este că Păunescu, acest poet al tuturor timpurilor parcă, este blamat de unii pentru că ar fi scris pe timpul lui Ceauşescu, că ar fi ridicat ode regimului în care trăia, de parcă a ales el când să trăiască şi să scrie, dar cei care i-au cântat şi îi cântă versurile ca şi ale altor poeţi comunişti sau nonconformişti sunt în continuare iubiţi şi ascultaţi şi nimeni nu îi învinuieşte că au cântat -cum ar fi de exemplu cazul lui Valeriu Sterian- şi despre “Iubirea de moşie” şi “Antirăzboinică” şi “Vino Doamne”. Despre Victor Socaciu ce să mai spun, a cântat pe vremea lui Ceaşcă, a cântat la Revoluţie, a cântat şi despre “mama lor la toţi” când nu era politician, apoi a schimbat ştima, s-a dat cu mama lor, băgându-şi pana în mama celor mulţi şi muţi, pentru că partidul i-a dat un loc călduţ prin Montreal. Şi nimeni nu se opăreşte, pentru că spre deosebire de Păunescu şi Vadim, Socaciu este ca toţi ceilalţi, cântă la comun după partitura consacrată. Acuma când cântă cântecul “mama lor la toţi” probabil se gândeşte şi la propria mamă.
Ăştia ne sunt aleşii, astea le sunt faptele, temerile, grijile şi interesul. Eu personal nu am nimic cu mamele lor, au pătimit destul dând naştere şi crescând handicapaţi şi impotenţi sentimental şi moral, dar parcă le-aş dori, cu numai 1% din cinismul de care au dat ei dovadă, o întâlnire mai rapidă şi mai deasă cu mama lor, la cei mai mulţi dintre ei, nu chiar la toţi.
P.S. La întrebarea domnului Atanasiu, ce s-ar întâmpla dacă ar muri 100 de aleşi şi am aduce sicriele lor în faţa parlamentului, dau un răspuns sec:
Am scăpa de suta de parlamentari introduşi fraudulos după alegerile din 2012 şi ne-am apropia de procentele ţărilor civilizate în ceea ce priveşte numărul de parlamentari pe cap de locuitor.
Parlamentul vandalizat

duminică, 27 septembrie 2015

Chioru, surdu, mutu, haka


haka
Pamflet oftalmORList
Ne-a dat Dumnezeu la conducerea ţării în ultimii ani trei oameni care fac întrecere care să fie mai orb surd şi mut la nevoile, cererile, drepturile şi strigătele românilor. Deşi fiecare s-a remarcat prin una din calităţi, toţi dau dovadă de o cerbicie aproape inumană în nerespectarea cuvântului dat la alegeri, menţinerea corupţiei, a intereselor de grup, promovarea incompetenţei, supunerea oarbă la tot ce vine de la Licurici chiar dacă asta se lasă cu trădarea intereselor neamului, nerespectării tradiţiilor sau lezarea independenţei şi suveranităţii ţării.
Chiorul
A trecut peste „pasa neagră” de după coborârea de pe tron, aproape că nu vede că apar noi probe în dosarul mondial care se îndreaptă cu fiecare înregistrare spre casa sa şi asta pentru că ştie el ce ştie, la butoane se află încă oamenii din echipa lui, pe care el i-a promovat şi care îl vor apăra şi proteja pentru că la rândul lor şi ei sunt tot ca el, şantajabili şi corupţi pentru asta au fost numiţi, ca să poată fi manevraţi. Au şi ei dosare pitite pe undeva care pot înflori la comandă. Acum chiorul face pe patriotul se bate cu cărămida în piept, dă lecţii actualului co (tro)cean şi are tupeul să pretindă că dacă era el preşedinte nu am fi păţit ruşinea să ni se impună cote. Are tupeu matrozul, acum poate spune orice, dar lumea nu a uitat încă cum se milogea de Sarcozy să îl bage în seamă, cum umbla ca un slujitor printre alţi şefi de state privind dintr-o parte, înciudat că nu i se adresează nimeni, cum îi făcea semne o altă marionetă, Berlusconi, că e nebun la cap. Şi trebuie să fi ştiut Berlusconi ceva, că nici el nu avea toate ţiglele pe casă. Haka. Acum Chiorul mai dă şi cu tifla în dosarul cu Firea care brusc nu mai e aşa rea şi ar fi gata să accepte o mediere şi o împăcare pentru că ea este fată bună şi nu ţine duşmănie. Care aveţi o lămâie că mi-e greaţă!
Surdul
Surdul se face că nu aude şi nici nu vede ce se întâmplă pe lângă el. Tună şi fulgeră pe lângă el, cad primarii, consilierii, prietenii, miniştrii pe capete sub fulgerele zeului Koco dar el nu aude, deşi ţipă săracii ca din gură de şarpe. Cocoşii cântă după luni de tăcere, aşa că va veni vremea să cânte şi curcanii şi atunci s-ar putea să nu mai poată spune că este judecat pentru fapte dinainte de a fi premier. Dosarul său este fără îndoială un dosar pus pe rol la ordin politic, asta nu contestă decât cei care l-au ordonat, dar să recunoaştem că dacă ne uităm pe lista lui Valer Marian, asta este ce mai nevinovată faptă, ca şi în cazul lui Mazăre sau al lui Oprescu, introduse nu pentru a-i ucide ci doar pentru a-i mazili şi a face loc noii „nobilimi” la fel de corupte şi penale, dar cu sprijin cotrocean, deci deocamdată cu dosare în stand-by. Surdul se face că nu aude nici strigătele disperate ale biciclistei şi ale mutului care nu mai ştiu ce să facă să îl determine să plece el de bunăvoie, pentru că interesul naţional „este un om de cuvânt” şi nu vrea să voteze împotriva surdului chiar dacă pupă mâna mutului. Are şi el mândria lui, vrea să pară omul care îşi respectă cuvântul. Până la urmă însă, dacă surdul nu se retrage singur, fie se va mai instrumenta alt dosar fie interesul naţional va înclina balanţa majorităţii. Primul acont l-a primit prin căderea Oprescului şi revenirea funcţiei de primar interimar lui Ştefănel Vodă, deşi normal trebuia să revină unuia din cei doi viceprimari. Dar, ca o făcută, aceştia au refuzat. Se încălzeşte astfel locul pentru Piedone, „comisarul fără mamă”, care nu are mamă, nu are tată, el pleacă din partid în partid după cum o cer interesele de sector.
Acelaşi surd care nu a auzit cum Arpad Antal a interzis ridicarea drapelului naţional pe primăria de la Sfântu Gheorghe, nici discursurile antiromâneşti de până acum ale diferiţilor lideri maghiari de diferite cetăţenii, nici despre renunţarea la moştenirea Gojdu, acuma a făcut ochii cât cepele şi tremură de furie că Ungaria a făcut gard la graniţă şi nu vrea să respecte drepturile musulmanilor de parcă respectarea drepturilor românilor din Ungaria sunt exemplu în lume. Bineînţeles că îl doare pe el în ciocănel de drepturile refugiaţilor, dar să faci scandal pe tema asta acum este de bon- ton, cum a fost să fii Charlie cândva şi nu strică să facă impresie în faţa doamnei cancelar, mai ales acum când i se strânge funia în jurul parului. Aşa că fără a se angaja cu nimic, fără a vorbi despre drepturile românilor, surdul plânge de grija gardului unguresc şi se înjură ca la uşa cortului cu omologul maghiar pentru că se hotărâră ungurii să facă gard şi înspre România. Haka.Ei şi? Cu sau fără gard, cine trebuie să treacă trece şi dacă nu, cu atât mai bine, apucăm să ne facem şi noi recensământul şi ştim câţi oameni avem la vot la alegeri. Eheei, dacă am fi avut gardul ăsta când a plecat Marko Atilla, poate acuma nu îl mai căuta interpolul, aşa că poate nu e chiar aşa rău.
Mutul
Mutului i s-a făcut dor de aplauze după huiduielile de la Festival, aşa că a decis să se adreseze Parlamentului. De când cu drumurile astea blocate şi cu refugiaţii, nu mai poate să plece nicăieri, în nici o vizită, probabil nu îl mai primeşte nimeni de teamă să nu vină cu o gardă de 1700 dea membri MEK despre care să bătuse palma încă de pe vremea lui Titus Corlăţeanus Brutus. Odată ajuns în faţa noii majorităţi parlamentare mutul a vorbit. Ca fost profesor eminent şi dealer de copii, nu putea să nu se refere la viitorul ţării, la educaţie şi să nu se arate îngrijorat că nu merge învăţământul. Păi Cum să meargă dacă profesorii în loc să îşi vadă de treabă se apucă de afaceri imobiliare, de retrocedări dubioase, de vânzări de copii şi de politică, apoi de vizite, toalete şi demolări. Propune mutul o altă lege a învăţământului, de parcă nu am avut destule, probabil acum limba germană va fi limbă oficială în România şi nu ar fi exclus să se schimbe şi religia încă din şcoli. Apoi ne-a vorbit despre „Cartea Albă a Apărării,” ceva despre CSAT, securitatea naţională. Aici a vorbit puţin, că începuseră să îi fâlfâie urechile şi îi era frică că şi le prinde.
Haka cotroceană
A mai vorbit apoi despre subiectul anului, poate al deceniului, cotele Apelor Dunării şi cât de mult se împotriveşte domnia sa ordinelor cancelarilor şi cancelariilor externe. Am mai spus eu că este glumeţ, nu mă mai repet. Poziţia şi gargara mutului îmi amintesc de celebrul HAKA al neo-zeelandezilor, dă frumos, este artistic, ritmat, pare fioros, dar e doar un dans alegoric, are efectul unei operaţii în Turcia la un picior de premier. Ţipete guturale, semne semiobscene, ochi beliţi, gură căscată şi atât, fără nici un efect, cam asta este Haka  pe care o dansează mutu în meciul cu cotele. Este totuşi o chestiune de aritmetică pe care eu nu o înţeleg: dacă România nu poate primi decât 1700 de agenţi, pentru cine face surdul moscheea aia de 6000 de locuri? Dar dacă nouă ne sunt repartizaţi exact cei 1000 de eritreeni ortodocşi, ceea ce mi s-ar părea normal, pentru că aşa nu trebuie să îşi mai schimbe religia, ce facem cu moscheea? Ce nu a spus mutu şi trebuie să spună Parlamentului şi românilor este ce va face cu cei 1700 de refugiaţi despre care nu a spus nimănui şi nici nu a întrebat când a luat decizia, cum cere el să fie întrebat acum. Unde îi repartizează, pe ce perioadă, cu ce îi va întreţine şi care este viitorul lor? Ceea ce nu spune mutul este de ce este gata să dea bani de pomană acestor refugiaţi şi de ce nu îi ajută pe românii din Ucraina, Timoc, Ungaria, sau pe cei din canalele Bucureştiului? Ăia nu au drepturi, nu sunt săraci, nu merită ajutor?
După el a luat cuvântul şi Alinuţa, care a repetat de parcă nu ar fi auzit ceilalţi sau poate a vorbit doar pentru surdu, exact ce spusese şi mutu. Mă întreb,  dacă tot repetă mereu ce spune cucuveaua, de ce nu se angajează cu normă întreagă purtătoare, sau ţiitoare de cuvânt că nu mai ştiu cum îi spune, la Cotroceni? Adică să vorbească ea tot ce nu poate să spună mutu, că ea este mai pricepută la limbă decât el dar să fie plătită oficial pentru asta, nu pe ascuns. Hai că se poate.
Ne-am procopsit fraţi români, România s-a trezit la conducere cu oameni tot unul şi unul. Şi uite aşa noi întrebăm, noi auzim, mutul tace, surdul nu aude, chiorul nu vede.
Chioru, surdu, mutu, haka

duminică, 20 septembrie 2015

Vă mai amintiţi stimaţi români ?


