ACTUALITATEA POLITICA

INTERVIU CU DOMNUL DOBRIŢOIU CORNELIU
Domnule GENERAL,


Îmi permit să vă numesc aşa, pentru că ştiu că un militar nu uită niciodată viaţa militară. Ştiu că aţi avut funcţii de răspundere atât ca militar activ dar şi că rezervist, sau om politic. Sunteţi nominalizat de PNL ca viitor Ministru al Apărării.

1. Care funcţie sau poziţie v-a adus cele mai mari satisfacţii profesionale şi care v-a fost cea mai dragă.
• Funcţiile de comandă pe care le-am deţinut au avut farmecul şi atractivitatea muncii de formare tinerilor proveniţi din medii diferite, cu experienţe, aptitudini şi capacităţi diferite, în luptători şi ulterior închegarea subunităţilor. Cele mai mari satisfacţii profesionale le-am trăit în capacitatea de ofiţer internaţional la Statul Major Militar Internaţional al NATO de la Bruxelles, de unde am deprins complexitatea, seriozitatea şi profunzimea procesului de planificare a apărării în cadrul Alianţei Nord Atlantice. Ulterior, revenind acasă, în calitate de director al Direcţiei Integrare Euro-Atlantica şi Relaţii Militare Internaţionale, am avut onoarea dar şi satisfacţia participării la proiectarea Programelor Anuale de Integrare în NATO. Au fost patru ani de “foc”, iar cooperarea între structurile ministerului a fost exemplară, stimulată de implicarea fără reserve a tuturor factorilor de decizie politico-militara şi de emulaţia creată şi la nivel politic pentru îndeplinirea unui obiectiv strategic al României... Cu mare mâhnire, însă, trebuie spus că mulţi dintre camarazii noştri care au trebuit să părărească sistemul mai devreme, ca urmare a desfiinţării unor unităţi militare, au fost ulterior, în mod nedemn şi nemeritat catalogaţi ca beneficiari ai unor “pensii nesimţite”, ulterior atitudinea iresponsabilă a puterii politice actuale a generat tragedii ireparabile unor familii pentru care am toată compasiunea.

2. Revenind la armată, cum aţi lăsat armata când aţi trecut în rezervă şi cum o vedeţi astăzi. Există plusuri, dacă da, unde? . Dar minusuri? Pe scurt.
• Principalele provocări ale instituţiei militare sunt de o mare complexitate, generate de nevoia modernizării echipamentelor pentru satisfacerea interoperabilităţii cu forţele aliate şi dezvoltarea capacităţii ei operaţionale şi de creşterea atractivităţii pentru cariera militară, toate acestea solicitând o viziune politică clară, fermă şi de lungă durată pentru asigurarea unei finanţări raţionale în limita a 2% din PIB. O asemenea determinare ar fi servit în scopul creşterii credibilităţii strategice a României la graniţa de Est a spaţiului Euro-Atlantic, deoarece umbrela de securitate a NATO nu este gratuită iar în afara acesteia costurile ar fi fost cu mult mai mari . În 2006, când am trecut în rezervă, şi în următorii doi ani, când am îndeplinit funcţia de secretar de stat pentru politica de apărare, armata avea un buget de 1,79% din PIB, cu 0,21% mai mic dăcât angajamentul politic asumat la nivelul statelor membre NATO, dar în cifre absolute a fost cel mai mare buget asigurat după 1989, avea o structură piramidală a corpului de cadre, angajamente operaţionale care au constituit, probabil, singurul vector de imagine al României în plan internaţional, datorat deopotrivă liderilor politico-militari ai statului dar şi comnadanţilor şi militarilor care au performat exemplar în teatrele de operaţii. (După consumarea acestor angajamente, oare pe ce se va mai fundamenta credibilitatea României pe plan internaţional?!) Tot atunci, Consiliul de Planificare a Apărării aprobase o viziune de înzestrare pe o durată de treizeci de ani fundamentată pe achiziţia de avioane multirol de generaţia a V-a (F35), nave de luptă multifuncţionale (Litoral Combat Ships), elicoptere de atac (adevărate, nu hibrizi), elicoptere navale (adevărate, nu numai navalizate), echipamente dedicate creşterii securităţii forţelor în teatrele de operaţii, maşini de luptă şi vehicule de diferite tipuri. Aceasta viziune de înzestrare, conform simulărilor de costuri, s-ar fi cifrat la aproximativ 10 miliarde de dolari pe următorii 30-35 de ani, presupunând o alocaţie de 300 de milioane anual în condiţiile prevederii a aproximativ 20% din bugetul de 2% din PIB previzionat pentru apărare în perioada planificată. De toate acestea s-a ales praful ca urmare a subfinanţării cronice, până la destructurarea instituţiei. Actualmente, bugetul alocat ministerului reprezintă 0,76% din PIB, ceea ce determină consumarea a 70-80% din el pentru satisfacerea cheltuielilor de personal iar înzestrarea este compromisă. Cheltuielile de operare şi mentenanţă, care trebuie să asigure instruirea trupelor şi mentenanţa echipamentelor au scăzut şi ele dramatic la aproximativ 10-15%, din care cred că 60-70% sunt alocate pregătirii şi operării trupelor în teatre, reprezentând aproximativ 2% din structura de forţe (faţă de cifra de referinţă 75.000 de militari). Cu alte cuvinte această linie de bugetare va determina falimentarea, decesul, unei instituţii pe care s-a consolidat existenţa istorică a statului român. Pe scurt, acest dezastru de proporţii, imputabil întregii puteri executive actuale, l-aş numi SABOTAREA CAPACITĂŢII DE APĂRARE A ROMÂNIEI, o uriaşă problemă penală. La aceasta, îndrăznesc să adaug antagonizarea fără precedent, din scurta perioadă stalinistă a ţării, a categoriilor socio-profesionale între ele şi a corpurilor de cadre ale rezervei Armatei României. Singura “realizare de prestigiu” a actualilor guvernanţi a fost jefuirea patrimoniului armatei în totalul “dezinteres” naţional. Frumoasă sintagma des-uzitata de ministrul apărării  “interesul naţional”, din nefericire omite un mic amănunt, România are INTERESE NAŢIONALE, dar ce contează (?), oricum nu le cunoaşte şi cred că nici nu ştie nici în ce document le poate găsi. Infrastructura în exces a ministerului, mai ales acum în perioada de criză economică, ar fi trebuit trecută din domeniul public al statului în domeniul privat al statului şi administrarea MApN şi listată la bursă, ca Fondul Proprietatea, depusă, “colaterals” la o bancă ce poate finanţa înzestrarea armatei pe termen lung. În acest sens, exemplul, de altfel nu singurul, al polonezilor este edificator. Ei au finanţat achiziţia a 48 avioane multirol cu sumele rezultate din vânzarea inrastructurii în exces a apărării. Ai noştri patrioţi, au satisfăcut doar poftele clientelei politice.

3. Care sunt problemele cele mai acute cu care se confruntă militarii, fie ei activi sau rezervişti?
În parte, în ceea ce priveşte armata activă, am răspuns mai sus . În plus se poate adăuga diminuarea cu 25% a veniturilor întregului personal, insuficienţa spaţiilor locative, aruncarea în stradă –fara drept de pensie- a militarilor angajaţi pe bază de contract, politizarea excesivă a structurilor de forţă ale statului român.)
În ceea ce priveşte rezerviştii, pot spune că pierderea statutului de militari în rezervă şi transformarea lor în asistaţi sociali reprezintă o grea şi nemeritată lovitură pentru camarazii noştri care şi-au sacrificat parte din libertăţile individuale servind cu credinţa acest popor. Şocul reducerii abuzive a pensiilor militare a îndoliat familii, faţă de care autorii morali nu au nicio emoţie pentru că au accelerat rata ieşirilor din sistem uşurând povara pe buget, deoarece, în afara reducerii cheltuielilor ca măsură anticriză, nu au găsit soluţii pentru stimularea economiei. Altfel, îngrijorările militarilor în rezervă nu diferă de ale celorlalţi pensionari, cu sănătatea precară într-un sistem naţional prăbuşit, îngroziţi de perspectiva îngheţului în condiţiile creşterii alarmante a preţului gigacaloriei, înspăimântaţi de perspectivele sumbre ale creşterii costului vieţii, abandonaţi de guvernanţi şi fără perspective cu gândul la viitorul copiilor şi nepoţilor lor într-o Românie alarmant îndatorată financiar şi cu valorile democratice în mare pericol.

