Un chinez ajungând
în faţa Palatului Buckingam, vădit emoţionat îngenunchează în faţa
drapelului britanic şi îl sărută cu ochii în lacrimi murmurând “ steagul
nostru, steagul nostru”. Un poliţist îl observă, îl lasă să se
manifeste aşteptând ca acesta să se ridice şi să plece, dar chinezul nu
se mai oprea. După un timp intervine şi mirat îl întreabă pe chinez de
ce tot pupă steagul britanic. Chinezul îi spune că e normal doar e
steagul chinezesc . Poliţistul îl contrazice spunându-I că e steagul
Marii Britanii, dar chinezul nu şi nu că e chinezesc. Cum să fie
chinezesc că doar e cu culorile naţionale ale Marii Britanii, spune
politistul. Da, spune chinezul dar ia uite ce scrie aici : “MADE ÎN
CHINA”!
Un vechi proverb spunea:
„când doi se ceartă alt treilea câştigă” Eheeeeeeeeei, ce vremuri
domnule, ce vremuri. Erau vremuri când oamenii se certau ca să câştige
câte ceva, cearta lor avea un scop, un scop care justifica oarecum
cearta. Şi în fuga după câştig se întâmpla uneori ca în toiul certei să
apară un al treilea care lua crema. Acesta era riscul la care se era
supus românul. Astăzi proverbul
nu mai este valabil, datele problemei se schimbă, societatea a evoluat,
cearta s-a perfecţionat, oamenii nu se mai ceartă ca să câştige ceva,
suntem în criză, trebuie să înţelegem că nu prea mai avem de unde să
câştigăm, aşa că acum dacă ne certăm, ne certăm nu ca să câştigăm ceva
ci ca să piardă cel cu care ne certăm. Deci
nu câştigul este vizat acum ci pierderea, s-a schimbat obiectul muncii
cum se spune, scopul final. Efectele însă se păstrează aşa că putem
spune cu temei, „când doi se ceartă, al treilea pierde” iar în cazul
nostru al treilea este românul.
Ponta
se ceartă cu Băsescu, îşi dau la gioale mai pe faţă mai pe ascuns, mai
direct, mai prin interpuşi, mai oficial mai neoficial, mai glumind
mai în serios totul sub paravanul coabitării. Nici unul nu spune că se
ceartă, nici unul nu rupe contractul pentru că asta ar însemna în faţa
licuricilor că România nu mai e guvernabilă sau mai bine spus
controlabilă şi ar fi nevoiţi să ia măsuri ca în cazul Greciei sau ar
pierde exploatările la care stau cu mâna întinsă de ceva ani buni.
Adevărul e că toţi ştiu că pactul de coabitare este doar un angajament
al celor doi, dar
luat nu unul faţă de altul şi nu pentru guvernarea României ci un acord
de acceptare a condiţiilor puse de licurici, un acord de control al
acestora, control acceptat de ambii semnatari. Acordul de fapt se voia o
garanţie a faptului că orice s-ar întâmpla oricâte faulturi de joc se
vor face, rezultatul final, respectiv vinderea zăcămintelor din subsolul României nu va fi scos de pe direcţia stabilită de licurici. În acest sens au avut loc şi ultimele vizite sau chemări la
raport ale lui Ponta în SUA şi Germania unde a trebuit să dea asigurări
că interesele companiilor pretine nu vor fi afectate de cearta dintre
coabitanţi şi unde i s-a spus că dacă intervine ceva neprevăzut sau
nedorit de licurici, România va exploda şi se va regionaliza nedorit.
