Demisia lui Cadariu şi enigma Otiliei

Achimaş a aruncat bomba
Ministrul sănătăţii, Patriciu Achimaş Cadriu, şia preyentat demisia care se pare că i-a fost acceptată. În explicarea actului său, domnul Achimaş spune ceva despre  “diferenţe de abordare” cu primul ministru pe diverse teme, probabil de cultură generală. Până acuma ştiam că atunci când apar probleme care cer demisia  câte unui ministru,  se spnea ceva despre “ dificultăţi de de comunicare”. Cei mai mulţi miniştri au demisionat sau au fost schimbaţi la noi pentru această mare marotă, comunicarea. Este mai simplu să spui că nu ai comunicat, decât că recunoşti că eşti incompetent sau că ai făcut gafe care au costat sau puteau costa vieţi omeneşti. sau că pur şi simplu cineva trebuie să se facă că plăteşte. În plus, Achimaş, ( Doamne ce îmi place mie numele ăsta, îmi aduce aminte de Mateiaşul jucat de Mircea Diaconu în sceneta cu elefantul ) a mai avut ghinionul să mai fie contemporan cu câteva crize prin sănătate, cum ar fi criza de la Colectiv, apoi criza infecţiilor nosocomiale,  criza bebeluşilor infectaţi cu E.coli şi în final criza dezinfectantului . Una singură şi ar fi fost de ajuns să dărâme orice ministru, dar Achimaş a avut  în spate un Elefant care încă nu şi-a pierdut trompa şi l-a sprijinit cu toată forţa. Acuma în sfârşit a cedat şi propteaua. Îmi amintesc că pe vremuri, când un cuplu divorţa pentru că unul din doi era prins cu chiloţii în vine, se declara de comun acord că este vorba de “nepotrivire de caracter”, ca să nu se facă de răs. Acuma se spune diferenţă de abordare, lipsă de comunicare, etc. Ce vrei, am evoluat. Achimaş declară că a demisionat pentru că a fost interpretată greşit declaraţia lui cu cele 5 procente, că el nu are nimic să îşi reproşeze. Şi atunci, dacă e curat, de ce a demisionat? Eu unul aş fi pasat demisia poate doamnei Oti şi l-aş fi lăsat pe cel care a interpretat greşit  să se  umple de … respect.

Poate unii vor spune că nu era cazul să plece, că e băiat bun,  chiar dacă bea apă dimineaţa, că în definitiv ce putea el să facă, problema a moştenit-o, nu a creat-o el, de ce alţii nu plătesc şi plăteşte doar el? Au dreptate, dar numai la ultima întrebare, adică de ce nu plătesc toţi cei vinovaţi, penal şi de ce plăteşte numai unul, cu funcţia şi gata?  Crede cineva că se va lua o altă măsură sau că se va plăti penal ? Nu stimaţi prieteni, nu vă faceţi iluzii, aşa ceva nu veţi vedea în România, ţara în care depozitele de medicamente şi farmaciile  au normă de vânzări la medicamente expirate sau cu termen de expirare iminent, ţara în care lista de  medicamente compensate este dictată de marii producători şi patroni de lanţuri farmaceutice  nu de necesarul de medicamente sau politica de stat, ţara în care se aplică Codex Alimentarius, un program de cancerizare a cetăţenilor cu ştiinţa şi concursul miniştrilor sănătăţii din 2011 încoace,  dar şi a primilor miniştri.  Aşa că da, ar trebui să plătească cu libertatea şi averea, toţi!.
