DE PE BLOGURI ADUNATE


proba 2


Proba !

DACĂ NEMA PUTIRINŢA, CE MAI CHICHIREZ GÂLCEAVĂOpoziţia între a spune şi a face sau cearta militarilor, de pomană.
A izbucnit o nouă ceartă pe blogul lui Burcu. Motivul ? Iniţiativa domnişoarei deputat Alina Gorghiu privind pensiile militare.

Disputa este veche şi dovedeşte un lucru: Orice lege s-ar da , oricum ar coti-o tot vor exista nemulţumiţi. Unii vor revenirea la L-164. Alţii o urăsc pur şi simplu. Şi unii şi alţii au argumente nici unii nici alţii nu vor să accepte jumătatea de adevăr a celorlalţi. Sunt câteva lucruri pe care unii le recunosc şi fac din ele un capăt de acuzare dar care nu reprezintă regula generală. Să sintetizăm:

1. Legea 164 a oferit posibilitatea de a se obţine pensii umflate artificial. Cum? Simplu, omul( nu toţi, dar unii da, îşi planificau ieşirea la pensie şi îşi aranjau (în funcţie de natura serviciului ) în ultimul an zboruri, paraşutări, prime de comandă, salarii de merit, în aşa fel încât când ieşeau la pensie, practic ieşeau cu o pensie cu între 10şi poate chiar 100% mai mare decât ar fi ieşit în mod normal.

2. Legea 164 crea o diferenţă sau discriminare între cei care ieşiseră la pensie până la apariţia ei sau cei ce ieşiseră la pensie până în 2001 şi cei ce ieşiseră după 2001.

3. Existau diferenţe foarte mari oricum şi între cei ce ieşiseră la pensie cu mulţi ani înainte şi cei ce ieşiseră mai curând, bineînţeles în defavoarea primilor. Aşa se ajunsese la ciudăţenia că un plutonier major ieşit la pensie după 2001 , avea pensie de două ori mai mare decât a unui colonel care făcuse războiul .

4. Cei care au ieşit cu ordonanţa au avut pe lângă posibilitatea de a-şi fabrica cuantumul pensiei, şi avantajul unor salarii compensatorii drept ajutoare şi compensaţii pentru că au ieşit la pensie mai devreme ( unii la cerere, e adevărat profitând de o lege care nu făcea nici o diferenţă între cel care era disponibilizat prin restructurare şi cel care ieşea la pensie la cerere pentru că întrezărise o posibilitate de a lucra în viaţa civilă, pentru că nu îşi mai găsea locul în noua armată, sau pentru că se săturase să stea în cizme si să spună am înţeles unor incompetenţi sau lingăi politici). Motivele plecării din armată sunt multiple, de la simple interese personale, la frustrări, certuri cu şefii, oportunităţi , incompatibilităţi, neadaptări, incapacităţi, aşa că oricine face exces punând în faţă o singură cauză, greşeşte.

5. Unii au fost daţi afară pentru incapacitate, beţii, furturi, indisciplină,fără ca aceste lucruri să fie menţionate în dosare, şi au primit şi salarii compensatorii ca toţi cei care au ieşit datorită restructurării armatei

6. Şi pe lângă toate astea, au fost şi militari care au fost daţi afară din armată deşi erau capabili, pentru că a fost dat ordin să se aleagă praful, alţii pentru că nu îi iubeau şefii şi i-au pus pe listă şi o parte , pentru că s-au desfiinţat unităţile unele chiar fără cap. Aşa se face că acum avem iarăşi o brigadă la Timişoara deşi cineva , un civil care conducea armata a decis că nu mai avem nevoie de armată pe graniţa de Vest, pentru că avem prieteni acolo, de parcă prietenii şi duşmanii îi ai pe viaţă.

Toate aceste cazuri şi poate mai sunt şi altele,formează marea masă a disponibilizaţilor, pe care SCMD spune că îi reprezintă fără discriminare. Din cauza acesta există certuri între ei, între ei si cei pensionaţi înainte, între ofiţeri şi subofiţeri, între categorii de arme, între militari în general. La toate acestea se mai adaugă şi micile certuri personale, invidii păstrate şi menţinute de zeci de ani, şicane, invidii, răzbunări, care fac din marea masă a militarilor o băltoacă sau un ocean în care poţi pescui şi monştri, dar şi hamsii. Toţi au pretenţii şi aşteptări toţi pretind valoare, puţini o oferă şi şi mai puţini acceptă sau recunosc adevărul, pentru că adevărul doare întotdeauna.

