duminică, 29 iunie 2014

Despre lucruri serioase


pumnalul unguresc
Ofensiva revizionismului
Departe de a insinua că legăturile dintre familia Băsescu şi familia Bercea ar fi lipsite de importanţă, sau că bătălia politică, dezvăluirile mai mult sau mai puţin şocante din presa fidelă unei părţi sau alteia privind corupţia ar fi simple jocuri de putere, că situaţia din Ucraina nu ne-ar afecta sau că nu ar trebui să dăm importanţă sau atenţie unor astfel de subiecte, consider că sunt totuşi şi multe alte subiecte la fel de importante dacă nu chiar mai importante pe care presa naţională sau privată le ocoleşte şi mă întreb dacă nu cumva cu bună ştiinţă şi direcţionat.
Recent viaţa politică internaţională a marcat câteva evenimente care arată o tendinţă de creştere a unor manifestări naţionaliste dar şi revizioniste. În această categorie intră rezultatele alegerilor europarlamentare din unele ţări “grele” ale Europei, manifestările rasiste împotriva unor etnii, cum e cel recent din Franţa, conflictele care încep să se transforme în lupte entice în Ucraina şi acţiuni interetnice violente în zone aflate nu sub controlul ci oblăduirea ONU şi mă refer aici la Kosovo, acest măr al discordiei atent îngrijit de comunitatea marilor puteri într-o grădină a punctelor de conflict din care se pare că -din păcate-cât de curând va face parte şi zona HarCov.
Ţinutul Secuiesc, judeţele dorite de unii revizionişti maghiari susţinuţi pe faţă de guvernul maghiar şi trataţi cu indiferenţă inconştientă sau voită de organele abilitate să apere integritatea naţională şi drepturile cetăţenilor români indiferent de naţionalitate, încep să devină subiecte din ce în ce mai mediatizate şi -din nou din păcate- prezentate unilateral fapt ce va duce la instituirea şi instituţionalizarea unor măsuri criminale la adresa statului român. Nu mă refer aici la diferitele declaraţii sau manifestări locale ale unor lideri maghiari lăsaţi nepedepsiţi de o administraţie dacă nu trădătoare, cel puţin oarbă, ci la documente oficiale naţionale şi internaţionale care déjà îşi fac sau îşi vor face efectul confinţind o realitatea deformată tendenţios şi necombătută de o conducere politico-administrativă interesată numai de profituri financiare şi electorale.
Raportul ECRIS
Recent pe blogul lui Dan Tănasă a apăut un material privind Raportul Comisiei Europeane împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRIS) din cadrul Consiliului Europei, raport privind monitorizarea României, adoptat în luna martie 2014. Raportul a apărut în această lună şi prezintă punctul de vedere al acestei comisii privind drepturile omului în România şi modul în care minorităţile, în special cea maghiară sunt tratate. Nu e nimic rău în asta, dar punctul de vedere al acestei comisii arată în mod clar că distinsa comisie a luat în calcul numai punctul de vedere al UDMR cu care se confundă. Acest lucru dovedeşte că practic partea română ori nu a fost consultată cu sau fără intenţie, ori cei consultaţi au tratat cu o indiferenţă condamnabilă subiectul. Asta am votat, asta avem. Aceşti europarlamentari fac orice acolo unde sunt , cumpărături, şuete, afaceri, se ceartă între ei, dau declaraţii politice, dar când e vorba de apărarea intereselor României nu se bagă.Citind acest raport nu poţi ajunge la altă concluzie.
Nu am să fac o trecere în revistă a documentului, este foarte vast şi subiectul este prezentat suficient pe blogul lui Tănasă. Este însă atât de tendenţios şi părtinitor documentul, încât se vede clar că este făcut după consultarea  unilaterală a unor informaţii şi asta trebuie să atragă atenţia românilor. Cei care trebuiesc să fie învinuiţi sunt nu numai membrii comisiei sau cei care au întocmit raportul, ci şi europarlamentarii români, guvenul, Ministerul de externe, Preşedintele care se laudă că este artizanul acţiunilor şi relaţiilor internaţionale. Aici trebuie lucrat, ei trebuie luaţi la întrebări şi asta cât mai repede, până ce nu ştiu ce alte Comisii Europene manipulate şi intoxicate de revizionismul maghiar nu vor cere autonomia unor zone după modelul Kosovo. Găsiţi Raportul comisiei AICI.
UDMR – stat în stat
Că ceea ce spun este adevărat şi că practic politicienii şi conducătorii foşti şi actuali ai României în lupta lor pentru putere şi sprijin parlamentar au semnat pacte cu diavolul şi au dat mână liberă revizionismului extern, o spune şi noua lege pe care UDMR vrea să o impună şi o va impune, pentru că déjà are putere în guvernul Ponta şi stabileşte cine intră în arcul de guvernare şi cine nu. Ponta este conştient că dacă pierde voturile UDMR în parlament, se poate oricând confrunta cu o moţiune de cenzură care îi vat trage scaunul de sub fund aşa că este gata să le satisfacă orice pretenţie. Faptul că UDMR a decis să aibă un candidat propriu la prezidenţiale, chiar dacă ştie că nu va avea nici o şansă, arată de fapt că aceştia fac ce vor, sunt stat în stat, intră în coaliţii doar pentru a-şi urmări propriile interese care devin din ce în ce mai antiromâneşti, antinaţionale, antistatale aşa cum tăcerea marelui partid aflat la guvernare şi a premierului arată că sunt gata să sacrifice interesul naţional de dragul păstrării puterii şi gestionării bugetului statului.
Kosovo (pe) pământ românesc
Spuneam că UDMR şi aliaţii lor doresc să impună o lege antiromânească. Dacă privim îm urmă imediat după aşa zisa revoluţie iniţiată de agenturile  marilor puteri dar pusă în mişcare cu ajutorul agentului maghiar Laszlo Tokeş transformat de autorităţile servile române, ca şi Pacepa, din trădător în erou, observăm că grija permanentă a UDMR a fost să fie la putere, indiferent cu cine, şi să păstorească ministerele care erau vitale pentru distrugerea istoriei, a arhivelor, a culturii, a monumentelor istorice, a mediului , învăţământului şi sănăţii românilor. Acestea sunt ministerele prin care UDMR a militat permanent, consecvent pe principiul picăturii chinezeşti de 25 de ani şi aceste ministere au fost infectate, virusate, intoxicate, otrăvite constant picătură cu picătură şi aşa s-a ajuns ca acuma, ECRIS să primească numai documente care “dovedesc” istoria “statului secuiesc” care se va autoproclama cât de curând, dacă românii vor continua să doarmă. Nu este nici o speranţă din partea autorităţilor, acestea urmăresc doar menţinerea la putere sau câştigarea puterii. Cedarea clădirilor şcolilor şi liceelor din Transilvania “foştilor proprietari” este doar un punct, obţinerea autonomiei “culturale” , dreptul la “educaţie” în limba maghiară, altul, introducerea limbii maghiare ca limbă obligatorie în zonele în care maghiarii sunt prezenţi 20% altul, care va face ca în curând toţi să vorbească maghiara , deci se va scoate româna din circulaţie, ca să nu mai vorbesc de manualele de istorie care déjà prezintă istoria maghiarilor nu a României. Toate astea se întâmplă iar cei care le permit făcându-se că nu văd unde se va ajunge, spun că asta e democraţie. Kosovo scrie pe Transilvania şi totuşi românii dorm.
Autonomia Ţinutului Secuiesc – preţul menţinerii la guvernare
În Martie 2014 a apărut o ştire trecută repede în uitare prin care era anunţaţi că Partidul Popular Maghiar din Transilvania iniţiază două legi privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Poate muţi au tratat cu indiferenţă ştirea crezând că nu au nici o şansă, că e o aberaţie şi că aşa ceva nu s eva întâmpla, Parlamentarii noştri nu vor vota aşa ceva. Da? A făcut cineva o statistică a tuturor legilor antiromâneşti votate în Parlament, plecând de la cele legate de Roşia Montana, soarta Monumentelor Naţionale, descărcările arheologice, retrocedările abuzive, cum au fost şi cele obţinute de Uniunea Germanilor scumpului Iohannis? Dar a legilor trecute prin adoptare tacită, un mod criminal de a trece o lege ilegală în stare de legalitate prin “iutare” ? Nu. Ei bine aceşti şacali care stau la butoanele legislativului, executivului şi politicului pot face tot ce doresc pentru o sumă chiar mai mică de 600000 euro, fără ca românii să afle măcar, aşa cum clanul Băsescu s-a bălăcit atâţia ani în scăldătoarea familiei Bercea, fără ca românii să ştie câte dosare Mondiale au primit NUP. Nu o să intru nici aici în amănunte privind Statutul Ţinutului Secuiesc, cei interesaţi îl pot citi AICI. Citindu-l te cruceşti şi îţi spui că aşa ceva nu se poate. Ba da, se poate, toţi paşii au fost făcuţi spre acest deziderat.
Culoarul trădării
De la românii care mai gândesc româneşte vin semnale nu alarmante ci disperate din Transilvania. Noua lege privind vânzarea pământurilor către străini, o lege antiromânească a dat semnalul că România este de vânzare en gros şi en detaliile. Şi până atunci cetăţeni maghiari susţinuţi financiar de autorităţile maghiare, de agenţii mai mult sau mai puţin obscure, cumpăraseră prin cetăţeni români de naţionalitate maghiară pământuri, păduri, sau zone strategice, plecând de la staţiunile balneo-climaterice până la terenurile din jurul autostrăzii vestului. Nu ştiu dacă are cineva o situaţie a posesiei pământurilor cumpărate pe lângă autostradă, dar dacă s-ar face o hartă a acestor posesiuni s-ar observa că de la Nădlac până la Târgu Mureş şi Ţinutul Secuiesc se formează o enclavă un culoar maghiar înfipt ca un pumnal în pământul românesc. Cine este de vină? Nu numai cei care au dat legi de acest gen, nu numnai cei care s-au menţinut şi se menţin în scaune cu votul UDMR ci noi toţi. Mai trăiesc români în România? Mai simte, mai gândeşte, mai trăieşte cineva româneşte în România? Asta ar trebui să ne întrebăm şi să dăm un răspuns, înainte de a primi răspunsul de la ECRIS, PPMT,UDMR, FIDESZ sau mai ştiu eu cine.
Mai sunt români în România?
http://www.dantanasa.ro/2014/06/18/exclusiv-consiliul-europei-incita-maghiarii-din-romania-la-secesionism-etnic-document-oficial-al-ce-care-rescrie-istoria-asa-zisului-tinut-secuiesc-document/
http://observator.tv/extern/violente-in-kosovo-33005.html#
http://www.ziare.com/international/kosovo/ciocniri-in-kosovo-provocate-de-un-parc-al-pacii-si-un-mars-pasnic-1307127
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Doua+proiecte+de+lege+privind+autonomia+Tinutului+Secuiesc+puse+
http://www.rgnpress.ro/rgn_14/images/stories/2014/docs/statutul_special_al_tinutului_secuiesc.pdf
Despre lucruri serioase

vineri, 27 iunie 2014

La Mircea vine un ţigan


Mircea si Bercea
La Mircea vine un ţigan
Cu lanţ de aur şi mersan :
-Sunt Anghel al lui Şapte cai
Crescut în puf, trai pe vătrai,
Venii , nepotul să mi-l dai
Prin apa din cazan.

