marți, 26 noiembrie 2013

Paula Iacob şi procesul otreapei


paula iacob si meciul romania grecia
(Din stenogramele unei calificări nedeclarate pierdută)
După pierderea ultimei şanse de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal 2014, toate teleziunile au făcut procesul dublei manşe cu Grecia. La microfoanele televiziunilor s-au perindat comentatori mai mult sau mai puţin pricepuţi care s-au învârtit cu amatorism pe lângă subiect. Cea mai competentă şi mai pofesionistă analiză a meciului aparţine cui altcuiva decât doamnei Paula Iacob avocat de renume mondial.  Iată ce a declarat celebra avocată despre pierderea calificării, din punct de vedere juridic:
 Reporter: Buna ziua doamna avocat.
 P I : Buna ziua domnule reporter.
R. Doamna avocat, v-am abordat pentru a discuta un subiect foarte important pentru viaţa sportivă şi nu numai  a ţării, pierderea calificării …..
P I : În primul rând eu nu i-aş spune pierdere. Ca avocat pot să vă sfătuiesc să aveţi grijă la termeni, poate nu a fost pierdere, poate a fost furt, sau poate tăinuire, asta va decide instanţa, aşa că propun să îi spunem “dispariţia calificării” eu un termen mai general şi nu presupune o vină a cuiva care încă nu a fost declarat vinovat în instanţă. Nu putem învinui pe nimeni că a pierdut ceva ce încă nu ştim dacă a avut, mai ales atâta vreme cât nu există nici o declaraţie privind dispariţia. Şi oricum este prematur să declarăm  calificarea pierdută, trebuie să treacă un timp în care să se constate dispariţia, ca şi în cazul Elodia nu, altfel ne trezim că apare calificarea într-o zi şi noi am declarat-o degeaba pierdută. Ca avocat nu mă pot juca cu legea, eu mă joc decât cu clienţii, ei plătesc eu joc cum vor ei sau muşchii mei.  
 R: Doamna avocat, vorbeam despre pierderea calificării la campionatul mondial de la Rio ..
P I : Rio?  Nu pot să spun prea multe despre acest domn dar fără îndoială, după nume pare  că este un domn educat. Am cunoscut cândva pe cineva un domn bine care îmi făcea o curte îndrăcită, eram mult mai tânără atunci dar tot  frumoasă  şi bineînţeles neştiutoare  în ale …
R: Doamna Iacob, Rio de Janeiro, Brazilia, fotbal, sport. Din câte ştim noi, aţi debutat ca ziarist la Sportul Popular prin anul…
P I: Bineînţeles,  am debutat,  că aveam valoare şi valoare nu aşteaptă  să fie rugată.  Să ştiţi că altfel erau vremurile atunci, altă educaţie, alte maniere. Ţin minte că se ţineau băieţii după fusta mea pe stradă  încă de  când umblam în pantaloni scurţi, era o nebunie, erau toţi frumoşi cu ochi albaştri. Înalţi, manieraţi, tăcuţi, un cuvânt nu scoteau, nu ca acuma să te fluiere toţi pe stradă. Şi se ţineau băieţii ăştia după mine aşa discret, iar la aniversări  îmi ofereau o şampanie,cognac, vin,  un fursec, o gladiolă, cu vază cu tot, bomboane, ce să vă spun, alte vremuri. Păi nu vedeţi în ziua de azi eşti invitat la ziua cuiva şi nu te mai primeşte nimeni fără un caltaboş, o baterie de duş, un kg de pulpe de pui de Călăraşi cu salmonella cu tot.
R: Doamna Iacob, cum să vă spun…
P I : Spuneţi- mi cum vreţi, Paula, Ioana, Gabriela, nu contează, eu sunt o persoană populară, vorbesc cu oricine, nu mă fandosesc, am vorbit şi cu băiatul acela care a fost acuzat pe nedrept  că a violat o persoană, nici nu vreau să îi rostesc numele ca să nu îi fac reclamă, apoi am vorbit şi cu fraţii aceia doi despre care lumea spunea că sunt cămătari. Nu e adevărat ce se spune despre ei, orice s-ar spune , sunt răutăţi, e un proces politic,  eu am stat foarte mult în preajma familiei sunt nişte băieţi extraordinari, dacă aţi şti cât de frumos vorbeau despre ei lei şi urşii, bietele animăluţe care le-au fost luate din sânul familiei, mi-au dat lacrimile…
 R : Şi altceva?
PI : Ei şi dumeata acuma, mi-au mai dat nişte zburătoare, cocoşei acolo, mici, de curte, galbeni la culoare, o drăgălăşenie…
R : Da, înţeleg, să revenim la fotbal, ce spuneţi despre primul “război” cu grecii ?
P I: Dacă îmi amintesc eu bine – şi vă spun eu, ca avocat trebuie să ai memorie bună,- primul război a fost la Troia. Îmi amintesc foarte bine, era undeva prin vară şi mă angajase un băiat tinerel, din Paris mi se pare, să îi rezolv un caz cu un măr pe care nişte precupeţe îl vânduseră la suprapreţ unei fete, Eba, Elena, nu mai ştiu sigur, au trecut  totuşi nişte ani..Cei de la DNA îi făcuseră dosar de şpagă, că a primit un cal de lemn de la unul Ulise, ce să vă povestesc, o nebunie. S-a lăsat cu 10 ani de cercetare penală  şi încă  zece de procese, cu vrăji, cu ochi scoşi, ca în justiţia românească ce mai, până la urmă cazul a fost clasat, fapta se prescrisese. Sunt mulţi cei care spun că Troia ar fi fost undeva la Marea Neagră, la noi, iar argumentul forte este tocmai faptul că cercetarea şi judecarea cazului a ţinut 20 de ani, până s-a prescris fapta.
R: Doamna avocat, meciul de fotbal, România – Grecia… despre el vorbeam ..
P I: Dumneata poţi să vorbeşti despre ce vrei, esti ziarist, dar eu ca avocat trebuie să respect deontologia profesională nu mă pot hazarda în afirmaţii fără acoperire. Dar dacă dumneavoastră spuneţi, este posibil, în lunga mea carieră am văzut multe, e posibil să fi văzut şi meciul acesta.
R: Lumea spune că apărarea nu prea şi-a făcut datoria la Atena.
P I : Da, îmi amintesc, Atena era una din precupeţele alea cu mărul, pe alta o chema Afrodita, îmi amintesc bine pentru că aveam o căţeluşă maidaneză pe care o hrăneam şi o chema la fel, iar cea de-a treia avea parcă un nume de apă minerală, Borsec, Bodoc, Biborţeni, sau aşa ceva, din aia de bei şi nu îmbătrâneşti sau nu îţi cade frunza.