   Noua lege deşi se vrea una reparatorie, prin aplicarea unor aşa zise principii universale, este de fapt o bulibăşeală care nu are nici o regulă, nici cei care o aplică nu o înţeleg pentru că se aplică clientelar, nu principial, pentru că şterge cu buretele importanţa socială a muncii şi trage o linie de egalitate între responsabilităţile unui mecanic conductor şi ale unui comandant de divizie. Aşa se face că noua lege deşi aparent măreşte pensiile unor “vitregiţi “ ridicându-i peste pensiile foştilor lor comandanţi , de fapt îi vitregeşte pe toţi pentru că –şi aici sunt de cord cu domnul Dogaru- îi scoate pe toţi de pe lista militarilor, aplicându-le un sistem de calcul global, fără a ţine cont de valoarea individului sau a muncii depuse, dar mai ales legându-le pensiile nu de veniturile celor langă care au lucrat şi lângă care se simt şi sunt în continuare ca militari - rezervişti, ci de bunul plac al unor politicieni corupţi, veroşi, care nu au alt interes decât propria bunăstare. Asta este marea pierdere pe care multi refuză să o vadă, orbiţi de bruma de bani pe care îi primesc acuma la pensie, pentru căteva luni, poate nici atât pentru că punctul de pensie va scădea şi atunci tot ce au căştigat acuma se va duce pe apa sâmbetei, pe când păstrarea relaţiei salariu-pensie la militari ar ţine măcar pensia nemodificată . Păstrând pensile militare legate de salariile militarilor activi, poate nu ar creşte prea curând ( aşa cum tendenţios ne spune domnul Dogaru, în incercarea de a convinge oamenii că are dreptate ) dar nici nu ar scădea şi acesta ar fi marele câştig.

Ei bine, acest lucru este sau ar trebui să fie cunoscut de toţi cei care se numesc militari. Şi nu ar trebui să ne mai certăm între noi, indiferent de momentul ieşirii la pensie, indiferent de grad , funcţie, specialitate sau armă.Nu e momentul . O să ne certăm destul după ce vom recăpăta ce suntem gata să pierdem definitiv.

Toate acestea trebuiesc cunoscute şi de cei care declara – deocamdată – că vor să ne ajute şi vin cu iniţiative legislative care îi fac pe unii să aplaude frenetic , iar pe alţii se uite chiorâş.

Ca şi în cazul pensiilor militare, şi aici există adevăruri recunoscute doar pe jumătate şi de unii şi de alţii. Domnişoara Gorghiu spune că a iniţiat un amendament prin care doreşte să modifice actuala lege a pensiilor şi să acorde nişte reparaţii militarilor. Pe de alta parte, spune (promite) că se va lucra la o lege a pensiilor militare care să repună pe cei din Sistemul Naţional de Apărare pe treapta pe care au stat până la L-263 şi OUG 1/ 2011. Frumos, dar hai să judecăm la rece :

1. Aceasta nu este o noutate, aceleaşi amendamente au mai fost discutate în parlament, fiind introduse din câte îmi amintesc eu de domnul Mircovici , şi chiar trecuseră de comisia de muncă. Rezultatul ? ZERO!

2. La ora actuală opoziţia stă mai rău decât oricând la capitolul voturi în parlament, ca să nu mai vorbim de divorţul tot mai aproape de PC.

3. Opoziţia aşa cum se exprima cineva (un susţinător al doamne Gorghiu) a fost transformată la această oră în simplu element decorativ în ceea ce priveşte puterea parlamentară. Ori le punem pozele pe fotolii, ori stau parlamentarii opoziţiei, rezultatul e acelaşi . În această situaţie, de ce trebuie să mă bucure această iniţiativă ? Dă frumos la imagine , adună voturi, dar pe mine nu mă ajută cu nimic.