-Aha , pricep, dar tu ce dai,
De unde eşti şi unde stai
Te văd malac şi cam plăvan
Oi fi vre-un neam de Corsican?
-Sunt Mondial, şi sunt oltean
Şi am parai.

Aşa că spune cum îi vrei,
În Euroi, Dolari sau Lei ?
Te pui nănaş la puradel
Să-l ţii în braţe, doar niţel
Şi după ce-l laşi jos pe el
Pe mine să mă iei.

-Nepotul eu ţi-l creştinez,
Că-i mic, şi n-o să mă forţez
Dar nu ştiu, tu eşti mult prea mare
Şi ai pe rol multe dosare
Să ţi le iau eu în spinare?
Mi-e teamă că clachez.

-Mânca-ţi-aş, nu mă refuza
Că-ţi dau cât poţi să duci mata
Şi-ţi dau şi pentru nea Traian
Şi lu Maria-i dau un ban
Da ia-mă’n braţe, fii uman.
-Ooof dracu să te ia!

Ok, accept, dar ţine cont
Că eu nu vreau banii în cont
Nu vreau nici să mi-i dai în mână,
Îi dai lui unu, Căpăţână
Băsescian din lumea bună.
Şi îţi mai dau un pont:

Cu mine scapi cu şase sute
Îi dai în tranşe, altfel pute,
Dar să nu crezi că scapi uşor
Mai ai de dat la procuror,
La tentativă de omor,
Dai şi la Curte.

Dau naşule, să moară mama,
De-i cazu dau şi lu Obama
Da nu mă ţine la’ntristare
Că am o gâlcă şi mă doare
Să-i spui lu şefu ăla mare
Să ţină seama.

-Bine, o să vorbesc cu ei.
Probabil totuşi o să iei
Un an aşa, cu suspendare
Ca să nu fie scandal mare
Că şade media călare.
Aşa cred că-i ok.

Ok, dar să îţi fie clară,
Dacă mă minţi, ochii să-ţi sară!
Să nu încerci să mă ţăpeşti
Că te-am filmat şi o păţeşti,
Cu DNA-ul te trezeşti .
Pe drum de seară.

Bă ăsta, tu mă şantajezi?
Tu cine puii mei te crezi?
Păi tu te pui cu neamul meu ?
Traian e mare, Dumnezeu,
Român- tătar-mason-evreu
Păi tu realizezi?

Tu cine eşti, şi din ce neam,
Din David, Moise sau Avraam?
Dacă încerci să mă reclami,
Că mi-aţi dat mită, mi-aţi dat bani,
Cine-o să creadă doi golani?
-Ponta şi Abraham.

Epi-tough
Temerar, neinfricat, marinar de cursă lungă
El Traian conquistadorul, preşedintele, tăticul,
Cine bănuia măcar că acum o să ajungă
Ca ţiganu să se-nece, scufundat de Mircea… dricul?