MEK1
Îţi mai aduci aminte doamnă?
Mai ţine cineva minte că undeva prin Ianuarie 2014 pomeneam eu ceva despre nişte arabi care ar urma să fie strămutaţi prin România din ordine înalte, despre MEK şi transhumanţă? Atunci probabil cei care au citit au spus că am băut cucută şi că visez conspiraţii. Vă mai amintiţi de scandalul cu cele două fete de la Externe, Raiciu şi Danamarca?Vă mai amintiţi că pe atunci se vorbea despre un plan discutat de ministrul român de externe şi John Kerry privind dislocarea a 3000 de arabi în România? Pentru cine a uitat, să recitească articolul şi să vadă dacă nu cumva planul se pune în aplicare acum. Pe vremea aia se vorbea de 3000 de membri MEK. Între timp numărul a crescut ca pretenţii dar s-a diminuat ca posibilităţi. Nu-i nimic, planul merge înainte.
Nedumeririle lui Tavi
Un bun coleg şi prieten de-al meu, Martin Octavian, rezervist ca şi mine, scria acum 3 săptămâni un articol în care retoric se bătea cu palma peste cap olteneşte, neputând să înţeleagă de ce nu înţelege problema asta a refugiaţilor. De atunci şi până acuma refugiaţii au fost întorşi pe dos pe toate posturile de televiziune, zilnic, întrebările colegului meu nu au fost niciodată dezbătute nici măcar amintite, pentru că nu sunt de bon ton, orientarea este alta:
1. Unii vorbesc despre “amărâţii” refugiaţi fără a spune însă cine a dus la această situaţie, sau care este rolul marilor puteri euro-atlantice declanşatoare a “primăverilor” arabe în aceste state.
2. Alţii vorbesc despre pericolul rusesc şi situaţia bieţilor Ucrainieni, victime de fapt ale aceloraşi puteri care i-au pus să îşi dea pantalonii jos în faţa lui Putin şi acuma nu le dau nici vaselină. Aceşti agitatori care nu mai pot de grija ucrainienilor- care cică ar fi prietenii tradiţionali ai românilor probabil încă de pe vremea lui Taras Bulba, dar mai ales încă de pe vremea pogromurilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial- încearcă să spună că invazia arabă este manevrată de Putin, ca să facă lumea să uite de Ucraina. Penibilă încercare de intoxicare. De fapt de Ucraina au uitat toţi încă dinainte de a îi băga în gura ursului. Ucraina este doar motivarea prezenţei americanilor în preajma Rusiei, în Marea Neagră şi a redislocării bazelor germane. Nu căutaţi vinovaţi acolo unde nu sunt, întrebaţi-l pe John Kerry că el ştie tot despre această transhumanţă pusă la cale de CIA.
Variante sentimentale dar ireale
Cei mai penibili sunt cei care vorbesc fără să ştie, despre faptul că mulţi dintre refugiaţi ar proveni din Eritreea. De ce de acolo? Pentru că ştiu ei, cei care vin cu astfel de ştiri, că acolo oamenii sunt săraci şi dacă sunt săraci trebuie compătimiţi şi dă bine la imagine. Ceea ce nu ştiu ei este faptul că Eritreea este un stat ortodox, în care arabii nu reprezintă mai mult de 36% din totalul populaţiei, iar aceştia nu au nici un fel de probleme din partea populaţiei locale. Am stat 10 luni în Assab, port la Marea Roşie în Eritreea, cu un mare procent de arabi şi viaţa lor nu era sub nici o formă ameninţată, cred că nici rugaţi nu ar pleca de acolo, aşa că includerea eritreenilor între emigranţi este o mare plezneală dar răsuflată, aruncată aşa ca să dea la număr. Poate ori fi câţiva emigraţi de origine din Eritreea, dar plecaţi prin alte state arabe poate când cu primăverile, la ciolan, la noroc sau plătiţi, dar nicidecum plecaţi din Eritreea special pentru a emigra în Europa, oropsiți de regim. Toate aceste date sunt intoxicări şi încă de proastă factură, făcute de amatori. Singurii care se plimbă prin Eritreea şi Etiopia sunt triburile Affar dar ei se mişcă şi călătoresc de sute de ani, sunt nomazi, nu ar lăsa cămilele pentru metrou nici împuşcaţi.
Abureli
După atâtea discuţii şi dezbateri sterile în care conducătorii ţării se fac că sunt îngrijoraţi şi că se opun invaziei programate şi comandate, televiziunile se fac că analizează situaţia, politicienii se fac că se adună, iar emigranţii se facă că fug de nici ei nu ştiu ce, întrebările puse de colegul Martin rămân în picioare ca românul în furtună, ca să parafrazez clasici înviaţi, ba mai mult, apar altele la fel de retorice şi la fel de nebăgate în seamă pentru că pe măsură ce trece timpul, stimaţii noştri guvernanţi îşi dau cu stângul în dreptul cu un profesionalism demn de o cauză mai bună.
Cine răspunde ?
Iată ce nu înţeleg eu, peste ceea ce nu înţelegea colegul meu:
1. Dacă ajutorarea şi cazarea aşa zişilor refugiaţi este nu doar lăudată, nu doar necesară, nu doar umanitară şi legală, ci chiar impusă, de ce cei care îi aduc în Europa sau îi transportă în camioane sunt învinuiţi de trafic şi arestaţi?De ce cei care vin cu vapoarele, sau cu bărcile, sunt primiţi cu braţele deschise, nimeni nu îi întreabă pe proprietarii acestor vase nici de ce i-au adus nici de unde i-au pescuit şi nici cu câţi bani s-au făcut, iar cei care încearcă să treacă graniţa cu câteva bucăţi sunt arestaţi şi trataţi drept traficanţi? Nu fac şi ei tot ce fac ceilalţi doar că o fac la scară mai mică şi pe roţi nu pe apă? Să înţeleg de aici, că în UE, la fel ca şi în România, traficul şi fărădelegile sunt admise şi se închid ochii doar dacă sunt făcute la scară mare şi cu ştirea autorităţilor care îşi iau zeciuiala iar “găinarii”, “privaţii” care lucrează pe cont propriu şi la scară mică sunt arestaţi ? Eu cam aşa înţeleg, mi se pare mie că numai Germania are dreptul să stabilească cine şi unde va fi repartizat, pe unde şi cum va veni, orice altă variantă este ilegală. Păi aşa se explică şi reacţia lui Iohannis care este şi el tot neamţ. Tot ce acceptă sau stabileşte el este bun şi legal, ce este decis de alţii este ilegal, are colesterol şi dă diabet.
2. Dacă după Septembrie 2001 era de bon ton să vorbeşti despre pericolul arab, despre musulmanii care reprezentau cea mai mare ameninţare la adresa democraţiei Euro-Atlantice, dacă urmărirea lui Osama şi uciderea talibanilor dar şi a miilor de civili nevinovaţi femei şi copii în Afganistan au fost nu doar subiecte de primă pagină ci chiar obligaţii ale statelor “civilizate”, de ce acuma Consiliul pentru Combaterea Discriminării este gata să îi amendeze pe cei care acuma amintesc despre aceste pericole în România? A pus cineva monopol pe pericolul arab şi noi nu ştim ? Ceea ce pentru prietenii strategici reprezintă pericol, pentru noi reprezintă mană cerească? Atunci de ce încearcă aceiaşi oameni să ni-i bage pe gat pe ruşi, de ce putem vorbi despre pericolul rus în România dar nu şi despre pericolul arab sau terorist? De ce trebuie să importăm prieteni sau duşmani, pericol sau linişte, noi nu putem avea proprii noştri duşmani, trebuie neapărat să îi primim prin SMS sau ordin de la alţi? Cât de milogi şi lipsiţi de coloană vertebrală au devenit conducătorii României încât trebuie să acceptăm tot ce ne bagă pe gât alţii? De ce ne lăsăm conduşi acolo unde alţii vor indiferent cine ar fi ei? Pentru ca liderii noştri să stea liniştiţi pe scaun fără teama că vor primi un Big Dislike care să îi dea jos de pe scaune? Nu suntem cumva prea laşi şi umili şi ne vindem independenţa de dragul de dragul unor împrumuturi?
3. De ce face atâta scandal domnul Iohannis vizavi de cotele impuse şi de ce nu spune nimic despre cota de 1700 acceptată? Când a acceptat-o şi pe cine a întrebat? Acuma se bate cu cărămida patriotardă în piept strigând că nu e corect ca alţii să stabilească, fără să îl întrebe, o cotă, dar el ne- a întrebat pe noi când a stabilit cota de 1700? El de fapt a acceptat nu doar cota de 1700 ci şi pe cea de 6000, încă de pe vremea când Ponta anunţa că face o moschee pentru 6000 de suflete arabe deşi la vremea aia România nu avea nici 1000 în toată ţara. De ce nu ne vorbeşte domnul Iohannis despre această afacere la care este părtaş, de ce joacă rolul indignatului şi nu l-a întrebat de exemplu pe domnul Ponta acuma 3 luni pentru cine face moscheea? Pe români cine i-a întrebat dacă doresc emigranţi în România, indiferent câţi ? Pe români cine i-a întrebat dacă sunt dispuşi să îşi bage în ţară membri ai statului Islamic sau agenţi ai diferitelor servicii purtători de steaguri false? De ce sunt pedepsiţi sau puşi în discuţie cei care pe drept cuvânt (nu mă refer la Băsescu, pentru că şi el face un joc politic, îl doare în cot de soarta României) se întreabă şi îngrijorează de viitorul ţării ? A devenit cumva un delict să fii patriot sau să pui întrebări vizavi de viitorul tău? De când asta ? A fost schimbată Constituţia sau au venit de la “Centru” abrogări la Constituţie?
Omerta sau mucles?
Despre toate aceste lucruri nu vorbeşte nimeni, aceste întrebări nu le pun televiziunile pentru că şi ele sunt subordonate financiar şi politic şi ele sunt conduse de alţii tot din afara ţării şi ele sunt îmbâcsite de agenţi de toate culorile şi naţiile, cu nici eu nu mai ştiu câte cetăţenii, care apar la tv şi ne dau lecţii de democraţie şi patriotism. De ce? Pentru că România, la nivelul tuturor puterilor din stat este vândută, iar românii, aşa cum spuneam acum 4 ani, dorm şi tac, privesc la scandalurile de doi bani de pe posturile care prezintă circ mediatic, scandalurile Zăvorancei, iubirile Cruduţei, firele de păr ale lui Măruţă, şpaga lui Oprescu sau milionul lui Mazăre şi alte subiecte fierbinţi de acest gen sau plâng de mila copiilor arabi prezentaţi de propaganda “ democrată” agăţaţi de fustele mamelor sau parâmele vapoarelor, dar nu se gândesc de loc la viitorul copiilor lor care se “dezvoltă” dragii de ei spectaculos sub cancerigenele hormonilor din Mc Donald arătând la 10 ani ca africanii la 20 dar mult mai bolnavi. Aşa suntem noi miloşi, ne emoţionează orice străin cu vestă Semtex dar nu vedem cum ni se umflă copii cu pompa şi cum ni se vinde ţara cm cu cm. Românii aveau marele noroc de a fi concetăţeni cu două din cele mai prolifice naţii europene, ungurii şi ţiganii ca să îl citez pe domnul Consul al României la Bonn. Acuma aceştia au mare concurenţă. Vom asista la concursuri de multiplicare care vor bate performanţele aparatelor Xerox.
Ameninţări şi şantaj la nivel înalt
Interesant dar nebăgat în seamă este faptul că, văzând că o serie de ţări europene crezute sau considerate vasale de către Germania nu vor să accepte ordinele Kaiserului, cancelarii iau măsuri radicale, trimit armata la frontiere, acum nu mai vor emigranţi, acum şantajează cu măsuri juridice, financiare, politice şi cine ştie în curând şi militare, de ce nu? Să fim mândri, avem un preşedinte neamţ… parcă cu această calitate a câştigat alegerile şi cu apropierea sa de madam Merkel. Acum domnul Klauss spune că nu are posibilitatea să primească mai mult de 1700 de agenţi, el săracu ar accepta, dar acum în acest moment doar atât poate băga el pe gât românilor şi cere umil înţelegere. El săracu a luat act cu oarecare nemulţumire, dar nicidecum supărat sau deranjat, de cotele apelor Dunării, el face tot ce poate dar acum nu poate mai mult şi speră ca mama Merkel să nu îl tragă de urechi tocmai pe el, fiul ei iubit dar mai ales devotat. Dacă mama Germania va da ceva fonduri guvernului român atunci Klauss va fi gata să pună la dispoziţie terenuri, şi tot ce trebuie pentru strămutarea arabilor pe teritoriul bătrânei Dacii, dar undeva la Sud de Carpaţi, că la Nord se supără saşii şi ungurii.
Dormi române, dormi în pace, ţara asta praf se face !
http://www.in-cuiul-catarii.info/2014/01/04/dupa-deseuri-romania-deschide-portile-teroristilor-6090
Vă mai amintiţi stimaţi români ?