4. Cum credeţi că va rezolva partidul dumneavoastră aceste probleme? La obiect, problema având două valenţe una politică iar altă economică, este clar că veţi face tot ce ţine de dumneavoastră pentru a vă determina colegii şi partenerii de coaliţie să aprobe un proiect de lege privind armata, care să poată mulţumi cadrele militare active sau în rezervă, dar financiar cum credeţi că se poate realiza? Financiar România este sub limita de subzistenţă. De unde veţi lua fondurile, când veţi putea implementa real măsurile pe care le veţi lua şi când se vor simtţi aceste măsuri în nivelul de trai al militarilor şi în dotarea armatei?
• PNL şi implicit partenerii noştri de coaliţie, PSD şi PC, au avut disponibilitate de dialog şi au găsit spaţiul de compromis doctrinar în serviciul şi beneficiul public, pentru a oferi soluţii de relansare economică conform principiilor ‘dreptei’ politice: reducerea taxelor şi impozitelor, încurajarea mediului privat şi atragerea de investiţii străine directe în economie şi a orientărilor doctrinare de stânga referitoare la sprijinirea categoriilor sociale defavorizate. În acest sens, Uniunea Social Liberală a lansat cu multe luni în urmă viziunea sa economică, concentrată asupra repornirii motoarelor economiei prin impozitarea regresivă (16-12-8%), creşterii gradului de absorbţie al fondurilor structurale ale UE, reducerii drastice a evaziunii fiscale, a CAS şi a TVA până la 19% pe parcursul următorului ciclu guvernamental. Aceasta proiecţie lansată dezbaterii publice cu mai mult de un an înaintea alegerilor, oferă cetăţenilor opţiunea politică a opoziţiei unite, pe când guvernanţii, în absenţa unei viziuni economice, îşi fac un laudatio pe tonuri grave privind bărbăţia lor de a tăia veniturile populaţiei, bugetele instituţiilor (cu mici excepţii), fiind aprig concentraţi pe expolierea acestei ţări. Revenind, asupra domeniului apărării, PNL deocamdată –pentru că nu a luat în dezbatere încă acest subiect pe agenda USL, el urmând a fi dezbătut până la finele anului în curs- aprecieaza că bugetul apărării va avea un parcurs ascendent, de la 0,79 la 2% din PIB la finalul primului mandat guvernamental, luând în considerare creşteri anuale de 0,30% din PIB. Din momentul preluării guvernării vom stopa prăduirea infrastructurii în exces, sau mai bine spus, ce mai rămâne din ea, pentru a face venituri suplimentare la bugetul de stat în scopul relansării programului de modernizare a Armatei României. Pentru o bună informare, trebuie notat faptul că până acum a fost înstrăinată, către clientela politică, suprafaţa unui judeţ al României din patrimoniul armatei, iar cei responsabili de acest jaf sistematizat vor fi aduşi în faţa justiţiei. La momentul actual, acestea sunt intenţiile ferme, în ceeea ce priveşte dinamica procesului, evaluarea stării de fapt a economiei şi finanţelor ţării –după preluarea guvernării- vor determina viteza procesului. În egală măsură, vom pune un accent deosebit pe adaptarea procesului de achiziţii pentru apărare, la orientările politice dezvoltate în Alianţă Nord Atlantică în scopul creşterii cooperării şi parteneriatelor pe dimensiunea înzestrării şi regionalizării mentenanţei echipamentelor. Vom face apel către naţiunile aliate puternice, care datorită bugetelor restrânse vor trece la reducerea sau conservarea echipamentelor –ca urmare a diminuării fortelor-, pentru a ne oferi accesul la acestea, dacă sunt superioare celor din dotarea noastră, la preţuri convenabile. Vom face toate diligenţele necesare pentru extinderea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite în scopul modernizării armatei şi creşterii predictibilităţii strategice a României, concomitent cu dezvoltarea dialogului internaţional în scopul cultivării măsurilor de securitate, încredere şi cooperare regională. În plan legislativ, PNL va fi promotorul unui dialog politic pentru reglementarea pensiilor ocupaţionale şi respectarea plafoanelor de pensii avute anterior, cu amendamentul că drepturile câştigate anterior nu vor mai deveni subiect de dispută politică. Nu lipsită de interes este disponibilitatea noastră de a dezvolta dialogul sindical atât pentru protejarea propriilor membrii cât şi pentru apărarea şi promovarea intereselor şi responsabilităţilor instituţiei militare în raport cu interesele naţionale dar şi cu interesele de securitate ale aliaţilor noştri. Aceasta este proiecţia politică a liberalilor pe lungă durată în raport cu instituţia care, bine-meritat, ocupă- încă - un loc de cinste în credibilitatea românilor.

5. Se vorbeşte despre creşterea salariilor militarilor activi la nivelul, sau pe undeva mai aproape de nivelul salariilor ţărilor member NATO. Ce ne puteţi spune despre acest aspect este ceva real ca cerinţă a apartenenţei la Blocul Nord-Atlantic?
Este o himeră. În primul rând, politica de personal este o responsabilitate naţională. NATO nu va cere alaţilor stabilirea unor plafoane salariale comune, ci doar acoperirea responsabilităţilor asumate în cadrul procesului comun de planificare a apărării (obiectivele forţelor) pentru că ele îşi au originea în Conceptul Strategic al NATO, aprobat de şefii de state şi guverne. Actualmente, când cheltuielile de personal din bugetul alocat MApN se apropie de 80%, creionând imaginea unei instituţii de cadre cu o valoare operaţională foarte redusă, creşterile salariale spectaculoase (pentru a reduce diferenţele faţă de soldele aliaţilor, sau principalilor aliaţi) sunt nerealiste, pentru că ar însemna să falimentam instituţia. Creşterile drepturilor băneşti ale personalului activ, în rezervă şi în retragere vor acoperi rata inflaţiei, datorită haosului fiscal, bugetar şi economic generat de actuala guvernare. Alte promisiuni, pe fondul necunoaşterii situaţiei reale a visteriei ţării, ar fi hazardate. Domeniile de cheltuieli care vor beneficia de alocaţii semnificative, ca urmare a creşterii bugetului apărării cu 0,30 % din PIB anual, sunt achiziţiile de echipamente pentru modernizarea armatei şi operarea şi mentenanţa. În acest fel, vom reuşi echilibrarea în timp a principalelor capitole de cheltuieli din buget pentru a ne încadra în matricea ideală a NATO (45-50% cheltuieli de personal, 20-25% cheltuieli de operare şi mentenanţă, aprox 20% cheltuieli pentru înzestrare şi 5-10% cheltuieli de infrastructură). Din nefericire, depăşirea efectelor dezastruase ale actualei guvernări va solicita cel puţin două cicluri guvernamentale, în opinia mea, după ce vom reporni motoarele economiei prin reducerea masivă a evaziunii fiscale, corupţiei, taxelor şi impozitelor şi vom performa în domeniul atragerii fondurilor de restructurare ale UE şi a investiţiilor străine directe în economie.

6. Se mai vorbşte despre dorinţa militarilor rezervişti de a se reveni la pensile ocupaţionale pentru cei ce fac parte din Sistemul Naţional de Apărare . Susţineţi această cerere? Dacă da, asta ar însemna că pensile rezerviţtilor vor creşte concomitent şi proporţional cu salariile militarilor activi. Un simplu calcul arată că există un procent de aproape 4/1 în favoarea rezerviştilor. De unde veţi avea bani pentru a a plăti de 4 ori bugetul salariilor militarilor activi sau cum veţi rezolva acest aspect?
Sprijinim fără rezerve revenirea la pensile ocupaţionale, conform experienţei noastre istorice şi practicii spaţiului Euro-atlantice, cu tot ce implica aceasta. În ceea ce priveşte resursele, consider că am răspuns anterior acestei probleme. Creşterea alocaţiei din PIB de la 0,79% la 2% prin rate anuale de 0,30% pe un orizont de patru ani.

7. Domnule General, o problemă din ce în ce mai sensibilă este cea privind politizarea armatei, avansările clientelare, numirile de partid sau pe baza rudeniei . Ce veţi face când veţi fi ministru? Pe de o parte este clar că cei care au fost numiţi sau promovaţi politic, ar trebui schimbaţi. Pe de altă parte dacă faceţi aceste schimbări veţi fi învinuit că la rândul dumneavoastră faceţi numiri politice. Ce veţi face cu generalii foarte tineri care au primit multe stele ca urmare a relaţiei de rudenie cu factori de răspundere politici. Legea şi regulamentele militare nu vă dau dreptul să îi destituiţi pentru că practic nu puteţi să le demostraţi modul în care au fost numiţi şi probabil nici incompetenţa. Pe de altă parte nu îi puteţi numi pe funcţii inferioare gradului său sub comanda unor grade mai mici decât ale lor . Cum vedeţi rezolvarea problemei ?
• Dumnevoastră ridicaţi o problemă reală a cărei perversitate a condus la îngenuncherea instututiei militare prin complicităţile condamnabile ale unor oameni în uniformă cu politicienii veroşi datorită dorinţei de a parveni în sistem şi de a-l subordona şi sluţi după bunul lor plac. Iată că avem o dilemă majoră, însănătoşim sistemul punând valoare pe meritocraţie sau asistăm neputincioşi, dar cu suflete duioase, la prăbuşirea iremediabilă a unei instituţii fundamentale a statului?! Dumneavoastră ce credeţi?...Eu cred, ca marea majoritate a oştirii române active şi în rezervă, că va veni momentul să reconfirmăm prin fapte că avem onoare, devotement, determinare şi competenţă pentru a reconsolida instituţiile statului, pentru a redobândi respectul prietenilor şi neprietenilor noştri interni şi internaţionali. Dacă de la 14 ani am plecat pe acest drum, credeţi că mă voi opri contemplativ acum când am trecut pragul maturităţii depline? Domnule, exista remedii pentru toate maladiile pe care le-aţi enumerat. În primul rând, cei care au obţinut în mod oneros grade şi distincţii, le vor pierde prin actele normative care intră în competenţa ministrului sau instanţelor, cum este cazul celor care au “crescut” că Fat Frumos de la “fruntaş” la general, “dându-se peste cap” în circul puterii . În ceea ce-i priveşte pe beneficiarii activi ai avansărilor în cascadă, vom analiza în detaliu fiecare caz şi le vom oferi oportunităţi pe măsură calităţii şi experienţei lor profesionale.