La Mircea vine un ţigan

joi, 26 iunie 2014

Demnitatea unui preşedinte

BASESCU - COSTESTI
“În sfârşit se face dreptate” or să strige televiziunile pesediste.
“Este un dosar politic, se încearcă discreditarea preşedintelui” vor urla băsiştii.
Aiurea, nici una nici alta. Noul caz Nana se va termina ca şi celelalte, nimeni nu va păţi nimic, dosarul se va lungi până la prescriere, sau pe parcurs procurorii vor face nişte greşeli impardonabile, dovezile vor dispărea, sau nu vor fi concludente, vor apărea erori de procedură, înregistrările audio vor fi declarate lipsite de relevanţă, fără valoare juridică, contrafăcute, martorii discreditaţi. Pănă la urmă românii vor avea parte aşa cum s-au obişnuit déjà, de circ cât cuprinde şi atât, căci pâinea şi cuţitul sunt la cei care se fac că lucrează.
Situaţia deşi este clară ca bună ziua, este prezentată trunchiat şi îndreptată spre piste false, ca de obicei. Adevărurile şi întrebările cheie, nu se vor spune, nu se vor pune.
Este clar că domnul Ponta în lupta sa pentru acapararea Cotrocenilor- nu neapărat prin el personal, ci prin cel pe care îl va sprijini el- a realizat că pe Băsescu nu îl poţi lovi decât prin familia lui. S-a văzut că în afară de familie şi Elena Udrea care e ca şi din familie, nu îl interesează nimic altceva. Aşa că a trecut la atac pe domeniul unde îl doare pe Băsescu, scormonind dosare şi conexiuni ale apropriaţilor. Că nu vor reuşi să îi bage în puşcărie ştiu şi ei, Ponta, televiziunile şi cei care mai sunt de partea lor, dar cel puţin îi fac lui Băsescu şi apropiaţilor o imagine atât de proastă încât speră ca la prezidenţiale să nu mai aibă nici o surpriză.
Cu Nana a rămas ca în tren după ce doamna Firea a dat în bâlbâială, de nu mai putea vorbi nici după prompter, comisia a mai dat de două ori din picioare şi şi-a încheiat activitatea. Nu s-au făcut publice nici o concluzie, nici un raport, de acuma e treaba procuraturii, comisia parlamentară şi-a făcut datoria, a îngropat subiectul.
Cu Bercea, situaţia e încă fierbinte, acuma se răscoleşte rahatul, deşi treburile se cunosc de mult.
Şi Mircea Băsescu ştia de când s-a pus naş la nepoata lui Bercea, cine este pachidermul şi în ce dosare e cercetat, dar mai ales de ce i s-a pus pata pe el şi Traian ştia la cine se pune naş fra-su şi de ce a acceptat, şi şi organelle abilitatea cu depistarea ameninţărilor la adresa securităţii statului şi a instituţiei prezidenţiale ştiau şi de ce Bercea l-a ales pe Băse, şi de ce fraţii Băsescu s-au înhăitat cu Bercea. Dacă Băseştii şi serviciile de informaţii vor să susţină că nu au bănuit că Bercea le va cere vre-un favor sau va încerca să îi mânjească, înseamnă că avem cele mai proaste servicii secrete din lume iar Băseascu este cel mai prost preşedinte şi are cei mai proşti consilieri. În atare situaţie, a veni să te plângi acuma că tu te-ai pus naş din motive umanitare, ca să faci un bine unei “ţigănci împuţite” cum se exprimă domnul preşedinte vizavi de naţia  respectivă, mi se pare o jignire la adresa inteligenţei românilor. În mod cert şi naşul şi finul au ştiut de ce au intrat în horă. Ce nu a ştiut finul este faptul că naşul şi fra-su vor fi atât de parşivei încât să le ia banii şi să îl lase pe îl bătrân în puşcărie. El, săracu a crezut că rumunii au cuvânt şi dacă a promis şi a mai luat şi banii, treaba e ca şi rezolvată. Dacă l-ar fi întrebat pe Stolo, ar fi văzut că nu e chiar aşa.
Când a izbucnit scandalul şi ginerele lui Bercea a fost şi el arestat pentru şantaj, abia atunci au realizat Mondialii că treaba e groasă şi că Băseştii chiar le-au tras clapa şi la bani şi acuma îi mai şi bagă în puşcărie pe toţi. Cu alte cuvinte şi bătuţi şi cu banii luaţi. Ca la nunţile ţigăneşti. Doamne şi ce frumos îi stătea doamnei Maria îmbrăcată tradiţional cu salba la gât. Ptiu ptiu!
Acuma, dacă s-au lămurit balaoacheşii cum e cu cuvântul Băseştilor, să hotărâră ei să dea cărţile pe faţă, adică să ghecească ei trecutul, că viitorul îi bobicesc judecătorii, dacă se va ajunge la ei. Veniră ei cu înregistrări pe care le dădură la procurori după ce îşi făcură copii şi mai trimisără şi pă la hambasade să vază toată lumea cine e Băseştii. Procurorii, oameni ciştiţi dădură probele şi părţii adverse că aşa spune la carte, să vază şi ăia ce zâce alţî dăspre ei. Să încercară oareşce aranjamente, promisiuni, să nu să scoaţă vorbeşe pă piaţă, că îl scot pă ăla micu dân belea. Nu căzură la pace şi asta fu. Acuma Băseştii şi procurorii crezură că totuşi Mondialii nu vor avea curaj să scoată cărţile pă faţă aşa că mersără pă şest. Numai că nu ştiură ei că rromul sau ţiganul odată ajuns la puşcărie, nu îi mai e frică de nimic. Ţiganului nu îi e frică de puşcărie ca românului, că ar putea păţi ceva acolo, sau că vezi doamne, nu ar suporta regimul de detenţie. Nici gând, el ştie că îşi face viaţa acolo cum vrea. Pe el îl doare să nu intre în puşcărie că dacă intră, nu mai poate să îşi vază dă afaceri mâncaţi-aş, şi îi ia altu afacerea. Odată intrat, el nu mai are ce pierde, aşa că pe el nu viaţa în puşcărie îl sperie, ca pe Borcea, ci afacerile de famelie. Aşa că scoasără înregistrările pă post, bineînţăles ajutaţi şi consiliaţi de VV Poiculescu. Bănuiesc că nu e nimeni atât de credul să creadă că şi pe antenişti îi apucă grija faţă de famelia Mondialului, aşa cum l-a apucat pe Mircea când s-a pus naş. Nu, pentru ei cazul este numai bun de îngropat şansele şi puterea lui Băsescu, în rest, e treaba procurorilor şi a justiţiei nu ? O să spună şi ei, ca şi Mircea, după ce se termină circul: “da ce v-am promis noi că îl scoatem din puşcărie? Noi am făcut ce am putut, v-am popolarizat, v-am victimizat, ca pe Becali, de aici încolo e treaba justiţiei.”
Apropo de justiţie, este foarte interesant cum spun unii că justiţia este oarbă, când e clar că e chioară, adică mai vede cu un ochi, îl mai închide pe celălalt. Bunăoară, mă întreb eu de ce procurorii nu l-au chemat pe Mircea la întrebări până la apariţia înregistrărilor,că ei aveau înregistrările mai de mult. Au aşteptat culoarea verde de la cuc? Vedeţi, asta nu se întreabă nimeni într-o ţară în care “justiţia este independentă”.
Domnul Mircea spunea că el nu a luat bani, deşi în înregistrare spune că a luat doar 250000, de alţii el nu ştie nimic. Dar nu spune domnia sa ce căuta domnul acela intermediar cu sacoşa cu bani în biroul lui. Din înregistrări rezultă că Marian Căpăţână era intermediarul între Mondiali şi Mircea, dar din cele afirmate de Mircea Băsescu rezultă că el era intermediarul între ei şi Marian, pentru că el discuta cu ei despre bani iar Căpăţână aştepta cu banii în altă cameră, un semn să vină să îi dea sau nu. Deci el Mircea, media între Mondiali şi Căpăţână. Vor reuşi procurorii să ne lămurească cine când şi unde a minţit?
Mai spune domnul Mircea Băsecu cum că justiţia merge înainte şi sub domnia scumpului său frate a făcut paşi hotărâtori spre independenţă. Dar când spune că pe el îl interesează soarta lui Anghel 7 Cai, că el aranjase ca acesta să primească doar un an, adică cel pe care déjà îl făcuse în arest preventiv aşa ca să fie toată lumea mulţumită şi presa şi politicul, la care justiţie făcea referire domnul Mircea tot la justiţia aia independenă? Poate lămuresc aceiaşi procurori şi afacerea asta.
Vizavi de declaraţii, scumpul său frate, cucul de la ora 18.30 a ieşit şi el ca şi procurorii, abia după ce au ieşit şi înregistrările în media, ca să ne spună că, vezi Doamne, faptul că Anghel a primit şapte ani, câte un an pentru fiecare cal, şi nu unu aşa cum aranjase famigila cu fra-su, demonstrează din plin că el este curat şi că justiţia este cel puţin chioară. După mine, asta demonstrează că de la bun început Traian a ştiut ce îi vor cere Mondialii când l-au pus naş, şi Traian ştia şi el, aşa cum o recunoştea şi Mircea, dar amândoi s-au gândit să le tragă o ţeapă, să le promită ce vor ei şi să lase justiţia să dea cu ei de pe cal. În aceeaşi idée le-au dat şi avocatul lor, ca să se asigure că nu va transpira nimic în caz de scandal. Cam asta demonstrează cei şapte ani primiţi de Anghel. Cam parşivel lucrat, ei fiind convinşi că nimeni nu va crede ce spun Mondialii, chiar dacă vor face scandal. Nu ştiau ei că aceştia, învăţaţi şi ei de cineva, vor face înregistrări. Din aceste înregistrări, din cele prezentate pe post se vede clar că Băsel îl chestionează pe Mircică, după săvârşirea faptelor, ce şi cum, ca să îl facă să recunoască că a primit banii şi ce a făcut cu ei, cui i-a dat. Îl întreabă câţi bani a luat, de câţi a ştiut, “dar nu e aşa că tu mi-ai promis că nu face puşcărie, dar nu ai zis tu că ne scapi,” dar de ce nu ai mers la Traian, dar când mergi la el, dar el ştie, etc, pentru a avea probe cu el. Iar el, Mircicăm, spune tot, mai puţin că a luat toţi