Ponta a dat asigurări că el are ce are cu Băsescu, cu obţinerea puterii totale, nu cu interesele companiilor americano-canadiano-germano-israeliano- ungaro- britanico- etc în
România şi s-a angajat că în toată această ceartă singurii care vor
câştiga vor fi licuricii în baza vechiului proverb iar cei care vor
pierde vor fi românii conform noului proverb. Uşor – uşor, pe şest,
tiptil, la început prin zone de graniţă, guvernul, autorităţile centrale
şi locale au dat liber
exploatării gazelor de şist prin Moldova, Timiş, Bihor. Aşa au apărut
nişte HG cu anexe secrete care au dat liber unor companii aparent
minuscule, ale căror fire întortocheate duc către firme mamă care au ca
tată vitreg generali mai mult sau mai puţin americani. În
Vaslui a ieşit un pic tam-tam, dar în Bihor, treaba a mers şnur şi timp
de un an s-a mers pe burtă. Acum un an, ziarul Bihoreanul atrăgea
atenţia că deja au fost semnate documente prin care „la Voivozi, acordul
l-a obţinut Mol Ungaria împreună cu Expert Petroleum, o firmă
înregistrată la Mediaş şi deţinută integral de un off-shore înregistrat
în Iordania, în spatele căruia s-ar afla un fost ofiţer KGB. Pe
perimetrele Băile Felix şi Tria a pus mâna compania canadiană East West
Petroleum Corp, în timp ce acordul pentru Tulca a fost obţinut de Clara
Petroleum Ltd, o firmă britanică.” Deci în ciuda certurilor şi
scandalurilor pe care televiziunile române le prezintă disperate privind
pământul lui Băsescu sau minciunile lui Ponta, treaba merge înainte,
licuricii obţin pas cu pas ceea ce vor în timp ce românii privesc la
circul mediatic bine regizat. Când vor fi semnate şi marile contracte cu
Chevron, Exxon, sau mai ştiu eu cine, iar românii vor încerca să mai
spună ceva, li se va spune „ dar care e problema, se extrag gaze de şist
de doi ani de zile în Bihor şi nu s-a întâmplat nimic, de ce faceţi
scandal acum ? Asta e discriminare”. Poţi să îi contrazici ? Tuturor
celor care încearcă să spună că procedeul este nociv li se spune că asta
încă nu se ştie, aşa că să nu ne speriem degeaba. Este ca şi cum un
şofer se urcă beat la volan iar când poliţistul îi spune că nu are voie
pentru că poate face accident, şoferul i-ar spune: „poate da, poate nu.
Nu ai de unde să ştii, să aşteptăm să vedem ce se va întâmpla, acum nu
putem şti până nu vedem „. Aşa procedează guvernul în cazul gazelor de şist şi a exploatării cu cianuri.
Cum spuneam, când doi se ceartă, românul pierde. Dureros este faptul că cei doi certăreţi în cearta lor nu ţin absolut deloc cont
de interesele românilor, în dorinţa lor de a-şi face rău unul altuia şi
de a se pune în situaţii penibile, lovesc efectiv în interesele
naţionale. Prin nu ştiu ce minune, guvernul Ponta a admis că e timpul să
încerce o apropiere de ţara care la ora actuală se uită la criza
mondială şi îi dă cu flit. De ce îi dă cu flit? Ce are China şi nu are
America sau Europa? Răspunsul e simplu: nu are licurici. Când licuricii
strănută, ţările precum România, fac pneumonie. Când licuricii spun că
vine criza, ţările conduse de coabitanţi intră în curbe de sacrificiu.
Când dolarul scade, România îşi vinde aurul pe nimic. Aşa ceva nu se
întâmplă în China pentru că în China există un singur stăpân, care e tot
chinez, nu american , nu german, nu rus, nu evreu, nu maghiar, nu
britanic, premierul chinez nu are consilieri NATO, chinezii au armată
proprie, nu aşteaptă să îi apere nu ştiu ce alianţă, chinezii când vor
mâncare se apucă de muncă, nu fac împrumuturi. În China, când un
ministru este prins cu mâna în banii statului, China are un chinez mai
puţin, la noi când un ministru este prins cu mâna în banii statului,
România are un milionar în euro mai mult. Cu alte cuvinte, China nu are
nimic în plus, dimpotrivă, are doar minusuri faţă de noi. Şi uite că la ei minus cu minut face plus.