8. Domnule general, apartenenţa României la Blocul NATO nu poate fi pusă în discuţie. Pe de altă parte este la fel de adevărat că sub preşedintele Băsescu, mai mult sau mai puţin justificat la nivel strategic şi economic, s-au luat unele măsuri care au costat foarte mult ţara, dar au liniştit sau adus avantaje politice pentru scaunul prezidenţial. Care va fi ponderea relaţiei politic-strategic- financiar sub mandatul dumneavoastră ca minsitru al apărării.
• Opţiunile de securitate ale României rămân ferme, indiscutabile. Apartenenţa noastră la NATO şi UE, Parteneriatul Strategic cu SUA pentru secolul XXI sunt vectorii promovării şi apărării intereselor noastre de securitate. Marea provocare politică a viitorului guvern USL, pe acestă dimensiune, este creşterea relevanţei strategice şi predictibilităţii României ca aliat serios al celor două organizaţii şi ca factor al promovării stabilităţii şi securităţii regionale. Ca element de continuitate, vom menţine nivelul de participare în angajamentele operaţionale internaţionale, punând un accent aparte pe dimensiunea calitativă a prezenţei noastre în teatrele de operaţii, pe creşterea securităţii forţelor dislocate ca urmare a abordării prioritare a programelor de înzestrare dedicate acestui scop, pe protecţia personalului. În acest sens, consider prioritară semnarea acordului de aderare a României la Codul de Conduită al Agenţiei Europeane de Apărare (EDA) în scopul resuscitării industriei naţionale de apărare şi atragerii în producţie a unor echipamente prin contractări şi subcontractări în cadrul proiectelor EDA, sau programelor de “offset” derulate în urma achiziţiilor de tehnică de pe piaţa occidentală. Condiţia esenţială pentru susţinerea politică a domeniului apărării şi a relaţiei economiei-aparare-debirocratizare-transparenta, consta în fundamentarea unei culturi reale de securitate care, din nefericire, nu intră în sfera intereselor actualei puteri. Voi reveni ulterior asupra acestei sintagme, “cultura de securitate”.

9. CSAT este format la această oră din membri fideli preşedintelui Băsescu. Cum credeţi că veţi reuşi să vă impuneţi punctele de vedere în cadrul CSAT pe perioada cât veţi acţiona cu dânsul la timona CSAT ?
• Este adevărat că CSAT adoptă deciziile prin consens, fiind sufficient doar votul negativ al preşedintelui pentru blocarea deciziilor, chiar dacă ceilalţi membrii vor aparţine USL. Atunci fidelii domniei sale vor chibiţa în opoziţie, oricum erau depăşiţi de problemele reale ale vastelor domenii ale securităţii, singurul lor atribut fiind ridicarea timidă a degetelor pentru aprobarea deciziilor preşedintelui la masa CSAT. Revenind, eu cred că dacă temele agendei consiliului se vor fundamenta pe argumente solide, indubitabile, nu vor face obiectul respingerii lor pe considerente viscerale.


10. Un aspect mai concret . România are mari cheltuieli prin participarea ţării la misiunile NATO. Cheltuielile decurg din tehnica, efectivele, consumul de toate felurile, soldele militarilor în teatrul de operaţii şi în ţară, ca să nu mai vorbim de pierderile irecuperabile sau de necontabilizat în vieţi omeneşti. Toate aceste cheltueli nu sunt rambursate, fac parte din obligaţiile noastre ca stat membru NATO. Avem în ţară un număr de batalioane de menţinere a păcii fostele Căşti Albastre, la Bucureşti, Craiova , Bistriţa , Iaşi. Pe lângă acestea o sumă de alte unităţi au fost declarate operative sau au deja experienţa teatrelor de operaţii. Întrebarea este, de ce nu este folosită experienţa acestor unităţi în minsiunile ONU? Din proprie experienţă ştiu că plata acestor militari se face din fondurile ONU, la fel şi deplasările în şi din teatru, uzura tehnicii şi a materiallelor folosite , iar pierderile sunt infinit mai mici decât în teatrele de război. Ca să nu mai menţionez că riscurile privind pierderile de vieţi omeneşti scad cu probabil 70%. Odată ajuns ministru veţi avea în vedere acest aspect ?
• În calitate de membru cu drepturi depline în NATO, România trebuie să asigure pe propria cheltuială susţinerea forţelor în teatrele de operaţii, bugetul comun al alianţei asigurând dislocarea şi funcţionarea în teatre a comandamentelor operaţionale ale organizaţie. Însă, problema reală a Roamniei este că nu am reuşit să recuperăm nimic din cheltuielile dedicate participării în operaţii prin angajarea firmelor româneşti în procesul de reconstrucţie post conflic. În acest sens, nici până acum MAE nu a proiectat nici o viziune naţională referitoare la acest subiect. Referitor la extinderea participării forţelor la operaţiunile derulate sub egida ONU, cu finanţare din partea organizaţiei, se cuvin câteva precizări:
i. Nu avem destule forţe pentru a asigura, în general, un ciclu raţional de rotire a acestora în teatru (ideal ar terbui să asigurăm un raport de 5/1 pentru a evita fenomene mai grave, erodarea prematură a capacităţii lor operaţionale şi traumatisme post conflict, argumentaţia este de natură tehnică);
ii. Rambursarea cheltuielilor de către ONU, pentru transport internaţional şi susţinere în teatru operaţional, se face, de regulă, după repatrierea unui contingent din teatru, ceea ce presupune un consum iniţial de resurse care nu poate fi susţinut financiar concomitent cu satisfacerea angajamentelor internaţionale sub egida NATO, ca să nu mai vorbim de costurile pentru pregătirea contingentelor care nu sunt rambursate de către ONU. Ori,
iii. Responsabilităţile ca aliat au primordialitate în raport cu alte angajamente, pentru că esenţa apartenentei noastre la Alianţa Nord Atlantica ar trebui să se fundamenteze primordial pe distribuţia echitabilă a responsabilităţilor şi riscurilor şi în ultimă instanţă să ne gândim la beneficii. Din această perspectivă, realităţile financiare actuale şi cele previzionate nu ne permit ambiţii prea mari. Mai mult ca orice, primul nostru ordin de prioritate îl costituie reconstrucţia şi modernizarea instituţiei în scopul creşterii capacităţii operaţionale şi greutăţii strategice a României în concert aliat.

11. Care vor fi primii paşi, prima urgenţă odată ajuns ministru ?
• Domnul meu, în calitatea pe care o am, de preşedinte al unei comisii de specialitate a PNL şi “ministru din umbră” al apărării, răspund unei datorii civice, în primul rând şi apoi politice, de a sancţiona derapajele reprezentanţilor puterii care au responsabilităţi în domeniul de referinţă şi care sunt pe cale să prăbuşească principala institutei de apărare a statului român. În loc de răspunsuri care încep cu dacă…vă rog să apelaţi la priorităţile PNL în domeniul apărării, care sunt publicate pe site-ul partidului cu multe luni în urmă. În ceea ce mă priveşte, “am pus în pagină” gândurile mele pentru resuscitarea instituţiei apărării şi consolidarea respectului ei atât în plan intern cât şi internaţional în serviciul statului român.

12. Ce veţi face în situaţia în care din diverse motive , care nu ţin de voinţa dumneavoastră nu vă veţi putea realiza obiectivele şi respecta jurământul faţă de ţară şi armată ?
DEMISIA, dar nu fără LUPTĂ. Nu am fantezii mesianice şi voi countinua să servesc interesele instituţiei care m-a format datorită faptului că ele nu au culoare politică, ele transcend unui spaţiu istoric convulsiv, marcat prin sacrificiile enorme cu o dedicaţie unică, supravieţuirea unei naţiuni mândre, respectate şi multimilenare. Aşa să ne ţină Bunul Dumnezeu!