banii, pentru că o parte din bani nu mai are cum să îi ia de la cel care i-a luat. Oare de ce? Cine e ? Din aceeaşi declaraţie a cucului de la 18.30 mai rezultă şi faptul că atunci când el, Băsescu vrea, se rezolvă orice problemă, când nu, nu: ”Proba că nu a existat o astfel de intervenţie este chiar condamnarea. Din câte ştiu, Anghel a fost condamnat la ani grei de închisoare şi asta arată că n-a existat o intervenţie, iar dacă ea ar fi putut exista, eu fac un apel la poliţişti, judecători, procurori care s-au ocupat de acest caz, în cazul în care vreunul a primit vreo intervenţie de la mine sau din partea mea, prin intermediari, să o spună public.” Da domnule preşedinte, eu vă cred că nu aţi făcut nici o intervenţie aşa cum cred că nici nu a existat această intenţie din partea dumneavoastră sau a fratelui, totul a fost o cacealma în meciul cu Bercea, dar eu mai cred că declaraţia dumneavoastră demonstrează din plin că dacă aţi fi vrut, aţi fi influenţat mersul justiţiei, pentru că o spuneţi chiar dumnevoastră: “Proba că nu a existat o astfel de intervenţie este chiar condamnarea.” Dumneavoastră aici vă autoincriminaţi domnule preşedinte, susţinând că condamnarea este proba faptului că NU AŢI INTERVENIT ACUM, ÎN ACEST CAZ, ceea ce duce la concluzia că dacă aţi fi vrut şi aţi fi intervenit, se rezolva. Vedeţi domnule preşedinte cum spuneţi adevăruri care autoincriminează fără să vreţi? Nu e prima oară.
Şi mai face domnul preşedinte o declaraţie care lasă oamenii cu gura căscată. Spune domnia sa că: “nu sunt dispus să cred decât în varianta justiţiei, şi nu în varianta fratelui meu. Nu pentru că nu am încredere în el, dar, într-un stat de drept, varianta justiţiei este cea adevărată. Nu mă voi transforma într-un avocat al lui, cu atât mai mult cu cât mi se pare că s-a implicat într-o zonă cu oameni în care n-ar fi trebuit să se implice. Faptul că eşti fratele preşedintelui nu te scuteşte de responsabilitatea în faţa justiţiei şi a legii.”
Această declaraţie care se vrea una de demnitate şi respect la adresa legii este de fapt o dovadă a cinismului preşedintelui care pe de o parte, se delimitează de actele fratelui, pe care le cunoaşte, cunoaşte şi varianta lui, dar nu îi acordă credit şi lasă justiţia să spună ce are de spus, iar pe de altă parte ştie că legea nu îl va găsi vinovat şi atunci face pe sacrificatorul de frate. Abject.
Întrebare: De când cunoaşte varianta  sau faptele fratelui şi de ce până acuma nu a luat nici o măsură, dacă ştia că fratele preşedintelui ţării ”s-a implicat într-o zonă cu oameni în care n-ar fi trebuit să se implice”? Această declaraţie îl implică şi pe preşedinte şi serviciile secrete care ar fi trebuit să împiedice această implicare periculoasă a fratelui preşedintelui.
Întrebare: În câte alte astfel de “zone”mai este implicat fratele preşedintelui sau alte persoane din familia sau anturajul său? Cine ne spune şi când?
Vă spun sincer că declaraţia: ”într-un stat de drept, varianta justiţiei este cea adevărată” mi se pare atât de forţată, atât de plină de demagogie, atât de găunoasă, dar şi atât de parşivă încât o consider cea mai bună dovadă că fratele este implicat până în gât în ceva necurat şi că Traian ştia şi a acoperit. Păi dacă fratele meu ar fi fost învinuit de ceva, orice, şi mi-ar fi spus mie că e nevinovat, eu aş fi susţinut în faţa întregii lumi, cu riscul de a-mi pierde mandatul pentru antepronunţare, că fratele meu e nevinovat şi aş fi spus asta ori de câte ori aş fi fost întrebat. Brusc, domnul Băsescu, cel care spunea că a îmbrăcat un tricou al unui partid şi şi-a făcut o poză ca persoană privată, a uitat că este persoană privată  şi când este vorba de faptele penale ale fratelui şi “lasă justiţia” să îşi spună cuvântul, el crede ce vor spune judecătorii, nu ce spune fratele. Oare? Păi în cazul ăsta, se poate spune că domnul Traian Băsescu, nu are mamă, nu are tată, nu are frate, îl lasă să intre în zone periculoase, afaceri cu mafioţi, interlopi, despre care are date certe că sunt infractori, îl lasă să creadă, ca şi pe Bercea, că fiind fratele preşedintelui nu va păţi nimic, dar când gluma se îngroaşă, când corabia ia apă, el pleacă, îl lasă singur pe mâna justiţiei.  Acesta ne este preşedintele. Dacă aşa face cu fratele, ce va face cu ţara în caz de război, cine ne poate spune? Domnule Traian Băsescu într-un stat de drept există o singură variantă adevărată, cea a faptelor, nu a judecătorilor. Judecătorii, după cum spune domnul Zegrean, interpretează legea şi faptele cum vor ei şi foarte rar aflarea adevărului le călăuzeşte judecata. Eu, mai ales de când domnia voastră conduce ţara, nu mai cred în justiţie, mai ales de când un judecător a decis că mi se aplică retroactiv o lege. Vă rog să ma convingeţi că nu am dreptate.
Dar să revenim la Mondialii noştri. Ultima replică a preşedintelui, cea la care i-au dat lacrimile, aceleaşi lacrimi pe care le cunoaştem de ani de zile, a fost bestială: “Vă asigur că, între nevoia de consolidare a justiţiei şi reflexul firesc de a-ţi apăra fratele, aleg consolidarea justiţiei.”
Ca de fiecare dată când este la ananghie, domnul preşedinte ne serveşte lacrimogene. Deja unele televiziuni, comentatori, au început să felicite atitudinea şi discursul preşedintelui ca fiind unul plin de demnitate. Să îţi vină rău. Care demnitate? Demnitatea preşedintelui de ţară care îşi lasă fratele să intre în combinaţăă cu clanuri mafiote şi să pună în pericol instituţia prezidenţială, sau demnitatea omului care nu îşi crede fratele şi nu îl apără, dar crede orice va decide o justiţie care speră el că îi va rămâne fidelă şi după moarte? Sau poate demnitatea celui care de dragul funcţiei îşi abandonează familia? Demn în acest caz ar fi fost să demisioneze, să spună că îşi va apăra fratele nevinovat până în pânzele albe şi că lasă justiţia să îşi spună cuvântul demisionând, nu cerând de pe funcţia sa de preşedinte ca “justiţia” acea justiţie pe care am văzut-o toţi la lucru în ultimii 25 de ani, să “scoată la iveală adevărul”. Al cui adevăr? Prin declaraţia sa, Traian Băsescu tocmai a confirmat vinovăţia fratelui, şi vrând nevrând s-a antepronunţat dar şi autodenunţat. Spunând că îi reproşează acestuia zona şi anturajul, spunând că acesta este responsabil pentru faptele sale, este major, Traian Băsescu a admis că acesta a comis fapte reprobabile pe care el nu le poate apăra fără să devină la rândul său complice, dar uită că prin faptul că până acuma deşi a ştiut toate astea a tăcut, le-a ascuns, le-a tolerat, este complice. Aşa că cei care vorbesc despre demnitatea preşedintelui să o facă în somn. În orice ţară din lume, chiar şi în mult hulita Somalie, sau Sudan, în astfel de situaţie, un om cu demnitate şi-ar fi dat demisia şi s-ar fi pus la dispoziţia organelor de cercetare penală, personal. La noi demnitatea preşedintelui înseamnă să îşi abandoneze fratele pentru a-şi apăra scaunul. Să zicem merci că nu e turc, la turci, sultanii îşi omorau fraţii de dragul scaunului tot cu demnitate. Ne aflăm ca în cântecul lui Mircea Vintilă într-o reală dramă de cartier şi aşa cum încheie cântecul: “cum a zis şi procurorul, care-i om întreg la fire,Realmente Marilena, nu avea nici o ieşire!”
Ce nu înţeleg eu şi văd că nu întreabă nimeni, este de ce Marian Căpăţână, cel care a intermediat şi a recunoscut că a luat bani de la Mondiali, mai este în libertate. Adică cel care a dat bani este arestat, la fel şi cel care i-a luat, dar cel care a fost mijlocitorul unei afaceri necurate, ori de o parte ori de alta, se plimbă liber. Domnule pute aici de rupe.
Rezultatul anchetei DNA este previzibil. Se va constata ca:
  1. Instituţia prezidenţială nu a fost amestecată în acest scandal, preşedintele nu a primit nici un ban, nu a făcut presiuni la adresa justiţiei pe acest caz;
  2. Domnul Mircea Băsescu nu a discutat cu nimeni, nu a cerut nimănui să intervină pentru eliberearea lui Bercea, nu a dat bani nimanui, deci nu se confirmă afirmaţiile Mondialilor;
  3. Domnul Mircea Băsescu “a fost victima” unei încercări mafiote de a implica preşedintele ţării  într-o afacere murdară;
  4. Discuţiile prezentate au fost scoase din context, înregistrările au fost făcute ilegal, deci nu pot fi folosite ca probe;
  5. Mircea Băsescu va ieşi din scandal curat şi plăcut uscat, familia Băsescu va sta o perioadă cum a stat Elena în 2012 şi apoi va renaşte ca pasărea Udrea.
  6. Familia Anghel va fi reîntregită, la puşcărie, Marian Căpăţână va fi un om liber, nu va fi arestat, omul nu a făcut altceva decât să ajute un om sărman să cunune un copil, gest creştinesc;  
Apropo de tigănie, dacă Mircea a crezut că intrând în ţigănie, ţiganii vor juca cum vrea el, se înşeală, pentru că  dacă de braţul legii poţi scăpa, de legea ţigănească nu