joi, 17 septembrie 2015

M-ai învins Johanne!


oprea si iohannis
Nu aș fi crezut în ruptul capului că domnul președinte al României are timp sau chef de glume mai ales când este atât de ocupat cu vizitele externe și aranjamentele arhitecturale ale reședințelor bașca toaletele primei profesoare a țării. Nu aș fi crezut nici că are un atât de subtil simț al umorului și că este în stare să facă un atât de fin mișto de români . Eu îl percepusem ca pe un tip mai rigid, un sas serios care tace și face, nu pierde timpul cu spartul semințelor și gargara de cartier, nu se ține de glume, conformația și textura nu îi permit. Și mai este un lucru de care nu l-am crezut în stare, anume să facă porcul să zboare. Bineînțeles la modul peiorativ, nu este vorba despre faptul în sine ci doar ceva echivalent, ca o imagine ireală.
Și totuși recunosc că m-am înșelat, recunosc, ca și Eugen Barbu, am fost învins: ”M-ai învins Johannes!”
Gluma 1
În ultimul speech dedicat crizei invadatorilor arabi, care de fapt nu este nici o criză emigranților, nici o invazie spontană, este o activitate planificată și dirijată așa cum a fost și euro-maidanul din Ucraina și revoluțiile din fostele țări comuniste și primăverile arabe, domnul Iohannis se patriotizează și se dă lovit, frustrat și ofuscat că Europa, recte frau Merkel, mama lui de sânge nu de țâță, îi bagă pe gât cât nu poate să înghită. Asta este prima glumă. Păi cum adică, cum să se supere domnul Iohannis pe cea care prin conexiunile și serviciile sale l-a pus pe tron pas cu pas, începând cu micul scaun din Hermannstadt? Asta da glumă. Nu, domnul Iohannis nu este supărat, el doar face pe supăratul, așa ca să nu zică românii că nu ia atitudine și nu se gândește la căminele lor. Ia auziți cum se exprimă protestul domnul Iohannis față de decizia doamnei Merkel de a ne da la îngrășat o primă tranșă de 6000 de agenți arabi: „Am luat act cu oarece nemulțumire de acest proiect prezentat în Parlamentul European, faptul că din partea Comisiei s-a lucrat pe un proiect destul de birocratic care a fost prezentat.” Ce spuneți de sintagma ”oarece nemulțumire”? Numai că nu își cere scuze că a îndrăznit să fie oaerecum nemulțumit. Ce să spun, domnul Iohannis se preface nemulțumit că s-au luat decizii vizavi de soarta României fără să fie întrebat. Ha ha ha, ce glumă ! Dar când ați fost întrebat vreodată domnule Iohannis și –mai ales- unde să vă găsească, poștașul, că atunci când sunteți în călătorii în afară nu știe nimeni unde sunteți, iar când sunteți în țară nu știu săracii unde să vă trimită cererea de avizare, că aveți 5 case în Sibiu, iar vilele primite de la RAPPS de la București până la Neptun sunt toate în revizie? Deci nu mai dați vina pe ei că nu v-au anunțat, mai stați pe acasă și terminați cu demolările și plimbările ca să vă poată găsi poștașul. Pe de altă parte nu aveți de ce să vă supărați, nici pe noi românii nu ne-a întrebat și nu ne-a informat nimeni până acum o săptămână despre cei 1600 pe care dumneavoastră deja i-ați acceptat, deși lucrurile erau bătute în cuie din Mai. Noi cum ar trebui să fim acum? Nu ar trebuie să luăm și noi act cu oarece nemulțumire de faptul că dumneavoastră ați stabilit la fel de birocratic o anumită cifră fără să țineți cont de oameni? Parol!
Gluma 2
O altă glumă a domnului Iohannis este cea referitoare la atitudinea României. Tot discursul este atât de alambicat și ambiguu încât un amator ar putea să îl interpreteze așa cum vrea el și atât cei care acceptă cât și cei care nu acceptă emigranții ar considera că Iohannis vrea ce vor și ei. Iată ce spune Iohannis când este întrebat dacă va accepta mai mult de 1785: „Aici nu vorbim de cifre. E vorba de oameni și nu de piese care trebuie numărate, vorbim de imigranții care vin în Europa. În al doilea rând, vorbim de o solidaritate pe care România și-a declarat-o nu doar prin vorbe, ci și prin oferte de a primi un număr mare pentru noi de refugiați, ceea ce nu considerăm că este o soluție și nu cred că este oportun să vorbim de cote obligatorii calculate într-un mod foarte birocratic contabilicește aș putea spune, fără a consulta statele membre”
Doamne, ce frumos evită domnul Iohannis un răspuns tranșant și cum se ascunde el în spatele solidarității și ”obligațiilor”. Fără a spune da, dar nici nu, domnul președinte lasă să se înțeleagă că până la urmă nu va avea ce face, că doar e vorba de oameni și nu de cifre și că România trebuie să se achite de sarcinile sale ca țară europeană, dar.. să fie și el întrebat măcar așa formal, să se simtă și el băgat în seamă. Pișicherul, cum face el glume și nu râde nimeni.
Trei în una
Dar cea mai tare glumă vine abia acum, când ne spune pe cine a desemnat să îi reprezinte cuvântul la JAI. De fapt sunt trei glume într-o frază, kkfeaua 3 în una, ceea ce recunosc este peste orice așteptări, trebuie să îmi las pălăria jos în fața acestei performanțe. Iată perla: ” Din partea României va participa ministrul de Interne, cu care am avut o discuție în această dimineață, iar mandatul ministrului de Interne la conferința JAI este să nu declare adeziunea noastră pentru cotele obligatoriu”.
Prima glumă este desemnarea domnului Oprea, recunoscut și el pentru elocința și ușurința exprimării, un orator desăvârșit care va captiva asistența cu mimica feței. Încercați să vă imaginați fețele celor prezenți care nu îl cunosc pe domnul ”interes național” când îl vor vedea privind în sus și lăsând colțurile gurii în partea opusă. Mai întâi vor privi toți în tavan crezând că ministrul de interne român a descoperit vreun terorist lipit pe tavan, apoi vor căuta îngrijorați pe sub scaune să vadă dacă nu cumva i-a căzut proteza. Nu știu sigur dacă ceilalți participanți vor aprecia gluma, dar de râs vor râde mulți în barbă când va lua cuvântul (dacă nu va pune un ține – cal să vorbească în numele lui).
A doua este legată de .. binecunoscuta abilitate a lui Găbiță în manevrarea limbii lui Shakespeare. Păi pe vremea când alții îi spuneau gumei de mestecat ”ciunga” în loc de ”chewing gum” și o vindeau pe sub mână la Scala, domnul Oprea rostea cu claritate și competență prin Cap Aurora delegaților străini cazați acolo ”yes sir” și tip please!” Vă dați seama ce impresia va face ”Fixativ” cu accentul lui, el care cât a fost ministru la Apărare nu a participat la nici o conferință a miniștrilor de resort ai NATO tocmai datorită fluenței sale în engleză? Vă dați seama ce bine i-a picat? Asta da glumă. Nu i-o va ierta Oprea niciodată. Să fiu sincer m-am întrebat de ce este trimis Oprea acolo și nu primul ministru sau ministrul de externe . Apoi am realizat că și soarta a făcut o glumă. Păi fiind vorba de justiție, a fost trimis cel mai competent general de justiție din țară. Bravo Klauss, te-ai orientat.
Dar cea mai bună glumă, bomboana pe coliva prezidențială o constituie ..mesajul , mandatul cu care merge Oprea la JAI și anume: ”să nu declare adeziunea noastră pentru cotele obligatoriu” Trec peste limba română care îi face mereu feste domnului Iohannis și mă opresc la măreața misiune. Ea nu este nici de a vota pentru nici de a vota contra acestor cote așa cum ar fi fost de așteptat. Nu, domnul Iohannis nu își permite să fie tranșant, nu poate fi împotrivă că nu îl lasă mutherlandul nici pentru că îi sar rumunii în cap și atunci, dibace, unii ar spune mișelește, dă mandat lui Oprea să nu zică nici da nici ba, doar să nu declare că e de acord. Este treaba lui cum o face, fie că se uită sus, fie că trage de colțurile gurii în jos, el să facă în așa fel încât să nu declare adeziunea. Poate să semneze, poate să dea din cap afirmativ, să dea din sprâncene, să se ceară la tualetă când se supune la vot, e treaba lui, dar ”SĂ NU DECLARE ADEZIUNEA”. Recunosc, nici nu putea găsi un mesager mai potrivit pentru asta, în primul rând pentru că domnul Oprea este recunoscut pentru dibăcia sa de a fi mereu cu curul în două luntri, adică și cu Ponta și cu Iohannis, și la guvernare și în opoziție când o cere interesul național, deci altul mai bun nu se putea desemna. În al doilea rând pentru că stăpânește la perfecție ”body language” cu care îi va face praf pe distinșii participanți. Încercați să vă imaginați momentul în care va fi întrebat (dacă va fi în sală) care este poziția României vizavi de cota impusă iar el va începe să se foiască, să își aranjeze cravata, părul, să se uite pe lângă el și în final să privească în tavan. Va fi explozie, cred că se va suspenda votul până va veni Iohannis, că el parcă vorbește mai repede măcar în germană. Va fi un moment isteric, pardon istoric iar România se va alege cu atâția teroriști cu câți vrea mușchii doamnei Merkel, iar Iohannis va șprehenzi pe toate posturile că el a avut coloană, că nu și-a declarat adeziunea.
De aia spun eu că domnul Iohannis m-a dat pe spate, nu îl știam atât de glumeț și subtil, recunosc, le are cu glumele!
primavara araba
Pentru toți cei care discută și se dau de ceasul morții vizavi de soarta bieților refugiați, le menționez că o fac degeaba și târziu, pentru că:
– această criză nu a început acum ci odată cu intervențiile Europei și Americii în țările arabe;
– când trebuiau să ia atitudine și trebuiau să oprească invazia financiară, militară, politică și informațivă în țările arabe au tăcut și au spus că așa este democratic, că ei știu mai bine ce vor arabii;
– cei care vin acum sunt doar în parte refugiați sau amărâți nevinovați cei mai mulți fac parte din coloana la 5-a a serviciilor țărilor care au pus la cale primăverile arabe și acum practic sunt repartizați fiecare în țările care i-au sponsorizat pentru că asta a fost condiția trădării;
– orice s-ar încerca nu se va putea face nimic, până și guvernele sunt depășite pentru că de fapt operațiunea e condusă de guvernul din umbră;
– este nevoie de aceste elemente în Europa, pentru a se putea institui reguli și măsuri de supraveghere a populației care au fost refuzate dar care acum se vor lua în numele protecției și vor deveni de ”interes național”;
Priviți spre exemplu care a fost parcursul reacției Austriei care în primele zile cerea ”cretă” adică cereau să vină arabii la ei și îi așteptau cu flori și acum, după doar câteva zile blochează și opresc trenurile. S-a deschis robinetul, nu de acum ci de la intervențiile militare ale Europei în țările arabe. Cine seamănă vânt, culege furtună! Insh Allah!
M-ai învins Johanne!