Ce
l-a apucat pe Ponta să se apropie de chinezi, că doar nu vrea să
împrumute sistemul juridic chinezesc? Doamne ce bine ne-ar prinde. Păi
ce să caute, caută bani. Cum Europa cere din ce în ce mai mult şi oferă
din ce în ce mai puţin, iar ceea ce oferă azi, mâine ia înapoi pentru că
nu a fost bine folosit sau a fost deturnat, Ponta s-a gândit să încerce
cu chinezii. Imediat, Europa a sărit băşicată. Ba că nimeni nu are voie
să discute direct cu chinezii şi ar trebui ca toate contactele să se
facă prin Big Brother, ba că China nu ar fi prea cosher în relaţii, ba
că are bască, ba că nu are moţ. Una peste alta, faptul este cam consumat
şi înainte de a vedea efectele reale ale noii legături să nu uităm ce
se spunea la moartea lui Mao Tze Dun. Se spunea pe vremea aceea că la
autopsie i-ar fi găsit un rus în gât şi un român la inimă. Nu ştiu cât
de adevărat este, dar nici nu m-aş aventura să cred că au venit chizezii
până aici de dragul nostru, chiar dacă dragonul şi draconul par să aibă
origini comune. Nu cred că vom fi noi tigrii Europei chiar dacă va sta
în spatele nostru marele zid chinezesc dar
înclin să cred că totuşi chinezii sunt mult mai fair play în relaţiile
cu cei pe care îi consideră prieteni. Dar să te ferească Dumnezeu sau
Budha să îl calci pe chinez pe
bătături sau să simtă că vrei să înşeli cu ceva. Domnule Ponta, nu ştiu
cine vă consiliază pe filiera chineză, dar dacă nu v-a spus cum îi
tratează chinezii pe mincinoşi nu v-a spus nimic. Dacă intenţionaţi ca
şi pe chinezi să îi trataţi ca pe români vă puteţi considera demis cu
tot sprijinul NATO. Dacă chinezii din România fac o mică demonstraţie în
faţa palatului Victoria s-ar putea să vă treziţi cu traficul blocat
până în Piteşti şi nu ştiu de unde o să aveţi atâţi jandarmi să
încercuiţi o familie de chinezi ieşiţi la plimbare la Universitate. Nu
uitaţi că economia SUA este dependentă de finanţele chinezeşti cam în
procentul pe care l-a pierdut România la gradul de operativitate al
armatei. O fi bine ? Nu ştiu cu ce intenţii şi cum intenţionează
guvernul Ponta să abordeze relaţia cu China, dar îmi e teamă că dacă va
izbucni cearta, vom pierde en gros!
Oricum în afară de madam Merkel s-a mai băşicat cineva de noile relaţii româneşti,
cineva care are pretenţia că ar conduce politica externă a României şi
se vede astfel exclus din împărţirea caşcavalului ca să nu mai spun că
dacă afacerea iese bine, adversarul lui va fi ridicat în slăvi şi va
avea toate şansele să câştige toate alegerile. Din această cauză, cearta
dintre cei doi va căpăta noi valenţe, se va umbla la cutia cu maimuţe
pentru că lovitura chinezească dată de Ponta este covârşitoare pentru
Băsescu . CEARTA DINTRE EI INTRĂ ÎN FAZE SUPERIOARE, Băsescu trebuie să
facă ceva ca să distrugă noua imagine a lui Ponta şi pentru asta nu va
ţine cont de victimele sau pagubele colaterale, va încerca să distrugă
această lovitură de imagine a lui Ponta chiar dacă pentru asta va trebui
să boicoteze actualele eforturi româno –chineze. Primul pas a fost
făcut dar convocarea CSAT în
aceste zile când are loc forumul economic dedicat Chinei, este doar un
lucru minor. Degeaba spun apărătorii lui Băsescu că şedinţa era
programată cu o lună înainte, se putea amâna până la plecarea delegaţiei
chineze, iar dacă Ponta a cunoscut programul ambelor evenimente şi nu
le-a decalat înseamnă că mai are încă de învăţat şi Băsescu tocmai asta
vrea să scoată în evidenţă, faptul că Ponta nu are imaginea în 3D,
priveşte lucrurile în dimensiuni reduse. Cine
va pierde din toate aceste faulturi? Bineînţeles românul. Unul se
străduieşte să arate lumii că avem un premier mincinos, plagiator,
lăutar în conducerea ţării, celălalt că avem un preşedinte matrafoxat,
care face afaceri de familie prin instituţiile
statului, şi vânzări de armament prin fratele prezidenţial, iar lumea
înţelege că România este la cheremul a doi indivizi care ar face orice
ca să se menţină la putere, deci .. pe ei şi pe mama mamii lor!
PS
Gurile rele spun că Băsescu evită să se întâlnească cu delegaţia
chineză, pentru că ultima oară când s-a întâlnit la un dineu oficial cu
un chinez, acesta i-a spus „ cambei nană…”.
Cambei Băsescule !