Jucăriile lui Iohannis

De când a fost adus de la Sibiu și plantat în PNL pe lângă Antonescu, domnul Klauss Iohannis se tot joacă.
Prima jucărie
La început jucăria PNL l-a încântat pur și simplu .Nu trebuia să facă nimic, nu trebuia să spună nimic, era suficient să apară din când în când – dacă meditațiile, transplanturile de copii și retrocedările bunurilor Grupului Etnic German către FDGR îi lăsau timp- alături de Antonescu, care nici el nu prea avea timp, fiind când la Viena sau Bruxelles când la un mic somn de frumusețe. Și uite așa perioada ”romantică” a liberalismului Iohanescian a trecut fără nici un efort, jucăria a funcționat perfect, Crin și-a asigurat ceva groși și un post cald pentru soțioară plus oarece dosare bine sechestrate, iar Klauss un ausweis către Cotroceni pe postul lăsat liber de Antonescu. După lipeală, jucăria s-a stricat iar lui Santa Klaus nu îi place să repare sau să construiască, lui îi plac doar jucăriile care merg ceas și nu presupun un efort din partea lui așa că din tot setul PNL a oprit doar telecomanda pentru că în fond are o ură viscerală împotriva politicienilor ”de carieră” care au priză la public, sunt buni oratori, cum era Antonescu, sunt șarmanți, spirituali și știu să atragă sau chiar să mintă. El săracu și când minte, minte scremut, constipat.
I like u
Următoarea jucărie a lui Klauss a fost internetul, mai bine spus Facebook-ul. Doamne cât de încântat a fost când a descoperit că prin acest program dirijat de fratele mai mare se poate folosi de diaspora, adică de acei oameni care au plecat din țară sătui de tot ce însemna guvernare în România, se poate folosi de ura acestora față de clasa politică românească, mizând pe originea sa germană, pe faptul că și părinții lui sunt plecați din țară deci ”le împărtășește” greața și idealurile, este cel mai bun reprezentant al intereselor lor. Și jucăria a mers, aceștia supărați că nu îl pot vota, s-au excitat la maxim, deși absolut aceeași situație fusese și la precedentele prezidențiale și nu se strofocase nimeni, creând de data asta însă impresia că s-a scufundat lumea. De fapt, ca și la precedentele prezidențiale, voturile diasporei, mici ca număr, mititele ca importanță aritmetică, au fost doar găselnița întoarcerii rezultatelor și nu cauza, căci era practic imposibil ca cele câteva sute de mii de voturi să întoarcă 20% procente dintre turul 1 și turul 2. Dar la Români orice e posibil, românul este ușor de păcălit a acceptat fără să gândească ideea că cele câteva sute de mii de voturi din diaspora au fost suficiente pentru a obține 20% din intențiile de vot ale celor 18 milioane de alegători. Din nou sistemul de numărare ”legalizat” de Roberta Anastase a mers.
Auf Wanderschaft gehen
După ce s-a jucat de-a diaspora, a urmat jocul de-a omul care tace și face. A tăcut și a făcut 20 de circuite în 8 luni de zile de ai spune că e ministru al turismului sau cel puțin agent de turism. În schimb scumpa sa soție, cea care vrea neapărat să devină prima primă doamnă a României a făcut și ea, o pasiune pentru vilele RAPPS și nu s-a lăsat până nu a dărâmat tot ce se putea pune la pământ. Și așa pentru divertisment a mai trecut la colecționarea de designeri vestimentari pentru că a citit ea undeva că nu ar fi bine îmbrăcată și nu seamănă suficient cu Jaqcueline Onassis, fostă Kennedy, fostă Bouvier. Iată prin ce s-a remarcat Jackie :”Jackie is remembered for reorganizing entertainment for White House social events, restoring the interior of the presidential home, her taste in clothing worn during her husband’s presidency…” Doamna Carmen încearcă să o imite. Doar la mofturi.
Acarii lui Iohannis
Următoarea jucărie a domnului Iohannis au constituit-o consilierii. În 8 luni de mandat deja a schimbat 4 și este departe de a se opri. Învățat să nu dea socoteală nimănui și să nu își explice gesturile și deciziile pentru că pur și simplu nu știe ce să spună, el face doar ce i se spune să facă și pentru că nu vrea dar nici nu știe cum să se justifice, domnul Iohannis a luat în brațe sintagma ”lucrului bine făcut” și este atât de convins că ”știe el ce face” încât cum dă greș, cum găsește un vinovat și îl decapitează fără complexe, pentru că –nu e așa – e răsfățatul zilei. Și așa și-a tot schimbat consilierii văzând că treaba merge și aceștia tac mâlc, legați la gură de un contract care nu le dă voie să spună nimic din ceea ce trăiesc pe meleagurile cucuvelei.