marți, 15 septembrie 2015

România- emigranţii, cotele şi cotizanţii

pupincuristi
Ponta, “dur dar sever”
Târziu, abia după ce presa străină a devoalat planul de colonizare a Europei cu aşa-zişii emigranţi care de fapt sunt în mare majoritate agenţi şi infiltraţi folosiţi de serviciile diferitelor puteri nu doar la primăverile interne ci şi la activităţile „specifice” sub steag fals prin diferite zone şi la diferite momente izolate, a binevoit şi unul din capii statului degeaba românesc să facă declaraţii vizavi de criza invaziei arabe. Domnul Ponta a deschis gura pentru a contesta zvonul potrivit căruia România ar urma să primească 7000 de musulmani, dar nu pentru a contesta fenomenul sau „oferta de cazare „ ci pentru a contesta numărul, ca şi cum primirea acestor pseudo-emigranţi ar fi  o ofertă naţională care nu intră în discuţie. Ba mai mult, se vorbeşte prin diferite medii de obligaţia de a primi aceşti invadatori moderni.
O obligaţie aducătoare sprijin extern
Nu înţeleg de ce şi cine vorbeşte despre această obligaţie. De când îmi impune mie cineva pe cine să bag la mine în casă ? De când stabilesc altii cine trebuie să populeze România? Dacă li se năzare  acuma câtorva familii de chinezi să îşi părăsească orezăriile şi să se stabilească în Europa, ce vor face Înălţimile lor Europene, vor repartiza 20 de milioane în România, 10 în Bulgaria, 5 în Cehia etc? În ce bază ? Sunt convins că nu vor face aşa ceva pentru că chinezii nu se ocupă de plantat încărcături explozive, deci nu pot fi folosiţi în Europa. Dar dacă precedentul este creat, orice viitoare invazie este bine – venită nu? După cum reacţionează conducătorii României, rezultă fără echivoc faptul că am ajuns o tara de slugi pupincuriste care nu mai au nici un cuvânt în a- şi conduce tara, alţii decid economia, politica de apărare, organizarea şi înzestrarea armatei, organizarea administrativ- teritorială,viata politică, şefii justiţiei şi cine trebuie arestat, retrocedarea moşiilor urmaşilor grofilor, “privatizarea” regiilor strategice, exploatarea zăcămintelor, preţurile carburanţilor, producţia agricolă, consumul de toxine şi otrăvuri ce medicamente să luăm ce boli să avem, ce războaie să purtăm, pe cine să pupăm, cu cine să ne însurăm, ce să sărbătorim, pe cine să slăvim şi pe cine să scoatem, din istorie.Conducătorii noştri au doar posibilitatea să execute ordinele primite şi eventual să convingă populaţia că “trebuie” să facem ceea ce ne impun marile puteri şi conducătorii din umbră, Clanul Bildenberg, FMI, Banca Mondială şi alte grupuri financiare, intercontinentale care stăpânesc în fapt guvernele. România a ajuns o ţară de cotizanţi, cu o conducere de yesmeni care nu fac altceva decât să aplice politica şi legile pe care alţii le fac pentru noi, dacă vor să primească un Big Like de un million de voturi.
S-au schimbat cotele
Pe vremea celui de curând interzis ne plângeam că avem cote la carne, la ulei, la zahăr, la pâine, dar acelea erau totuşi alimente şi aveam nevoie de ele. Acuma avem cotă de emigranţi, o să ne trezim cu emigranți pe tichete, sau celor care lucrează o să li se dea în loc de tichete de masă, tichete cu emigranți, avem cotă de trupe străine şi baze militare americane, cote de E-uri, cotă de suveranitate şi cota parte din propriile zăcăminte. Toate aceste cote sunt stabilite în afara graniţelor,  guvernanţii le primesc în plic şi le legiferează pretinzând că sunt aleşii neamului şi le reprezintă interesele când de fapt îşi apără propriile interese şi piei implementând pretenţiile şi cererile celor din afară care se mai fac din când în când că sunt supăraţi de dezvăluirile actelor de corupţie. Pe ei de fapt îi deranjează faptul că aceste acte sunt demascate, pentru că de corupţie şi corupţi au nevoie, fără ei nu ar putea să stăpânească această ţară, fără ei nu ar putea impune cote de “emigranţi” fără ei nu ar putea spolia bogăţiile încă existente, nu ar putea “privatiza” sistemul energetic, nu ar putea testa diferite coduri alimentare, juridice sau curbe de sacrificiu şi măsuri extreme de înfometare a populaţiei, fără ei nu ar putea studia şi dirija diferite experimente sociale. Suntem o ţară folosită pe post de cobai tocmai datorită acceptării de către cei care ne ameninţă cu infringement pe diferite motive, a acestei clase politice conducătoare putredă şi antinaţională. Aceşti conducători care vorbesc de cote de emigranţi pe care ar trebui să le acceptăm şi de drepturile omului au uitat total de drepturile românilor, de drepturile ţării şi de dreptul nostru de a ne decide soarta.În timp ce conducătorii statului se zbat pentru drepturile emigranților străini, în Sfântul Gheorghe primarul Arpad Antal interzice veteranilor armatei române să arboreze  steagul României pe clădirea primăriei. Mâine vor pune gard de sârmă ghimpată pentru a interzice emigranților români să intre ”țara” lor. Asta în timp ce conducătorii noștri vor urgenta construirea moscheilor în ce va mai rămâne din România și vor face demersuri  să se unească cu Moldova, ca să mai aibă și ei ce guverna. Dar nu e nimic, vom fi răzbunați: peste 100 de ani,  musulmanii din Românistan  vor pune gard  pe malul stâng al Tisei și vor interzice ungurilor să mai intre în Transilvania.
Rog pe domnul Ponta, domnul Iohannis, domnul Băsescu, şi pe toţi cei care ne vorbesc despre obligaţiile noastre ca ţară europeană să îşi deschidă propriile vile, case, domenii, la Nana, în Sibiu prin Târgu Jiu sau pe unde mai au posesiuni pentru a-şi exprima personal adeziunea şi acordul privind cazarea acestor agenţi pentru a da un exemplu de toleranță și ospitalitate   celor pe care vor să îi oblige să plătească deciziile lor. La câţi bani au “emigranţii” îşi pot trage aleşii noştri şi o şpagă de câteva mii de dolari,  că aud că băieţii au de unde, fondurile CIA sunt fără limită, deci practic banii s-ar întoarce în alianţă.
Condiţii de ochii lumii
Ne mai spunea domnul Ponta că numărul refugiaţilor va fi discutat în şedinţa CSAT. Dar nu ar fi mai normal să se discute mai întâi DACĂ suntem obligaţi să primim viitoare elemente teroriste şi celule ale diferitelor organizaţii păstorite, e drept,  tot de partenerul strategic? Cum poate oare CSAT să considere presa o ameninţare la siguranţa statului, dar să nu vadă infuzia de membri ISIS şi foşti “revoluţionari” arabi ca pe o ameninţare şi să dea liber la organizarea de celule teroriste? Sau consideră  structurile de securitate că prezenţa acestora ar fi numai bună să îşi pună în aplicare şi să impună sistemul de supraveghere naţională la cote de 100%? Vă daţi seama ce argumente solide vor avea domnii de la ochiul şi timpanul să ceară nu doar legea Big Brother ci şi Big Sister, Big Gran Ma şi Gran Pa, Big Cousin şi Big partener. Şi aşa, de când cu noile comandamente NATO care au acaparat nu doar bazele aeriene şi poligoanele ci şi comandamentele fostelor MU, serviciile vor avea destule motive să ceară să verifice ce fel de hârtie igienică folosim şi să impună ce programe trebuie să folosim în calculatoare sau ce telefoane să ne cumpărăm. Se spune că conducerea de partid şi de stat ar fi condiţionat acceptarea emigranţilor de primirea României în Shengen. Vai ce glumă. Păi după ce a vorbit de obligaţii domnul Ponta vorbeşte despre condiţionări? Gulgute, astea sunt vorbe de clacă, pentru urechile proştilor, obligaţia e obligaţie, supuşenia totală, condiţionarea este aşa de faţadă, ca să nu zică românii că şi-a dat pantalonii jos de bună voie, că ar fi fost viol. Ce viol, când stai în faţa Europei cu fundul gol?
Cutia Pandorei
Oricum un lucru trebuie înţeles: indiferent câţi “imigranţi” vor fi cazaţi în Europa sau România acuma, Cutia Pandorei odată deschisă, nimeni nu va mai putea opri cândva alt val, indiferent de unde, al cărei zone sau naţii. Este adevărat, nu la toţi li se vor pune la dispoziţii în viitor sume de bani, vapoare, autocare dotate cu AC şi lobby, de acestea beneficiază numai “aleşii”, dar cine ar putea opri o viitoare acţiune de acest gen organizată de “altă agenţie de turism euroatlantică euro-asiatică”?
Pe de altă parte sunt câteva întrebări la care nu vrea să răspundă nimeni:
1. Cine i-a organizat, i-a strâns, i-a îndreptat către aceleaşi “rute” i-a pus în aceleaşi vapoare şi bărci? A intrat Mahomed în gândul tuturor precum Dumnezeu în mintea lui Moise?
2. Cine a finanţat aceşti călători pentru că unii au zeci de mii de dolari la ei cu care ar trăi foarte bine în propria ţară.
3. De unde anume a plecat fiecare, îi întreabă şi mai ales verifică cineva unde au locuit de unde vin şi dacă poveştile lor se confirmă, dacă sunt refugiaţi şi nu terorişti instruiţi prin diferite baze finanţate tot de cei care i-au suit pe vapoare şi le-au pus la dispoziţie filiera?
4. Cine i-a selecţionat şi pe ce criterii au fost “acceptaţi” ca imigranţi?
5. De ce nu s-au îndreptat către Mecca sau către orice ţară guvernată de fraţii arabi şi vin în Europa unde dau peste altă cultură, alte obiceiuri şi chiar priviri ostile?
6. De ce Franţa a trimis înapoi în România cu avion plătit de statul francez ba a mai şi dat 300 de Euro fiecărui ţigan român, cetăţean european, pentru a se întoarce în ţară, dar îi primeşte pe aceşti ”emigranţi” din afara UE  şi mai cere şi altora să facă la fel? De ce sunt discriminaţi ţiganii români? Poate domnul Consul român din Bonn ar putea ridica acest aspect oficialilor germani,  pentru că şi acolo situaţia tiganilor este aceeaşi.
7. Cine stă totuşi în capul mesei şi ce urmăreşte prin acest nou exod biblic, pentru că totul este atât de misterios şi inexplicabil încât ai fi tentat să crezi că este vorba de o “inspiraţie” divină. Speculaţii se pot face, unii aruncă pisica spre Est, spunând că- vezi Doamne- ar fi fost comandat pentru a se uita de problema Ucrainiană. Proastă intoxicare, nu ţine, dar totuşi se aruncă pe piaţă ipoteze care să ascundă sursa şi scopul, pentru că orice s-ar spune asta numai migraţie spontană nu e. Om fi noi proşti, dar nici chiar aşa.
8. Dacă toate aceste lucruri sunt cunoscute, dacă SRI, SIE şi alte servicii naţionale sau private îşi pun măcar aceste întrebări, de ce se grăbesc să discute numărul acestor “emigranţi” şi nu interzicerea sau verificarea la sânge a poveştii celor care ne vor vizita apoi coloniza? Oare să nu existe în tot acest aparat de votat numit CSAT O SINGURĂ CONŞTIINŢĂ CARE SĂ SPUNĂ NU ?
9. Dacă domnul Ponta estimează că România poate primi doar 1500 de musulmani, pentru cine construiește moscheea de 6000 de locuri și de la cine a primit acest ordin?
România nu mai este de mult o ţară independentă, sub nici un aspect. Mai contează pentru cineva acest lucru? România a ajuns o ţară de cote şi cotizanţi asta este deja un postulat

