Mesajul unui debil către preşedintele său

Şarpele când  îl doare capul iese în drum. 

Dacă ai întreba oamenii, cei mai mulţi ar spune că le este mai frică de şarpe, decât de lup. Aşa cum  multora  le este mai frică de şoareci, insecte, bâzdâgănii, decât de un câine turbat, sau chiar un şarpe. De ce? Teama de necunoscut, teama de ceea ce nu poate fi detectat, văzut, simţit, ceva ce nu anunţă când atacă, se poate apropia pe furiş, nu cunoşti, nu vezi, nu auzi. Este o simpla problemă de psihoză. În  România există foarte puţine specii de şarpe cu adevărat periculoşi pentru om şi cu toate astea 70% din populaţie se teme de şarpe, dar mult mai puţini se tem de lupi sau mistreţi. Despre urşi nu mai vorbesc pentru că de când urşii nu mai găsesc mâncare în pădurile devastate de lupii în două picioare, oamenii s-au obişnuit cu urşii prin tomberoane mai ceva decât cu câinii sau aurolacii.

Şi totuşi şarpele încă provoacă groază. Nu ştiu dacă intervine aici şi mitul biblic, care spune că şarpele a nenorocit omul, dar este greşită aserţiunea. De fapt biblic şarpele a ajutat la apariţia omenirii pentru că el ar fi împins pe Adam în mrejele Evei, nu văcuţa Milka. Dar se spune că şarpele este pervers, că  se furişează, se strecoară, se târăşte, nu anunţă când vine, atacă pe ascuns, hipnotizează, este parşivel şi din cauza asta omul nu îl suportă şi se teme de el.

Din cauza asta, despre  vieţuitoarele în două picioare care lovesc pe tăcute, parşiv, se spune că sunt şerpi. Nu ştiu ce zodie din zodiacul chinezesc sunt politicienii dar cred că mai toţi sunt născuţi în zodia şarpelui. Îmi cer scuze faţă de şerpii care atacă doar când sunt ameninţaţi, mă refer la cei adevăraţi, îmi cer scuze pentru includerea lor fără voie în aceeaşi categorie cu târâtoarele în două picioare care şerpuiesc în politica românească, sper să mă înţeleagă, nu am găsit altă rimă.

Ei bine, târâtoarele acestea  (a se reţine, am spus târâtoarele nu târâturile deşi ar fi fost mai bine să fac diferenţa între ei şi nevinovaţii şerpi) care ne umplu zilele, ne golesc buzunarele şi se insinuează în viaţa noastră  ca şerpii la oala cu lapte, nu mai au nici un pic de teamă. Ies la drumul mare fără teamă că se va găsi un binevoitor să îi scape de durerea de cap cu un pietroi sau o bâtă. Au devenit atât de mulţi încât -hai să spun aşa,-  „se calcă în picioare” unii pe alţii nu mai poţi merge tu debil  pe drum, de teamă să nu calci din greşeală pe ei. Ies în drum şi sâsâie, sâsâie neintiligibil, incoerent, fără a gândi sau avea intenţia de a comunica, doar pentru  a-şi face simţită prezenţa, pentru a arăta că sunt şi ei pe acolo şi a ne speria pe noi sau ei între ei. Aşa a ieşit şi Micul Şarpe  acum câteva zile să sâsâie că vor scădea pensiile, dar a primit  o coadă peste solzi de la o  şerpoaică şi s-a întors din drum înainte să îi dea debilii  cu piatra şi a spus că de fapt se gândea la una şi a spus alta. Păi nu trebuia să se mai justifice, se ştia asta. După el a ieşit şi şarpe somnoros,  cu ochii lui de şarpe  şi a sâsâit ceva despre ţara şarpelui cu cap de lup. Ce să spună ce să spună, s-a trezit el spunând că „România este o ţară debilă”. Nu voi comenta calificativul atribuit de şarpele respectiv ţării în capul căreia vrea să se suie. Dar dacă va ajunge cumva acolo unde vrea, să nu uite ce a spus. Aş vrea să aibă puterea şi curajul de a se prezenta la toate întâlnirile oficiale la care va participa oficial sau neoficial, drept Debilul Şef al ţării.Mă îndoiesc că o va face. Că doar nici Şarpele Hăhăitor nu se prezintă „predintele tâmpiţilor”, deşi a spus că şcoala românească scoate tâmpiţi.   E dreptul domniei sale să aibă ce opinie vrea despre cine vrea dar să nu uite că este posibil ca cineva să ia în serios afirmaţia sa şi să întrebe dacă debilii au dreptul să voteze.