R: Doamna Iacob, vorbeam de fotbal, primul meci, deci apărarea …
P I : Păi eu despre ce vorbeam, nu despre prima înfăţişare?  Da, eu am spus dinainte că apărarea nu a fost bine întocmită, eu aş fi apărat altfel, dar nu pot spune mai mult despre un confrate, fiecare îşi stabileşte propria strategie.
R: Deci sunteţi de acord şi dumneavoastră că aşa cum s-a jucat, Piţurcă..
P I: Pi ţurcă au jucat? Am bănuit eu că e un meci mai deosebit, în primul rând că erau prea mulţi spectatori, păi nici la procesul lui săracu Nicu Ceauşescu nu au fost atâţia deşi ar fi meritat, a fost un băiat extraordinar, vă spun eu care am văzut multe la viaţa mea. Despre ce vorbeam ?
R: Aţi spus în primul rând.. acuma  era rândul …
 P I: Da, în al doilea rând nu ştiu cine era, că eu eram cu faţa la scenă, nu vedeam în spate, dar am auzit aşa un zgomot puternic ca atunci când se introduce apă sub presiune, ştiţi, ca la Izvoarele, domnul Marincea ar putea explica mai bine dacă ar fi lăsat…
R : Doamna Iacob, vobeam despre fotbal.
P I : Mai lasă-mă domnule în  pace, da ce crezi că eu nu ştiu? Păi când eram eu ca dumneata, Gică Petrescu era copil de mingi la echipa aia mare CCA. Cu timpul numele echipei s-a schimbat, acuma îi spune CCR şi mai joacă încă acolo un foarte bun prieten al meu, Zegrean, un jucător excepţional, cuminte, cu o conduită morală ireproşabilă, ascultător, nu ar fi ieşit el din cuvântul antrenorului nici picat cu ceară.
R: Revenind la ratarea calificării lumea spune că s-a cam jucat Piţurcă …
P I: Pi ţurcă s-a jucat? A, da, mi-am amintit, el era  în al doilea rând. Acuma e clar ca bună ziua şi Zegrean poate să vadă asta, nu ne-am calificat pentru că s-a jucat pi ţurcă, nu pi goluri, cum ar spune prietenul meu Pi Nalti.  Acuma nu zic nu, alţii mai răutăcioşi spun că s-a jucat pi ţuică, dar fără dovezi e greu să afirmi ceva. Oricum, dacă ai noştri ar fi jucat pi goluri cred că ne-am fi calificat. Aşa cum vă spuneam strategia apărării a fost greşită, eu aş fi adoptat altă strategie.
 R : Şi acasă?
P I: Toate bune, mulţumesc! Vai ce drăguţ din partea dumneavoastră să întrebaţi. Uite domnule că mai există şi tineri emancipaţi.
R: Dar meciul de acasă cum l-aţi văzut? Aţi fost pe stadion, sau l-aţi văzut la televizor?
P I: Nu am fost pe stadion, nu mă lasă părinţii. Am fost odată când eram copil,  nu o să credeţi dar şi eu am fost copil şi încă un copil foarte zburdalnic, cuminte, dar zburdalnic, ţin minte că odată, cam pe la 15 ani am plecat singură aşa de capul meu până la wc-ul din fundul curţii, că ai mei au fost oameni săraci nu îşi puteau permite baie în casă, ca prefectul acela nu ştiu de unde care şi-a pus şi baterie în baie. Dar să revin, spuneam că ai mei nu m-au mai  lăsat  pe stadion de când eram mică, am fost cu nişte copii la o paradă de 23 August şi m-au pierdut,  uitase cineva un steag printre bănci şi eu eram sub el, îmi era teamă să mişc. Când am intrat sub steag, era sărbătoare iar când m-au scos, era război în Cehoslovacia şi mi-a fost aşa o teamă să nu mă întrebe de ce, încât am tăcut ani mulţi de atunci. Acuma recuperez. Doamne, prin ce am trecut,  toată viaţa mi-a fost frică că o să vină cei de la Secu să mă întrebe ce căutam eu sub steagul ăla şi dacă ştiu cine l-a găurit.
R: Deci aţi văzut meciul la televizor.
P I: Nu, nu l-am văzut, eu aveam televizorul dat pe GSP că acolo ştiam că se dau meciurile când era Mitică la Ligă,  dar am auzit a doua zi că meciul a fost pe Antena 1 că aşa a vrut domnul Ponta, să îl recompenseze pe domnul Voiculescu pentru palma pe care i-a dat-o  prin domnul Constantin lui domnul Antonescu.
R: Dar ce treabă are domnul Ponta cu fotbalul?
P I : Dar cu guvernarea ce treabă are?  Hai că îmi esti simpatic zău. Dacă ai un caz ceva să mă cauţi, te apăr pro-babil mai ieftin decât pe Becali, că îmi esti simpatic.
R: Păi dacă nu aţi văzut meciul, noi despre ce vorbim?
P I: Domnul meu, dumneata nu ştiu despre ce vorbeşti, e treaba dumitale. Meseria mea, formaţia mea profesională îmi dau dreptul şi competenţa să vorbesc despre orice atât în instanţă, cât şi în afara ei pentru că în lunga mea carieră am avut de a face cu oameni din toate domeniile, de la hoţi, borfaşi de rând , găinari, până la violatori, şpăgari cu ştaif, ciobani parlamentari aşa că sunt învăţată să vorbesc degeaba. Dar nu pentru mine, pentru mine  eu vorbesc cu folos, că sunt avocat cunoscut. Din cauza asta şi sunt invitată la toate televiziunile, pentru că îmi este cunoscut talentul de a vorbi despre orice chiar dacă nu ştiu nimic despre subiect. Păi pe vremurile de demult, când “slujeam pe altarul dreptăţii”  tot aşa vorbeam, mă rog, scriam despre prieteni, actori ziarişti, doctori, despre care nu ştiam nimic, dar trebuia să scriu nu? Aşa că nu îţi face dumneata probleme sub aspectul ăsta. Cu mine nu pierde nimeni, decât clienţii,  dar televiziunile câştigă rating. Iar dacă lângă mine e şi Andreea Pora sau Moni Cata Toiu, vorbim până dimieaţa despre nimic.
 R: Vă mulţumesc doamna avocat, vă doresc sănătate şi numai bine.
P I: Mulţumesc, sper să mai fii în televiziune, sau măcar  în viaţă, când ne vom califica la un campionat mondial sau european. Să îmi trimiţi te rog şi mie stenograma acestui interviu să o folosesc şi la meciul în care ne vom califica cu naţionala la ceva, că cine ştie ce puşti va fi atunci reporter şi va dori să ştie şi el cum  a fost la primul război.
Paula Iacob şi procesul otreapei