13. Ce alt mesaj aţi dori să transmiteţi românilor şi în primul rând militarilor activi şi în rezervă?
• Să-şi apere demnitatea cu orice preţ, în pofida sărăciei în creştere şi interesului de a-i cumpăra ieftin, să refuze darurile otrăvite oferite în campanile electorale, să participe masiv la vot şi la viaţa cetăţii şi după consumarea momentului electoral. Să-şi apere drepturile câştigate prin munca, să fie corecţi şi să pretindă corectitudine şi respect din partea autorităţilor plătite de ei în serviciul public. Militarii activi şi în rezervă sunt “pretorienii” României şi ai valorilor ei, sub jurământ, şi aşa trebuie să rămână. Aceasta este singura lor “politică” pe care trebuie să o apere cu orice preţ şi în orice condiţii, şi pentru aceasta merită respectul tuturor, cu atât mai mult al guvernanţilor indiferent de culoarul lor politic.
14. Ce întrebare nu v-am pus şi ar fi trebuit sau aţi fi dorit să vă pun ?
• Cred că dezbaterile pe tema “culturii de securitate” la români, din perspectiva democratică, ar avea efecte benefice asupra perspectivelor de dezvoltare ale statului pe termen scurt, mediu şi lung, deoarece valenţele acesteia ar trebui să stimuleze promovarea şi apărarea intereselor naţionale, care nu sunt colorate politic.Demn de menţionat este momentul marcat de elaborarea Strategiei de la Snagov din 1995, după care a urmat vidul. Odată cu consumarea acestui moment istoric şi, implicit, integrarea în NATO şi Uniunea Europeană, laboratoarele noastre de analiză şi gândire strategică au încetat să funcţioneze coerent. Astfel, am rămas ingetati în paradigma mentalităţilor comuniste. Nici acum nu se înţelege, sau nu se pune în valoare, relaţia dintre programul de guvernare – strategia de securitate naţională şi diferenţa specifică dintre acestea. Mai mult, pentru a spori confuzia în plan intern dar şi internaţional, cu ceva timp în urmă, am schimbat denumirea documentului din Strategie de Securitate Naţională (specifică democraţiilor occidentale) în Strategie Naţională de Apărare (?) ce poate fi uşor asimilată din punct de vedere semantic cu “doctrina naţională de apărare” (specifică statelor comuniste) care se adresa în special apărării. Ori diferenţa uriaşă dintre cele două şcoli de gândire este marcată de abordarea integrată a multiplelor domenii ale securităţii care se circumscriu intereselor naţionale aflate sub presiunea riscurilor interne şi externe de securitate şi care ar trebui să ofere spaţiul de inspiraţie pentru toate strategiile sectoriale. Dacă Programul de Guvernare se fundamentează în principal pe platforma electorală a partidului câştigător, Strategia de Securitate Naţională elaborată de preşedinte în termen de şase luni de la începerea mandatului, în baza unei legi organice, identifica interesele naţionale, iar pe baza analizei riscurilor de securitate, stabileşte obiectivele strategice, primordialitatea acestora şi linia de finanţare pentru îndeplinirea lor. Apoi documentul este supus dezbaterii şi aprobării parlamentare, pentru că, cel puţin pe dimensiunea finanţării, acesta ar putea intra în “conflict” cu Programul de Guvernare. Acesta din urmă are o certă culoare politică, în timp ce Strategia de Securiţa Naţională, proiectată în serviciul intereselor naţionale, este nepartizană la fel ca şi preşedintele, după cum este el ilustrat de către Constituţie şi îndrituit de către aceasta, cu puteri executive în domeniul securităţii, politicii externe şi de apărare. Strategia naţională de aparare-2010 nu generează, cum ar fi fost firesc, concordanţă intre interesele naţionale, obiectivele strategice, direcţiile de acţiune şi resursele alocate, fiind un amestec nefericit de concepte, generalităţi, formulări confuze, vagi priorităţi, tendinţe de privatizare ale spaţiului de securitate şi conotaţii agresive privind întrebuinţarea forţelor. Aceasta viziune strategică menită să ‘garanteze securitatea şi prosperitatea generaţiilor viitoare’ se referă cu certitudine la o Românie virtuală şi nu la una afectată de o profundă criza economico-financiara, politica şi morală, atâta vreme cât acest demers pseudo-stiintific nu coagulează eforturile executivului pentru depăşirea gravei situaţii economice şi sociale în care se zbate această ţară. Deşi România beneficiază de garanţii de securitate fără precedent în istoria sa prin apartenenţa la Alianţa Nord Atlantica şi Uniunea Europeană, autorii, care nu pot fi acuzaţi de necunoaştere, copiază neinspirat pasaje din documente din perioada de preaderare la NATO când îşi propun, în actualul text, ca “ţara noastră să preia integral obligaţia finanţării participării la activităţile prevăzute în cadrul Programului Individual de Parteneriat…”. (De notat pentru cei neavizaţi, programul respectiv a fost derulat pe timpul în care România nu se bucura de statutul de membru al NATO cu drepturi depline.) Pe dimensiunea euopeana, preşedintele şi membrii CSAT care îşi asumă paternitatea strategiei, ar trebui să-şi asume şi regretabilele erori de memorie datorită cărora fac probabil apel la “Politica Europeană de Securitate şi Apărare” care nu mai este de actualitate după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Singura calitate incontestabilă a acestei viziuni strategice se datorează faptului că a fost înaintată în termenul legal parlamenului pentru dezbatere. Nu aceasi soarta a avut demersul strategic anterior al preşedintelui, în primul mandat, ceea ce denotă o anumită atitudine a acestuia cu referire la gestionarea domeniului complex al securităţii şi apărării naţionale văduvind instituţiile de vectorii naturali de inspiraţie pentru elaborarea strategiilor sectoriale şi Cartei Albe a Apărării.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ca instrument strategic al Preşedintelui, conform titulaturii, are o arie de decizie limitată asupra domeniului apărării şi siguranţei naţionale cu toate că dispune de competenţe guvernamentale la cel mai înalt nivel pentru abordarea tuturor domeniilor securităţii. Cu alte cuvinte, activitatea CSAT, în baza legii, nu se extinde asupra tuturor domeniilor care intră în componenţa securităţii, din perspectiva democraţiilor occidentale. Mai mult, CSAT, care s-ar fi vrut o structură de tipul Consiliului Securităţii Naţionale a SUA, a uitat să copieze integral modelul American, ale cărui decizii consensuale se modelează la nivelul comitetelor şi grupurilor de lucru care pregătesc, pe subiectele de pe agenda consiliului, analize de impact complexe, astfel modelul nostru adopta decizii tot prin consens, dar în limita bugetului asigurat anterior instituţiilor, bulversând cheltuielile bugetare instituţionale. În acest mod, pentru a pune în practică unele hotărâri ale CSAT, se diminuează bugetul care fusese fundamentat pe alte alte argumente de natura operaţională sau nevoi de înzestrare. Alte state aliate finanţează participarea în operaţii internaţionale din bugetul MAE, din rezerva bugetara a Prim-ministrului sau suplimentează bugetul apărării cu sumele necesare susţinerii şi operării contingentelor în teatrele de operaţii, pentru că banii alocaţi apărării au fost prevăzuţi pentru acoperirea altor nevoi. La noi aceste sume au fost deduse, în principal din cheltuielile de operare şi mentenanţa (costurile cu instruirea trupelor), sau de la cheltuielile de înzestrare, după efectuarea rectificărilor bugetare, altfel deciziile CSAT ar fi rămas nebugetate, ar fi fost decizii “de sertar, de bibliotecă”. Impactul aestei practici politice îl vedem astăzi, programe de înzestrare amânate sine-die, dezvoltarea unei armate cu două viteze, una de export, dedicată participării în teatrele de operaţii (care reprezintă 2% din structura de forţe şi care consumă 60-70% din cheltuielile totale de operare şi mentenanţa), şi una pentru “consum” intern (reprezentând 98% şi care cosuma 30-40% din aceste cheltuieli). În altă ordine de idei, relevanta strategică a temelor CSAT este în suferinţa atât timp cât agenda este populată, între altele, de teme de nivel tactic, instituţional, cum ar fi: concepţia logistică, concepţia medicală s.a. în dauna celor strategice, cum ar fi: rolul României în cadrul NATO şi UE şi evaluarea angajamentelor asumate; evaluarea strategică a forţelor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională în funcţie de misiuni şi capacitatea de susţinere financiară a acestora; identificarea “nivelului de ambiţie” al României privind participarea la operaţiuni internaţionale; etc…

Domnule General, vă mulţumesc , a fost un interviu lung, dar necesar, pentru ca cei care încă se mai gândesc la problemele apărării şi securităţii naţionale să poată înţelege viziunea dumneavoastră, a PNL pe acest subiect. Vă mulţumesc şi aştept un interviu şi după instalare. Până atunci însă mai e mult de lucru, sper să ne mai onoraţi cu unele opinii privind evenimentele şi schimbările ce vor avea loc într-o Românie tot mai lovită. Mult succes în tot ce vă propuneţi!