România- emigranţii, cotele şi cotizanţii

vineri, 11 septembrie 2015

Jucăriile lui Iohannis

chibrituri
De când a fost adus de la Sibiu și plantat în PNL pe lângă Antonescu, domnul Klauss Iohannis se tot joacă.
Prima jucărie
La început jucăria PNL l-a încântat pur și simplu .Nu trebuia să facă nimic, nu trebuia să spună nimic, era suficient să apară din când în când – dacă meditațiile, transplanturile de copii și retrocedările bunurilor Grupului Etnic German către FDGR îi lăsau timp- alături de Antonescu, care nici el nu prea avea timp, fiind când la Viena sau Bruxelles când la un mic somn de frumusețe. Și uite așa perioada ”romantică” a liberalismului Iohanescian a trecut fără nici un efort, jucăria a funcționat perfect, Crin și-a asigurat ceva groși și un post cald pentru soțioară plus oarece dosare bine sechestrate, iar Klauss un ausweis către Cotroceni pe postul lăsat liber de Antonescu. După lipeală, jucăria s-a stricat iar lui Santa Klaus nu îi place să repare sau să construiască, lui îi plac doar jucăriile care merg ceas și nu presupun un efort din partea lui așa că din tot setul PNL a oprit doar telecomanda pentru că în fond are o ură viscerală împotriva politicienilor ”de carieră” care au priză la public, sunt buni oratori, cum era Antonescu, sunt șarmanți, spirituali și știu să atragă sau chiar să mintă. El săracu și când minte, minte scremut, constipat.
I like u
Următoarea jucărie a lui Klauss a fost internetul, mai bine spus Facebook-ul. Doamne cât de încântat a fost când a descoperit că prin acest program dirijat de fratele mai mare se poate folosi de diaspora, adică de acei oameni care au plecat din țară sătui de tot ce însemna guvernare în România, se poate folosi de ura acestora față de clasa politică românească, mizând pe originea sa germană, pe faptul că și părinții lui sunt plecați din țară deci ”le împărtășește” greața și idealurile, este cel mai bun reprezentant al intereselor lor. Și jucăria a mers, aceștia supărați că nu îl pot vota, s-au excitat la maxim, deși absolut aceeași situație fusese și la precedentele prezidențiale și nu se strofocase nimeni, creând de data asta însă impresia că s-a scufundat lumea. De fapt, ca și la precedentele prezidențiale, voturile diasporei, mici ca număr, mititele ca importanță aritmetică, au fost doar găselnița întoarcerii rezultatelor și nu cauza, căci era practic imposibil ca cele câteva sute de mii de voturi să întoarcă 20% procente dintre turul 1 și turul 2. Dar la Români orice e posibil, românul este ușor de păcălit a acceptat fără să gândească ideea că cele câteva sute de mii de voturi din diaspora au fost suficiente pentru a obține 20% din intențiile de vot ale celor 18 milioane de alegători. Din nou sistemul de numărare ”legalizat” de Roberta Anastase a mers.
Auf Wanderschaft gehen
După ce s-a jucat de-a diaspora, a urmat jocul de-a omul care tace și face. A tăcut și a făcut 20 de circuite în 8 luni de zile de ai spune că e ministru al turismului sau cel puțin agent de turism. În schimb scumpa sa soție, cea care vrea neapărat să devină prima primă doamnă a României a făcut și ea, o pasiune pentru vilele RAPPS și nu s-a lăsat până nu a dărâmat tot ce se putea pune la pământ. Și așa pentru divertisment a mai trecut la colecționarea de designeri vestimentari pentru că a citit ea undeva că nu ar fi bine îmbrăcată și nu seamănă suficient cu Jaqcueline Onassis, fostă Kennedy, fostă Bouvier. Iată prin ce s-a remarcat Jackie :”Jackie is remembered for reorganizing entertainment for White House social events, restoring the interior of the presidential home, her taste in clothing worn during her husband’s presidency…” Doamna Carmen încearcă să o imite. Doar la mofturi.
Acarii lui Iohannis
Următoarea jucărie a domnului Iohannis au constituit-o consilierii. În 8 luni de mandat deja a schimbat 4 și este departe de a se opri. Învățat să nu dea socoteală nimănui și să nu își explice gesturile și deciziile pentru că pur și simplu nu știe ce să spună, el face doar ce i se spune să facă și pentru că nu vrea dar nici nu știe cum să se justifice, domnul Iohannis a luat în brațe sintagma ”lucrului bine făcut” și este atât de convins că ”știe el ce face” încât cum dă greș, cum găsește un vinovat și îl decapitează fără complexe, pentru că –nu e așa – e răsfățatul zilei. Și așa și-a tot schimbat consilierii văzând că treaba merge și aceștia tac mâlc, legați la gură de un contract care nu le dă voie să spună nimic din ceea ce trăiesc pe meleagurile cucuvelei.
Jucăria blondă
Să nu uităm jucăria blondă, căci nici un ”om mare” nu este suficient de mare dacă nu este urmat de o femeie ambițioasă și supusă. Dacă blonda lui Băse a fost parașutistă, jucăria blondă a lui Iohannis este biciclistă dar sare și coarda. Mândria de mascul a lui Iohannis, tinută la respect de averea primită de la neamurile soției, de ambițiile doamnei profesoare și de ordinele venite de la”familia ” din Germania refulează în laudele și bezelele proaspetei copreședinte a PNL. Cum să nu te lași prins în acest joc care îți mai alină frustrările interne? Este știut că cei care sunt cocoși în public, acasă sunt mielușei și viceversa. Când am ieșit ofițer am găsit la regimentul din Craiova un maior mic, rotund, cu o țâgare lipită veșnic de colțul gurii, care era responsabil cu primele cercetări și care la fiecare ciclu de instrucție aduna recruții în sala de festivități și le spunea între două fumuri: ” sunt maior.. Chiulasă.. dacă intri la mine în birou, cât ai fuma o țigare ieși în haine vărgate!” Soldații se fereau de el ca de dracu și nici tinerii ofițeri nu se simțeau bine pe lângă el pentru că dacă nu îl salutai sau i se părea lui că nu ești ”la program”, dacă ieșeai la 15.29 pe poarta unității, te raporta la comandant. După un timp am fost de față la o convorbire telefonică între el și soție care îl întreba de ce nu a ajuns acasă la ora stabilită. A fost o mare surpriză să îl văd cum încearcă să se justifice, cum încerca să o îmbuneze să nu fie supărată, etc. De atunci când îl auzeam amenințând mi-l aminteam vorbind cu Pameluța și mă pufnea râsul. Așa am scăpat de inconfortul pe care îl împrăștia. Cineva m-a învățat apoi ca ori de câte ori sunt stresat de cineva, un șef, un control, o inspecție, să îl privesc pe ”zmeu ” și să mi-l imaginez constipat pe wc. Metodă anti dăunători mai garantată decât pest repeller.
Koco, o jucărie teleghidată
Bineînțeles că nu putem trece peste jucăria numită justiție cu nume de cod Koco. Asta este jucăria preferată, este ca și păpușile woodoo jamaicane, pe care le contorsionează și se uită la tv să vadă cum originalele se schimonosesc de durere și nu știu ce se întâmplă cu ele. Asta este una din jucăriile preferate pentru că se poate juca cu ea fără să fie văzut, fără să știe cineva, fără să se murdărească pe mâini. Cel puțin așa crede, dar dacă se uită la ce i se întâmplă lui Băsescu și Iliescu va trebui să fie mai atent, nimeni nu e veșnic iar el este departe de abilitățile celor doi în relațiile cu instrumentele de forță ale statului. Jucăria asta este foarte periculoasă, se poate autodeclanșa , poate să îi explodeze în mână, este ca minele antiinfanterie cu mișcare de rotire, nu știi niciodată când s-a ajuns la momentul clicului. În plus, el nu are cataloagele jucăriilor dar jucăriile au catalogul lui. Fără șarm, fără forță, fără stil, fără abilități, fără partid, pentru că el nu are un partid al lui, el a fost adoptat de peneliști dar aceștia nu sunt părinții lui naturali deci nu există legătură de sânge, doar cu sprijinul extern și o îngâmfare împinsă la extrem, Iohannis este victimă sigură a celor care acum îi elimină adversarii. Singura întrebare este când îi va veni rândul. Koco este o jucărie teleghidată care i s-a dat spre folosință dar are comenzile principale blocate, sau este ca un telefon jucărie pentru copii, arată ca telefoanele mobile originale, sună, dar vorbești singur la el.
Ultima jucărie
Dar ultima jucărie a domnului președinte este Parlamentul. Între două avioane sau așteptând la Sibiu să i se trimită Air Force 1 adică singurul avion al țării, domnul Iohannis a luat la citit, cred că din greșeală, o cărticică cu coperți colorate, uitată de precedentul în sertar printre sticle și răsfoind-o, la art 88, a descoperit că are voie să se ceară ascultat și aplaudat de aleșii națiunii. Și uite așa, bucuros nevoie mare că nu va mai fi huiduit ca la festival, a decis să se adreseze națiunii după o lungă perioadă de silenzio clanța și a trimis scrisori președinților celor două camere să îi rezerve timp și spațiu, eventual un tron pentru a se produce. Toată lumea deja a început să se întrebe ce ne va spune primul om al țării, a început să speculeze, să ghicească ce pași vom mai face, cine a mai greșit și cine va fi urecheat. Eu aș putea să jur că vom afla cât de mândru este că a obținut consensul la codul ambițiilor, că propunerea lui de modificare a întrunit sufragiul universal, că a reușit să unească conștiințele tutulol, dar că mai sunt lucruri care nu merg bine, că mai sunt probleme prin justiție, că ar fi bine ca cei vizați sau cercetați să facă un pas înapoi. Toate aceste lucruri le va spune cu un ton serios, sobru, care să marcheze importanța momentului și să arate că el nu glumește când este vorba de interesul național, la fel ca domnul Oprea, care va fi lăudat. Ne va mai spune primul om al țării ceva despre frații moldoveni, despre situația grea din Ucraina dar și despre toleranță și diversitate Și așa va ajunge la subiectul invaziei arabe care „nu reprezintă” nici un pericol, România ”este gata să se achite de datoriile sale europene” și să participe alături de celelalte popoare- supuse- europene la salvarea unor oameni oropsiți. Bineînțeles va nega orice planificare a acestei invazii sau orice… culpă a granzilor Euro-Atlantici în acest exod deloc întâmplător, generat fără îndoială de primăvara arabă, față de care unele capete încoronate se simt oarecum obligate. Dar să nu uităm că odată cu amărăștenii vor intra în Europa și uneltele din interior ale primăverii arabe, cei care ca și acum au fost plătiți să se infiltreze și să provoace conflicte. Este un fel de răsplată pentru destabilizarea propriilor țări. Abia acum opinia publică are ocazia să vadă cât de mult a costat și costă schimbarea unor regimuri departe de ”noi”, așa cum s-a crezut când susținea intervențiile prin maidanele arabilor. Deci domnul Iohannis a descoperit această jucărie care îi este pusă la dispoziție de art 88 și de care va profita ori de câte ori va avea un puseu de ”popularitate”, în scopul ridicării moralului. Sunt curios dacă va fi însoțit de prima soție a neamului. Ce spuneți?
Români nu dați pe mâna copiilor chibrituri și benzină, vă puteți pierde dreptul de tutelă.

Jucăriile lui Iohannis

miercuri, 9 septembrie 2015

Codul ambiţiilor

nastere
Orgasme prelungite
Doamne ce bucurie mare ce orgasme prelungite pe conducătorii partidelor şi grupurilor parlamentare care au reuşit să împace şi capra şi varza lui Dinescu adică şi pe Ponta şi pe Iohannis şi să arate românilor că acuma în prahul invaziei arabe declanşate la cererea şi cu ajutorul celor care au finanţat primăverile arabe, România a pus-o de consens, adică viol acceptat cu împăcarea părţilor şi recompensarea părinţilor.

