Deveselu între minciună şi adevăr – adevărurile

Motto: Americanii vor lupta cu ruşii, până la ultimul … român.

Dormiţi liniştiţi, scutul veghează, dar nu ne scuteşte …
Adevărul doare. Aşa se spune şi din cauza asta, unii spun că ar accepta mai repede o minciună frumoasă decât un adevăr dureros. Aşa au apărut complimentele. Femeile în special ştiu de ce. Spune-i unei femei,  oricât de urâtă sau prost îmbrăcată ar fi: „vaai, doamnă, sau vai dragă, ce bine vă/îţi stă, ce rochie frumoasă ai, sau ce coafură reuşită”  şi chiar dacă ştie că îi stă sau arată ca un papagal, faţa i se va lumina şi va spune că eşti un om bine crescut. Aiurea, e o minciună ordinară, o ştie şi cel care o spune  şi cel care o primeşte, dar  pentru că ai minţit frumos eşti nu doar iertat, ci chiar invitat să mai minţi. Pe de altă parte, spune-i soţiei, iubitei, logodnicei, prietenei, că se machiază strident, că  nu îi stă bine cu buzele prea rujate, sau că rochia îi scoate prea mult în relief, până la vulgar, bustul sau posteriorul, şi te poţi abona la cantina săracilor sau îţi poţi căuta alt suflet cald.  Acesta este un adevăr care nu este valabil numai în aspecte de ordin social sau intim ci şi militar, politic economic.  Se mai numeşte diplomaţie.
Mai există o formă de diplomaţie  care  este şi  mai perversă pentru că practic nu minţi, doar ascunzi sau nu spui adevărul. Se numeşte „minciuna prin omisiune” şi am mai vorbit despre ea. Ei bine, în cazul Deveselu,  România a fost gratulată, din partea oficialilor americani, NATO sau români cu minciuni de tot felul  despre care am vorbit în articolul precedent. A venit timpul să mai spunem şi adevărul oricât de mult ar durea sau nu ar conveni, inclusiv adevărurile nespuse, sau minciuna prin omisiune.
Un bun amic, analist de calibru,  nu doar militar ci şi social, în comentariul său la primul articol mă urechea prieteneşte pentru că el este un pro-occidental fără rezerve, spre deosebire de mine care sunt un pro-român şi atâta tot. El e convins că până la urmă va fi ok  şi că România nu are altă variantă decât alături de SUA. Eu am rezerve, nu în sensul că as prefera apropierea de Rusia ci în sensul că şi apropierea de americani trebuie să meargă până la o limită, că parteneriatul înseamnă parteneriat nu sclavie, că dacă merg cu cineva pe un drum nu înseamnă că trebuie să fac tot ce vrea el, eu sa îi fac mâncare, eu să îi spăl hainele, iar el, pentru că e mai mare şi are cuţitul în mână să mă exploateze. Unii ar fi tentaţi să spună că asta e soarta ţărilor mici în relaţiile cu cele mari, dar eu nu accept această poziţie. Şi cehii, polonezii, slovacii, ungurii, italienii, bulgarii, sunt mici, şi totuşi conducătorii lor nu le-au pus americanilor ţara la picioare ca ai noştri. Deci LA ALŢII SE POATE, LA NOI NU. Să revenim la Deveselu.
Adevăruri
Este adevărat, Hari are dreptate, americanii nu ne-au promis nouă  românilor, că ne vor apăra de ruşi, nici că dacă ne bagă scutul în coaste vom avea plămânii protejaţi, dar nici nu ne-au spus că dacă îl instalează, România nu va fi practic apărată cu nimic sau că va deveni prima ţintă în caz că un potenţial inamic ar încerca să atace Europa. România, dintr-o ţară de tranzit a devenit un  obiectiv strategic atât prin Scut cât şi prin prezenţa unor comandamente şi trupe care cică ar fi NATO, dar de fapt sunt americane. Toată lumea ştie că NATO înseamnă SUA dar nimeni nu vrea să o recunoască, pentru că minciuna e mai frumoasă decât adevărul.