Doljenii semnară protocolul




Joi, 27.10.2011 la ora 14, la sediul PNL Dolj a avut loc semnarea oficială a Protocolului de Colaborare dintre PNL filiala Dolj şi filiala Dolj A Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate.

Documentul, supus discuţiei adunării generale a SCMD Dolj încă de acum 4 luni, şi-a găsit finalizarea astăzi într-o atmosferă lipsită de fast, simplă aş spune o atmosferă de lucru, unde presa locală a fost prezentă. La masa prezidiului au luat loc doar preşedinţii celor două filiale,respectiv domnul MIHAI Voicu din partea PNL şi domnul Col (r) Ioan Mişu Naon, cărora li s-a alăturat pentru a face legătura între politic şi armata în rezervă, un alt rezervist,General Locotenent în rezervă,dar şi membru de seamă al PNL,fost Secretar de stat și șef al Departamentului pentru politica de apărare și planificare din cadrul MApN, domnul Cornel Dobritoiu.

În deschiderea evenimentului, cei trei oficiali au susţinut câte un scurt discurs prin care au reliefat importanţa evenimentului şi speranţa că astfel de protocoale vor trezi societatea din amorţeală şi vor conştientiza populaţia că trebuie să iasă din starea de pasivitate. Fără a se angaja în promisiuni politice şi propagandă electorală, s-a evidenţiat necesitatea luării de atitudine faţă de starea deplorabilă în care a ajuns societatea în general şi armata activă şi în rezervă în mod particular.

Au urmat întrebări adresate organizatorilor evenimentului, la care s-a răspuns deschis şi direct. Domnul Naon Mişu, printre altele a fost întrebat cum anume va sprijini filiala Dolj a SCMD partenerii de protocol. Răspuns :

- Prin acţiuni preelectorale şi electorale de conştientizare a populaţiei privind necesitatea participării la vot;

- Prin susţinerea candidaturii reprezentanţilor USL la alegerile ce vor avea loc în 2012 în condiţiile în care aceştia susţin drepturile noastre;

- Prin participarea în măsura în care ne va fi solicitat sprijinul la supravegherea votului în cadrul echipelor de supraveghere a secţiilor de votare ale societăţii;

- Alte acţiuni care sunt prevăzute în protocol;

S-a precizat ca urmare a unei întrebări puse domnului Naon , că prin militari se referă la militarii în rezervă, membrii şi simpatizanţi ai filialei, în nici un caz la cei activi, care au un cu totul alt statut, dar, a mai precizat dânsul, între militarii activi şi cei în rezervă există o comuniune de gândire, pentru că şi rezerviştii au fost activi iar activii vor deveni rezervişti, deci modul de gândire nu poate diferi.

Foarte asaltat cu întrebări a fost şi domnul general locotenent (r) Dobriţoiu Cornel care a răspuns pe aspecte legate de strategia partidului în ceea ce priveşte politica de apărare, având în vedere faptul că a fost nominalizat de PNL pentru a ocupa funcţia de ministru al Apărării în cazul câştigării alegerilor. Printre orientările privind politica pe care o va duce , acesta a declarat că nu va accepta un buget sub 2% pentru armată, va repune demnitatea şi onoarea militarilor acolo unde le este locul în cadrul societăţii, va stopa furtul şi vânzarea patrimoniului armatei, va asigura o strategie de apărare bazată pe o dotare în pas cu necesităţile şi misiunile reale ale armatei, va reda încrederea populaţiei în forţa şi integritatea elementului militar al societăţii. Întrebat ce părere are despre activitatea domnului ministru Oprea în fruntea armatei, domnul Dobriţoiu a răspuns mucalit, că o apreciază ca pe o activitate foarte reuşită ca .. agent imobiliar dar nu a uitat să aprecieze că numirile în funcţie şi avansările ce au avut loc sub oblăduirea domnului Oprea au redus substanţial respectul de care armata se bucura în rândul populaţiei şi că practic, armata română nu am mai fost umilită în halul acesta, de pe perioada bolşevizării forţate.

În încheiere au fost semnate documentele de către cei doi preşedinţi. La eveniment au participat şi cei doi parlamentari de Dolj, Mario Ovidiu Oprea senator, membru în comisia de apărare a Senatului, Ionuţ Stroe, deputat de Dolj, alţi membri de partid dar şi membri ai Biroului Operativ ai filialei Dolj a SCMD. Cum filiala SCMD Dolj mai semnase acest protocol şi cu reprezentanţii locali ai PC, a mai rămas doar PSD să ratifice acest protocol.








TRAGEDIA AVIATIE ROMANE





CARABINIERA UDMR
UDMR-ul a ales. Aşteptate cu interes şi întâmpinate cu aprecieri laudative de toate partidele invitate la Conferinţă, alegerile din cadrul UDMR au cam stabilit jocurile şi poziţia UDMR în actualul mandat guvernamental. Aşa cum era de aşteptat, ungurii şi-au păstrat locul în acest lanţ politic al României. Spun lanţ, pentru asta sunt partidele şi politicienii României, fiecare câte o verigă în acest lanţ cu care românii sunt ţinuţi în ţarc de către cei care îi reprezintă, fără posibilitatea de a ieşi din zona împrejmuită sau de a scăpa de lanţul cu care s-au legat singuri. Şi în acest lanţ al politicienilor, UDMR-ul are rolul carabinierei cu care partidele ce se bat să ajungă sus, se agăţă de putere. Şi această carabinieră este folosită când la un cap când la altul, oricine vrea să stea agăţat acolo, are nevoie de această carabinieră. De aceea, putem spune fără să greşim că UDMR-ul este întotdeauna la capătul care se agăţă de putere.

 
Aşa cum era de aşteptat, nepoţii lui Attila au decis să rămană la conducere în actuala formulă, punând interesele de clan înaintea oricăror alte declaraţii belicoase prin care întărâtaseră oarecum scena politică. Nici nu mai contează ce sfori s-au tras şi de unde, alegerea este logică, o spuneam şi acuma o săptămâna, e preferabil să fii un partid mare într-o coaliţie mică, decât un partid mic într-o coaliţie mare. În actuala combinaţie, UDMR nu va fi un simplu partener de afaceri, ci îşi va impune condiţiile şi va conduce ostilităţile în cadrul coaliţiei. În varianţa USL ar fi fost un simplu partener care nu putea ridica prea multe pretenţii. Aşa că interesul a învins, în ciuda unor semnale venite din teritoriu prin care unele filiale judeţene trăgeau invers. Una peste alta, alegerea lor nu miră pe nimeni, chiar dacă unii visători sperau şi vorbeau de jocuri transatlantice, sau interese naţionale sau civice. Aburi.

 
Ceea ce a depăşit însă aşteptările a fost atitudinea şefilor celor trei mari partide, care s-au întrecut în discursurile lor, cu mai mult sau mai puţin umor, să laude prestaţia colegilor din UDMR, să îi îmbie sau să îi anunţe că îi aşteaptă, dar fără a aminti nici unul dintre ei şi fără a întreba de ce în România, un partid (aici încă se mai fac săpături, nimeni nu poate să spună, nici Curtea Constituţională dacă UDMR este partid. Dacă este partid, de ce este, pentru că după cum spune Constituţia sunt interzise partidele etnice, iar dacă nu este partid, ce caută în Parlament ) îşi începe activităţile intonând imnul altei ţări. Doamne, oare politicienii României, şefii partidelor, au uitat că înainte de orice suntem români şi că datorăm acestei ţări, dacă nu oamenilor ei, respectul cuvenit ? Cum poţi să te faci că nu vezi că în propria ta ţară, o Uniune a unei minorităţi îşi ţine alegerile şi îşi începe activităţile intonând imnul altei ţări ? Ce alt exemplu de trădare mai doriţi stimate verigi ale lanţului politrofic ? Dragostea pentru putere, dorinţa de a ajunge sau a vă păstra la guvernare, este mai mare decât ceea ce oamenii de rând numesc patriotism ? Este posibil ca nici unul din cei prezenţi şi care se doresc patrioţi să nu fi auzit şi să nu fi realizat că în România o activitate oficială a unui partid parlamentar a început cu intonarea imnului unei altei ţări ? NU SE SESIZEAZĂ NIMENI ? AVOCATUL POPORULUI CE FACE ?

 
Trecând peste laşitatea şi lipsa de verticalitate proprie politicienilor români, este dureroasă şi de neiertat indiferenţa vizavi de lipsa de respect faţă de această ţară, tăcerea trădătoare privind această jignire adusă României.

Domnilor şefi ai partidelor nu vă meritaţi locul în fruntea acestei ţări. Încercaţi data viitoare sa candidaţi la parlamentul Ungar că tot v-aţi obişnuit să le aplaudaţi imnul. Până atunci poate învăţaţi să cântaţi si”ozosep ,ozosep”
Neacsu Marin













DE CE NU VREA ROMANIA SA SCAPE DE DATORIA EXTERNA  ?