4. Pe de altă parte tot domnişoara Gorghiu spune că vor lucra la o nouă lege a pensiilor. Aici îmi permit să mai adaug ceva în cunoştinţă de cauză. Când domnişoara Gorghiu a venit la Craiova şi s-a întâlnit cu pensionarii militari a vorbit tot despre pensii militare. Atunci m-am ridicat în picioare şi am întrebat dacă atunci când vorbeşte despre acest lucru are la bază vre-un proiect pe care să îl implementeze imediat după ce vor câştiga alegerile( şi cu ajutorul pensionarilor militari) sau vor începe să lucreze la acel proiect după ce vor veni la putere ? Răspunsul primit mi-a dovedit că domnişoara Gorghiu este un bun politician: “Nu avem , pentru că noi nu cunoaştem problematica militară, dar ideea dvs este foarte bună şi vă cerem pe această cale sprijinul; întocmiţi dumneavoastră , militarii un proiect de lege şi noi îl vom implementa„

5. Ei bine această .. platformă a făcut de atunci furori în toate întâlnirile domnişoarei Gorghiu cu reprezentanţii militarilor, şi toată lumea a apreciat dorinţa de cooperare a domnişoarei, care iată, vrea cu adevărat să facă ceva . Greşit. Vrea cu adevărat să facem noi ceva , iar dânşii doar să promită. Să nu îmi spună mie domnişoara Gorghiu că nu are specialişti militari în rândul partidului , sau că nu cunoaşte problematica militarilor. Păi atunci cum a venit la discuţii, dacă nu ştie ce vor? Este absurd să mergi la o întâlnire cu lecţiile neînvăţate.

6. Ce vor militarii, se ştie de 2 ani de zile. Chiar de pe vremea când legea unitară a pensiile era doar în discuţii, circulau prin toate comisiile parlamentare,- iar domnul Mario Oprea , PNL-ist de încredere , membru în Comisia de Apărare a Senatului le-a citit,- un set de documente cu privire la punctul de vedere al militarilor privind pensiile militarilor, ca şi exemple cu modul în care statele occidentale aplică acest gen de lege. Ce spune acum domnişoara Gorghiu, care cere sprijinul sindicaliştilor militari pentru a întocmi ei un astfel de proiect este o încercare de a amâna o cerere care li s-a adresat, de a arunca pisica în curtea celor care le-au cerut să facă ceva practic, nu doar să promită, este practic o dare înapoi a ceasului. Domnişoara Gorgiu întoarce ceasul la momentul ZERO, când încă nu începuseră discuţiile despre pensiile militarilor, ştergând cu buretele tot ceea ce am spus tot ceea ce s-a scris tot ceea ce cerem de doi ani de zile. Şi culmea culmilor, NOI NE BUCURĂM ŞI APRECIEM APLECAREA DOMNIEI SALE CĂTRE PROBLEMELE MILITARILOR. Să fim atât de orbi şi să nu vedem că este de fapt o încercare de tergiversare, de amânare ?

7. Oameni buni, când vom învăţa să fim pragmatici şi să apreciem faptele şi nu vorbele frumoase ? Toată clasa politică ştie ce vor militarii. Diferenţa dintre putere şi opoziţie este că una promite, iar asemănarea este că nici una nu face Pe mine încă nu m-au convins. Răspunsul „eu sunt mic, nu ştiu nimic, tu ştii, fă tu în locul meu, nu m-a păcălit”.

Asta nu înseamnă acum că nu mai putem spera sau visa sau că trebuie să spunem NU categoric oricărei iniţiative a unor oameni politici care măcar promit câte ceva. Dar nici să cădem pe spate în extazul din grădină . Să discutăm, să ne facem planuri, să promitem, dacă asta ne este vocaţia ca români, dar să nu credem că orice zboară se şi mănâncă, şi mai ales să nu ne certăm între noi pentru nişte promisiuni. E păcat. Eu dacă aş fi fost politician , aş fi luat legea pensiilor, aş fi făcut un proiect apoi aş fi venit în faţa militarilor şi aş fi spus : asta e legea pe care v-o propun , hai să discutăm pe marginea ei, înainte de a o introduce la votat în parlament.
Ceea ce nu înţeleg eu, este cum se pricepe opoziţia la toate legile, numai la legea pensiilor militare nu , pentru că din câte cunosc eu, au avut sute si mii de iniţiative parlamentare şi propuneri de legi, bineînţeles, nevotate, dar totuşi propuneri. Cum se face că tocmai la armată nu se pricepe nimeni? Atunci cei care fac parte din comisiile de apărare, şi cu care a venit domnişoara Gorghiu la întâlnire, ce caută prin acele comisii ? Domnul Meleşcanu parcă a fost ministru al Apărării iar domnul Dobriţoiu general al armatei române. Au uitat ce vor militarii sau sunt şi dânşii doar decor prin PNL , ca şi PNL-iştii prin parlament ?