Este adevărat că nu au existat declaraţii oficiale ci doar luări de poziţie şi opinii de linia a doua vizavi de adevăratul inamic al SUA şi cui se adresează în fapt scutul de la Deveselu, dar toată lumea ştie că SUA nu se teme de Iran, nici de jucăriile  cu uraniu ale acestuia, nici de mujahedini şi nici de ISIS (pentru că arabii nu îşi omoară părinţii), aşa cum nu s-au temut nici de Sadam, nici de Karagici, nici de Osama. Aceste „pericole la adresa democraţiei şi a SUA” au fost vânturate aşa de ochii lumii, pentru că industria de război americană avea nevoie de … ţinte ca să îşi justifice preţurile.
Pericolul trebuia să poarte un nume
Reprezintă oare Iranul un pericol la adresa Europei ? Hai să fim realişti, Iranul abia a putut face faţă Irakului, şi asta cu ajutor american. Apoi când Irakul a căzut,   Iranul a luat locul Irakului pe post de Bau Bau . Asta pentru că aşa au decretat SUA. Bun. Cine a fost şi este duşmanul Iranului? De când e lumea arabă, arabii s-au bătut între ei, şiiţi cu suniţi, sprijiniţi de ruşi sau de americani care aveau interes să le vândă armament contra petrol.Unii s-au mai bătut şi cu israelienii, dar nu toţi. Dar e adevărat, Israelul se bate cu toţi. Nu numai arabi.   Iranienii au treabă cu Europa, cât  au nici broaştele de la Mihăiţa cu crocodilii din Amazon. Dar, pentru că pericolul trebuia să poarte un nume, i s-a spus Iran. A ameninţat Iranul ca stat un alt stat din Europa?  Neve ever. Ar fi tâmpiţi să se pună rău şi cu europenii, de la care cer ajutor, când ei abia se descurcă să îi convingă pe americani că nici cu ei nu ar avea nimic dacă ar fi lăsaţi în pace. Este la fel de LMC că atunci când va trebui, va fi găsit un iranian care în schimbul asigurării pe viaţă a familiei sale  să declare că a fost instruit de ISIS  sau mai ştiu eu de ce Ayatolah, să atace Europa.  Şi atunci de ce ne apără Scutul împotriva Iranului când ăia mor de foame pe acolo? Pentru că aşa spun americanii iar noi punem botul.  În cel mai rău caz, Iranienii au treabă cu cei care le sug petrolul  dar asta e treaba lor şi a lipitorilor nu a României sau Europei. De ce trebuie să mă lupt eu cu iranianul sau afganul, ca să poată americanul să le ia petrolul şi opiul ? Chiar aşa de prost am ajuns?
Vrea  Rusia război?
Se poate spune fără a greşi cu ceva că SUA nu se tem nici de Rusia, în nici un caz nu mai mult decât de China, pentru că între Rusia şi SUA a existat şi există un joc perpetuu de-a şoarecele şi pisica pe care îl joacă una cu alta de zeci de ani,  iar Europa se uită „ îngrozită” tremurând precum,  vânătoreasa din Pseudofabula Sfinxului. Nici Rusia şi nici SUA nu se vor atinge teritorial în mod direct una pe alta, totul este un joc o încercare de intimidare care să arate celorlalte ţări că este nevoie de ele, că una fără cealaltă ar fi prea puternică şi le-ar pune în pericol celorlalte ţări   nu doar autonomia, ci însăşi existenţa.
Orice strateg realist ştie că SUA, NATO,  fără Rusia,  nu ar mai avea rost să păstreze atâta putere.  Putin la rândul lui ştie că fără „ameninţările” sau şicanele americanilor, nu ar avea de ce să ţină atâta armată, şi Rusia şi SUA datorează cel puţin un sfert din buget industriei de apărare cu tot ce ţine de ea. Nici un preşedinte de stat nu poate trece peste voinţa industriei de armament. Unii au declanşat conflicte şi războaie la îndemnul acestora. Tot din aceste motive apar primăverile şi revoluţiile sau „mişcările sociale eliberatoare” prin anumite state.