Prin luna Mai 2010, doi economişti români, Radu Golban si Mihaela-Brânduşa Tudose,scoteau pe piata o informatie de miliarde de euro. Ei sustineau nici mai mult nici mai putin decat ca România ar avea de recuperat de la Germania o datorie istorică aferentă relaţiilor comerciale nerespectate, de 18,88 miliarde de Euro.Datoria a fost facuta in perioada subordonării României de către Germania hitleristă în anul 1935, cand s-a semnat Acordul pentru „reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României”. Prin acest acord s-a stabilit ca plăţile dintre România şi Germania, provenind din schimbul de mărfuri (noi furnizam germanilor alimente, cherestea, petrol, metale şi alte materii prime iar ei ne trimiteau arme şi trenuri, printre altele) să fie efectuate prin cliring bilateral între Banca Naţională a României şi Casa Germană de Compensaţie din Berlin.
Ce se intampla mai departe ?CITESTE ARTICOLUL



                                BUGETUL PE 2011 SI CALEA NATURALA
                                                                       
          Am avut nefericirea sa urmaresc acum 2 seri la tv o emisiune care discuta despre bugetul de stat recent, fierbinte votat in Parlament. Nici nu mai conteaza la care televiziune, nici nu spun, ca sa nu ii fac publicitate mascata. Printre invitati, doi membri ai opozitiei, la video telefon , doi membri ai Guvernului, unul din UDMRsi altul din PDL. Nu are rost sa mai insist pe subiectele dezbatute, ca de obicei, ca peste tot, degeaba. Ei vorbesc, ei se cearta, noi privim ca vitelul si ne culcam cu amaraciune in suflet. Cate unul din noi, nu se mai scoala dimineata cu gandul la ceea ce a auzit la tv.

         O replica, scapata din greseala de domnul Gheorghe, reprezentantul PDL, mi-a dezvaluit ceea ce banuiam dar nu credeam ca o sa aud. Care gheorghe ? Nici nu conteaza, e UN GHEORGHE din PDL, ca oricare altul din partid din Romania, din lume, nu spun si mai cum ca sa nu ii fac reclama mascata.Ei bine, acest gheorghe cu litere mici, pentru ca nu merita altfel, a scapat porumbelul si a tradus pentru toti romanii care este strategia partidului din care face parte, a guvernului in ceea ce priveste cetatenii acestei tari .

            Concret, a fost intrebat – e adevarat de vre-o 4-5 ori, pana sa gaseasca raspunsul potrivit- cum explica miscorarea bugetului alocat invatamantului preuniversitar, buget care va scadea cu 27%. Moderatoarea l-a intrebat daca prin micsorari salariale sau prin disponibilizari. Cum nici una din variante (desi ambele viabile, probabile, rentabile si aplicabile pentru guvern) nu dadea bine la imagine, dupa ce a fost rugat insistent sa dea totusi un raspuns, domnul gheorghe cu G mic, a scos porumbelul: “Nu vom da afara oameni, vor pleca (tineti-va bine) pe cale naturala”.

          Mai cititi odata “ pe cale naturala “, adica prin” ASOMARE DIVINA “ ca sa fiu mai plastic. Scurt moment de soc pentru moderatoare si pentru invitatii din studio. Dupa care moderatoarea il intreaba “ adica prin deces” ? Aici domnul gheorghe nu a mai stiu ce sa spuna si i-a sarit in ajutor colegul din UDMR, spunand ca “pe cale naturala“ in acceptiunea Guvernului inseamna prin pensionare si prin renuntarea la profesorii suplinitori. Daca aceasta era in acceptiunea domnului de la UDMR solutia salvatoare, constat ca la conducere sunt oameni care fie nu stiu sa vorbeasca fie nu stiu sa gandeasca.
              Doresc sa anunt pe aceasta cale onor membrii din coalitie ca ceea ce platesc ei din bugetul statului la profesori, nu este persoana in sine ci activitatea desfasurata. Pentru ca nu toti profesorii sunt platiti ci doar cei care lucreaza sau sunt la pensie, dar ca urmare a unei activitati prestate si a contributiei personale anterioare. Prin iesirea unui professor la pensie, bugetul tarii nu face economii ci face cheltuieli in plus. Pentru ca va trebui sa plateasca atat orele pe care le va prelua un alt professor cat si pensia tanarului pensionar, deci cheltuielile bugetare se dubleaza aproape, pe postul respectiv. Nici prin eliminarea suplinitorilor nu se fac economii pentru ca norma trebuie facuta de altcineva, orele tot trebuiesc tinute si platite.Asa ca incercarea de a drege busuiocul a fost de fapt o gogomanie la fel de mare.

          Si atunci, cum prin masurile pomenite de colegul UDMR-ist nu se pot realiza economii, sau nu se justifica diminuarea bugetului la capitolul respectiv, rezulta ca totusi gheorghe a avut dreptate si a spus adevarul, pentru ca prin asomarea divina, pe cale naturala, nu se mai plateste pensie, dar orele tot trebuiesc platite catre cel ce le va prelua. Si daca situatia sta asa si gura lui gheorghe adevarul a grait, poate aflam si in celelalte domenii in care a scazut bugetul, cam care este planul la “plecari pe cale naturala ? “ S-a facut cumva planificarea plecarilor pe judete, pe categorii de varsta, pe sexe, confesiuni religioase sau profesii ? Nu de alta dar speram sa nu se faca vre-o discriminare. Putem presupune ca la fiecare minister reducerile bugetare se realizeaza prin aceeasi metoda? Daca da, cei interesati sa se treaca pe liste.
Acuma cateva luni, circula o anecdota legata de o OG prin care se specifica

“ Incepand cu data de 01.01.2011, pensionarii vor avea dreptul sa traverseze strada pe rosu.

Daca rezultatele nu sunt cele scontate, incepand cu 1 Februarie, va fi obligatoriu.”

La auzul anectdotei, am ras, am crezut ca e doar o anecdota. Acuma nu mai rad, s-a adeverit. Astept masurile pentru cei care trec strada pe rosu si nu au “norocul” sa dea vre-o masina peste ei. Vor fi amendati ?O alta sursa de bani pentru guvern.












MARILE PUTERI NU S-AU INTELES IN PRIVINTA COREENILOR.


          Asa cum era de banuit, Sedinta Consiliului de Securitate al ONU nu a dus la nici un rezultat in ceea ce priveste situatia din Coreea indiferent care ar fi ea. Nordul cu Sudul, Estul cu Vestul, nu conteaza cine, dar de cand lumea si pamantul in mod deliberat au fost intretinute focare de conflict intre parti ale lumii sau ale unor tari. Pe motive de orgolii, declaratii, jigniri, incalcari ale unor prevederi, sau orice alt motiv care sa dea credibilitate.

               De fapt conflictele erau intre marile puteri care se vedeau fie amenintate in interesele lor economice, fie doreau ceva nou sau mai mult. Yalta, Malta, San Stefano, Viena, Sunt locuri unde lumea a fost impartita asa cum au vrut cei mari iar cei mici(cand si daca au participat) au fost “sfatuiti “ sa primeasca ce li se da, sau nimic, dar si promisiunea “ stai linistit, o sa avem noi grija sa fie bine” Tot asa cum si noua ni s-a promis ca o sa traim bine, dar nu s-a spus nici in cazul “celor mici“ si nici noua, bine bine, dar pentru cine ?

                   Si iata ca dupa ce s-a chinuit sa aduca la masa tratativelor cei doi impricinati, alaturi de ceei 15 oameni furiosi, Consiliul de Securitate al ON, care este –zice-se- construit pe baze democratice, in care se aduna foarte multe tari si mai mici si mai mari, dar numai 5 dintre ele au drept de VETO, deci puterea sa intoarca tot ce au hotarat ceilalti 15 la 180 de grade, dupa “lupte seculare”, de discutii si parlamentari, au ajuns la concluzia ca s-au adunat degeaba. Acuma chiar degeaba nu s-au adunat. Au mai schimbat o vorba,au mai depanat amintiri, au mai ras pe seama altora de dezvaluirile Wikileaks si a trecut timpul
          Daca cineva isi face impresia ca nu se stia dinainte care vor fi rezultatele convorbirilor, e naiv . Si aici, ca si a noi “ opozitia “ s-a facut ca lucreaza. Ar fi fost lipsa de “interes” din partea ONU, sa nu aibe macar o sedinta a Consiliului de Securitate pe marginea Conflictului. Dar au depus si ei o “motiune de cenzura “ care stiau dinainte ca nu va trece, pentru ca stiau toti ce vor, si ce vor marile puteri, de dinainte. Discutiile adevarate, intre SUA, RUSIA, China si cine mai are interes in zona, au avut si au loc in alte parti, nu in Consiliul de Securitate. Dar acuma, s-a facut si Consiliul ca lucreaza, ca si ai nostri, asta e boala universala a politicienilor si diplomatilor. De la Coana Chirita incoace, politichia nu a inventat alte reguli si nici metode, s-au diversificat doar mijloacele tehnice, in rest, nimic din ce se intampla azi nu l-ar surprinde pe Nicolo Machiavelli
Sunt doua variante.
1. Conflictul se va adanci un pic, se vor mai face si alte “exercitii cu munitie reala. “ Intamplator vor fi atinse obiective “de peste drum” ceea ce va duce la reactii “ tot mai vehemente “ ale “opiniei” internationale, pentru ca apoi, sa se instituie o noua misiune sub egida Natiunilor Unite, in care marile puteri vor trimite grosul pentru a vedea “ ce se mai intampla prin zona”. Misiunile ONU sunt ocazii ideale pentru culegerea de informatii diverse din partea unor “ ONG”-uri mai mult sau mai putin mascate, care sa vina cu “ajutoare” si misiuni “umanitare”, dar si pentru noi investitii, racolare de forta de munca ieftina, schimari de proprietari, datorii externe, privatizari, nationalizari.Deci conflict minor, fara trupe din afara.