Aceeaşi Mărie cu altă pălărie
După lupte seculare în care părţile, adică opoziţia şi puterea s-au făcut de râs pe rând, fiecare pe sine nu una pe alta, iată că au reuşit să treacă pentru a doua oară prin votul Parlamentului, aproape acelaşi parlament pe care îl prezidau pe vremuri Geoană sau Anastase cu aproape aceeaşi oameni dar în mod cert aceleaşi obiceiuri şi pretenţii, aproape aceeaşi lege pe care îşi scoteau ochii acum o lună şi pe care domnul Iohannis acest “alt fel de preşedinte” cu alt fel de procese, alt fel de case, alt fel de vizite, alt fel de toalete, alt fel de îngâmfare, alt fel de dormitor şi alt fel de sictir la adresa românilor, a trimis-o la refăcut Parlamentului aproape aceeaşi lege cu modificări invizibile a fost ecluzată de acest dinosaur politic, Parlamentul României.
Doamna Gorgiu noua muză cotroceană mai avea un pic şi ţipa mai ceva ca Oana Mizil în chinurile facerii, în momentul naşterii noului cod fiscal care de fapt aşa cum spune şi domnul Dragnea este acelaşi cu cel născut şi prin Iunie şi votat de aceiaşi oameni care după ce domnul Iohannis l-a respins la ambiţie numai ca să aibă motiv să se ia de Ponta şi de guvern şi abia apoi a căutat motive de respingere, au sărit cu gura că este un dezastru. Acest dezastru a fost re-votat acuma după ce i s-a scos un procent de la reducerea TVA. Cine vrea să vadă cum se manifestă doamna Gorgiu în momentele de intimidate, să o urmărească vorbind despre noul cod fiscal votat” aşa cum a vrut preşedintele “ adică cu 20% reducere TVA în loc de 19% în 2016. Pentru acest procent a fost nevoie de tot acest circ şi amânări şi “negocieri”.

Ambiţii
Practic  Iohannis a vrut să arate că el face ce vrea în ţara lui, Oprea că poate oricând să joace sârbu cu Ponta şi învârtita  cu Iohannis, iar Ponta că până la urmă iese tot cum vrea el, pentru că nu îi va fi greu, dacă rămâne la guvern, ca după ce legea e votată să schimbe un articol cu ordonanţă de urgenţă şi să îl lase pe Iohannis cu buza umflată. Dar Ponta  poate ceda fără probleme acel 1%, căci  Iohannis a modificat de dragul modificării, nu pentru că ar fi contat ceva.
Şi uite aşa toată lumea e mulţumită, habemus codus, opoziţia şi puterea şi-au dat mâna iar Iohannis se laudă că toate astea i se datorează lui, că cică “în aceste primele luni ale anului 2015 consultările au devenit o prioritate”. Păi cum să nu existe consultări şi consens când în aceste prime luni ale anului 2015 s-a votat mărirea indemnizaţie pentru parlamentari, un adaos la pensie de 1000 de euro, mărirea salariului “ aleşilor aleşilor neamului”, modificarea “CPP pe înţelesul, dar mai ales placul tuturor… parlamentarilor” şi alte beneficii şi se va vota şi mărirea salariilor bugetarilor de care vor beneficia şi cei care prin alte legi şi-au mărit doar propriile salarii, pentru că doar şi ei sunt bugetari nu ? Cum să nu fie consens şi să nu asistăm la orgasme multiple în rândul clasei politice?
În fapt am asistat la un circ de prost gust în care cetăţeanul plătitor de impozite,taxe şi amenzi ori de câte ori se trezeşte câte un ales cu degetul abia scos din nas, ridicat pe sus,   este veşnicul păcălit.  Am asistat practic la un război al ambiţiilor personale în care fiecare a vrut să arate că el e mai tare, dar strigând fiecare că o face de dragul interesului naţional.
Ponta nu minte, doar nu îl mai interesează 
Domnul Ponta a reuşit marea performanţă de a nu-şi vota propriul cod pe care propriul guvern se laudă că la clocit, deşi la un moment dat,  în plin scandal, a recunoscut că de fapt este codul trecut în programul de guvernare al USL, iniţiat de liberali.Întrebat de ce nu a venit să îşi voteze codul, domnul Ponta a răspuns – negăsind altă rimă- că l-a mai votat odată, în Iunie, dar a uitat de fapt că în Iunie era cu picioarele ridicate de la sol şi nu era nici măcar în ţară. Aşa e când încerci să te dai spiritual şi dai răspunsuri la plezneală doar aşa ca să te dai şmecher. Unii au sărit să spună că domnul Ponta minte, dar aici nu a minţit. Dacă ar fi fost o minciună, nu ar fi fost grav, toţi ne-am obişnuit cu minciunile lui, mai puţin doamna Cristiana Anghel, dar el acuma nu a minţit, pur şi simplu nu a mai ţinut minte, a răspuns ca să scape de clenci, aşa golăneşte, cum a răspuns Băsescu  că a fost la spital pentru că a băgat băţul în ureche invers.  Asta este un semn că pe domnul Ponta nu îl mai interesează ce spune, nu îl mai interesează perspective, el vrea să scape de moment, nu mai este atent la ceea ce face ş ice spune.
Este un semn că a obosit sau doar că având în vedere perspectivele destul de sumbre, de pierderea şefiei la partid, chiar şi la guvern şi poate chiar pierderea libertăţii pentru care procurorii DNA se luptă din greu, nu îl mai intereseată ce spune sau ce face, toate celelalte au devenit fluştiucuri? Poate şi una şi alta, însă cert este că asistăm la un proces al guvernării decadent, din ce în ce mai lipsit de consistenţă o atitudine de miserupism şi miştocăreală singurul obiectiv pentru putere şi opoziţie fiind guvernarea în momentul alegerilor. Toţi sunt în stare să accepte orice, să renunţe la orice, să se pupe, să se injure, să se spurce- deşi nu mai e cazul sunt toţi la fel de spurcaţi deja de propriile acte- singurul lucru care contează este cine organizează alegerile viitoare. Eu cred că le va organiza Oprea. După el, potopul.

Codul ambiţiilor

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Zâmbetul preşedintelui

iohannis a castigat alegerileIohannis ales
iohannis huiduitIohannis huiduit
 Dezamăgiri prezidenţiale
Credeam ca după ce am scăpat de Păcălici am scăpat de zâmbetele de protocol. Ţapul zâmbea şi el dar mai în dungă, mai stingher aşa cum îi să bine unui profesoraş prins cu copiuţa la definitivat. Despre Matelot ce să spun, el a introdus moda hăhăitului a râsului de biciuşcar, drojdier de cartier. După aceste experienţe o parte din români, cei care se săturaseră de Dâmboviţa, au dat-o pe Cibin crezând că pe Cibin se circulă cu ţugul. Aiurea, pluta e la modă şi cel care cuibăreşte acum prin vilele Snagovului nu sare departe de ceilalţi dacă nu cumva le pune capac. Nici nu ştii de ce să te legi mai întâi, după nici un an de zile de .. inactivitate. Să te iei de faptul că a uitat total şi chiar neagă tot ce a spus pe timpul campaniei ? Nu e primul, aşa au făcut toţi. Este doar ştiut că în campanie dacă nu minţi nu câştigi. Apropo de minciună, mi-a plăcut intervenţia de acum -cred că – 10 zile a doamnei Cristiana Anghel vizavi de domnul Ponta, cel care cu an înainte spunea despre dânsa că pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. Doamna profesoară spunea pe un program de televiziune care a tot împroşcat-o cu noroi şi la care se tot duce, că îi place de domnul Ponta pentru că nu minte. Cum o cunosc personal şi ştiu că are simţul umorului, am râs în hohote dar apoi parcă îmi venea să sparg televizorul uite aşa de râs.
Dar să revin la domnul preşedinte. Un alt motiv pentru care merită să îl întrebi de sănătate este lipsa de tact şi diplomaţie, gestul cu haina pe capota maşinii fiind deja intrat în legendă. Nu ştiu cine i-a băgat în cap domnului preşedinte că dacă lucrezi la Cotroceni trebuie neapărat să dai capete în gură şi să fii cât mai mojic. Cu câţi consilieri a schimbat nici nu ştiu cine ar fi sfetnicul.
Poate ar fi mai bine să ne legăm de faptul că în 8 luni de zile a făcut cam 20 de plimbări mai mult sau mai puţin oficiale încât oamenii se întreabă dacă mai are timp să citească sau să se uite la tv să vadă ce se întâmplă prin ţară la cât de obosit trebuie să fie.
Nu trebuie uitat nici faptul că intenţionează să o ridice pe prima turistă a ţării la rangul de primă doamnă cum a auzit el că au toţi preşedinţii care se respectă. Da,  ăia se respectă,  dar mai sunt şi respectaţi de alţii nu numai de familie.
Am mai putea adăuga faptul că – din câte se zvoneşte tot la îndemnurile consoartei-  a modificat radical viitorul domiciliu conjugal,  fie în căutare de  „cucaracea”  fie aşa din orgoliu ca să spună că a făcut şi el ceva cât a fost preşedinte.Nu i-o fi spus nimeni că a apărut pest repeller ? Nici vila de la Neptun nu a scăpat nepedepsită şi se aude că aceeaşi doamnă a recomandat tăierea tuturor copacilor pe care s-au urinat câinii celorlalţi preşedinţi dacă nu chiar unii dintre ei în persoană după câte o agapă. Păi ce facem cu legea fondului silvic şi cu adevăratul stăpân al vilelor, RAPPS domnule Preşedinte? Sau aveaţi obligaţii faţă de firma austriacă căreia iau fost luate sursele de venit la insistenţa presei şi acum îi aprovizionaţi pe şestache? Ce să facă ei cu 20 de copaci ? Altă persoană cu simţul umorului dezvoltat. S-a umplut ţara de glumeţi.
Unii i-ar mai pune în spinare domnului preşedinte mărirea salariului propriu dar hai să fim rezonabili, acolo meritul principal îl au finul şi naşul, cei care au considerat că dacă îl mituiesc cu un salariu de 50000 Euro pe an, adică aproape de jumătate cât primeşte de exemplu Putin cel care stăpâneşte nu doar Rusia ci şi o bună parte din fosta URSS şi alte mici regiuni care în total ar fi de mai bine de 100 de ori suprafaţa României, s-au asigurat de o domnie lungă şi lipsită de griji la Victoria. Ciudaţi şi băieţii ăştia dacă la vârsta lor mai cred în Santa Klauss.Păi cum să îi dai jumătate din salariul lui Putin când el nu face nici 1%  din cât face  respectivul,  chiar dacă a înconjurat Rusia de câteva ori în călătoriile sale?
Zâmbiţi, vă ordon!
Dar mie îmi place cel mai mult zâmbetul domnului preşedinte. Nu ştiu cine l-a setat sau cine i-a setat zâmbetul acela fals şi cu gust de carton acelaşi gust pe care îl simţeam când mâncam pe vremuri parizerul de consum intern. Cu zâmbetul ăla lipit de patrulaterul care îi ţine loc de faţă, domnul Iohannis ar putea să ocupe după ieşirea la pensie un  post de speaker la un tv şi să anunţe cele mai mari tragedii din lume,  căci cine îl vede va fi convins că anunţă creşteri salariale. Fie că anunţă tăieri de alocaţii, războaie mondiale, zile însorite sau grindină, domnul Iohannis o va face cu acelaşi zâmbet neschimbat, exersat ore întregi în faţa oglinzii,  pentru că aşa l-a învăţat pe el cineva, orice ar fi să zâmbească, în orice situaţie s-ar afla să ne arate dinţii pentru că „zâmbetul e dezarmant”. Pe timpul campaniei, un liberal l-a întrebat ce să răspundă, ce să facă dacă cineva îi va întreba despre dosarele lui, despre adopţii, despre experienţa sa ca politician sau competenţele sale. Domnul Iohannis i-a spus să zâmbească. Aşa i s-a spus lui, aşa spunea şi el, precum Învăţătorul spunea ucenicilor săi să întoarcă şi celălalt obraz dacă sunt pălmuiţi.
Zâmbet sau mască?
Numai că pe lume sunt zâmbete şi zâmbete. Să mă ierte Dumnezeu, dar dacă ar fi să aleg între zâmbetul lui Iliescu şi cel al lui Iohannis, cu toată antipatia mea faţă autorul loviturii de stat din Decembrie 89 (demascat de curând,  cu mânie proletară,  de domnul Măgureanu cel care cât a fost şef SRI   nu a avut informaţii despre aşa ceva dar le-a descoperit ca pensionar, având revelaţii post coitus),    aş prefera zâmbetul lui Păcălici pentru că are totuşi ceva uman în el, nu este „desenat” pe faţă, se mai schimbă, mai are nuanţe, pe când cel al actualei cucuvele de Cotroceni este desenat. Dacă cineva ar avea curiozitatea şi posibilitatea tehnică şi priceperea să măsoare în pixeli sau cu şublerul zâmbetele domnului Iohannis cu diferite ocazii la diferite evenimente sau în diferite ipostaze,  când e aclamat sau când e înjurat, ar constata că depărtarea colţurilor buzelor este identică,  de o precizie nemţească. Iliescu sau Ponta sunt cunoscuţi pentru faptul că ne minţeau cu zâmbetul pe buze. Spre deosebire de ei, domnul Iohannis ne minte când zâmbeşte, ăla nu e zâmbet, ăla e ceva pus pe faţă ca să ia ochii lumii, ca să acopere ceva, ceea ce face domnul Iohannis cu buzele este mai mincinos decât promisiunile electorale ale tuturor politicienilor lumii. Priviţi vă rog zâmbetul lui Iohannis când a câştigat alegerile şi zâmbetul când era huiduit la deschiderea festivalului George Enescu. Aceeaşi faţă, aceiaşi ochi reci, inexpresivi, aceeaşi mască. Un om care nu doar încearcă,  chiar reuşeşte să fie imun la manifestările ostile şi să zâmbească la fel ca atunci când câştigă alegerile, un om pentru care bucuria şi supărarrea au aceeaşi faţă, nu este om, e robot nu face ce simte, face ce i se spune sau crede că „trebuie să facă” aşa cum îi spun „consilierii”. Români obişnuiţi-vă cu acest zâmbet. Va fi acelaşi şi când vă va anunţa că a decis să bage ţara în război sau că spre noi, nu spre el, căci el va fi plecat în vizită, se îndreaptă o rachetă cu focos nuclear. Asta am votat, asta avem.