Autodenunţul
Dar Achimaş trebuia demis şi după ce a dost demis, dacă ar fi posibil aşa ceva, fie şi numai pentru ceea ce a declarat după ce a anunţat că demisionează. Vorbind despre faptul că nu a informat   cu privire la spitalele care au risc mare de infecţie  ca şi despre păstrarea tăcerii asupra situaţiei reale din spitale, domnul doctor  Achimaş, care cunoaşte situaţia din sănătate  şi mafia din spitale încă de pe vremea când era pe culaorele facultăţii, nu de când e ministru, declară că nu a informat cu situaţia reală pentru că “pacienţii nu trebuie să fie traşi într-un joc în care să li se inducă panică, în condiţiile în care este singurul sistem sanitar la care se pot adresa toţi oamenii pentru că sunt unii cetăţeni care nu îşi pot permite să cumpere un bilet de avion şi să plece să se trateze în străinătate.” Şi a mai adăugat domnul doctor Achimaş că„Cred că atunci când se impune o intervenţie de urgenţă, pacienţii nu trebuie să stea acasă cu teamă sau neîncredere că se va întâmpla ceva rău şi să sufere urmări ale unor complicaţii ale bolii, poate chiar decesul. Actul medical trebuie să fie făcut corespunzător, în siguranţă, acest lucru este cel mai important şi tocmai de aceea am procedat în modul în care am procedat”
Nu ştiu dacă cineva a realizat întreaga grozăvie din declaraţia domnului doctor. Acesta spune că a preferat să lase oamenii să se contamineze în spitale, să facă infecţii nosocomiale care să ducă până la pierderea vieţii, aşa, ca să nu se panicheze şi să nu mai meargă în spitalele dominate, conduse şi distruse de mafioţii din sănătate care şi-au dezvoltat afaceri pe spinarea contribuabililor. Îi era teamă domnului ministru, că dacă ar fi dat în vileag situaţia reală, afaceriştii din sănătate îşi pierdeau clientela. Ce conta că oamenii se internau în adevărate spitale ale morţii sau lagăre de contaminare bacteo-virusologică, ce conta că mulţi au ieşit din spital mai bolnavi decât au intrat,  sau în pardesiu de scânduri, important pentru domnul ministru era că mafioţii din sănătate nu îşi pierdeau clientala, oamenii continuau să aibă încredere în sistemul pe care îl conducea şi care de fapt proteja afacerile  firmelor producătoare de medicamente, produse sanitare şi tot ce ţine de activitatea într-un spital, tot, mai puţin sănătatea, siguranţa şi viaţa pacientilor. Aşa spune şi jurământul lui Hipocrate: “ jur să las pacientul să intre în spital, să moară  infectat, decât să dezvălui mizeria şi corupţia din sistem” .
Sesizează cineva întreaga grozăvie a declaraţiei domnului Cadariu şi faptul că practic se autodenunţă?
Pentru aceste declaraţii,  domnul Cadariu trebuie ridicat imediat de procuratură şi trebuie să i se retragă dreptul de a mai profesa, pentru că prin tăcerea sa a protejat o activitate mafiotă şi criminal făcându-se practic complice la activitatea lor. Şi odată cu el trebuie să intre în puşcărie toţi cei care au făcut şi fac la fel, dar nu o să vedeţi asta.

Minciuna prin omisiune   
Ei, dacă la sănătate s-a rezolvat problema din sistem cu demisia ministrului Cadariu, de acuma pornim la drum cu aceleaşi apucături şi afaceri, dar cu alt ministru, la apărare avem o dilemă, mai bine spus domnul Motoc, are o dilemă, dilema Otiliei.