2. Conflictul se adanceste treptat, usor, fara “bombe” spectaculoase, pana ce “divergentele “ devin ireconciliabile si declaratiile tot mai taioase. Cand prunele vor fi coapte si toata lumea pregatita logistic, se va da verde la razboi. Razboiul se pregateste din timp, pacea poate pica repede. Deci razboi extins.
Cu alte cuvinte, daca situatia va evolua “ spectaculos,” se va termina repede, cu misiune sub egida ONU. Daca situatia evolueaza lent, fara declaratii soc, se va merge dupa principiul “boala lunga , moarte sigura “ si vom avea Razboi, atunci cand cei mari vor fi pregatiti. Deocamdata se stabilesc nu sansele de victorie ci castigurile se impart avantajele si se stabilesc limitele intre cei mari. Adica bine bine, ii lasam sa se omoare intre ei, ii mai certam si noi, ii sprijinim unii pe unii altii pe altii, mascat, print terte tari, dar …. nimic intre noi si fara razboi deschis intre marile puteri. Opinia publica din nici o tara oricat ar fi ea de mare, nu este pentru implicarea tarii intr-un razboi care nu este al lor, dar nici nu poate sta indiferenta cand “ democratia si pacea universala este tulburata si ameninta securitatea si linistea tarii lor.






CUM POATE TRECE MOTIUNEA ?
 
Romania, vrem nu vrem, a devenit tara turor paradoxurilor. Orice am face, orice spunem, vom intra in cartea recordurilor intentionat sau din greseala. Si atunci de ce sa nu o facem lata ? Opozitia o pune de doua noi motiuni. Un eveniment, dar nu suficient. Dupa cum stau lucrurile, vor fi si acestea ca si celelalte inutile, pierdere de timp si bifare de pontaje in lucrari. Probabil speriati ca li se iau banii daca nu participa la sedinte, opozantii s-au gandit sa lucreze ceva ore suplimentare ca sa recupereze si sa se poata lauda cu ceva activitati.






Vine sfarsitul de an, vin primele, vin bilanturile, vine premiile diferitelor reviste, si nu ar da deloc rau la imagine si CV sa ai un premiu acolo, fie el si capsuna amara sau “parlamentarul de paie.“ Cine o sa mai tina minte maine ca ti s-a dat diploma pentru cea mai neinspirata initiativa, principalul e ca va fi un trofeu acolo pus la vitrina, iar la CV ca tot si-l face fiecare cum vrea el, poate scrie doar atat “ premiul 1 acordat de revista KRACADILL” nici nu mai intereseaza pentru ce, e premiul 1 si gata.


Traiasca premiantii !

Si uite asa, Opozitia intra in carte cu o initiativa generoasa, doua motiuni odata. Mai conteaza ca sansele sunt cu 50% mai reduse decat ultima bifata ? NUUUUUU. Pai ce chiar credeti ca vrea cineva sa castige ? Doamne fereste!. Rostul motiunilor nu este sa cada guvernul, nici sa sperie puterea, ci sa amageasca prostimea. “ uite bai ca se lupta si ai nostri”,- zice gugulanul 1 .” Da bai, se lupta dar nu poate ca e mai tare Base”isi da cu parerea gugulanul 2. Si uite asa din gugulan in gugulan ajungem toti botanisti eminenti si ne convertim profesiile vrem nu vrem Si uite asa , guvernul a mai bifat o actiune


“ reconversia profesionala a somerilor.“ Fostii profesori, ingineri, militari, politisti, strungari, ajung fara cursuri si fara cheltuieli “ botanisti. “
Traiasca reconversia.

Si daca tot intram in cartea recordurilor prin “presedinte pentru o seara“ , “gafe prezidentiale,“ profesorul de drept anticonstitutional“ “ legea votata cu ochii la degetul opozitiei “ “ matematica a la Roberta” “Curtea constitutionala isi da cu stangul in dreptul “ “majoritarii minoritati si minoritatea majoritatii “ “ reforma injustitiei ,“ eu propun una si mai tare. Sugerez opozitiei sa nu isi mai citeasca motiunile de cenzura, doar sa le aibe pregatite intr-un dosar, ca si asa nu le asculta nimeni si si asa, cad motiuni care dupa titlu si subiect ar trebui sa treaca fapt ce scade credibilitatea initiatorilor. Si atunci, eu zic asa : sa le tina acolo la dosar si cand odata in parlament, vor mai dormi majoritarii si se vor trezi cu mainile pe sus, sau domnul Basescu se va plictisi de domnul Boc, si se va vota impotriva unei initiative a guvernului, ei bine, atunci opozitia sa citeasca motiunea de cenzura si sa spuna ca s-a votat motiunea.
Traiasca opozitia!

Care ar fi problema ? S-ar mira cineva ? NUUUUUUUUUUU. Europa chiar ar spune ca e normal pentru o tara ca Romania si ar merge mai departe. Domnul Presedinte nu s-ar baga, pentru ca “ nu este de competenta presedintelui procedura parlamentara”, Curtea Constitutionala va declara ca “totul este legal daca la cvorumul a fost indeplinit la inceputul sedintei si daca nu a mai cerut nimeni verificarea cvorumului,”opozitia va uita sa specifice pe probele filmate data si ora votului si a citirii motiunii” si uite asa in sfasit dupa lupte seculare, opozitia va avea o motiune trecuta cu succesuri ! Intr-o tara ca Romania eu zic ca se poate.


Hai Romaniaaaaaaaaaaaaaaa !





FOTBALUL SI POLITICA SAU POLITICA FOTBALULUI



MM STOICA , SI-A SCHIMBAT APARTAMENTUL

De regula  intrebarea care se pune este ce a fost la inceput oul sau gaina ? Cam la fel ar trebui sa ne intrebam si legat de politica si fotbal ? Cine a aparut mai intai, cine a invatat de la cine ?
Ambele fenomene atat cel politic cat si cel fotbalistic, au cativa numitori comuni:
- batalia pentru putere. Cine e pe locul intai, cine conduce cine trage sforile, cine ia cascavalul, cine e cel mai tare;
- in ambele luptele se duc nu numai cu arme legale si nu numai pe terenul de joc. Adevaratele batalii se dau in afara terenului si regulilor de joc;
- in ambele domenii, se lanseaza atacuri sub centura, se fac si se desfac aliante, se lanseaza declaratii si se declanseaza certuri, dusmanii care ai crede ca sunt pe viata si pe moarte, si stai crucit si nu stii de partea cui sa te pozitionezi . Dragomir contra Sandu, Dinu Vama contra Borcea, Piturca contra Marian Iancu, MM Stoica contra Becali. Pe partea celalata, PDL contra PNL, PSD, PNL CONTRA PSD si PC, UDMR contra tuturor, dar cu toti la guvernare;
- In ambele daca te uiti la declaratiile care apar searain emisiunile televizate, iti face impresia ca adoua zi, cel putin unul din doi este arestat si inchis pentru fapte penale evidente;
- In ambele, cei care au prins ciolanul, nu il mai lasa decat cand pleaca cu picioarele inainte. In politica Boc , sau Basescu, negati, renegati de toata lumea, besteliti, injurati, cu sondaje sub salariul minim pe economie ca numar de sustinatori, desi se zvoneste ca ar suferi de boli grave. In fotbal Dragomir nu cedeaza sefia Ligii, Mircea Sandu, bolnav de cancer, nu se lasa si nu cedeaza sefia Federatiei;

- In ambele se bat pe ministere, comisii, comitete si scaune de sefi. In fotbal Federatia si Liga se bat pe comisiile de disciplina si comisiile de arbitraj, de judecata si stabilire a drepturilor de televizare. In politica, se bat pe sefia Senatului a Camerei Deputatilor, pe ministerele importante si pe sefia comisiilor in parlament;
- In ambele se incalca si se schimba regulamente si legi dupa interese de moment si intelegeri perverse. In politica se schimba regulamentul de vot in camera deputatilor, in timpul mersului, se schimba legea invatamantului in fiecare an dupa cum se fac aliantele, in fotbal se schimba legile si sanctiunile in functie de cine a gresit, se muta loviturile de pedeapsa inauntru sau in afara in functie echipa reclamanta, se schimba numarul echipelor din esaloane in functie de cine trebuie sa retrogradeze, iar echipele se sanctioneaza in functie de capul in care se arunca cu bricheta;
 - In fine, ca sa nu o lungesc la nesfarsit, in ambele, dusmaniile si certurile, prieteniile si fratiile tin pana la interes. DACA INTERESUL “ TARII O CERE “ NE FACEM FRATI SI CU DRACU’ NU E ASA, SPRE BINELE NATIUNII    