Orice om cu capul pe umeri este conştient că un eventual război adevărat între ruşi şi americani sau între două ţări posesoare de bombă nucleară ar însemna un dezastru, pentru că nimeni nu ar avea de câştigat în urma  unui  asemenea conflict, de aceea nici un om cu capul pe umeri nu va folosi arma nucleară. Asta o ştiu toţi, dar  cu toate astea lumea este îngrozită de eventualitatea unui război nuclear  iar marile puteri îşi sprijină dezvoltarea militară folosindu-se de acest Bau-Bau Mondial:  „avem nevoie de cât mai multe arme şi sisteme convenţionale pentru a nu fi nevoiţi să recurgem la cele nucleare, şi  pentru a-l descuraja pe inamic”.  Care inamic? După cum se comportă Ruşii cu aliaţii lor şi americanii cu micimanii din NATO adevăraţii inamici ai lor sunt chiar cei pe care îi declară prieteni, pentru că nu Rusia este suptă de resurse, nu Rusia a rămas fără armată, nu Rusia este mereu criticată că este coruptă, nu Rusia plăteşte soldaţii altor state pe teritoriul ei, nu Rusia are pământul găurit de instalaţii de foraj care otrăvesc apa, nu Rusia este tratată ca un stat sclav sau colonie americană, ci România. Acesta este unul din adevărurile pe care nu le spune nimeni pentru că dor.
Ce nu ne-au spus  despre scut
Orice om cu un gram de materie cenuşie printr-un simplu calcul matematic, având datele tehnice la îndemână poate să constate că dacă Rusia decide să înceapă un război cu NATO sau Europa, cel mai bun traseu este peste România, mai ales în condiţiile în care ar avea ajutorul coloanei a 5– a ruseşti şi ungare bine organizate şi închegate,  iar Scutul va fi prima ţintă pentru a putea apoi să tragă în alte obiective. Scutul nu apără, nu protejează, nu oferă nici siguranţă, nici protecţie nu numai României, ci nici Europei. Probabil cineva ar spune că Scutul nu poate fi lovit pentru că are sisteme de detectare a rachetelor şi le distruge. Vai ce glumă. Eu spun că asta este una din minciunile spuse de americani mai voalat sau prin omisiune, pentru că :
1.      Marea mândrie a flotei americane, Donald Cook  dotat cu acelaşi sistem de interceptare AEGIS a fost pur şi simplu ridiculizat de Chibini aflat pe un Suhoy. Deci sistemul nu este infailibil, poate fi bruiat, sau chiar distrus. Un simplu impuls electromagnetic sau sisteme de contracarare geodezice pot face inoperabil orice sistem care cu cât este mai sofisticat şi mai dependent de sateliţi şi Cyber tehnologie, cu atât este mai vulnerabil. Îmi e teamă că până la urmă ne vom întoarce, pentru siguranţa operaţiunilor la telefonia cu fir şi radiourile pe lămpi. Probabil cineva o să spună că de la incidentul cu Cook, americanii au învăţat lecţia şi şi-au luat măsuri de protecţie. Dar ce, ruşii au stat degeaba?
2.       În timpul celui de-al doilea război mondial, luptele dintre ruşi şi nemţi nu au fost câştigate de V-urile nemţilor ci de Katiuşele ruseşti, pentru că plecau multe odată şi chiar dacă unele nu îşi atingeau obiectivul,  datorită numărului rămâneau suficiente să lovească măcar una  ţinta. Astăzi există sisteme de rachete, sau lovituri  care conţin rachete, ca şi cele purtătoare de mine anti-infanterie şi odată lovite sau după un timp de revoluţie se desfac şi eliberează alte rachete, ca hidra căreia îi tăiai un cap şi creşteau două la loc.
3.      Există sisteme de protecţie antirachetă,  căci există, ca şi în sport „ iepuraşi „ care aleargă în faţa plutonului pe post de momeală asupra cărora se vor repezi interceptoarele  lăsând loc liber celor care vor continua cursa până la final. Pentru că sistemul de la Deveselu aparţine forţelor Navale  să amintim că interceptoarele  de  la Deveselu vor juca rolul sistemului antitorpilă de pe nave  dar este posibil ca şi interceptoarele să fie  „interceptate” de ţinte false. Îmi amintesc că în 89 regimentul de rachete de la Craiova a stricat rachetele  pe .. baloane. Asta se întâmpla în 89, acum tehnica a evoluat, avem drone. Apropo, era o anecdotă referitoare la diverse moduri de a vâna anumite animale. Întrebarea finală era  „cum prinzi un iepure”. Răspunsul era „ sapi o groapă, intri în ea şi faci ca morcovul”.