Demnitatea unui preşedinte

duminică, 22 iunie 2014

Auto-vopsitorie Tico



Azi după ce m-am întors de la moşie, mi-am anunţat nevasta că mă privatizez, îmi deschid auto-vopsitorie Tico. Mi-a spus că sunt nebun, noi nu avem bani să ne achităm băncile şi eu vorbesc măscări. I-am spus că nu costă nici un leu, dau anunţ că garantez auto-vopsire Tico gratuit în 24 de ore indiferent de anotimp şi atât. Dacă dau pe OLX, nu plătesc, mă doare-n pix.
Abia după ce i-am arătat fotografia s-a convins că proiectul meu e viabil.
2014-06-15 16.07.57
Sâmbătă am fost la o nuntă. Vineri când am plecat de la ţară am vorbit cu Lupi şi cu Tico, puiul de lup şi le-am spus să fie cuminţi că eu merg la o nuntă şi o să vin înapoi la ei, ca de fiecare dată. Nu ştiu ce o fi înţeles Tico, dar a crezut că vin înapoi să îl iau la nuntă şi cum e fudul nevoie mare, a zis că nu poate merge la nuntă nearanjat aşa că şi-a vopsit părut. A găsit prin magazie un tub de vopsea şi… s-a vopsit după cum se vede. E adevărat, culoarea e reuşită, e în degrade, culoare pastelată, dar mă întreb dacă e bine să înceapă de la 3 luni cu vopsitul părului. Eu am 57 de ani şi încă nu mi-am vopsit părul, deşi la cât mai am, m-ar costa foarte puţin, iar el deja a trecut la vopsit. Mă gândesc cu groază să nu vină cineva de la protecţia persoanelor non-umane, eventual domnul deputat Cernea să mă decadă din drepturile de părinte. Supărat nevoie mare am întrebat-o pe Lupi cum a reuşit Tico să se vopsească şi mi-a răspuns:
2014-06-15 16.14.32
„ÎNCEPĂTOR, L-A AJUTAT VOPSEAUA!”
Auto-vopsitorie Tico

vineri, 20 iunie 2014

Întoarcerea „Scorpionilor Roşii”- ultima parte?


OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Joi, 12. 06.2014 la Craiova, la sediul Scorpionilor Rosii  avut loc Ceremonialul de primire a Companiei care a fost plecată în misiune în Kandahar. Cu această subunitate se închide cercul actualei misiuni a trupelor Româneşti în Kandahar, serie de misiuni începută în 2002 tot de Scorpionii Roşii. Începând cu 2014 NATO încheie etapa de lupte în Afganistan, considerând că ţara a fost „ civilizată”, iar armata şi forţele interne ale ţării sunt în stare să păstreze controlul situaţiei. Cel puţin aceasta este opinia înalţilor reprezentanţi NATO şi ai SUA, care îşi vor retrage şi ei efectivele luptătoare, urmând o nouă etapă a reconstrucţiei, îndrumării, controlului şi sprijinului economic, logistic, eventual financiar. Nu ştiu şi nimeni nu poate spune cu certitudine dacă evaluarea este corectă sau misiunea a fost un succes. Dacă vedem ce se întâmplă în Irak acum, avem toate motivele să ne îndoim.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
La festivitate au participat foarte mulţi oficiali, prefect, primar, preşedinte al CJ,comandanţi de unităţi militare şi din MI din garnizoană, Şeful Statului Major General, presa, Comandantul SMFT care este şi fost comandant al unităţii , General Maior Nicolae Ciucă şefii ierarhici de la nivel brigadă şi divizie, foşti comandanţi ai unităţii şi şefi ai unor asociaţii ale militarilor rezervişti şi o infimă cantitate de membri ai familiilor militarilor. Întâmplător sau nu, a lipsit preşedintele filialei SCMD care nu a fost invitat. Să mai spună cineva că domnul Pricină cel care este şi vicepreşedinte SCMD şi şef de departament UNPR, apără interesele rezerviştilor şi sindicaliştilor militari, că îi tai limba.Ca o concluzie privind participarea, aş spune că activitatea a fost făcută pentru pozele de album ale domnului Duşa.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
În rest, activitatea a fost fără reproş, scorpionii au rămas aceiaşi militari disciplinaţi, profesionişti. Activitatea a început cu primirea şi raportul dat ministrului. Deşi se cânta marşul de întâmpinare şi apoi imnul, unii oameni, politicieni din cei invitaţi sau veniţi „pe lângă şefi” nu aveau nici o apăsare, necunoscând protocolul în astfel de ocazii, nici măcar faptul că la intonarea imnului, nu mai mişcă nimeni. Oameni fără educaţie. După Apelul Solemn, a urmat apelul subunităţii care s-a întors din misiune. Spre bucuria noastră, a tuturor, de data aceasta misiunea s-a încheiat fără absenţi sau căzuţi la datorie. În plus, trei militari din cadrul companiei au fost desemnati “Eroul zilei” de către comandantul RC SOUTH, general maior Paul LaCamera, trei ofiţeri din grupa comandă a companiei au fost decoraţi cu “The Army Commendation Medal’”iar comandantul companiei a primit “Bronze Medal” pentru merite excepţionale şi contribuţia avută la desfăşurarea operaţiunilor militare în cadrul ISAF. Nu le voi menţiona numele, pentru că toţi militarii au desfăşurat aceleaşi activităţi iar cei medaliaţi nu ar fi reuşit nimic singuri, deci felicitările trebuiesc acordate tuturor militarilor care au fost în misiune şi celor care au fost alături de ei la instrucţie, ca şi celor care i-au instruit şi pregătiti pentru misiuni. Felicitări ! După un scurt moment religios au urmat discursurile.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Au luat cuvântul oficialităţile, aşa cum se întâmplă de obicei, politicieni care azi spun una, mâine alta. Domnul Ministru Duşa a menţionat printre altele că se încheie această misiune dar că în funcţie de ceea ce se va decide la nivel NATO vor mai fi şi alte misiuni la care armata română va participa dar cu efective mai mici. Nu vreau să comentez subiectul, merită o abordare mai largă, sper doar ca viitoarele misiuni ale armatei române, indiferent ce unităţi sau câţi vor participa, să nu mai aibă victime. Doamna Primar, Olguţa Vasilescu la rândul ei a menţionat că administraţia locală sprijină eforturile armatei şi colaborează cu ministerul pentru ridicarea nivelului de trai al militarilor, fapt concretizat cu preluarea de către primărie a spaţiului unei foste unităţi militare care va fi destinat construirii de locuinţe din care “un procentaj important” va fi destinat militarilor. Din pură curiozitate am întrebat la scurta conferinţă organizată ad-hoc după ceremonial, care este acel procent şi am aflat că din totalul de 1800 de apartamente , 250 vor fi pentru militarii care vor depune cerere. Deci importantul procent este de 13,8%. Armata are de ce să se bucure, a făcut o afacere bună. Dacă aşa sunt toate afacerile pe care Oprea , Zisu&Co. le fac în numele şi pentru interesul armatei, atunci de ce ne miră că Cioflină sau Pigui şi o sumedenie de alţi generali ai armatei au îmbrăcat costumul lui Zeghe Vara? Să le ia cineva măsurile şi celor care încă mai gândesc la “binele armatei”. L-am întrebat pe domnul ministru cam care mai este stadiul legilor promise la începutul mandatului când se bătea cu cărămida în piept că domnia sa nu este cârpaci şi va face o lege a pensiilor militare să stea mâţa în coadă. A răspuns, că legea se află încă la structuri pentru avizare, apoi îşi va urma cursul şi va intra în malaxorul parlamentului. Timpul nu m-a lăsat să insist pe subiect, îi amintesc pe această cale domnului ministru, că acum 2 ani se jura cu mâna pe fundiţă şţi cu fundul pe oliţă c’o să facă-o treabă mare pentru clasa muncitoare şi o să dea legea în respectiva sesiune parlamentară. Ce îţi e şi cu promisiunile politicienilor. Numai pentru ei, 13% profit este un procentaj bun, dar nu în afacerile personale, ci în cele pe spinarea altora şi numai la ei termenele pentru respectarea promisiunilor se amână până la calendele greceşti. Tot aşa, 6% din producţia de aur pe care îl va primi România din aurul exploatat la Roşia Montana este un procent avantajos pentru România, iar 8% din gazele de şist exploatate înseamnă independenţă energetică. Aşa să vă ajute Dumnezeu , stimaţi politicieni, în toate afacerile personale!
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
După defilarea trupelor prin faţa înaltelor feţe brăzdate adânc de grija faţă de starea de operativitate a armatei, ajunsă la 40%, deci mult mai bine decât se obişnuieşte în afacerile cu bunurile armatei şi ţării, ministrul şi ceilalţi comandanţi de la eşaloanele superioare, au trecut printre militarii întorşi din misiune şi au dat mâna cu fiecare din ei. Era să spun că măcar atâta lucru meritau militarii, dar mă întreb dacă înalta conducere a armatei merita această onoare. Mâinile acelor militari au simţit praful afgan şi au strâns mâinile amărâţilor care priveau la ei cum privim noi la icoane crezând şi sperând să li se schimbe viaţa în bine. Nu ştiu dacă realizează domnii Duşa şi Dănilă, ce onoare au avut. Îi felicit pe militari pentru răbdarea şi stăpânirea de sine de care au dat dovadă. Apoi înalţii oaspeţi au vizitat sediul unităţii iar presa a luat interviuri unor militari atent selecţionaţi. La plecare, domnul Duşa a semnat în Cartea de Onoare. Săraca, nu avea nici o vină. Pentru că totuşi este adevărat, voi încheia citând câteva din cele scrise deasupra semnăturii domnului ministru:

„Scorpionii Roşii s-au distins prin misiunile executate la standarde impecabile în toate teatrele de operaţii în care România a angajat misiuni internaţionale după 1990, fiind respectaţi şi apreciaţi de camarazii lor din ţările aliate şi partenere alături de care au luptat umăr la umăr în condiţii extrem de grele!”
Întoarcerea „Scorpionilor Roşii”- ultima parte?

duminică, 15 iunie 2014

Săptămâna candidaţilor


KKlub
Săptămâna care a trecut a fost a candidaţilor, la şefia câte unui partid, sau la prezidenţiale. Dreapta românească, mai mult sau mai puţin unită, a început să tragă ba hăis ba cea, necrezând nici ea în mult clamata uniune. Tonul l-au dat micile partide, cele care la europarlamentare s-au umplut de respect, ca broasca de păr. Acestea s-au grăbit să îşi anunţe candidaţii la preşedinţie, de teamă poate să nu cumva să le fie furate sau să plece, “marile valori”. Aşa au apărut, plini de ei şi mândri nevoie mare, domnii Cristian Diaconescu, Remus Cernea, MRU,apoi alţii care se autopropun pe liste încă nefăcute, cum ar fi Geoană, Predoiu, Iohannis.
Sunt deştept, frumos şi mare, cel mai tare din parcare
Să începem cu Iohannis, cel care după ce a demisionat din funcţia de prim-vice PNL, a reuşit să devină peste noapte preşedinte interimar după ce l-a făcut pe Antonescu să creadă că este prietenul lui. Stoloooooooooooooooooo! “Avem nevoie de un candidat care să fie cunoscut, relativ bine profilat, dispus să se implice în lupta politică. Este posibil, nu ştiu dacă aşa va fi, ca eu să fiu acest candidat. Am discutat cu colegii din partid acest aspect nou, e o situaţie nouă cu care ne confruntăm. Una peste alta, am ajuns la concluzia că aş fi o soluţie.” Superb! Laudă-mă gură!Mai trebuia să completeze domnul Iohannis la profilul candidatului perfect două lucruri: să fie modest şi să poarte numele Klauss Iohannis şi totul era klar”
Culoarea PMP
Congresul PMP s-a vrut sarea şi piperul săptămânii şi chiar a fost. Candidaţii la şefia partidului au încercat să imite stilul conducătorului iubit şi să prezinte un discurs nonşalant, colorat, „un alt fel de discurs, pentru un alt fel de partid şi au reuşit să dea culoare acestor alegeri. Culoarea a fost decisă de domnul Papahagi, care şi-a mobilizat colegii făcându-i căcăcioşi, pentru că atunci când le spui „nu fiţi căcăcioşi” este clar că e vorba de o rugăminte şi o teamă totodată, că aceştia vor fi aşa cum au fost întotdeauna. Practic discursul domnului Papahagi este adus din cocina politicii româneşti.
Domnul Papahagi încearcă să îşi convingă colegii să nu le fie frică de Băsescu şi să îl voteze pe el, nu pe Elena, sultana favorită. Discursul său este o combinaţie între răzvrătire şi pupincurism, cu o mână tăind mămăliga, iar cu cealaltă mâncând cu polonicul, împărţind practic partidul între căcăcioşi şi mâncăcioşi. Neştiind care va fi rezultatul alegerilor, sperând că are o şansă, având probabil şi promisiunea unora dintre colegi că va fi votat, Papahagi a ţinut un discurs tipic românesc, oscilând între „spargerea zidului sonic” şi planare liberă: „Pentru mine, politica este vocaţie şi slujire. Nu fiţi căcăcioşi! Asta i-a spus tatăl lui Steinhardt înaninte de a merge la închisoare. Noi nu suntem căcăcioşi, noi suntem curajoşi!” Apoi, pentru varianta că nu are succesurile lui Blaga, a dat-o pe planare:
„Fiţi ca Băsescu, că tot l-am invocat aici ca pe sfintele moaşte. Dacă aveţi ceva de spus, spuneţi! Dacă aveţi ceva de făcut, faceţi!“
Dacă discursul său s-ar fi păstrat la prima declaraţie, chiar şi cu expresia de maidan, ar fi putut fi felicitat pentru încercarea de a trezi curajul în colegii de partid, dar cum nu a uitat să îl perieze pe Băsescu, arată că de fapt încercarea sa este doar o milogeală penibilă şi vulgară, pe care o îndulceşte cu laude la adresa şefului, pentru a nu fi mazilit. Scabros şi greţos discurs, căci după ce aruncă cu rahat se grăbeşte să îl lingă. Asta înseamnă în concepţia lui Papahagi, care ar fi mai potrivit să se numească Cacahagi de acum încolo, a fi politician de lume nouă.
Şi ca să ştie lumea de ce voia să candideze împotriva Elenei, dar fără să îl supere pe Băsescu, precizează:
“ Sunt aici pentru ţară, pentru un ideal. Nu pentru partid. Mi se rupe de partid! Vai de partidul care n-are profesori şi intelectuali. La capitolul acesta noi stăm foarte bine. Am strigat destul, acum ne putem relaxa!”
Ce să mai comentezi, ce mai poţi spune despre un om al cărui traseu politic oscilează între căcăcioşi şi miserupişti? Jalnică apariţie. Dacă acest personaj este considerat un om de valoare al partidului, un intelectual şi se uită cineva în gura lui, fără să aibe masca contra gazelor pe figură, atunci viitorul României nu mai are nici o speranţă.
Naşterea unui partid
RUPEREstilPMP

Bineînţeles că acesta a fost contrazis de sultana favorită, Elena ot Pleşcoi, venită la congres în costum alb, pantaloni şi taior, dar reprezentând totuşi generaţia în blugi. Să vii la un congres de partid şi să îşi ceri scuze că nu eşti în blugi, mi se pare de un prost gust extrem. Mă mir că nu şi-a cerut scuze că nu a venit în costum de baie. Apoi să mai şi spui, tu, femeie,“marea preşedintă de partid” şi fostă pretendentă la funcţia de preşedinte sau prim ministru,”mie nu mi se rupe” déjà depăşeşte orice limită.Trebuia să mai spună că ea nu este căcăcioasă, sau că este, cine ştie, doar ca să îl contrazică pe Papahagi şi aveam în faţă cu adevărat imaginea unui partid legat strâns de fundul prezidenţial. Penibil! Şi pentru ca penibilul să fie complet doamna Elena Udrea a arătat cum funcţionează democraţia în tânărul partid. Nici nu a fost numită bine preşedinte de partid că a anunţat şi candidatul la prezidenţiale, Cristian Diaconescu. Păi cum, asta nu se discută, nu se decide în cadrul unui birou, nu se face o selecţie, un sondaj, ceva? Vine preşedintele abia ales, anunţă pe cine vrea el candidat şi gata ? Avea dreptate Papahagi, PMP pare să fie un partid de … nu mai spun.
O altă figură a partidului, care a candidat şi ea la postul de şef de partid, aşa, ca să nu alerge Elenuţa singură, este meteoritul Funeriu, care a încercat şi el să “coloreze” congresul, cu expresii demne de cascadorii penibilului: „Partidul ăsta trebuie să fie laser, frate!” Ca şi Papahagi, nu uită nici el să lingă tălpile “căcăciosului şef”, “Misiunea noastră este să continuăm ce a început Traian Băsescu. Să recâştigăm minţile şi sufletele românilor”. Înduioşător! Români, pregătiţi-vă să fiţi recuceriţi de partidul celor nominalizaţi de Papahagi.
Parlamentul ca mijloc de reeducare
Dar ca să nu creadă cineva că partidul are numai astfel de candidaţi, a mai candidat unul, violator, un fost pedagog de şcoală nouă, din cei populari, care nu privesc elevii de sus, el este popular, coboară până în pat cu elevele. Personajul, fost membru PDL, fost om fără partid, fost analist pe la diverse posturi TV până la apariţia PMP, intrat şi el în partidul sus numiţilor pentru că altcineva nu îl voia.Numele lui unora nu le spune nimic, dar cine ştie cunoaşte. Este vorba de fostul om de casă al lui Radu Berceanu, domnul Vişan Gelu. Şi uite că a avut şi curajul să candideze, adică să anunţe că ar candida, dar nu pentru că ar fi dorit sau ar fi sperat să ia şefia partidului, ci numai pentru a avea ocazia să “renunţe în favoarea doamnei Udrea.” Era absurd să creadă chiar şi el că ar fi avut măcar 0,0001 şanse să ia un vot măcar, poate nici al lui,căci teama de represalii i-ar fi mutat mâna pe altă căsuţă, dar s-a folosit de ocazie pentru a arăta şefei care era déjà ştiut că va fi şefă, că el o apreciază şi de dragul ei renunţă. Bestial!. Un violator, cedează locul unei femei. Să mai spună cineva că nu există reeducare în Parlamentul României, care tinde să devină, ca instituţie, a două puşcărie, după numărul de penali pe care îi adăposteşte.
Candidatul persoanelor non-umane
Ieşind din congresul PMP trebuie amintit şi domnul Cernea, ptrotectorul mistreţilor, al tuturor animalelor cu sau fără drept de vot şi al persoanelor nonumane, cel care atunci când nu are ce face, mai face un protest, un scandal, un ceva care să îl aducă în faţa camerelor de transmis imagini. Acesta a anunţat şi el că va candida, ca independent, dar ca să nu creadă fanii că este singur, a anunţat că va înfiinţa un partid cu nume de fată, care îi aminteşte probabil de colega de bancă de la grădiniţă sau de fata din el, pentru că nu e aşa, fiecare avem în noi Yin şi Yang: „Deşi voi candida ca independent, campania va fi una de echipă. De aceea, vă anunţ că va fi creat partidul Mişcarea pentru Oameni, Natură şi Animale – MONA“ . Se poartă mişcarea domnilor, aşa că mişcaţi-vă! Sunt curios dacă ultimii prieteni ai săi, delfinii americani care au venit să se zbenguie în Marea Neagră au drept de vot, sau au fost trecuţi pe listele de alegători. Dacă nu, ar fi cazul să înceapă demersurile de completare a listelor, că altfel rămâne săracul Remus fără alegători. Aaoleu, ce să mă fac Doaamne eu, candidează Mona mea, nu ştiu Doamne ce-i cu ea.
Despre domnul Geoană, nu mai spun nimic, s-a spus tot. Celor care nu au citit Balada lui Geoană, le recomand cu căldură un poem închinat veşnicului candidat rătăcitor. http://neacsum.blogspot.ro/2012/02/pe-drumul-spre-dabuleni.html
Aceştia ne sunt candidaţii. Domnul Ponta şi marea mişcare populară de stânga încă nu şi-au stabilit candidatul. Unii speră că va fi Ponta, aşa vor ajunge şi ei şefi de partid, alţii, nici nu mai ţin minte câţi, speră că vor fi ei nominalizaţi, că aşa le-a promis Ponta. Pentru mine un lucru este clar, Ponta nu va candida. Şi mai cred că dacă Băsescu până la urmă va alege drumul popularilor europeni şi va sprijini candidatul doamnei Merkel, Ponta va lua în braţe candidatul susţinut de unchiul Sam.Vai de săracii finanţatori. Se vor da bătălii mari. Ucraina este mică pe lângă sângele care va curge la noi. Sânge financiaro-judiciar, dar şi real, căci s-a deschis sezonul la sinucideri.
PS: Mai Avem un candidat recent intrat în cursă, candidat la titlul de cel mai libidinos şef de federaţie. După ce Rudel Obreja la gala Bute a venit insinuant în spatele lui Bute când a luat cuvântul şi i-a şoptit să nu uite să amintească pe doamna ministru Udrea, pe care acum iată o pomenesc şi procurorii, Duminică, la conferinţa de presă organizată pentru întâmpinarea Simonei Halep la Aeroport, domnul Adrian Marcu pur şi simplu i-a luat microfonul Simonei, pentru a preciza că e mândru că e contemporan cu ea şi a da el cuvântul vedetei adevărate a evenimentului, doamna ministru al sportului. Doamna ministru, Ecaterina Szabo, fostă sportivă de aur a României pentru ale cărei merite sportive îmi dau pălăria jos, a intrat săraca în cea mai murdară cursă, dar fiecare doarme aşa cum îşi aşterne. Pentru cei care nu ştiu cine e Adrian Marcu, precizez că e cel cu tenisul. Probabil domnul Marcu a vrut să se răzbune pentru faptul că Simona Halep a încetat colaborarea cu el în Octombrie 2013 căci dacă îi mai era antrenor, acum el era vioara întâi. Vorbind de Roland Garros, unii spun că domnul Ponta s-a dus acolo de teamă că Simona va câştiga prea multă popularitate, ştiindu-se faptul că unde se uită el, se usucă şi zgura.
Candidaţi români, candidaţi!
http://www.dcnews.ro/congres-pmp-adrian-papahagi-s-a-retras-din-cursa-i-il-sus-ine-pe-funeriu_445303.html#sthash.sBTuzfnm.dpuf
http://adevarul.ro/news/politica/remus-cernea-candideaza-independent-prezidentiale-1_5391dfbf0d133766a85ac0d4/index.html
Cu multumiri excelentului grafician Nicu Stopel, care s-a ocupat de reprezentarea artistica. Astazi inaugurăm aceasta colaborare . Sa fie într-un ceas bun!
Marin Neacsu
Săptămâna candidaţilor

