marți, 15 iulie 2014

La noi, ca la curtea regelui Athur


lancelot
Am primit pe mail o anecdotă cu o întâmplare de pe vremea marelui rege Arhur. Iniţial am luat-o ca pe o glumă dar citind-o mi s-a aprins un beculeţ. Pentru a nu ştiu câte oară constat că istoria se învârte în cerc, nimic nu e nou, evennimentele se repetă ciclic şi se pare că nu numai pentru cei care nu vor să înveţe din istorie. Citiţi anecdota şi discutăm după:
“Lancelot era un viteaz cavaler al regelui Arthur, dar avea şi el o obsesie, pentru … frumosii sâni ai reginei !!!
Ştia însă că dacă i-ar fi atins, ar fi fost condamnat la moarte. Într-o zi, Lancelot nu mai rezistă şi îşi face cunoscută pasiunea lui secretă magului Merlin. Băiat orientat, magul găseste o soluţie pentru a satisface dorinţa acestuia dar numai contra 1.000 monede de aur. Lancelot acceptă fără să ezite. În dimineaţa următoare, magul Merlin prepară o pulbere urticantă şi o pune în sutienul reginei, în timp ce ea îşi făcea duşul annual. Imediat ce regina se îmbracă începe să simtă o mâncărime din ce în ce mai mare. Regele Arthur îl convoacă imediat pe vrăjitor, pentru a-i cere un remediu, iar acesta îi spune că doar o salivă specială, aplicată timp de 4 ore ar putea trata această teribilă urticarie. A mai menţionat ă din testele efectuate în laborator, costatat că doar saliva lui Lancelot ar avea aceste caracteristici speciale.
Regele îl convoacă imediat pe Lancelot, care deja îşi luase antidotul pentru pulberea urticantă.
Aşa se face ca Lancelot are ocazia de a săruta, la ordinul regelui!, pentru cateva ore bune, sânii pe care îi visase dintotdeauna şi pe deasupra este şi răsplătit şi sărbatorit de curte ca un erou. Înainte de a se întoarce la moşia lui, John este oprit de Merlin, care îi reaminteşte datoria de 1.000 de monede de aur. Surpriza, însă, Lancelot deja satisfăcut, refuza sa plăteasca, mizând pe faptul că magul nu se putea plânge fără a se autoincrimina. În diminea-a următoare, însă, magul Merlin pune aceeaşi pulbere urticantă în chiloţii regelui ..”.
Anecdota primită are şi o morală care spune ceva  de plata la timp a facturilor. Pe mine altceva m-a frapat însă. Dacă facem un salt în timp şi înlocuim numele lui Lancelot cu cel al lui Bercea, sânii reginei cu Justiţia, numele lui Merlin cu cel al lui Mircea, (aici pînă şi iniţiala numelui coincide) iar cel al regelui cu cel al .. “regelui”, observăm că după câteva mii de ani nu s-a schimbat nimic.
Şi pe vremea lui Arthur şi acuma existau persoane care râvneau la bunul altuia şi voiau să obţină foloase.
Şi atunci şi acuma se găseau oameni gata să dea o mână de ajutor, bineînţeles contra unor sume de bani.
Şi atunci şi acuma cel care şi-a atins scopul nu se mai achită de datorie.
Şi atunci şi acuma cel care nu se achită de datorie contează pe faptul că cel păcălit nu se poate plânge fără a se autoincrimina.
Şi atunci şi acuma regele a primit praful în chiloţi, pentru că se scarpină de mama focului.
Întrebare: cine trece la lins acuma?
La noi, ca la curtea regelui Athur

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.