Şi dacă nu se va schimba nimic, noi de ce ne certăm ?
Neacsu Marin






piatza.net/dosar-de-spionaj-vladimir-tismaneanu/
basescu-despre-cativa-dintre-colaboratorii-sai/
romanii-din-timoc-sunt-supusi-unui.html




Raport UE: 50% din fructe si legume contin pesticide
On 31 martie 2011 · In Alimentatie ....După ce am aflat că puii sunt plini cu hormoni, conservele de ton sunt contaminate cu toxină botulinică, iar unele condimente conţin aflatoxină, un raport al UE provoacă îngrijorare: 49,5% din fructele, legumele şi cerealele produse în spaţiul european conţin pesticide.

Potrivit specialiştilor, producătorii din România nu-şi permit să folosească pesticide, fiindcă sunt prea costisitoare. Pieţele de la noi sunt însă invadate de produse de import.

Un raport al Uniunii Europene arată că jumătate din vegetale sunt contaminate cu substanţe toxice. Produsele româneşti sunt mai bune, dar prea puţine, spun specialiştii.
Aproape jumătate din fructele, legumele şi cerealele produse în ţările din Uniunea Europeană (UE) sunt contaminate cu pesticide, acesta fiind cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată. Printre cele mai contaminate sunt strugurii, bananele, ardeii şi merele, arată un raport UE
Specialiştii români spun însă că produsele româneşti sunt tratate mai puţin şi sunt mai sănătoase, însă piaţa de la noi este invadată de fructe şi legume de import. Medicii atrag atenţia că pesticidele pot cauza grave probleme hormonale, dar şi sterilitate, cancer sau malformaţii la copii


Continuarea aici
COLEGII MEI DE GENERATIE

Onoarea pătată a Armatei Române


Investigatii

26 Ian 2011 de Cornel Ivanciuc
Recomandă
În cele de mai jos nu va fi vorba despre eroii Armatei Române de la Cotul Donului ori Stalingrad, din 1942, sau despre eliberatorii Ungariei şi Cehoslovaciei, din 1944-1945. Nici despre manifestaţiile Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) din 1990, susţinute de partea sănătoasă a armiei române, împotriva putregaiurilor GRU, aduse la cîrma MApN de către strigoii FSN şcoliţi pe băncile universităţilor sovietice. Nu va fi vorba nici despre lipsa de războaie din ultimii 60 de ani, nici despre militarii care îşi văd azi pensiile rănite mortal şi nici despre statul român care face praf contractele semnate cu aceşti oameni. Vom vorbi mai la vale despre impostură şi impostori, în rîndurile oştirii române. Despre cei care invocă onoarea în gesturi şi atitudini care dezonorează uniforma militară.
Marea Mută, numele de cod al Armatei Române, se dă zilele acestea victimă. Zice că ţara i-a luat din pensie. Pretinde că Puterea o sacrifică pe altarul unor interese meschine. Una dintre cele două portavoci ale demnităţii Armatei, un colonel gras, cu părul vîlvoi, faţa năduşită şi mîinile ca cinci perechi de crenvurşti fierţi, pe care şi le agită întruna pe deasupra capului, ameninţă Puterea cu puciul. Dolofanul tare în clanţă pare un caz izolat pentru Marea Mută. Dacă i-ai pune o armă în mînă, ori s-ar speria de ea şi ar fugi mîncînd pămîntul, ori ar apuca-o ca pe o lopată. Pe umflat îl cheamă Mircea Dogaru şi a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Militară, condus pînă în 1989 de Ilie Ceauşescu. Rotofeiul este şeful Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, în rezervă şi în retragere. Deviza sindicatului este „Honor et Patria. Vae victis!“, adică „Onoare şi patrie. Vai de cei învinşi!“.
Care onoare, monşer, cînd Dogaru este ginerele general-colonelului Vasile Petruţ, fostul comandant al trupelor de grăniceri, absolvent al Academiei Militare „Frunze“ de la Moscova, unde va fi racolat de GRU? După Revoluţie, Petruţ va fi vicepreşedintele PSM, condus de Ilie Verdeţ, iar ginerele său Dogaru va colabora cu PRM şi va scrie la cele două publicaţii ale lui C.V. Tudor. Apelurile sindicatului condus de Dogaru sînt găzduite de regulă în ziarul Tricolorul, portavocea unei rotonde de generali şi colonei semianalfabeţi, care şi-au făcut din strigătul de luptă al tribunului platforma nostalgiilor comuniste. Cazul Dogaru, care manipulează un regiment de nemulţumiţi, ilustrează o secvenţă deloc neglijabilă a rezerviştilor Armatei Române, la şapte ani după intrarea României în NATO. Un regiment de învinşi de realitate, manevraţi de o pereche de colonei de paradă, făcuţi la apelul de seară: istoricul militar Dogaru, specializat în istorie antică, medievală şi arheologie, şi jurnalistul militar Valeriu Pricină, fostul director al trustului de presă al Armatei.