vineri, 13 iunie 2014

Iohannis uber alles ?



“Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să spun cine eşti “-proverb românesc
iohannis uber alles
Pariaţi pe Klauss Iohannis
Toată lumea politică, toate televiziunile, toate ziarele nu mai contenesc să discute despre noua stea a gimnasticii politice româneşti, marele, neprihănitul, înţeleptul, organizatorul, salvatorul Klaus, Paşă de Sibiu. Cum a ajuns un obscur primar al unui oraş să preia conducerea unui partid tradiţional şi să fie văzut ca cel mai potrivit şi necontestat candidat al dreptei politice, la tronul cotrocean ? Pare  incredibil ca un om de care până acum doi ani nu ştia nimeni nimic, mă refer atât la media cât şi la lumea politică, să ajungă atât de sus? Dacă am fi trait în evul mediu, am fi spus că prin intrigi de palat, dar noi suntem -cel puţin aşa spun calendarele-  undeva prin secolul XXI.
Iohannis cel propus  ca variantă după căderea guvernelor Boc, ar părea la prima vedere candidatul ideal, împlinind oarece mituri mai mult sau mai puţin astrale: acela al neamţului riguros şi harnic, al domnitorului strain, chiar german şi acela al tehnocratului. Cam aşa a fost prezentat, propulsat, propus şi acuma impus din câte se pare, pentru că  prea îl iau toţi în braţe şi politicienii români nu iau în braţe decât banul sau ordinul.
Apariţia
Deci, propus în 2009  ca o variantă de înfrângere a cerbiciei lui Băsescu, cel care nu accepta să numească pe cineva din opoziţie la putere, a fost ales şi propus de opoziţie ca tehnocrat, dar bineînţeles sub aripa opoziţiei. Mitul 1. Apoi după 4 ani de relativă acalmie, în 2013 Antonescu l-a luat sub aripa lui, l-a făcut peste noapte membru de partid şi prim vicepreşedinte PNL, ca om gospodar şi priceput om valoros de care partidul avea nevoie şi care pasămite ar fi împrumutat şi PNL ceva din seriozitatea lui. Mitul 2. După ce varianta Antonescu preşedinte a căzut şi după ce neamţul l-a forţat pe Antonescu să demisioneze demisionând el primul din conducerea PNL, acuma a rămas interimar şi vrea să preia şi candidatura la Cotroceni, pentru a împlini şi al treilea mit. Riguros neamţul nu? Cineva întreba de ce nu l-a acceptat Băsescu pe Iohannis premier în locul lui Ponta după căderea guvernului Ungureanu, când numele său a fluturat iarăşi ca o variantă. Pentru că la vremea aceea nu prea avea mâner. Băsescu a numit întotdeauna în funcţii şi a acceptat numai oameni cu mâner, pe  care avea de unde să-i apuce. În plus, neamţul era neamţ şi Băsescu  la vremea aia era în mari tandreţuri cu madam Merkel, care uite că îl ocrotea pe Klauss ca cetăţean german nu ca supus, cu infinit mai multe drepturi decât un pârlit de iobag romîn, deci Băsescu nu ar fi avut cum să îl critice pe Iohannis că atacă statul de drept, pentru că statul de drept era german. Aşa că a fost nevoit să îl accepte pe Ponta care a fost un premier mult mai comod decât ar fi fost Iohannis şi care slavă Domnului avea mânere cât cuprinde. Asta ca să lămurim de ce nu l-a vrut Băse pe Klauss cel harnic şi frumos.
Ce îl recomandă?
Cât de harnic, de frumos şi de fără prihană este herr Klaus? Să vedem ce spun bobii:
Germania
În primul rând Iohannis al nostru, cel aproape necunoscut în ţară până acum 2 ani, era foarte cunoscut în Germania. De la fraţii întru cetăţenie, Iohannis primise 3 decoraţii, una în 2006, una în 2007 şi una în 2010.Cea mai cea mai este cea din 2007, dată de ministrul de interne al Germaniei, pentru că este cea mai înaltă distincţie germană. Nu e mai puţin adevărat că şi Klauss dăduse ce putuse şi domnului ministru, îl sprijinise la alegeri şi îl făcuse cetăţean de onoare al Hermannstadt. Aşa fac nemţii, plătesc fiecare, nu rămân datori. De aici şi vorba, “plătim nemţeşte.” Dacă stăm să facem un calcul matematic, ar rezulta că totuşi Klaus ar mai avea de dat un rest. Lasă că îl dă dacă ajunge preşedinte. Interesant este că cocoraţia din 2007 a primit-o pentru “merite deosebite aduse Germaniei”. Ptiu bat-l să-l bată Wuotan, care or fi alea că noi nu ştim nimic. Ne-o spune şi nouă domnul Klauss, sau ne răspunde ca Oprea vizavi de a patra stea: “întrebaţi-l pe cel care mi-a dat-o.  
Axa
Ca să nu creadă cineva că numai nemţii îl apreciază pe domnul Iohannis, acesta a mai fost decorat şi de reprezentanţii altor naţiuni, cum ar fi Ungaria, Italia, Japonia, Austria, Belgia. Nu e aşa că este merituos? Întâmplător sau nu, exceptând Belgia, toate ţările care l-au decorat, au făcut parte din Axă.
FDGR
Da, este atât de merituos încât a fost ales preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România, un fel de UDMR nemţesc, nu la fel de vocal, dar mult mai eficace. Tace şi face. Nemţeşte, nu? Ca şi UDMR, FDGR participă la alegeri, deci este şi cal şi măgar. Domnul Iohannis însă ne spune că FDGRnu este nici cal nici măgar: Noi nu suntem nici ONG, nici partid, ci suntem reprezentanţii grupurilor etnice germane din România. Şi atunci, prin definiţie, nu este posibil să avem orientare politică, fiindcă membrii noştri sunt membri prin apartenenţa la o anumită etnie. Ei pot fi de dreapta, de stânga, liberali, de orice fel şi noi trebuie să-i reprezentăm pe etnicii care se declară alături de noi. Deci, nu avem o orientare politică.” Păi dacă participă la alegeri, ce este, zebră?
Faptele
În dubla calitate de primar al Sibiului şi preşedinte al UDGR se lasă dat în judecată  în 2007 de un subaltern al său pe linie UDGR, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local) în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România. Acesta  a solicitat Judecătoriei Sibiu recunoaşterea oficială pentru FDRG  a calităţii de succesor al  Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe) care se înfiinţase şi acţionase în Sibiu după Dictatul de la Viena. Bineînţeles, FDGR câştigă procesul, bineînţeles Primăria prin domnul Klauss Iohannis preşedintele naţional al FDGR, nu face apel, bineînţeles sentinţa e definitivă şi bineînţeles forumul  primeşte toate drepturile care aparţinuseră GEG,  fostă organizaţie nazistă, după cum o să vedem. Să mai amintim tot aşa în treacăt că tot în 2007, în Germania, doamna Merkel  a respins propunerea social-democraţilor germani privind interzicerea partidului neonazist NPD, partid care iată, la noile alegeri europarlamentare a obţinut un loc, aşa cum şi PPDD, avea la început un singur loc în Parlamentul României iar acum cochetează cu PSD şi vrea şi unul în guvern. Asta aşa, ca să vedeţi cum evoluează micile partide.
Corectitudinea
Să mergem mai departe. Cât de corect este Iohannis? Hai să vedem. În 2002, FDGR semnează un Protocol cu guvernul domnului Năstase 4 Case, protocol  prin care guvernul se angajează să dea acestui “ONG”  toate bunurile confiscate de comunişti comunităţii săseşti.  Şi profitând de acest protocol, grupul domnului  Iohannis pune mâna pe fostele posesiuni ale Grupului Etnic German. Salam Săsesc!
Cine este GEG?
„Grupul Etnic German din România (în germană Deutsche Volksgruppe in Rumänien) a fost înființat, sub presiunea Germaniei naziste, prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 (Legea 830/21 noiembrie 1940). Acest grup etnic a fost o organizație cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich, fiind singurul organism care a reprezentat, în perioada 1940-1944, comunitatea sașilor din zona Ardealului.Grupul Etnic German și-a câștigat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, fiind condus de către Volksgruppenführer Andreas Schmidt, ginere al Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii Etnici Germani (Volksdeutsche Mittelstelle). Grupul era coordonat de Wilhem Fabricius, ministru al Reichului pentru România şi constituia o corporație de drept public, pusă sub protecția Germaniei de care era direct dependentă. Grupul Etnic German a preluat toate revistele și ziarele în limba germană, transformându-le în organe fasciste. A mai preluat și teatrul german de la Sibiu, cât și diferite instituții de cultură și știință germană din Ardeal și Banat. Totodată Grupul Etnic German a preluat întreaga rețea de școli germane, ceea ce a dus la fascizarea totală a învățământului în limba germană.
După înfângerea Germaniei Naziste, la cererea  aliaţilor, prin Decretul–Lege numărul 1.836 din 7 octombrie 1944, articolul 1, s-a abrogat Legea 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Astfel, Grupul Etnic German a fost desființat, iar toate bunurile proprietate a Grupului Etnic German au trecut în proprietatea Statului Român.Acest decret a fost dat de Regele Mihai, nu de guvernul lui comunist care a preluat puterea abia în Martie 1945.”
Deci, FDGR  a profitat de un protocol pentru a pune mâna pe nişte posesiuni care nu se înscriau în condiţiile existente în protocol. Dar domnul Iohannis nu a încălcat numai condiţiile protocolului, ci şi statutul propriei organizaţiei, care la art 1 spune: „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este o asociaţie a minorităţii germane din România, organizată pe bază etnică, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial.”  Alles  klar ? Şi ca să fie şi mai clar, să nu creadă cineva că este o confuzie şi că domnul Iohannis a preluat doar casele, nu şi obiceiurile fostelor grupuri mai mult sau mai puţin naziste, iată ce spune acelaşi statut, la art 6:” F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane, care au fost desfiinţate prin constrângere.” De aici rezultă nemţeşte două aspecte: primul că FDGR  este succesorul tuturor organizaţiilor germane desfiinţate şi le preia deci toate atributele, drepturile şi idealurile, şi,  doi, că acelaşi FDGR consideră că GEG a fost desfiinţat prin constrângere, deci i s-a făcut o nedreptate. Interesant nu? Aşteptaţi un pic şi vom vedea şi în România, ca şi în Germania, un partid nazist sau poate chiar recunoaşterea prin lege a FDGR ca partid nazist. Dacă în Germania, se poate, dacă naziştii germani au ajuns în parlamentul European, noi, ca imitatori de profesie de ce să nu avem şi noi naziştii noştri?
Probleme cu justiţia
Ca să nu creadă cineva că activitatea domnului Iohannis se opreşte sau se limitează la activităţile şi moştenirea nazistă, o să amintesc şi alte câteva merite.
În aprilie 2013, ANI a sesizat Parchetul pentru o “presupusă” stare de incompatibilitate a lui Iohannis, care ocupa simultan funcţia de primar şi pe cea de reprezentant al municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Acţionarilor de la SC Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010 şi la SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale. Primarul municipiului Sibiu, Klaus Iohannis, a contestat decizia ANI în 31 mai, la Curtea de Apel Alba Iulia.Nu e nici o problemă, de vreme ce a putut să reprezinte Primăria într-un proces cu una din filialele grupului al cărui preşedinte era, cine se mai uită la o amărâtă de incompatibilitate de acest gen ?
Prin August 2013, tot ANI a sesizat Parchetul General pentru un alt “presupus” conflict de interese săvârsit în Decembrie  2010 de primarul Sibiului Klaus Iohannis. ANI spune că Iohannis a semnat  prin  2010, tot  în calitate de primar un contract cu o companie deţinută de acelaşi DFRG al cărui preşedinte era.
Nu cunosc dacă aceste cauze au fost soluţionate sau se foloseşte veşnica metodă de amânare şi mutare a cauzei de la o instanţă la alta,  ca în procesul cu domnul Mânzat care a contestat o repunere ilegală în posesie pe Legea 1072010, dar ştiu cămarele primar déjà a pierdut două cauze pe această speţă.
De fapt mai toate procesele mai importante care îl au ca subiect pe herr Klauss Iohannis, sunt împiedicate, amânate, rătăcite, declinate, probabil până se vor prescrie faptele.De data asta totul se  face româneşte, nu nemţeşte.
Mai amintesc doar faptul că unul din milionarii României, în euro, domnul Ilie  Grădinar, prietenul şi protejatul lui Iohannis, este cel mai bogat bugetar român. Domnul Grădinar este Director general la SC Energie Termică SA Sibiu şi i se mai spune şi  Ilie “Gigacalorie”. Nu o fi el de la sculărie dar e mare sculă pe basculă  de când e prieten cu neamţul.
Gospodarul
În ceea ce priveşte mitul gospodarului, ca să nu creadă cineva că domnul Klauss, un amărât de primar fără partid, fără sprijin politic a reuşit prin propriile forţe şi mintea luminată să lumineze Sibiul, hai să vedem cum a pus el Sibiul pe picioare. Iohannis conduce FDGR, care este  membru asociat al «Uniunii Federale a Naţionalităţilor Europene» (FUEN) care, de la cartierul general al său din nordul Germaniei coordonează şi minorităţile europene germanofone – cu ajutor guvernamental. FUEN, înfiinţat de foşti nazişti cu vederi rasiste, colaborează cu Iohannis şi de asemenea şi cu fundaţia din Germania «Hermann Niermann», care a fost ţinta unor intense proteste în estul Belgiei, din cauza lobby-ului deschis pentru organizaţiile tip fundaţia din Germania «Hermann Niermann». În cadrul FUEN, FDGR-ul este, de asemenea, membru al «Grupului de Lucru al Minorităţilor Germane» (AGDM), aflat în contact permanent cu Ministerul de Interne din Germania. Partidul minorităţii de limbă maghiară din România, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) este de asemenea membru FUEN. În realitate, Johannis administrează înţelept resursele pe care comunitatea le primeşte din Germania. Sub contractul Ministerului Cooperării Economice şi Dezvoltării din Bonn, asociaţia Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) a început renovarea Oraşului Vechi – care este de obicei atribuită lui Iohannis – înainte ca Iohannis să ocupe funcţia. Agenţia Germană pentru Ajutor Tehnic (THW) a venit în ajutorul lui Johannis pentru rezolvarea problemei apei. Alt ajutor soseşte de la organizaţiile «Germandom» din Germania, de exemplu, FDGR şi Iohannis personal consiliază Fundaţia Hermann Niermann din Dusseldorf asupra «problemelor privind promovarea proiectelor culturale, academice si sociale» –  de asemenea în beneficiul minorităţii germanofone din România”.
Acuma mai miră pe cineva decoraţiile primite de Iohannis  de la germani? Toate aceste “succesuri” ale lui Iohannis, sunt realizate cu ajutor german şi nu de dragul sibienilor sau al României ci pentru creşterea imaginii de gospodatr înţelept a lui Iohannis şi urcarea sa pe poziţii înalte în politica românească. Cât de înalte? Vom vedea, probabil direct proporţional cu prostia românului.
Şi ca să vă convingeţi că toate aceste lucruri sunt cunoscute dar păstrate sub tăcere de oficiali, pentru că nu îndrâznesc să se pună “contra naturii” fostul şef al SIE  şi fost prim ministru, marele perdant, acest Speedy Gonzales al guvernării, mister MRU, încearcă şi el să prindă mâţa de coadă şi văzând că herr Klaus e pe cai mari, se dă pe lângă el, propunând un cuplu de vis, el preşedinte, iar Klaus premier. Bineînţeles, ca fost şef SIE, MRU cunoaşte tot ce am spus eu aici, dar nu îl priveşte. Domnule, te doare bulbul rahidian ce încearcă unii care se cred şmecheri, doar doar or prosti pe cineva. Adică votaţi-mă pe mine preşedinte că eu vi-l dau pe Iohannis premier, dacă tot vă place de el. Încearcă şi el varianta Băse-Stolo. Nea’ Alifie, s-a vărsat taică.
Cam asta, pe surt despre supercandidatul dreptei.  Cât de dreaptă? Este dreapta românească  suficient de dreaptă încât să sprijine extrema dreaptă ? Oricum, vom asista la un război Germania- SUA până şi în Noiembrie 2014. Cine va câştiga? În nici un caz românii.
PS Având două cetăţenii cea română fără voie, prin naştere, iar cea de-a doua, cea germană cerută din proprie iniţiativă, mă întreb ale cui interese le slujeşte domnul Iohannis mai cu sârg.  Dacă ne luăm după decoraţii, răspunsul este simplu.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grupul_Etnic_German_din_Rom%C3%A2nia
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15340125-klaus-iohannis-inca-sesizare-agentia-nationala-integritate-pentru-conflict-interese.htm
http://portal.just.ro/57/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=5700000000017898&id_inst=57
http://www.justitiarul.ro/klaus-iohannis-o-imagine-trucata-2/
http://www.turnulsfatului.ro/11146/gradinar–miliardar-in-viziunea-lui-johannis:-aberatii.html
http://www.cancan.ro/actualitate/intern/bugetarul-milionar-ilie-gradinar-isi-rasfata-animalele-mai-ceva-ca-pe-copii-un-regat-pentru-cainii-lui-205441.html
Iohannis uber alles ?