Ca şi la sănătate, şi ca la orice minister  există nişte gunoaie care în loc să fie măturate şi scoase afară din casă, sunt băgate sub preş sau simplu, după uşă, şi de câte ori vine câte un control, sau se întâmplă câte un incident, accident sau deces, dăm vina pe soartă, dăm câteva grade post mortem, facem fotografii la întoarcerea în ţară a cadravrelor trupurilor celor decedaţi, mai dăm o decoraţie mai vorbim despre eroism şi gata, ne punem coada pe spinare şi pregătim o nouă promoţie de decedaţi.  După 15 ani de misiuni în afara ţării, nu am învăţat nimic nici în ceea ce priveşte dotarea şi echiparea militarilor, nici instruirea reală pentru intrarea în teatrele de operaţii, nici privind selecţionarea şi estarea din toate punctele de vedere a participanţilor şi nici referitor la gestionarea situaţiilor de criză din punct de vedere mediatic. Ultimele victime din Afganistan au scos în evidenţă înainte de toate o lipsă totală de înţelegere a fenomenului mediatic şi un mod total neprofesionist de gestionare a unei ştiri de presă. Am mai spus în articolul anterior în ce au constat nu gafele, pentru că a gafa înseamnă a greşi, iar aici nu a fost gafă ci lipsă de respect a Departamentului pentru Relaţia cu Parlamentul al doamnei Otilia Sava. Nu mai insist pe ceea ce deja am spus, pentru că ar fi în stare să se considere victimă. Amintesc doar faptul că în vreme ce toate agenţiile de ştiri străine  informau corect şi la timp cu privire la cele întîmplate în Afganistan cu cei trei soldaţi români, departamentul doamnei Oti ne ducea  cu zăhărelul anunţându-ne iniţial că avem oarece incidente soldate cu morţi şi răniţi, apoi că militarii au fost ucişi de nişte indivizi “îmbrăcaţi în uniforme ale serviciilor speciale afgane” şi că drept măsură s-a decis renunţarea la un cros al veteranilor. Atâta a considerat necesar să ne spună doamna Sava, pentru că probabil a considerat ruşinos sau lipsit de importanţă să spună că militarii români au fost ucişi chiar de o parte din cei pe care îi instruiau şi pentru care îşi părăsiseră familiile. O astfel de informaţie nu dădea bine la imagine celor care deciseseră cu inconştienţă sporirea numărului de militari români trimişi în teatrele de operaţii, mai ales în condiţiile în care toate ţările ş-au limitat dacă nu retras trupele din Afganistan, în vreme ce alţii pun condiţii de reală  protecţie a trupelor lor în cazul inrării în luptă. Singura ţară care nu ridică pretenţii deşi este cel mai slab dotată este România, pentru că yesmanii din politica românească şi de la conducerea ţării şi guvernelor sunt gata să îşi vândă şi sufletul, nu numai armata, pentru a mulţumi pe cel care dictează cine câştigă alegerile, cine trebuie să fie preşedinte al PSD, sau cine trebuie să conducă justiţia în România. De aceea spun eu că nu e nici o diferenţă între situaţia din sănătate şi cea din armată, de la interne, justiţie, învăţământ, etc. Numai că soarta a făcut ca problemele din sănătate să fie contemporane cu decesul militarilor în Afganistan. Să fiu sincer, pe lângă războiul care bate la uşă pe pământ ucrainean şi românesc de ambele maluri ale Prutului, şi el încurajat şi sprijinit de aceiaşi politicieni inconştienţi sau doar trădători, moartea a trei oameni omorâţi de forţe condiderate prietene, este o bagatelă.
Antecedente penale
Oricum nu era prima oară când ni se întmpla aşa ceva, s-a mai întîmplat în 2003, când o patrulă a fost întâmpinată cu foc de poliţişti afgani care erau consideraţi aliaţi. Nici atunci MApN nu a anunţat condiţiile în care au decedat Silviu Iosif Fogaraşi şi Mihail Anton Samuilă. Iată ce a comunicat MApN atunci :
“Coloana de blindate romanesti se intorcea dintr-o misiune de la granita cu Pakistanul, cand a fost atacata cu focuri de arma automata. A intrat sub tirul focurilor primul TAB, cel de cercetare, deasupra caruia se aflau cei doi cercetasi romani. Un glont l-a nimerit pe Fogarasi in zona gatului si l-a omorat pe loc, iar Samuila a fost impuscat in zona capului si in sold. Ambii militari purtau casca de protectie si vesta antiglont. Lui Samuila glontul din zona capului (intrat prin obraz si iesit prin ureche) i-a fost fatal.”