Jucăria blondă
Să nu uităm jucăria blondă, căci nici un ”om mare” nu este suficient de mare dacă nu este urmat de o femeie ambițioasă și supusă. Dacă blonda lui Băse a fost parașutistă, jucăria blondă a lui Iohannis este biciclistă dar sare și coarda. Mândria de mascul a lui Iohannis, tinută la respect de averea primită de la neamurile soției, de ambițiile doamnei profesoare și de ordinele venite de la”familia ” din Germania refulează în laudele și bezelele proaspetei copreședinte a PNL. Cum să nu te lași prins în acest joc care îți mai alină frustrările interne? Este știut că cei care sunt cocoși în public, acasă sunt mielușei și viceversa. Când am ieșit ofițer am găsit la regimentul din Craiova un maior mic, rotund, cu o țâgare lipită veșnic de colțul gurii, care era responsabil cu primele cercetări și care la fiecare ciclu de instrucție aduna recruții în sala de festivități și le spunea între două fumuri: ” sunt maior.. Chiulasă.. dacă intri la mine în birou, cât ai fuma o țigare ieși în haine vărgate!” Soldații se fereau de el ca de dracu și nici tinerii ofițeri nu se simțeau bine pe lângă el pentru că dacă nu îl salutai sau i se părea lui că nu ești ”la program”, dacă ieșeai la 15.29 pe poarta unității, te raporta la comandant. După un timp am fost de față la o convorbire telefonică între el și soție care îl întreba de ce nu a ajuns acasă la ora stabilită. A fost o mare surpriză să îl văd cum încearcă să se justifice, cum încerca să o îmbuneze să nu fie supărată, etc. De atunci când îl auzeam amenințând mi-l aminteam vorbind cu Pameluța și mă pufnea râsul. Așa am scăpat de inconfortul pe care îl împrăștia. Cineva m-a învățat apoi ca ori de câte ori sunt stresat de cineva, un șef, un control, o inspecție, să îl privesc pe ”zmeu ” și să mi-l imaginez constipat pe wc. Metodă anti dăunători mai garantată decât pest repeller.
Koco, o jucărie teleghidată
Bineînțeles că nu putem trece peste jucăria numită justiție cu nume de cod Koco. Asta este jucăria preferată, este ca și păpușile woodoo jamaicane, pe care le contorsionează și se uită la tv să vadă cum originalele se schimonosesc de durere și nu știu ce se întâmplă cu ele. Asta este una din jucăriile preferate pentru că se poate juca cu ea fără să fie văzut, fără să știe cineva, fără să se murdărească pe mâini. Cel puțin așa crede, dar dacă se uită la ce i se întâmplă lui Băsescu și Iliescu va trebui să fie mai atent, nimeni nu e veșnic iar el este departe de abilitățile celor doi în relațiile cu instrumentele de forță ale statului. Jucăria asta este foarte periculoasă, se poate autodeclanșa , poate să îi explodeze în mână, este ca minele antiinfanterie cu mișcare de rotire, nu știi niciodată când s-a ajuns la momentul clicului. În plus, el nu are cataloagele jucăriilor dar jucăriile au catalogul lui. Fără șarm, fără forță, fără stil, fără abilități, fără partid, pentru că el nu are un partid al lui, el a fost adoptat de peneliști dar aceștia nu sunt părinții lui naturali deci nu există legătură de sânge, doar cu sprijinul extern și o îngâmfare împinsă la extrem, Iohannis este victimă sigură a celor care acum îi elimină adversarii. Singura întrebare este când îi va veni rândul. Koco este o jucărie teleghidată care i s-a dat spre folosință dar are comenzile principale blocate, sau este ca un telefon jucărie pentru copii, arată ca telefoanele mobile originale, sună, dar vorbești singur la el.
Ultima jucărie
Dar ultima jucărie a domnului președinte este Parlamentul. Între două avioane sau așteptând la Sibiu să i se trimită Air Force 1 adică singurul avion al țării, domnul Iohannis a luat la citit, cred că din greșeală, o cărticică cu coperți colorate, uitată de precedentul în sertar printre sticle și răsfoind-o, la art 88, a descoperit că are voie să se ceară ascultat și aplaudat de aleșii națiunii. Și uite așa, bucuros nevoie mare că nu va mai fi huiduit ca la festival, a decis să se adreseze națiunii după o lungă perioadă de silenzio clanța și a trimis scrisori președinților celor două camere să îi rezerve timp și spațiu, eventual un tron pentru a se produce. Toată lumea deja a început să se întrebe ce ne va spune primul om al țării, a început să speculeze, să ghicească ce pași vom mai face, cine a mai greșit și cine va fi urecheat. Eu aș putea să jur că vom afla cât de mândru este că a obținut consensul la codul ambițiilor, că propunerea lui de modificare a întrunit sufragiul universal, că a reușit să unească conștiințele tutulol, dar că mai sunt lucruri care nu merg bine, că mai sunt probleme prin justiție, că ar fi bine ca cei vizați sau cercetați să facă un pas înapoi. Toate aceste lucruri le va spune cu un ton serios, sobru, care să marcheze importanța momentului și să arate că el nu glumește când este vorba de interesul național, la fel ca domnul Oprea, care va fi lăudat. Ne va mai spune primul om al țării ceva despre frații moldoveni, despre situația grea din Ucraina dar și despre toleranță și diversitate Și așa va ajunge la subiectul invaziei arabe care „nu reprezintă” nici un pericol, România ”este gata să se achite de datoriile sale europene” și să participe alături de celelalte popoare- supuse- europene la salvarea unor oameni oropsiți. Bineînțeles va nega orice planificare a acestei invazii sau orice… culpă a granzilor Euro-Atlantici în acest exod deloc întâmplător, generat fără îndoială de primăvara arabă, față de care unele capete încoronate se simt oarecum obligate. Dar să nu uităm că odată cu amărăștenii vor intra în Europa și uneltele din interior ale primăverii arabe, cei care ca și acum au fost plătiți să se infiltreze și să provoace conflicte. Este un fel de răsplată pentru destabilizarea propriilor țări. Abia acum opinia publică are ocazia să vadă cât de mult a costat și costă schimbarea unor regimuri departe de ”noi”, așa cum s-a crezut când susținea intervențiile prin maidanele arabilor. Deci domnul Iohannis a descoperit această jucărie care îi este pusă la dispoziție de art 88 și de care va profita ori de câte ori va avea un puseu de ”popularitate”, în scopul ridicării moralului. Sunt curios dacă va fi însoțit de prima soție a neamului. Ce spuneți?
Români nu dați pe mâna copiilor chibrituri și benzină, vă puteți pierde dreptul de tutelă.

Jucăriile lui Iohannis