ARTICOL PRELUAT DE PE ACADEMIA CATAVENCU.ARTICOLUL INTREG POATE FI CITIT PE EDITIA PRINTATA.





 TERIFIANT!!
Am primit de la colegul Ioan Marian o instiintare si un punct de vedere pe care le postez pentru ca sunt de interes general . Pe blogul SCMD filiala Constanta , s-a postat o situatie incredibila . Unui pensionar MI i s-a trimis inapoi situatia cu veniturile de la casa  de pensii, pe motiv ca nu a trimis si cererea de recalculare. O  alta nsimtire .

Iata si un punct de vedere privind ceea ce trebuie sa facem , punct de verede primit de la colegul Ioan Marian .
"Punct de vedere cu privire la situatia in care nu sunt luate in consideratie adeverintele neinsotite de cererea de recalculare
IM
In acest caz, cred ca ar trebui ca toti cei care primesc taloane de pensii fara decizie, sa solicite in instanta decizia respectiva, apoi suspendarea ei pana la lamurirea situatiei si repunerea in drepturi a pensionarilor, respectiv plata pensiei la nivelul din decembrie 2010. Atentie, daca decizia este ulterioara datei de 27.12.2010, poate fi ceruta anularea ei, avand in vedere ca legea 119 a iesit din vigoare pe 27.12.2010, ca urmare a faptului ca au trecut cele 5 luni cat a fost stabilit sa se rezolve problema recalcularii. Este momentul sa inceapa atacul in justitie, pe toate caile posibile.

C.A.







DECIZII PORTOCALII

Un nou fapt iincredibil,s-a intamplat din nou, de data asta in Bucuresti. Oficialitatile, in cautarea unor solutii pentru evitarea unor proteste antiguvernamentale, isi dau din nou cu stangul in dreptul,ca si pe data de 1 Decembrie, cand au incercat sa impiedice depunerea de coroane de flori la monumentele eroilor in Craiova si Sibiu.. De data asta au comis-o si mai grav. Au interzis membriilor familiilor eroilor militarilor  ucisi in 89 sa depuna coroane de flori in unitatile militare la monumentul eroilor. Gestul este incalificabil si spune totul despre nesimtirea si frica de contestatii si contestatari a puterii.CITITI SI VA CRUCITI.Domnul oprea a reusit din nou sa probeze sentimentele sale vizavi de armata Romaniei si eroii sai .
DE REMARCAT COMENTARIUL PLIN DE BUN SIMT SI DEMNITATE AL PURTATORULUI DE CUVANT AL SCMD. DOMNULE PRICINA , IN SFARSIT O BILA ALBA ! DACA ESTE, ESTE !FELICITARI SINCERE !