Şi atunci, ca şi acuma militarii români au fost ucişi de alţi militari cu care colaborau şi nu din greşeală. ŞI ATUNCI, CA ŞI ACUMA MApN A ASCUNS ADEVĂRUL ŞI NU A INFORMAT CORECT ŞI COMPLET CU PRIVIRE LA CONDIŢIILE ÎN CARE AU FOST UCIŞI MILITARII ROMÂNI. Se va găsi cineva să spună că nu era aşa de important să se ştie acest aspect. Pentru cine? Mi s-a aplcat văzând la filme americane în care diverse structuri caută ani de zile să afle condiţiile în care a murit câte un soldat sau poliţist, pentru a informa familia celui decedat oricât ar costa asta.  Acesta este un aspect. Al doilea aspect este acela al măsurilor care trebuiesc luate pentru a se evita aceleaşi fenomene. Eu aş vrea să ştiu dacă de exemplu militarii BOS 620 din Buzău, plecaţi în misiune au fost informaţi sau avertzaţi şi instruiţi asupra posibilităţii – deja întâmplate în 2003- de a fi atacaţi de chiar cei lângă care lucrează şi pe care îi consideră prieteni. Sunt convins că nu, aşa că ei au scos din calcul această variantă sau au considerat-o puţin probabilă, deşi  aveam deja un caz. De aceea este nevoie să fim informaţi cu toţii cu privire la condiţiile în care ne mor soldaţii, pentru că dacă MApN nu ia nici o măsură, poate familiile celor care pleacă le spun copiilor sau soţilor lor “ Ai grijă mamă, să îţi păzeşi spatele, că am auzit că ăştia îşi omoară aliaţii!”
În August 2002 baza militarilor canadieni din Kandahar a fost lovită de o rachetă slobozită de prietenii americani, omorând soldaţi canadieni. Ce credeţi că a făcut Canada, statul,  Ministerul Apărării, au anunţat că o rachetă purtând “însemnele” unei armate prietene le-a omorât soldaţii şi a mers pe burtă? Nu. Imediat Canada şi-a retras batalionul din teatrul de operaţii lăsând acolo corturi, frigidere, paturi de campanile, instalaţii de aer condiţionat, tehnică, fără să se gândească la pierderi materiale pentru că pe ei îi interesau pierderile de vieţi omeneşti şi nu concepeau ca soldaţii lor să fie omorâţi de cei cu care cooperau. Cine credeţi că a sărit să acopere gaura lăsată de canadieni şi să preia baza cu toate materialele lăsate acolo?  Româniaaaaaaaaaaaa. Actualul şef al SMG cunoaşte foarte bine cazul,  fiind cel care a preluat baza şi misiunea. Ce ne opreşte să ne retragem militarii din Afganistan după două cazuri în care militarii ne mor omorâţi de forţe considerate prietene? Vă spun eu cine: LIPSA COLOANEI VERTEBRALE, CLASA POLITICĂ UMILĂ ŞI MÂNJITĂ PÎNĂ ÎN MĂGUVA OASELOR, YESMANII CARE NE CONDUC  DIRIJAŢI FIIND DE CEI CĂRORA CANADIENII LE- AU DAT CU FLIT.
Din această cauză, domnul Motoc este în dilemă pentru că ştie că este posibil oricând să facă ce a făcut Achimaş, mai ales cu Otilia la butoanele departamentului pe care în inconştienţa sa îl umflă,  nu doar ilogic  şi lipsit de viziune, ci şi total în afara principiilor războiului. Domnul Motoc o lasă să îşi facă de cap deşi este conştient că este posibil ca el să cadă nu doar pe ci chiar de mâna ei şi să îi fure caşcavalul, dar îl ţine o jenă. Cum SIE nu cooperează cu DNA ca SRI, este în inferioritate şi nu îşi permite să ceară demisia doamnei Oti  deşi poate ar trebui să o trimită să studieze legile iubirii,  pentru că pe ale războiului oricum nu le înţelege. Dar oare domnul Motoc le cunoaşte sau doar  şi asta este o enigmă pentru el?
http://www.romaniatv.net/prima-declaratie-a-lui-achimas-cadariu-dupa-demisie-au-existat-diferente-de-abordare-in-legatura-cu_291324.html#ixzz48BTo1oIV

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2003-11-15/Sergentul+major+Mihail+Samuila+moare+dupa+trei+zile+de+chinuri

Demisia lui Cadariu şi enigma Otiliei