Un comentariu:

  1. La comanda Armatei Roşii se afla ca ministru al Apărării Kliment Voroşilov, un om cu două clase primare, de meserie strungar, pe care Beria îl numea în familia lui „un cretin absolut“ (pag. 46). El îl înlocuise ca ministru din anul 1925 pe basarabeanul Mihai Frunză, mort în mod suspect, după ce fusese internat cu forţa într-un spital de unde n-a mai ieşit viu. Voroşilov era omul care, în loc să-şi apere subordonaţii, l-a aţâţat pe Stalin pentru uciderea lor. Întregul capitol consacrat acestui măcel este imposibil de citit cu calm şi detaşare. Istoria artei militare a lumii moderne nu cunoaşte un alt exemplu de barbarie mai cumplită decât cel comis de Stalin contra propriei sale armate!(AL DOILEA MACELAR IN DISTRUGEREA ARMATEI UNEI TARI ESTE BISNITARUL SECURIST TRAIAN BASESCU) Au fost unii care au încercat să-l incrimineze şi pe Jukov, şi să-l trimită în faţa plutonului de execuţie. L-a salvat mareşalul Semion Budionîi, şeful direct al lui Jukov, cunoscut ca fiind printre puţinii din jurul dictatorului care îndrăznea să-l contrazică pe Stalin. Autorul scrie că „fermitatea şi umorul aveau efect asupra lui Stalin: el l-a admirat si protejat pe Jukov şi chiar pe Hruşciov pentru opiniile lor ferme“ (pag. 467).

    RăspundețiȘtergere

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.