                        
BESTIA S-A TREZIT-o sa-i fie cald la iarna

Si uite asa, MM Stoica, cel care spunea ca mai degraba traieste intr-o cutie de carton decat sa mai lucreze cu Becali Gigi, s-a decis acuma sa isi schimbe brusc locuinta. In prag de iarna, fara angajament, probabil cu
 “ caldura “ taiata s-a gandit ca specialistii anunta o iarna grea si nu i-ar strica totusi o cutie de carton. Este stiut ca homeless-ii de pretutindeni isi construiesc paturi din ambalaje de carton si ziare si la cata experienta au,cine le-ar contesta autoritatea in domeniu ? Si atunci s-a gandit domnia sa ca nu ar fi rau sa se mute intr-o cutie de carton macar pana trece iarna asta, ca asa e in fotbal nu ?





ROMANIA VAZUTA DE AFARA
Nimeni pana acuma nu a reusit s afaca o analiza atat de dura si lipsita de delicatete la adresa dezastruoasei  politici militare , strategice si economice a Romaniei, cum a facut-o domnul George Friedman , fondatorul Stratfor. Ce este Stratfor ? Pai nimic altceva decat o Agentie de informatii politice , militare , economice . Un fel de DEX al tarilor lumii, cu date ce se actualizeaza permanent si care prezinta date despre tarile lumii cu o precizie de ceasornicar . Daca vrei sa afli date despre o tara , intri pe acest FORBES al vietii politice . Ei bine .fondatorul acestui gigant al informatiilor  a vizitat Romania si intr-un interviu acordat HotNewsRo, a facut cateva aprecieri deloc magulitare dar cat se  poate de pertinente la adresa actualei politici de aparare si economice a Romaniei  din care reiese  marea greseala a "desfiintarii "armatei si increderea  nejustificata in sprijinul aliatilor . Actuala politica de injosire a armatei, lipsa de respect fata de nevoile armatei si securitatea nationala , increderea nejustificata in Art 5 si increderea oarba in sprijinul NATO sau EUROPEAN in caz de necesitate  sunt contrazise si criticate de acest analist de exceptie .
CITITI AICI ARTICOLUL


NESERIOZITATEA FRANCEZILOR



Doua greve, mari si late. Una in Septembrie si apoi alta in Octombrie.


Atat le-au trebuit francezilor ca sa dea de pamant cu Guvernul. Dar la aceste greve au participat cateva milioane de francezi, grevele au tinut si cate 10 zile si nimeni nu le-a declarat ilegale, presedintele si guvernul nu i-au invinuit pe grevisti ca destabilizeaza tara, nu le-au aratat grava criza economica prin care trece lumea, nu s-au plans de mostenirea guvenului precedent, nici de mogulii de presa care reprezinta un pericol la adresa securitatii statului. Nici nu le-au amintit de situatia Greciei, a Romaniei sau mai stiu eu a cui. Iar la greve s-au solidarizat si liceenii. Asta chiar ca nu o inteleg. CE TREABA AU LICEENII CU VARSTA DE PENSIONARE ? Ca pana sa ajunga ei la pensie, se schimba 10 guverne si pana atunci si 10 legi.


Nu inteleg si pace. De ce la ei nu s-a suparat Presedintele pe ministerul de interne, ca nu au tras in cei care pe timpul grevelor s-au dedat la acte de incendiere, violenta si distrugeri de bunuri ? Pai la noi pentru 4 caschete si o rima au zburat imediat un ministru si un sef al jandarmeriei. Ce au francezii si nu avem noi ? Si cum e posibil ca un intreg guvern sa isi dea demisia asa dintr-o data, dupa ce presedintele a promulgat legea care a provocat scandalul ? Pai de ce au demisionat ? Ei au propus, presedintele a promulgat si totul a iesit cum era planificat. SI ATUNCI ?
Pai exista undeva, in lumea buna, in Marele Paris si alte mari capitale, un bun simt al politicianului. Adica, ceva gen,” oameni buni, facem ceva neplacut, dar trebuie facut. Daca iese scandal, cineva trebuie sa plece, dar nu inainte de a se achita de sarcina. Dam cu banul cine pleaca sau stabilim de comun acord dinainte ?” Nu cred ca s-a dat cu banul. Maurul si-a facut datoria, maurul trebuia sa moara ! Si maurul a murit. Fara sa dea vina pe Sarkozy, fara sa se planga, fara sa se certe intre ei. Guvernul a inteles ca pentru pagubele produse pe timpul grevelor, pentru pozitia dificila in care au pus Franta in fata comunitatii internationale, pentru neplacerile provocate natiunii, INTREGUL GUVERN, pentru ca toti au stabilit schimbarea varstei de pensionare, intregul guvern trebuie sa plece, nu doar ministrul muncii sau primul ministru sau ministrul de interne.
Cum se poate asa ceva ? Lor nu le-a fost frica ca isi pierd privilegiile, afacerile, influentele, imunitatile? Ce sunt asa de fraieri ?


Nu, nu sunt fraieri, sunt cetateni francezi !
Acuma stau si ma intreb ca prostul , daca guvernul ar fi facut greseala sa isi asume o lege care sa fie declarata anticonstitutionala, ce ar fi facut bietii francezi ? Ar fi refacut Bastilia ? Francezii astia nu sunt seriosi. Nu isi cunosc interesul, zau asa !


Nici grevistii care se solidarizeaza cu milioanele, pentru o lege care nu ii afecteaza in urmatorii 50 de ani, nici guvernul care pleaca dupa ce a depasit criza si a obtinut ce a vrut. NESERIOSI.






MARKO ESTEM TEPUIT ?

A trecut motiunea . Cu succesuri depline . Asa cum era de anticipat diabolicul Basescu a stiut sa sparga baloanele de sapun ale opozitiei , suflate cu emfaza de imberbii Crin si Victoras . Micul Titulescu si Adonis cu ochii de peruzea , s-au grabit sa isi trambiteze rezultatul negocierilor , uitand lectia servita de Basescu lui Geoana , cel mai “grabit “ presedinte, Se zvonea ca dupa alegeri Geoana va candida la presedentie intr-o zona undeva pe la polul nord , unde noaptea tine 6 luni , doar doar o apuca si el sa fie presedinte mai mult .


Ei bine , ca si Geoana , cei doi tinerei s-au grabit sa isi trambiteze noile “achizitii “ crezand ca s-au aranjat de un nou guvern . Eroareeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Nu stiau cu cine se pun . Basescu a scos de sub chelie ordinul salvator , si a bagat oitele in tarc ferecand orice intrare si iesire , lasandu-le aer doar sa respire si uite asa , oile care incercau sa se rataceasca de turma au fost “ ajutate “ sa stea langa baciul lor care le va pastori pana se va plictisi el, cu sau fara voia lor .

 
Nu e mai putin adevarat ca unii au fost ajutati sa pastreze calea cea dreapta cu amenintari, altii cu momeli . Nici Marko nu a scapat de vrajeala marinelului si s-a vazut cu sacii in caruta cand Legea Invatamantului a fost adoptata cu asumarea raspunderii desi a fost contestata la Curtea Constitutionala . Si culmea a avut dezbaterea in aceeasi zi cu votarea motiunii de cenzura . Marko a cam fost tinut in sah. El a crezut che isi va primi prejitura intreaga in ziua in care va spune “nem” pe motiune , dar Curtea , bine indrumata de tatucu , a vut grija sa nu fie prezenta in totalitate si uite asa din “intamplare “ meciul s-a terminat egal iar rejucarea are loc pe 3 Noiembrie . Marko zice che e “jol “ dar nu se stie.

Acuma ca sacii au fost urcati in caruta lui Basescu , e posibil ca tatucu sa nu uite santajul la care a fost supus si sa faca in asa fel incat balanta, odata cu venirea celei de-a noua spite la roata Curtii , care este simpatizanta PD-L, sa se incline in favoarea …..respingerii . Si nimeni nu s-ar mira pentru ca in urma cu un an Curtea Constitutionala a mai dat un verdict pe aceeasi Lege si hotararea de atunci nu poate fi infirmata acuma . Asa che draghe Marko , pregateste-te de o teapa . Basescu nu uita si nu iarta . Basescu este omul momentului . El nu- si face decat planuri pe termen lung si griji pe termen scurt.

 
BOLDOG ELETET ADICHE CUM SE PUNE LA ROMANESTE SE TREITI BINE !