4.      Există finalmente, posibilitatea lovirii sau distrugerii sistemului de la Deveselu prin sabotaj, sau acţiunea unui grup sau unor grupuri de asalt sau trupe speciale care înainte de atacul cu rachete vor distruge de la sol instalaţiile.
Să nu uităm cum au ocupat paraşutiştii ruşi în data de 12 Iunie  1999 aeroportul  din Priştina, deşi zona era sub control NATO, britanicii crezând că ei sunt primii care vor ajunge acolo. Ruşii au venit din Bosnia  cu 200 de paraşutişti şi cu toate sistemele ultramoderne de spionaj, NATO a furat-o cu fulgi cu tot.
Deci, scutul de la Deveselu, nu numai că nu oferă protecţie, dar nu oferă nici siguranţă. În plus, hai să vedem împotrivă cui „luptă” Scutul? Se spune că el avertizează şi trimite rachete interceptoare care să lovească sau să se pună în faţa rachetelor trimise de inamic şi să le distrugă în aer. Bun aşa.
Ce se întâmplă dacă rachetele respective au focoase nucleare sau încărcături chimice, bacteriologice, viruşi ?  DEZASTRU.  Încărcătura , cu cât este lovită mai sus, cu atât mai mare va fi aria de răspândire, iar în condiţii de vânt,  aria s-ar dubla aproape, ca şi în cazul unor ploi „ajutătoare”. Este ştiut că există la această oră sisteme HAARP care pot provoca nu doar furtuni, ploi, grindină, ci chiar cutremure, la comandă, mai mult sau mai puţin controlabile. Este ştiut că şi ruşii au aceste sisteme, nu numai românii sau americanii. Ce se va întâmpla dacă aceste rachete „distruse” de scutul defensiv de la Deveselu conţin  încărcături chimice? Dacă ar fi lăsate să cadă acolo unde sunt trimise, rachetele vor contamina o suprafaţă de câţiva kmp care pot fi chiar izolate şi decontaminate. Dacă însă rachetele vor fi lovite în aer, suprafaţa contaminată nu poate fi nici măcar aproximată, dar să mai fie şi limitată sau decontaminată. Să nu uităm că americanii au invadat Irakul ca să dea- aşa au declarat ei – de armele chimice ale lui Sadam, arme pe care nu le-au găsit şi care s-a demonstrat că nu existau de fapt.
Aştept acum ca cineva să spună că aşa ceva nu se va întâmpla, pentru că rachetele purtătoare de încărcătură nu vor fi lovite. Serios? Cine şi cum va face selecţia, de unde vor şti interceptorii  care apasă pe butoane că rachetele au încărcătură convenţională sau chimică ? Le spun cei care le trimit sau Mama Omida? Cine va fi răspunzător pentru molimele care vor urma,  doar cei care au trimis racheta sau şi cei care au distrus-o fără să cunoască ce conţine, provocând o pandemie? Asta este o altă întrebare la care cineva trebuie să răspundă,  este un alt adevăr care doare,  sau dacă vreţi o altă minciună prin omisiune.
Toate aceste aspecte sunt nu doar cunoscute, ci chiar luate în calcul de către cei care au decis instalarea scutului în România. Şi cu toate astea, s-a decis instalarea scutului. Dacă numai jumătate din ceea ce am spus eu ar fi acceptat de către un neîncrezător şi tot ar fi suficient să îşi pună întrebarea de final: Bun, dacă e aşa , de ce s-a mai făcut scutul, pentru că este nu numai inofensiv ci şi inutil ?
De ce  îi spune scut dacă nu scuteşte?
Răspunsul se cunoaşte sau poate fi bănuit, dedus,  daca privim politica atât a SUA cât şi a Rusiei. Chiar dacă Rusia plânge că ne-am scutit noi, marea oligarhie rusă se bucură, pentru că asta înseamnă noi bani la buget pentru înarmare, motiv de a strânge şurubul la cepul populaţiei şi câştiguri imense pentru ei. Cine crede că prin asta s-a dat o lovitură imensă Rusiei, se înşeală, s-a dat o lovitură rusului de rând, ca şi românului de rând, dar conducătorii şi afaceriştii îşi freacă mâinile mulţumiţi,  prostovanul are un motiv în plus de spaimă, va face tot ce i se spune, numai să nu dea bomba peste el.