Zâmbetul preşedintelui

joi, 3 septembrie 2015

Strategii naționale

Strategia națională
Campanii în perpetuum mobile
Se apropie toamna, după ea iarna și ca acu intrăm în campania –oficială – pentru alegeri. Spun oficială, pentru că cealaltă, reală nu se termină niciodată. Grație decalării alegerilor prezidențiale de cele locale și cele parlamentare, practic o ducem din campanie în campanie, mai ceva ca la 77. Pe baza acestei derulări a manevrelor politice, practic politicienii nu mai au timp să mai respire, nu mai știu când să o lase mai moale cu șpaga și când să bage viteză, pentru că oricând poate apărea un dosar nou sau un procuror necunoscut… ca înregimentat și de aici iar șpăgi dar de data asta date, nu primite, ca să poată rămâne în cărți.
Cine spune că pe vremea lui Băsescu s-a bătut recordul la afaceri cu justiția și DNA-ul s-a grăbit, necunoscând ce va urma. Băsescu pe lângă DNA și ANI mai avea și alte metode, mai invita la o bere, mai înmâna palmat un bilețel la investire, mai apărea la o agapă europeană cu niște hârtii semnate la ceas de seară, mai anunța pe post pe câte unul că ”nu e bine” sau că începe să devină mic, ce mai, până la DNA mai primea omul ceva semnale să o lase mai moale sau să schimbe macazul, nu era săltat cu cai mascați neavertizat, decât dacă ieșea pe post cu filme cu minori caftiți în campanie electorală. Acu vremurile s-au împuți(na)t, planeta se grăbește, războiul bate la USA, partenerul strategic nu mai are timp de șușanele așa că totul este permis, Cotroceniul are liber la justi.. ficare.
Deși nimeni nu recunoaște oficial, ușor- ușor, cu ajutorul lui Koco , Ponta e scos din cărți, la guvern i-a luat locul Oprea, cel care nici nu mai are cărămizi cu care să se bată în piept de dragul interesului național, la partid Dragnea, în familie socrul își schimbă și el fotoliul din odaie sau cameră, ce să o mai lungim, izolare pe toată linia. Asta e pohta ce a pohtit Iohannis, căderea lui Ponta, că după asta totul e simplu, șobolanii vor fugi singuri, unii de teamă alții la cașcaval.
Fixativ și renașterea
E mai mare râsul să îl vezi pe Fixativ vorbind din nou despre o nouă doctrină a UNPR, cu ochii aruncați în sus și colțurile gurii lăsate în jos. Acest tic al lui trebuie neapărat să intre în cartea recordurilor, nu știu dacă mai poate cineva să privească sus și să vorbească jos ca el. După atâția ani de stat prin guvernele țării și miștocărit ideea de securitate națională, interes național, armată,iată că pe 18 August domnul Oprea se trezește brusc , ca și cum până atunci nu ar fi existat, ca și când atunci s-ar fi născut, și ne explică ce vrea să facă partidul lui pentru țară. Și vine domnul Oprea cu o strategie și politică a UNPR ca și cum partidul său ar fi un nou născut care acuma a făcut ochi și a văzut dezastrul în care se află țara și a scos sabia să o salveze. Și vorbește domnul Oprea cu atâta patos despre renașterea națională, funcționarea statului, rolul României în lume funcționarea economiei și noul stat social de parcă până acum nici usturoi nu a mâncat și nici gura nu îi miroase.
Când vorbește despre renașterea națională, bineînțeles că domnul fixativ are în vedere familia și natalitatea. Pentru el termenul de renaștere are legătură neapărat numai cu copii, cu înmulțirea, probabil cu procesul de fabricație, pentru că el nu poate concepe renașterea decât ca o re- naștere. Mă mir că nu a vorbit despre reîncarnare pentru că și reîncarnarea este tot un fel de re-naștere. Atâta îl duce capul, atâta spune. Mă întreb ce ar răspunde dacă cineva l-ar întreba despre curentul renascentist în artă, probabil ar spune că se referă la reprezentarea nașterii lui Hristos. Ar fi de râs dacă nu este din păcate de plâns, pentru că acest individ care nu vede renașterea națională decât ca pe un proces anatomo-biologic, va fi urmașul lui Ponta la Victoria iar partidul său este singurul partid care la această oră se știe că va fi la guvernare indiferent cine va câștiga alegerile grație stilului dual și parșiv al președintelui său. Vă dați seama unde va ajunge această țară cu turistul Iohannis la Cotroceni și Oprea la Victoria, după ce armata țării a ajuns sub 20% capacitate operativă și este incapabilă să își apere granițele la această oră? De fapt limitele domnului Oprea au mai fost definite odată pe vremea când fiind ministru al apărării, întrebat fiind dacă a fost prin teatrele de operații prin Afganistan, unde ne mureau soldații pe capete întru apărarea intereselor americane, a răspuns că el este general de justiție și va merge acolo când vor fi probleme de justiție. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Ponta jianul Haiducul
Dar nu numai el se ocupă de gargară. Domnul Ponta cel cu piciorul, mai dă și el din picioare cât să vadă dușmanii că mai mișcă, și din gură cât să vadă aceiași dușmani că mai are dinți. Aflat în incapacitate de plată după ce a ajustat substanțial veniturile demnitarilor ale parlamentarilor cu foncții și a le președintelui, în speranța că dacă îi finanțează călătoriile Santa Klauss va uita de demisie, domnul Ponta scoate pe gura slujitorilor personali cele mai aberante propuneri legislative. După ideea vinderii gradelor militare prin așa zisa lege a sponsorizării armăsii, iată că o altă lege tembelă face ochi, aceea a legalizării șpăgii pentru medici. Nefiind în stare să dea bani sistemului sanitar domnul Ponta prin slujbașii săi este gata să dea medicilor dreptul să primească oficial șpagă, pretinzând că aceasta va fi primită numai după îndeplinirea actului medical ca o ”recompensă” dată de cetățean celui care a jurat să îi salveze viața. Propun ca jurământul acela al lui Hipocrate să fie schimbat și să se numească jurământul lui Hipoșpagă și să înceapă așa :”Jur pe Ponta Il Dottore, pe Oprea Juristul, pe Buldog și pe Iohannis, și pe toți senatorii și deputații scrântiți la cap din Parlamentul României pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă plătesc bolnavii și națiunea:..” Fiind incapabil să redea cu adevărat celor din învățământ și medicilor drepturile câștigate în instanță sau pe care le merită pentru munca lor, domnul Ponta aruncă această sarcină în spinarea cetățenilor inițiind legi prin care legalizează șpaga și ciubucul, mita și obținerea de titluri și grade militare nemuncite, necuvenite, așa cum și-a obținut și el titlul de doctor. La ce altceva te poți aștepta de la un plagiator decât la legalizarea obținerii de bunuri necuvenite?
Ponta jianul Zapciul
De dragul păstrării scaunului,  domnul Ponta se proclamă Iancu Jianu Haiducul dar de fapt acționează ca zapciu, pentru că pentru a avea bani de dat toaletelor primei turiste a țării, a micșorat norma de hrană a militarilor, celor pe care o să îi trimită să lupte în Ucraina spunându-le că o fac pentru binele fraților moldoveni așa cum a declarat că face Moscheea neamului musulman din România dar de fapt era comandată pentru refugiații din Siria și aiurea care nu vor fi lăsați –la ordin – să ajungă în Mutherland fiind dirijați de gardul unguresc – construit și el tot la comandă străină-către pământurile călcate de atâția migratori. De fapt nu e prima oară când domnul Ponta își ”miluiește” armata în felul acesta. Pentru cine a uitat, celebra lege ”reparatorie” 241 dată cică pentru a îndrepta o nedreptate făcută pensionarilor militari de Boc, a comis o altă nedreptate blocând pensiile acestora pe perioadă nedefinită, până ce practic își plătesc singuri prin rețineri și neindexare toți banii pe care Ponta se laudă că i-a dat. Această lege a fost ceva de genul: ”Bă Costică, hai la mat că îți fac cinste, dar nu am bani, dă tu, că ți-i dau eu înapoi când oi avea, dar ai de așteptat.”
Tot pe principiul ăsta s-a clădit și noua lege a pensiilor militare care numai reparatorie nu e și care exceptând faptul că poate fi avantajoasă pentru cei care vor ieși la pensie din 2016, nu aduce practic nimic bun celor deja pensionați, mai ales celor pensionați înainte de 2011, pentru că aceștia vor vedea recalculare și actualizare când își va vedea Ponta nepoții la pensie. Asta ca să nu mai spun că până și recuperarea banilor reținuți pensionarilor militari între 2011-2013 se vor achita la sfintele calende, mulți din cei care acum speră la ei ne mai apucând să îi numere. Interesant este ca această lege a pensiilor militare va intra în vigoare-deși este deja votată și promulgată și nu implică cheltuieli bugetare-abia în 2016, dar legile măririi salariilor protejaților din administrație, Parlament și Cotroceni care prevăd cheltuieli suplimentare la buget au intrat deja în vigoare, cu bani din norma de hrană a militarilor. Așa face dreptate Ponta. Până la capăt.
Reinventarea popoarelor migratoare
Acum popoarelor migratoare li se spune emigranți și nu mai vin de capul lor, sunt dirijați cu un scop anume de cei care îi vor folosi pe post de teroriști pe unde va fi necesar. Vă dați seama cum va trece legea Big Brother prin Parlament după ce vor adăsta câteva mii de musulmani pe plaiurile Mioriței? Ca rachetele rusești spre Deveselu. Deci iată că strategicul, prin împingerea prietenilor din ISIS în România împușcă mai mulți iepuri: înregistrează orice mișcare a ”fraților” mai mici care nu vor putea nici să strănute sau să râgâie –dacă vor mai avea după ce- fără știrea unchiului Sam, și pun un ghimpe mare ca un arici care se poate rostogoli oricând la comandă, ca și acum, ori spre Est, ori spre Vest, după cum vor dicta interesele celor care îi euromânizează acum. În tot acest joc, conducătorii României joacă rolul lui Iuda discutând despre interesul național și iubirea de frate când de fapt urmăresc interesul personal și atâta tot. Se va găsi cineva, cândva să condamne acest act de trădare și să redea România românilor, sau se va naște o nouă populație minoritară care se va înmulți mai repede decât țiganii și maghiarii la un loc iar în 100 de ani România va deveni un nou Kosovo, dar nu doar în câteva județe ci la nivel național? Vi se pare  o ipoteză aberantă? Păi dacă am reușit să ne ”romanizăm” și ”latinizăm” să ne ”uităm” limba și obiceiurile  după doar 165 de ani, fără internet, fără televiziune, fără moguli cu cipilică pe cap, fără propagandă, fără Big Brother,  deși Dacia a fost ocupată doar în procent de 14% din teritoriu, cât credeți că le va lua noilor colonizatori-migratori sprijiniți de cea mai mare poliție a lumii să ne musulmanizeze sau mozaicească având la dispoziție toată tehnica de îndobitocire în condițiile în care sentimentul național a fost înăbușit total, ne-am umilit și scos din istorie Eroii și ne-am declarat trădătorii eroi naționali fără să cârtim, am acceptat la conducerea țării și a serviciilor secrete toți alogenii și le-am dat voie să ”își ia țara înapoi” apoi să o ia la mișto, fără a schița un gest? Văd cu stupoare cum românii privesc ca la un serial cu Bahmu și Prigoană cum se întâlnesc și discută despre strategia de apărare a țării, domnii Iohannis, acest Johny Walker care vrea să străbată toată lumea pas cu pas, Oprea trădătorul de profesie, Dușa, ministrul cârpaci și Maior, care de pe poziția lui de ambasador ar fi trebuit să reprezinte interesele României în SUA, nu ale SUA în România. Pentru cine crede că Maior a fost invitat să participe la această discuție așa pe post de outsider, menționez că de fapt el a fost vioara întâi pentru că a adus direct din capitala Statelor Unite ale SUA cuvântul necenzurat și nestenogramat al fratelui Obama. De când cu Snowden,  Big Brother nu mai are încredere în nimeni și transmite mesajele capitale pe cale orală, fie că îl cheamă la ordin pe destinatar fie că îi trimite porumbel voiajor cu mesaj direct.
Atenție la Munaf
Odată cu Maior a venit și Munaf. Nu îmi vine să cred: Un  cetățean SUA, este dat pe mâna unui sistem juridic și corecțional cunoscut ca fiind cel mai prost din Europa? Nuuuuuuuuu așa ceva nu se poate după ce ai chemat în țară și ai achitat un soldat beat care dă cu mașina peste oameni nevinovați. Aici este ceva nu putred ci de-a dreptul împuțit și cine crede că Munaf a fost adus pentru plăti pentru ”răpirea” jurnaliștilor ori pentru  a-l băga la zdup pe Băsescu se înșeală. Băsescu poate fi băgat la zdup pe viață  și fără Munaf dacă se vrea, dar mă îndoiesc că se vrea. Aducerea lui Munaf în România are cu totul alt rol și Maior știe asta. Maior nu a venit în țară ca să asiste la lucrările unei Academii inventate pentru a da titluri politicienilor, el a venit cu ordine clare, precise și mai ales care se doreau necunoscute de către urechile altora. Dar mă îndoiesc eu că în România, unde unui vânzător de neam i s-au dat înapoi domenii și castele, că tot fu 23 August, este ceva ce nu poate fi vândut. Sau cine știe, poate nici ursul nu este străin de acest joc.
În loc de concluzii:
Nu pare nimănui ciudat că prea s-au aglomerat acum prea multe pe capul bietei țări? Ia să numărăm: greva din transportul aerian, cererile salariale ale doctorilor, viitoarea grevă din învățământ, criza migratorilor, desantul NATO, Circul Munaf și cine știe câte or să mai apară până la sfârșitul anului. Vă amintiți ce exersau călărașii americani prin baza Mihail Kogălniceanu acum câteva luni? În nici un caz mersul în buiestru. Revedeți ca să nu uitați și mai ales să nu vă mirați.
http://www.politicaromaneasca.ro/gabriel_oprea_presedintele_unpr-24146
http://www.mondonews.ro/gabriel-oprea-strategia-nationala-de-aparare-calea-prin-care-putem-realiza-o-cultura-de-securitate/
http://www.in-cuiul-catarii.info/2015/05/15/marsul-cavaleriei-si-drumul-pierderii-sentimentului-national-9166