SCRISOARE DE LA ADRIAN PAUNESCU

Dragii mei compatrioţi, 


Vă scriu dintr-o situaţie mai puţin obişnuită. Nu, nu vă scriu din lagăr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aş fi cerut în alte părţi. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit şi pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăţi, de ranchiună. Vă scriu, pur şi simplu, din serviciul de reanimare al Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară a Spitalului de Urgenţă - Floreasca, din Bucureşti. Ani şi ani am evitat să calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Târgovişte, dr Mihai Viorel, dr Cristian Serafinceanu au tot insistat să mă internez pentru a rezolva în fond durerile care m-au tot încercat. A venit însă într-o seară, într-o strictă complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran şi m-a convins, cu argumente serioase şi imbatabile, că, dacă vreau să trăiesc în continuare, trebuie să mă las pe mâna medicinei performante a momentului. M-am limpezit şi am decis că aşa voi face. A doua zi, la 13:30, conform făgăduinţelor, a venit Ambulanţa, cu medici siguri pe ei înşişi, cu brancardieri hotărâţi, şi m-a luat. Jumătatea de oră trăită în Ambulanţă m-a costat, din punct de vedere nervos, jumătate de viaţă. Nu-ncăpeam pe targă. Îmi erau ameninţaţi genunchii de pragurile pe lângă care aveam să trecem, am fost internat în cea mai mare grabă la secţia condusă de marele medic Mircea Beuran. Căutările n-au încetat însă. Mi s-au făcut primele 15-20 de investigaţii. Între timp, a avut loc un dialog între cei doi profesori, care-şi împart acelaşi spital de urgenţă, dr Beuran şi dr Brădişteanu. Ei au ajuns la concluzia că problema mea principală e inima. Au decis să mă mute în zona dotată electronic pentru cele mai profunde determinări ale existenţei inimii în pieptul meu şi concluzia a fost că, de la etajul 1, trebuie să urc, neapărat, la 6.
Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu şi îi descriu pe toţi cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Şi nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa. Şi eu sunt unul dintre muritorii care nu-şi înţeleg condiţia, câtă vreme se mai răsfaţă cu aerul existenţei în care pluteşte, fără merite şi fără permis. Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situaţia mea e gravă, că inima, că rinichii şi că ficatul... Nu era o simplă hachiţă a mea cantonarea în casă şi refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale şi mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări. Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, aşa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârşesc drumurile prin iadul realităţii, ca să nu-mi moară copiii de foame. Muncesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult. Băieţii de bani gata ai anilor noştri şi-au băgat cuţitele în cuantumul pensiei mele totale şi mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aş face să nu resimt dureros această ofensă? Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile.


Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele.


Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.


O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în înmulţire, cât şi pentru preţurile lor infernale. Eu suferinţele acestui or-ganism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, medicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi. Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă îngână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vieţii ca nişte mari specialişti în sănătate să se aplece asupra ta, să te analizeze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Oricât aş fi de trist, oricât aş fi de disperat, oricât m-aş simţi de captiv în maşinăriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile organismului, glicemia, pH-ul şi, în genere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.






Mâncarea e fadă în spital. Telefoanele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă sărăcăcioasă şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mine o femeie operată de dr Şerban Brădişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea nevoie să restituie o parte din recunoştinţă celui ce-o salvase. În secţia unde sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să lase loc circului sau băşcăliei. Noi vorbim dintre viaţă şi moarte.


Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice complicitate cu moartea. Personal, n-am crezut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de semnificaţii contrare: viaţa şi moartea.


Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toată această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la numărătoare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.
Dacă voi reuşi - cu ajutorul marilor medici care mă înconjoară - să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez priorităţile. Suferinţa retrogradează orgoliile. Probabil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească neschimbată, ideea pură, sentimentele curate, disponibilitatea către omenie.
De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se limpezeşte privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului. Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascultătoare, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin - prin suferinţa mea - tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să potenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată ."
 
 
NU SE POATE COMENTA .
 Preluat de pe blogul filialei Moreni a SCMD .
  DUMNEZEU SA-L PASTREZE PRINTRE NOI !!
 
 
 
 
 

ACTIUNEA SCMD DE PE DATA DE 25.10 IN PERICOL !!! !!!!

Din surse  SCMD  aflam ca mitingul de pe 25.10 organizat de SCMD  este in pericol . Aflati amanunte de aici .

Ceea ce mira este  faptul ca informatia nu a ajuns la cei interesati pe filiarea directa , adica de la Comitetul Director sau Comitetul de Organizare a Manifestatiei  .