Ce a câştigat Europa  prin acest scut? Nimic, Europa este mâncată de caii de lemn pe care şi ia băgat singură în cetate, măcinată de orgolii,  vechile imperii vor să renască, vechile armate să se înarmeze, tot pe spinarea prostovanului şi tot în numele democraţiei. Dar în variantă că cineva va dori să lovească cu rachete o  ţară europeană, alta decât România, ar avea un preaviz, pentru că mai întâi va fi lovită România şi apoi altă ţară. Deci pentru Europa, scutul este preavizul.
Ce a câştigat SUA? Ce a câştigat şi Rusia, plus un nou pas mai aproape de graniţele Rusiei pentru că joacă-joacă, dar orgoliul îi spune să încerce să vadă cât se poate întinde, atâta vreme că este pe teritoriul altuia. SUA nu au cunoscut lupte devastatoare pe teritoriul ei, ele s-au bătut între ele după ce i-au căsăpit pe cei cu pielea roşie, apoi au adus alţii cu pielea neagră să aibă cui să dea în cap, iar de când au descoperit Europa, după ce Europa i-a descoperit pe ei, s-au folosit de ea pentru a-şi mări sferele de influenţă, a-şi vine armamentele a cumpăra inteligenţă la preţ de nimic şi a face pe jandarmul mondial. Pentru SUA, Deveselu este un alt cui al lui Pepelea, sau măr al discordiei,  pe ei oricum nu îi afectează şi nici ajută, dar dă bine la imagine, la înmulţirea bazelor americane pe teritoriul cât mai multor state. Păi dacă nu era scutul, ce mai apărau diviziile multinaţionale prin România, Catedrala Mântuirii ?  Acum, slavă scutului, care cică apără Europa dar nu se ştie de cine, există motive de luare cu asalt a teritoriilor româneşti de pe lângă Nistru.
Ce a câştigat România? Dar când a câştigat România în relaţiile ei cu Marile Puteri, ca să câştige şi acum? Îi mai aud pe unii : „ da măi, dar uite că au reparat drumul, au făcut o grădiniţă, şcoli, au dat de lucru localnicilor”. Da, au dat de lucru traseistelor care nu mai fac şoseaua, fac gardul stau lipite de gard pentru o broşă.  Înduioşătoare chestia cu grădiniţele, şcolile, mi-au dat lacrimile. Mi-am amintit din nou de  activitatea noastră  prin Angola, unde noi jucam rolul civilizatorilor americani, dar mult mai sincer şi mai bine intenţionat, însă cu acelaşi efect. Vuia presa locală că s-a deschis o nouă „escola romena”  „a te mania camarada profesore” . Propagandă, zâmbete, panglici tăiate, şpriţane. După aia, şpriţ-pauză.
Rămâne  suspendată întrebarea  „şi totuşi de ce Scut”? În afară de propagandă, ambiţii, jocuri de putere, abureli, baze militare, lărgirea graniţelor, bază de materii prime, cap de pod, înarmare, afaceri, de ce s-a făcut scutul în România şi ce rol strategic are?
Răspuns:
S-a făcut în România pentru că numai aici puteau găsi atâţia politicieni corupţi la un loc strânşi într-o casă aşa de mare în care să se voteze o asemenea porcărie şi să mai fie şi fericiţi.
Pentru că numai la noi preşedintele este ales pe Facebook.
Pentru că numai la noi tot ce vine din afară, şi un rahat,ambalat  de firma Coca -Cola  este aplaudat , iar cei de acasă pleacă afară pentru că nu sunt apreciaţi. Apropo de Coca Cola, nu este o glumă, o parte din instalaţiile de la Deveselu, au venit în camioane cu sigla respectivă . Ca în filmul acela de pe internet .
Pentru că numai la noi, în 25 de ani de democraţie şi  10 ani de NATO nu mai există armată, aviaţie militară, marină, industrie proprie de apărare, numai la noi se desfiinţează unităţi militare autohtone ca să se înfiinţeze unităţi „internaţionale”.
Pentru că numai la noi se construiesc tabere de refugiaţi , potenţiali terorişti,  gard în gard cu depozite de muniţie şi armament.
Pentru că numai la noi, populaţia este atât de tembelizată încât nici dacă vede că statul îl fură la impozite, nu reacţionează pentru că „nu e bine să te pui cu cei mari”, să nu îţi pierzi … nimic care ţi-a mai rămas.
