Antonescu-un gest responsabil

De când cu demisia domnului Crin Antonescu din fruntea PNL, din interimat și renunțarea la candidatura pentru prezidențiale, media a luat foc. Prieteni și dușmani, colaboratori și opozanți, sunt toți de acord și laudă fapta sa declarând la un ison că este un gest de demnitate, un gest responsabil . Oare chiar așa să fie? Pe mine deocamdată aceste afirmații mă conving doar că foarte multă lume a dorit să scape de el atât din interiorul partidului cât și din afară, atât ca președinte PNL cât și ca viitor candidat la președinție. Eu aș spune că demisia sa era un gest necesar, dar la fel ca și demisia de la conducerea Senatului și ca și ieșirea din USL, a fost făcută și decisă în momentul cel mai nepotrivit cu putință și în modul cel mai jalnic. Dacă facem o retrospectiva a gesturilor ”responsabile ”ale lui Crin, ajungem la concluzia ca de fapt cam nimic nu a făcut nici bine și nici responsabil deși de fiecare dată s-a lăudat că a ales soluția cea mai bună și a luat cele mai bune decizii.
Domnul Antonescu încearcă să ne convingă acuma că a făcut cel mai bun lucru demisionând, desființând partidul si dând partidul pe mana lui Iohannis. Hai sa vedem ce ne-a mai convins domnul Antonescu pană acuma:
1. A încercat să ne convingă când a bătut palma cu Ponta, ca USL -ul și alipirea de Ponta este singura soluție pentru România, pentru a scăpa de Băsescu. Băsescu e merci bine, România se rostogolește și nu la deal, iar Antonescu o împinge;
2. A încercat să ne convingă, ca participant la semnarea actului, pe care inițial a spus că îl cunoaște, apoi că nu știe nimic de el, pentru ca apoi să aflăm era de față la semnare, că actul de coabitare era cea mai buna soluție pentru România și stabilitatea politică;
3. A încercat să ne convingă că cele două propuneri făcute de Ponta privind șeful DNA șeful procuraturii erau singurele opțiuni, nu se că nu se putea altfel. Acuma ne spune că nu a fost bine, că a fost înșelat. Dar noi ?
4. A încercat să ne convingă că miniștrii pe care i-a propus în guvernele Ponta erau cei mai buni oameni din PNL, oameni competenți si curați. Numai 3 au reușit să rămână în guvern până la ieșirea din coaliție, în rest a schimbat peste 15 miniștri. Dar s-a dovedit că cei trei au rămas pentru că de fapt nu mai erau ai lui, erau ai lui Ponta;
5. A încercat să ne convingă că legile propuse și votate de guvernul Ponta sunt legi bune, le-a votat si promovat în Senat. Acuma ne spune că nu toate au avut susținerea PNL deși le-a votat. El a rămas cu regretele, noi cu legile votate;
6. A încercat să ne convingă că el era cel mai bun, cel mai potrivit pentru funcția de președinte. Când noi îi spuneam că nu a convins și că e cazul să lase pe altul, spunea că pe el l-au votat oamenii și oamenii asta vor. Acum când a realizat și el că nu mai are nici o șansă, nu l-a mai interesat ce gândeau oamenii a lăsat armele jos a întors spatele și a fugit după ce a avut grijă să dea brânci partidului pe o cale fără întoarcerii a rușinii;
7. A încercat și încearcă încă să ne convingă că tot ceea ce a făcut a fost bine, a fost cea mai buna soluție, dar iată că toate aceste lucruri s-au dovedit glorioase eșecuri. Toate. Nici acum, când activitatea sa politică s-a dovedit un fiasco, nu vrea să admită că greșește. L-a adus în față pe Klaus Iohannis, un om fără scrupule care sub masca unei rigurozități prusace este de fapt un tip care înjunghie pe la spate. Acesta l-a făcut să creadă că îi e devotat, dar l-a jucat făcându-l să creadă că e omul providențial, că oamenii din teritoriu îl sprijină, făcându-l să se angajeze că dacă nu ia 20% procente la europarlamentare demisionează. Și apoi după rușinosul dar previzibilul scor, el prietenul a demisionat primul, pentru a fi sigur că va demisiona și el. Acest om este împins acum în fruntea unui partid care este îndreptat spre desființare.
Toate ceste fapte ne aduc în față nu un om care a vrut să facă bine ci un om care nu avut în ochi decât propriile interese, propria viziune, nu a ținut niciodată cont de ce se întâmpla pe lângă el, el era îmbrobodit și credea doar ce îi plăcea lui, iar când s-a convins că nu mai are nici o șansă de a-și vedea visul împlinit ne anunță că a făcut un act de demnitate și și-a dat demisia, renunțând la visul său. Asta e tot ce a făcut de când a intrat în partid, a visat. Iar românii plătesc acum visele lui. Și mai are și tupeul să apară la televiziuni să ne explice ce mare sacrificiu a făcut el, și cât de mult dorește binele românilor. Act responsabil? Care este acela? Să îmi arate cineva și mie un singur act responsabil comis fie și din greșeală de această eroare politică acest visător abonat la eșecuri și dezamăgiri. A ieșit din politică așa cum a intrat, printr-o eroare, dar lasă în urmă un dezastru. PNL dacă merge pe calea pe care l-a împins el, va dispărea. Îmi e teamă că cu așa oameni politici și soarta României va fi una similară. Va ”fuziona” prin desființare cu oricine va oferi un pat călduț președinților ei. Vom deveni inițial o mare bază americană, apoi o mai mică bază, apoi o mare fostă țară, regionalizată și împărțită altora. Crimeea a avut măcar șansa unui referendum, noi nici atât nu vom apuca.
Să mai și râdem : Luni, 2 Iunie, o televizuină ne anunța pe burtieră: ” Doi polițiști au împușcat un infractor într-un picior.” Regret că nu am apucat să ascult știrea, eram foarte curios dacă infractorul era într-un picior sau cei doi polițiști. Dacă polițiștii, erau într-un picior, nu mă mai miră nimic. După ce le-a tăiat pensiile, militarilor, domnul Oprea e în stare să le taie picioarele celor de la interne.
Antonescu-un gest responsabil