Acum eu aş vrea să îi dovedesc  că nu România este debilă şi nici românii debili, doar creduli.  În Decembrie 89 bursucii  din afara „pădurii” au pus la cale debarcarea  elefantului. Debilii, aşa handicapaţi şi amărâţi au ieşit pe străzi să pună şi ei umărul, crezând că va lua conducerea un om, nu un alt animal. Nu a fost să fie aşa, la conducere a venit şarpele zâmbăreţ care a schimbat doar pălăria, nu şi năravul. Debilii au simţit înşelătoria şi au ieşit din nou pe străzi, dar şarpele zâmbăreţ a adus  împotriva lor  câinii pământului şi printre ei copii  şarpelui cu ochelari  şi ai vulpii, care au muşcat cu adresă fixă. Aşa au ajuns debilii iar în stradă şi au votat DA. Da degeaba, că şi Şarpele  hăhăitor  era tot şarpe. În Ianuarie 2012 debilii au ieşit din nou în stradă şi au dat jos  şarpele cu fundul gol. Aşa a ajuns la putere Micul Şarpe şi amicul lui, Şarpele somnoros cu ochi de şarpe. În vara lui 2012, debilii au mai făcut un efort în încercarea de a pune pe şarpele cu ochi de şarpe în locul şarpelui hăhăitor. Culmea este că  practic au reuşit, dar Micul Şarpe şi Şarpele cu ochi de şarpe au întors coada şi l-au lăsat pe şarpele hăhăitor la locul lui, de teamă să nu supere Bursucii. Aşa a rămas pădurea la cheremul  şarpelui hăhăitor.  Acuma iese în drum Şarpele cu ochi de şarpe şi spune că copii şarpelui cu cap de lup sunt debili. Nu stimate şarpe, nu românii sunt debili, ci cei care au avut puterea şi votul lor în mână şi s-au şters cu ele la cur. Nu România este debilă, ci conducerea ei, care de 24 de ani a reuşit să distrugă pădurea, să închide toate fabricile, să sărăcească şi să îndatoreze ţara, să pună economia pe butuci, să lingă toate mâinile care s-au întins lacome către ea, să vândă aurul, petrolul şi  gazele unor profitori, să dea din coadă la fiecare lătrat al şacalilor din afară, să facă sluj la porţi străine pentru a fi puşi în funcţie pentru a fi lăsaţi să conducă o ţară de „debili”. Data viitoare când vreţi să mai vorbiţi despre debili, stimate şarpe cu ochi de şarpe, gândiţi-vă cum aţi făcut anticameră în faţa propriului birou de preşedinte interimar,  cum călcaţi pe vârfuri în palatul şarpelui  hăhăitor, cum aţi înghiţit cele 11 puncte cu care a venit Micul Şarpe din Pădurea Tutelară, cum aţi participat la semnarea actului neconstituţional dintre cei doi şerpi, cum aţi negat că aţi cunoaşte ceva despre el deşi eraţi la curent, cum aţi afirmat că sunteţi gata să îl numiţi pe şarpele hăhăitor prim ministru dacă „interesele naţiunii o cer” (sau mai clar, dacă asta este condiţia urcării  dumneavoastră pe scaunul de preşedinte al debililor) şi eventual priviţi-vă în oglindă. Dacă veţi constata că vedeţi acolo pe preşedintele debililor, candidaţi, vă meritaţi locul!

Mesajul unui debil către preşedintele său