Strategii naționale

miercuri, 2 septembrie 2015

Garduri şi gânduri europene


gard
Motto: Dormi române dormi în pace, ţara noastră praf se face!
Vechi, dar de actualitate
Acum câţiva ani, preventiv dar şi ca o premoniţie, circula un banc cu un ardelean şi un cetăţean român de altă naţionalitate, Gheo şi Pişta, care merg împreună la pescuit. După un timp Gheo prinde un peştişor auriu şi se bucură crezând că va merge aşa toată ziua. Pişta, văzând peştişorul mic, îl roagă pe ardelean să îi dea drumul că e prea mic şi nu va înţelege nimic de el, dar Gheo îl păstrează sperând să vină părinţii după el să îl caute şi eventual şi toată comunitatea, cum a văzut el că se întâmplă prin Apuseni când cade cineva cu elicopterul, deltaplanul sau planorul, sau va oferi cineva o recompensă pentru „orice detalii care ar duce la găsirea dispărutului”. Dar ca un făcut, nu s-a sesizat nimeni şi astfel până seara a rămas cu peştişorul ăla amărât. În timp ce strângeau să plece acasă, colegul îl roagă să dea drumul şi amărâtului că şi aşa dă mai mult pe ulei decât ar mânca. Ardeleanul se îndură şi îi dă drumul. Spre surprinderea lor, după câteva minute apare ditamai crapul auriu şi spune că el e tatăl peştişorului de aur şi pentru bunătatea lor le îndeplineşte o dorinţă. Primul pe listă este Pişta,  care insistase pe lângă Gheo să elibereze peştişorul. Acesta întreabă:
– Orice dorinţe?
– Orice dorinţă spune peştele.
– Bine, atunci fe la tine un gard mare de jur împrejurul la Ungaria,  înalt de 10 metri şi lat de doi, se nu poate se il sparge nimeni se nu poate se intră nimeni se nu poate să pătrundă nici focul nici ape la el, fere fereastra şi cu deschidere numai din interior la porţi tot aşa mari şi groasă.
– Dar de ce vrei zidul ăsta, întreabă peştele?
– Ca se nu mai vine nici un român la noi la Buda  se spală la ei la Balaton şi se cumperi aliment.
– Ok, spune peştele şi face un semn şi Ungaria dragă e înconjurată de un zid după comandă.
Vine rândul ardeleanului care întreabă :
– Ai făcut zidul?
– Da.
– Aşa cum a cerut Pişta?
– Aşa.
– Şi nu poate intra nimeni?
– Nu.
– Ok, atunci blochează uşile, toarnă apă şi pune capac -zice Gheo.
Bancul este vechi, când l-am auzit am râs ca de o glumă bună. Numai că gluma bună s-a transformat în realitate, Ungaria îşi trage nu zid, că nu are bani,nu se poate compara cu chinezii, sau germanii democraţi, dar de un gard se screme, nu ca să nu intre românii, ci emigranţii din Grecia din Iran, din fantomaticul Stat Islamic, fratele sau mai bine spus înlocuitorul fostului Al Qaeda, copilul Statelor Uite ale SUA. Că mai marii Ungariei, coborâtori din imigranţi sosiţi din stepele mongole şi stabiliţi pe teritoriul altor naţii pe care le-au căpuşat, apoi ocupat parţial şi exploatat, continuă aceeaşi politică segregaţionistă şi nu doresc să îşi amestece respiraţia divină cu a unor muritori de foame, nu mă miră, aşa au fost, aşa vor rămâne.
Europa şi drepturile omului
Ce este însă strigător la cer este atitudinea mai marilor Europei, cei care dau lecţii de democraţie tuturor, cei care se laudă că respectă drepturile omului şi fac legi pe care le impun supuşilor şi proştilor care se uită în gura lor. Marea Europă se simte ameninţată şi este îngrozită, disperată, îngrijorată de noul val de imigranţi,  oameni care fug de acolo de unde ni se spune că ar fi  iadul pe pământ şi nu ştie ce măsuri să ia să oprească acest exod care riscă să le ameninţe liniştea, străzile, cafeaua de dimineaţă şi viitorul prosper. Aceiaşi granzi se oripilau acum câţiva ani de zile la gândul că România va intra în UE, în Shengen, în ţărişoarele lor cele imaculate şi le va colora străzile cu urmaşii lui Raj Kapoor, aceiaşi granzi care în timp ce ne spuneau nouă că nu avem o politică bună privind naţionalităţile conlocuitoare şi că îi discriminăm pe rromi spunându-le ţigani, aceiaşi granzi care au găsit soluţia pentru a scăpa de ţigani, dându-le câte 200 de euro de cap de ţigan şi punându-le la dispoziţie un avion pentru a-i redeporta în România. Asta a fost soluţia.
Ei bine, aceşti granzi, aceşti scumpi şi dragi conducători care nu mai pot de grija sărmanilor care trăiesc prin altă ţări, belindu-le guvernele care nu  respectă drepturile omului,  când e vorba să primească în ţările lor aceşti sărmani uită de drepturile omului, de regimul politic de care aceştia  încearcă să scape şi caută soluţii pentru a scăpa de ei, mergând până acolo încât acceptă şi astfel de măsuri fasciste care nu ar mai trebui să se vadă într-o ţară care vrea să se numească „Statele Unite ale Europei” după cum ne anunţa primul trădător al noii Românii, Băsescu cel degrabă vânzător de suveranitate. Ştiu că întrebarea mea e retorică, ştiu că prea puţin contează pentru mai marii lumii ce gândeşte sau spune în scârţa- scârţa pe hârtie,aşa că nu mai întreb unde e democraţia şu dreptul la liberă circulaţie,   mă întreb însă cum pot românii să se mai uite în gura acestor mincinoşi şi să îşi vândă ţara şi libertatea în schimbul unor împrumuturi pe care tot ei le vor plăti cu vârf şi îndesat şi a unei iluzorii speranţe că vor trăi ca în occident.
Dragoste regală
Care occident, când înalta faţă regală, prinţul Charles cu albastru-i sânge curgând prin vine şi cel roşu vărsat prin tunelele Franţei, cumpără la greu pământuri în România, îndemnându-şi şi prietenii să facă la fel, iar românii, fraierii se bucură că acesta „face imagine” României. Nu stimaţi români, marele Charles, cu toată descendenţa sa din Dracula, are un dispreţ profund faţă de voi, aş putea spune că nu îl interesează nici cât cocoaşa cămilei de soarta voastră şi a României, dar îi plac al dracu de mult pământurile noastre şi liniştea care se va lăsa peste România după ce vor emigra toţi românii la cules de căpşuni şi spălat senili la cur prin Europa cea nobilă.
Am văzut că Antena 3  epuizând subiectul Băsescu a început să se întrebe cum a rezolvat occidentul  problema violatorilor şi pedofililor.Răspunsul este simplu: cum au rezolvat şi problema pederaştilor, i-au ridicat la rang de ambasadori şi investitori şi i-au trimis în România. Asta se numeşte castrare politică.
Dormi române, dormi liniştit, Europa veghează!
ÎNTREBARE DE BARAJ : PENTRU CINE PREGATESC GUVERNANŢII MAREA MOSCHEE A NEAMULUI ? Nu cumva gardul ungurilor  se intâlneste undeva cu moscheea românilor  la ordinul mai-marilor euroatlantici?

Garduri şi gânduri europene