Articolul la care face referire domnul Dogaru in comunicat
Este scris de domnul Col Ion MLADIN ,se pare in Romania Mare si preluat de altcineva , drept comentariu pe Info Mondo Militar.
  Iata ce cuprinde :

 „Un alt punct de vedere
Din nou despre pensiile militarilor

Domnule preşedinte Corneliu Vadim Tudor, Membru al Parlamentului European Informaţia potrivit căreia “Pensiile militarilor în pericol” (“România Mare” nr. 1.052 din 24 septembrie 2010) este eronată; nu comunicarea Ministerului Apărării Naţionale din 13 septembrie 2010 este o diversiune, ci susţinerea sindicatului cadrelor militare în rezervă şi retragerea se constituie într-o diversiune.

Adevărul este că noua lege (119/30.06.2010) va afecta doar 6% dintre pensionarii militari, şi nu pe toţi militarii, întrucît numai acest procent reprezintă “pensii nesimţite”, restul fiind chiar subevaluate. Această situaţie anormală a fost determinată de parşivenia legii în vigoare (164/7.04.2001), care prevede calcularea pensiei în funcţie de venitul încasat de militar pe ultima lună de activitate. Asta înseamnă că un militar, care a fost şef de unitate în ultima lună, primeşte o pensie foarte mare, ca şi cînd ar fi ocupat funcţia respectivă 40 de ani.

Mai mult, militarul, care în ultima lună de activitate a primit soldă de merit şi indemnizaţie de comandă, beneficiază de o pensie majorată substanţial, în timp ce un militar care a fost şef 39 de ani, iar în ultima lună a fost retrogradat din funcţia respectivă, nu primeşte nici soldă de merit, nici indemnizaţie de comandă.

Parşivenia legii nu se opreşte aici: stabileşte drept bază de calcul solda lunară brută, soldă care, potrivit Legii 138/1999, se compune din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi de dispozitiv şi gradaţii, gradaţii care reprezintă vechimea în muncă, cu un anumit procent, drept spor, în cuantumul pensiei unui militar. Pînă aici nimic grav, numai că numărul gradaţiilor, conform Legii 138/1999, este limitat, între 1 şi 7, care se acordă pînă la 28 de ani vechime în muncă, ceea ce înseamnă că diferenţa de activitate desfăşurată pînă la trecerea în rezervă, ori în retragere (de 10, 15, 20 de ani) nu aduce nici un venit în plus la pensie, adică militarul a muncit benevol în favoarea statului, nu neapărat din patriotism, ci din obligaţie, pînă la împlinirea vîrstei de pensionare. Aşadar, aceasta este explicaţia pentru care există diferenţe mari între pensiile militarilor cu acelaşi grad şi aceeaşi funcţie, ori vechime în muncă; militarii care au avut, în ultima lună de activitate soldă de comandă, indemnizaţie de comandă şi soldă de merit primesc pensie mai mare de 3-4 ori faţă de militarii care nu au beneficiat de aşa ceva în ultima lună de muncă.

În ceea ce priveşte sindicatul cadrelor militare în rezervă şi retragere, acesta a fost înfiinţat de militarii care au primit şi primesc pensii de lux. Ei doresc să-şi menţină această pensie, atrăgîndu-i în lupta lor sindicală şi pe militarii care au pensii subevaluate, adică pe cei păgubiţi, dar care nu sînt suficient de informaţi (de documentaţi) cu privire la dreptul lor real, care trebuie să fie conform principiului contributivităţii. La lupta sindicaliştilor cu pensii de lux se alătură şi militarii activi, care se află pe poziţii avantajoase conform Legii 164/2001, precum şi militarii care şi-au aranjat să ajungă în funcţii înalte tocmai pentru a-şi pregăti pensionarea. Afirmaţia potrivit căreia noua lege are caracter retroactiv este eronată. Militarul care a primit pensie de lux nu va restitui nici o diferenţă, iar reducerea pensiei prin recalculare nu înseamnă încălcarea dreptului la pensie; ceea ce se reduce este cuantumul acesteia, care nu este reglementat de Constituţie şi nici nu poate fi, deoarece reprezintă altceva decît dreptul la pensie.

De asemenea, noua lege unitară de pensii nu anulează nici o calitate de militar în rezervă ori în retragere, ci anulează numai baza de calcul parşivă, prevăzută de actuala Lege 164/2001, şi stabileşte o altă bază de calcul, unitară pentru toţi pensionarii (civili şi militari), potrivit principiului contributivităţii, drept şi imparţial.