miercuri, 11 iunie 2014

Antonescu-un gest responsabil


daca vrei ceva
De când cu demisia domnului Crin Antonescu din fruntea PNL, din interimat și renunțarea la candidatura pentru prezidențiale, media a luat foc. Prieteni și dușmani, colaboratori și opozanți, sunt toți de acord și laudă fapta sa declarând la un ison că este un gest de demnitate, un gest responsabil . Oare chiar așa să fie? Pe mine deocamdată aceste afirmații mă conving doar că foarte multă lume a dorit să scape de el atât din interiorul partidului cât și din afară, atât ca președinte PNL cât și ca viitor candidat la președinție. Eu aș spune că demisia sa era un gest necesar, dar la fel ca și demisia de la conducerea Senatului și ca și ieșirea din USL, a fost făcută și decisă în momentul cel mai nepotrivit cu putință și în modul cel mai jalnic. Dacă facem o retrospectiva a gesturilor ”responsabile ”ale lui Crin, ajungem la concluzia ca de fapt cam nimic nu a făcut nici bine și nici responsabil deși de fiecare dată s-a lăudat că a ales soluția cea mai bună și a luat cele mai bune decizii.
Domnul Antonescu încearcă să ne convingă acuma că a făcut cel mai bun lucru demisionând, desființând partidul si dând partidul pe mana lui Iohannis. Hai sa vedem ce ne-a mai convins domnul Antonescu pană acuma:
1. A încercat să ne convingă când a bătut palma cu Ponta, ca USL -ul și alipirea de Ponta este singura soluție pentru România, pentru a scăpa de Băsescu. Băsescu e merci bine, România se rostogolește și nu la deal, iar Antonescu o împinge;
2. A încercat să ne convingă, ca participant la semnarea actului, pe care inițial a spus că îl cunoaște, apoi că nu știe nimic de el, pentru ca apoi să aflăm era de față la semnare, că actul de coabitare era cea mai buna soluție pentru România și stabilitatea politică;
3. A încercat să ne convingă că cele două propuneri făcute de Ponta privind șeful DNA șeful procuraturii erau singurele opțiuni, nu se că nu se putea altfel. Acuma ne spune că nu a fost bine, că a fost înșelat. Dar noi ?
4. A încercat să ne convingă că miniștrii pe care i-a propus în guvernele Ponta erau cei mai buni oameni din PNL, oameni competenți si curați. Numai 3 au reușit să rămână în guvern până la ieșirea din coaliție, în rest a schimbat peste 15 miniștri. Dar s-a dovedit că cei trei au rămas pentru că de fapt nu mai erau ai lui, erau ai lui Ponta;
5. A încercat să ne convingă că legile propuse și votate de guvernul Ponta sunt legi bune, le-a votat si promovat în Senat. Acuma ne spune că nu toate au avut susținerea PNL deși le-a votat. El a rămas cu regretele, noi cu legile votate;
6. A încercat să ne convingă că el era cel mai bun, cel mai potrivit pentru funcția de președinte. Când noi îi spuneam că nu a convins și că e cazul să lase pe altul, spunea că pe el l-au votat oamenii și oamenii asta vor. Acum când a realizat și el că nu mai are nici o șansă, nu l-a mai interesat ce gândeau oamenii a lăsat armele jos a întors spatele și a fugit după ce a avut grijă să dea brânci partidului pe o cale fără întoarcerii a rușinii;
7. A încercat și încearcă încă să ne convingă că tot ceea ce a făcut a fost bine, a fost cea mai buna soluție, dar iată că toate aceste lucruri s-au dovedit glorioase eșecuri. Toate. Nici acum, când activitatea sa politică s-a dovedit un fiasco, nu vrea să admită că greșește. L-a adus în față pe Klaus Iohannis, un om fără scrupule care sub masca unei rigurozități prusace este de fapt un tip care înjunghie pe la spate. Acesta l-a făcut să creadă că îi e devotat, dar l-a jucat făcându-l să creadă că e omul providențial, că oamenii din teritoriu îl sprijină, făcându-l să se angajeze că dacă nu ia 20% procente la europarlamentare demisionează. Și apoi după rușinosul dar previzibilul scor, el prietenul a demisionat primul, pentru a fi sigur că va demisiona și el. Acest om este împins acum în fruntea unui partid care este îndreptat spre desființare.
Toate ceste fapte ne aduc în față nu un om care a vrut să facă bine ci un om care nu avut în ochi decât propriile interese, propria viziune, nu a ținut niciodată cont de ce se întâmpla pe lângă el, el era îmbrobodit și credea doar ce îi plăcea lui, iar când s-a convins că nu mai are nici o șansă de a-și vedea visul împlinit ne anunță că a făcut un act de demnitate și și-a dat demisia, renunțând la visul său. Asta e tot ce a făcut de când a intrat în partid, a visat. Iar românii plătesc acum visele lui. Și mai are și tupeul să apară la televiziuni să ne explice ce mare sacrificiu a făcut el, și cât de mult dorește binele românilor. Act responsabil? Care este acela? Să îmi arate cineva și mie un singur act responsabil comis fie și din greșeală de această eroare politică acest visător abonat la eșecuri și dezamăgiri. A ieșit din politică așa cum a intrat, printr-o eroare, dar lasă în urmă un dezastru. PNL dacă merge pe calea pe care l-a împins el, va dispărea. Îmi e teamă că cu așa oameni politici și soarta României va fi una similară. Va ”fuziona” prin desființare cu oricine va oferi un pat călduț președinților ei. Vom deveni inițial o mare bază americană, apoi o mai mică bază, apoi o mare fostă țară, regionalizată și împărțită altora. Crimeea a avut măcar șansa unui referendum, noi nici atât nu vom apuca.
Să mai și râdem : Luni, 2 Iunie, o televizuină ne anunța pe burtieră: ” Doi polițiști au împușcat un infractor într-un picior.” Regret că nu am apucat să ascult știrea, eram foarte curios dacă infractorul era într-un picior sau cei doi polițiști. Dacă polițiștii, erau într-un picior, nu mă mai miră nimic. După ce le-a tăiat pensiile, militarilor, domnul Oprea e în stare să le taie picioarele celor de la interne.
Antonescu-un gest responsabil

duminică, 8 iunie 2014

Vânare de vânt




Politicienii noştri nu iartă nici o ocazie să spurce orice eveniment care le-ar putea aduce, în opinia consilierilor de imagine, măcar un vot.Sportivi, artişti, premianţi, salvatori, olimpici, găsitori de comori, tot ce impresionează sau gâdilă într-un mod plăcut ochii sau urechile opiniei publice, este imediat lipit cu scuipat, cu cocă sau super-glue de imagine câte unui politician şef sau şefuleţ de partid, preşedinte de ceva. Uneori aceşti eroi de moment sunt luaţi, vânaţi pur şi simplu, aşteptaţi la sosirea în ţară, sub scut sau pe scut, invitaţi pentru a fi „felicitaţi” sau recompensaţi cu câte o diplomă de de 1 leu făcută pe calculator care nu le aduce nici un câştig, dar fotografia momentului va fi trecută pe facebookul vânătorului şi apoi preluată de televiziunile degrabă cântătoare pentru a arăta lumii că vânătorul respectiv protejează sau iubeşte sportul, arta, performanţele, deci şi el este un performer. Uneori unele astfel de vânări aduc şi câştig financiar, apoi belele, nu numai câştig de imagine. Aşa a fost cu gala Bute. Alteori aduc imagini şi gesturi penibile care în loc să ajute scot în faţă penibilul, cum a fost cazul copiilor găsitori de comori recompensaţi pentru că au ascultat de părinţi.
Asta este clasa politică, aşa lucrează vânătorii de imagine, într-un concurs grotesc, gata să murdărească orice gest sau performanţă ale unor oameni care uneori cu voia lor alteori fără nici o vină, acceptă sau sunt aproape forţaţi să se alăture fie şi pentru câteva secunde de capetele „încoronate” ale politicii româneşti.
În aceste zile Simona Halep are şansa să câştige turneul de la Roland Garros, deşi Şarapova este greu de învins în varianta în care vor ajunge faţă în faţă. Oricum are măcar şansa să fie finalistă ceea ce este o performanţă şi probabil va mai urca un loc în topul mondial. Sunt convins că performanţa ei va da ocazia acestor vânători sau mai bine spus „branconeri” care se vor trage în poză pentru a arăta lumii că au şi ei meritul măcar de a aprecia performanţa pentru că atunci când tu personal nu ai nici o performanţă, e bine să arăţi măcar că ştii ce e aia şi ai o poză cu performanţa.

 Iată cam ce ar declara diverşi oameni politici dacă Halep va câştiga turneul:
Victor Ponta : ”Simona Halep poate fi viitorul preşedinte. Dacă nu voi candida eu, va fi unul dintre acești candidați care are profilul de președinte. Nu am avut nicio discuție cu dânsa, dar Ilie Năstase, colegul nostru de partid care are experienţă în domeniu, poate discuta. Sunt convins că dacă ar fi jucat în turneul de calificare pentru Bruxelles, ar fi obţinut un scor bun!”
Radu Stroe : “Nu-mi reproşez faptul că sunt contemporan Simona Halep!”
Elena Udrea : “Simona Halep este dovada faptului că noi femeile avem valoare şi putem oricând să ocupăm orice funcţie în stat. Racheta de tenis este ca şi paraşuta. Amândouă obiectele sunt simbolul a ceea ce vrem să fim şi anume, energie, curaj, forţă, determinarea de a duce lucrurile la bun sfârşit. Să ştiţi că numai pentru unii, cuvantul racheta are alte conotaţii”.
Traian Băsescu : “A fost singura care a avut curaj să se bată cu Sharapova. Am văzut-o că nu vrea să rămână dependentă de bărbaţi şi asta îmi place. Am promovat foarte multe alte femei, şi pe Anca Boagiu, şi pe Roberta Anastase, când am putut şi am avut suficientă autoritate. Aş fi gata să o promovez şi pe Simona Halep, sunt convins că Elena m-ar înţelege.”
Crin Antonescu :” Este adevărat, am spus că dacă Şarapova pierde eu îmi dau demisia din funcţie, dar pentru mine şi pentru alte 7,4 milioane de pariori care au pariat pe Şarapova, aceasta nu a pierdut, ea a jucat magistral, dar a câştigat Simona Halep toată lumea a văzut asta, deci nu am de ce să îmi dau demisia.”
Klaus Iohannis : ”Indiferent cât de prost se conduce ţara, cred că fiecare este responsabil pentru munca pe care o prestează. “Sper că nu e o surpriză pentru nimeni faptul că mi-am anunţat candidatura. Am spus de la intrarea în PNL că atunci când poziţia de preşedinte va fi pusă în discuţie este aproape sigur că mă voi implica. Nu mă înteresează că a câştigat Simona Halep, eu sunt un om serios, eu nu am avut niciun moment de gând să plec din PNL sau să nu mă mai implic. Plecând semnale multe din teritoriu, am considerat că este un lucru bun să mă implic.”
Valeriu Zgonea: “Eu sunt din orașul lui Mihai Viteazul. Dacă Simona Halep a reușit   să ridice acolo la Roland Garros  steagul cu care a plecat cu colegul meu, Mihai Viteazul, acum câteva sute de ani să cucerească niște drepturi împotriva imperialiștilor, pe mine nu mă deranjează. Eu nu privesc cu atâta ura aceasta chestiune, sunt colegi de-ai mei care au arborat  steagul României peste tot, Ilie și Adrian Năstase, Balaci,Vlad Țepeș. D e la colegul  Vlad am învățat eu să trag țepe. Deci din punctul meu de vedere, colega Halep a făcut foarte bine, acum să vină să plătească impozitele
Mai rămâne ceva curat, o performanţă, un succes, care să nu fie folosit şi mânjit de clasa noastră politică în lupta lor pentru câştigarea de voturi? Eu nu cred. Hai să vedem care va fi primul care se va folosi de performanţa Simonei Halep.
Vânare de vânt