Şi ar mai fi ceva şi asta va durea, dar nu mult. Prietenii strategici au cunoscut şi cunosc toate aceste elemente şi cu toate astea au decis să pună scutul pentru că acesta va fi pentru un eventual inamic  ceea ce este clopoţelul de la gâtul pisicii care pleacă să prindă şoareci. Oricine va dori să plece la vânătoare, va fi nevoit să distrugă baza de la Deveselu şi abia apoi să meargă mai departe. Asta este clar ca bună ziua. Iar baza nu este indestructibilă, nu este apărată nici măcar cât plajele Normandiei acum 70 de ani. Deci, se ştie că nu oferă protecţie, şi că nu este indestructibilă, şi că este practic un paratrăznet, de fapt asta şi este. Scutul de la Deveselu şi cu el România, sunt folosite de către partenerul nostru strategic pe post de paratrăznet, nu doar de clopoţel de alarmă.  Cui îi convine poziţia, să o accepte eu nu pot înghiţi.
Înainte de a se instala scutul, România, prin preşedintele ei era folosită pe post de vuvuzea. Cine ţipa la Putin şi îl ameninţa că îi ia caii de la bicicletă şi propunea peste tot embargouri peste embargouri, refuzând  chiar şi zborul unui diplomat rus peste România? Băsee. Cine urlă acuma că stăm cu capul aplecat şi nu suntem verticali? Băseeeee. Aşa va face mâine şi Klauss, mai ales că el nici nu s-a prezentat la inaugurare, deci va putea spune că s-a opus din toată fiinţa sa.  Aşteptaţi.
PS . Să mai spună cineva că americanii nu au simţul umorului şi uită. Nu, ei nu uită şi nu … iartă. Vă mai amintiţi momentul schimbării comandantului american de la Deveselu din data de 13.01.2016?
Vă mai amintiţi carpeta pusă pe fundalul sălii unde a avut loc ceremonia discursurilor oficiale? Vă mai amintiţi scandalul cu drapelul României pus invers la picioarele organizatorilor? Vă mai amintiţi răspunsul dat de MApN la întrebările legitime ale presei? Dacă nu, vă reamintesc eu.

Dar prietenii strategici nu au uitat şi iată că la ceremonia tăierii moţului instalaţiilor de la Deveselu, au pus, tot pe fundal, tot în spatele oficialilor o altă carpetă, dar de data asta cu culorile şi grafica drapelului american. Priviţi, ca să nu spuneţi că mi s-a părut  mie.

Bineînţeles că nu este întâmplător, bineînţeles că nu se procedează aşa la toate activităţile americane, bineînţeles că nu e aşa protocolul. NIMIC DIN TOATE ASTEA. Acesta este doar  răspunsul, sau mesajul pe care au vrut să îl dea americanii la scandalul sau gafa făcută atunci. Acum au pus drapelul lor în aceeaşi poziţie, ca să „ne arate” nouă că nu au avut nimic cu drapelul nostru, aşa îl pun şi pe al lor „când nu mai au cu ce să îşi pavoazeze„ interioarele. Dar de ce nu or fi pus drapelul NATO  pe post de carpetă? Poate data viitoare, când vor face parastasul. Apoi  să îl împăturească frumos, cum numai ei ştiu să facă, pentru că orice s-ar spune, sunt tari, tari rău de tot la ceremonialuri. Nimic nu e întâmplător. Nici scutul, nici drapelul.  Trebuie numai să ai ochi să vezi.
Şi încă o întrebare, una mică mică mică. Dacă instalaţiile alea inofensive sunt în stare să arunce nişte chestii la mii de km depărtare, pentru a lovi rachetele din .. Iran (????) pe ramura urcătoare, cine îmi garantează mie că nu vor conţine şi ele oarece substanţe pe care alţii le căutau prin Irak până a murit Sadam? Dacă interceptoarele alea au rază medie de acţiune, înseamnă că nu sunt chiar aşa, sticle de coca cola, ca în filmul ăla  „Gods must be Crazy”  dar trebuie să fii crazy ca să crezi toate minciunile spuse şi nespuse.
http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/01/20/legea-steagul-imnul-si-guvernul-soros-10567
Deveselu între minciună şi adevăr – adevărurile