Liderii sindicatului cadrelor militare în rezervă şi în retragere riscă să încalce legea. Prezentarea de fapte mincinoase, drept adevărate, constituie infracţiunea de înşelăciune (art. 215 al. 1 cod penal); faptele mincinoase constau în aceea că ei includ în pensiile subevaluate (în pagubă), care reprezintă 94% din totalul pensiilor militare, şi pe cele de lux, în procent de 6%. Totodată, instigarea publică la nerespectarea legii (119/2010) constituie, de asemenea, infracţiune (art. 324 al. 1 cod penal), ca şi asocierea pentru săvîrşirea de infracţiuni (art. 323 al. 1 CP). Cu respect,"

Colonel (r) Ion Mladin

Prof. de Poliţie şi de Ştiinţe Politice, Slatina”


Comentariile va apartin .
12.10.2010





Info Mondo ne anunta  ca pe data 22 va avea loc o conferinta de presa a SCMD . Pana aici , nimic deosebit . Interesant insa este cine participa la conferinta , si mai ales cine nu participa , locul unde se va desfasura actiunea si faptul ca pe blogul SCMD nu exista aceasta informatie . Sa fi luat vacanta  Comitetul Director ? Sau se pregatesc intens pentru Marea Ieseala  de pe 25 ? Sau inca nu au terminat sampania cumparata cu ocazia " succeselor " casei de avocati  GRATIELA BARLA? E jenant ca primim informatii despre sindicatul nostru, de la altii . Nu cumva daca nu mai e Burcu , nu mai au unde sa posteze ? Nu face nimic, ne informam si noi cum putem . Cine vrea sa stie mai multe , citeste aici .



OPINII INCRUSICATE
Peste tot in presa scrisa si virtuala (acuma intelegeti de ce tine "gunoierul " sa o interzica ?) se fac analize , estimari, predictii . Cam toate converg catre o teama disperata a Domnului Basescu ca isi pierde jiltul . Toti concluzioneaza ca se pregatesc lovituri mai mult sau mai putin curate dintr-o parte sau alta . Sorin Rosca Stanescu , pe blogul sau vine cu o varianta proprie.



DOGARU SI HASOTI PE ANTENA 3
Domnii Dogaru si Hasoti s-au duelat pe Antena 3 . Desi aparent sau cel putin momentan reprezentantii SCMD  si PNL sunt in aceeasi barca , parerile nu au fost tocmai congruente . Desi amandoi clamau actiunile nonviolente ,  domnul Dogaru, in stilul caracteristic , nu a putut sa reziste tentatiei de a-si arunca scuzati expresia "mucii " pe post , in speranta ca replicile colorate vor avea castig de cauza . Greseala de calcul . Un vechi proverb spunea "cand esti in Roma , te porti ca romanii " . Domnul Dogaru s-a purtat ca barbarii .Cu cine credea ca vorbeste , cu Gigi Becali ?  Altfel , ceea ce a spus nu a fost rau, dar uneori forma acopera continutul . Pacat!
 Comentariul domnului Petrescu , poarta aceeasi amprenta si nu pot sa nu ii dau dreptate .
Citeste aici .


OPREA VREA SA DISTRUGA TOT PANA PLEACA .
Se schimba si ghidul carierei militare . Urmareste aici


SE SCHIMBA STATUTUL MILITARILOR
Se pare ca domnul Oprea vrea sa isi lege de gat soarta Armatei Romane .
AMANUNTE AICI




APEL CATRE TOTI MEMBRII SINDICATULUI NOSTRU DIN BUCURESTI
din data de 26.09.2010


In baza Protocolului de colaborare cu S.N.L.P. si a deciziei luate in Adunarea pentru constituirea Comandamentului pe capitala, din data de 22.09.2010, Comitetul Director al S.C.M.D. cheama in data de MARTI 28.09.2010, pe toti membrii sindicatului nostru din Bucuresti, disponibili, si "Grupul Paul", sa participe la marsul de protest.
Locul de adunare este in fata Muzeului Taranului Roman, la ora 11.00.
Pentru mai multe informatii, in cursul zilei de LUNI 27.09.2010, se va lua legatura cu conducerile birourilor operative ale filialelor din Bucuresti.

Comitetul Director al S.C.M.D.