România codurilor

Babilonienii au avut codul lui Hammurabi, japonezii au codul Bushido, italienii au codul tăcerii Omerta, francezii au avut şi împrumutat tuturor Codul lui Napoleon,îndrăgostiţii de mistere au codul lui Da Vinci. Păi se putea să nu avem şi noi românii, cei care împrumută tot ce e la modă începând de la Coca Cola şi Hallowen la taxe şi preţuri, un cod? Şi pentru că noi când o facem o facem să rămână semne, noi nu discutăm cu un cod acolo, noi luăm să ne iasă pe nas şi le punem acolo să fie, nu contează că e bun, că e rău, că trebuie sau nu, noi, nu ne codim când e vorba de coduri, ori le facem ori nu.
A venit zăpada a nins şi la noi două zile şi a adiat un pic de vânt şi gata, guvernul a scos codul portocaliu, apoi codul roşu de la naftalină. Adevărul e că treaba se cam “nasolise”, ca să citez un oficial cu atribuţiuni în accidente, Guvernul începuse să bâlbâie prin toate ministerele în încercarea de a acoperi lipsa de interes în recuperarea victimelor incidentului aviatic. Noroc cu zăpada care a acoperit o perioadă subiectul Apuseni, exact atât cât trebuia ca domnii miniştri în frunte cu domnul Ponta, îmbrăcaţi în pulovere ca mentorii lor în 89, să ia toate măsurile necesare, pentru a salva nişte oameni care nu aveau altă vină decât că s-au născut în România. Dacă ne-am fi născut în Canada, Japonia, Norvegia, sau mai ştiu eu, în Alaska unde zăpada de 2 metri nu de 50 cm este stăpână 6 luni pe an, nu am fi avut parte de cod roşu, pentru că acolo autorităţile şi firmele care se ocupă de drumuri, chiar se ocupă de drumuri nu doar de banii cetăţenilor. La noi şi numai la noi, nesimţirea autorităţilor şi clienţilor lor care îşi umflă conturile prin contracte pe care nu le verifică şi nu le respectă  nimeni, duce la decretări de coduri şi stări de alertă care nu au nimic de a face cu situaţia meteorologică ci cu lipsa de interes, lipsa utilajelor, bani încasaţi de firme de deszăpezire fictive cu utilaje doar în dosare, dorinţa de înavuţire a guvernanţilor şi acoliţilor lor. Da, România este în cod roşu, cod roşu de nesimţire. Stau şi mă întreb ce făceam dacă mai ţinea zăpada două zile sau dacă am avea o iarnă ca în Canada, reinventam spectrul luminii, inventam altul, că nu mai aveam ce culoare să mai punem. Iar domnii guvernanţi vin şi ne explică că nu noi stabilim codurile, că există standarde europene  şi noi doar le aplicăm. Este foarte interesant cum ne amintesc nouă guvernanţii de Europa şi codurile ei, atunci când trebuie să pună noi taxe, să scumpească preţurile la diferite produse, să umble în bătătura ţăranului să vadă cum face ţuica sau cum taie porcul, să elibereze puşcăriaşii de lux, dar uită că trăim în Europa când trebuie să stabilească salariile, drepturile, să cureţe drumurile, să se achite de sarcinile faţă de cetăţeni. Numai la noi nu se termină niciodată cu aceste probleme, cu spitalele din care ieşi mai bolnav decât ai intrat dacă nu cumva ajungi direct la morgă, cu câinii de pe străzi, cu inundaţiile şi casele luate de ape după două zile de ploi, cu satele şi drumurile acoperite de zăpezi după două zile de ninsoare uşoară, pentru că numai la noi guvernanţii se ocupă de punga lor şi a prietenilor, nu de viaţa cetăţenilor.
Şi tot guvernanţii se ocupă mai mult de drepturile şi bunăstarea puşcăriaşilor, nu de a cetăţenilor cinstiţi. După codurile meteo, intrăm acuma şi sub codurile unei justiţii pe care nu mai ai voie să o critici fără să faci puşcărie. După 4 ani de vegatare şi adormire, unii se trezesc acuma, cu două zile înainte de viscolul juridic că ne mănâncă bau-bau. De fapt procedeul este acelaşi ca şi la măsurile contra înzăpezirilor. După ce an de an, vară de vară au stat prin staţiuni exotice guvernanţii s-au trezit că iarna nu e ca vara şi cum nu făcuseră nimic tot anul , au declarat codul roşi ca să poată da vina pe cei înzăpeziţi dacă sunt cumva izolaţi, vinovaţi că au ieşit din casă. Exact aşa au procedat şi cu codul juridic. După ce au stat prin staţiuni 4 ani de zile fără să le pese că în 2014 intră în vigoare un cod care scoate afară sute de puşcăriaşi şi scapă de puşcărie alte sute, acuma cu două zile înainte de punerea în aplicare, când practic nu se mai poate face nimic, hop şi grijulii cu intervenţiile dând vina pe colegii de coabitare că acoperă corupţia. Dar 4 ani ce aţi făcut stimabili conducători, jurişti, consilieri? Să vii în faţa naţiunii şi să spui “până acum două zile am fost prost, nu mi-am dat seama ce am făcut, dar acuma m-am deşteptat”, este o nouă limită a bătăii de joc pe care aleşii noştri o ridică zi de zi. Bătaia de joc este bipolară fiecare parte impinge limitele tot mai sus, este un concurs, care reuşeşte să batjocorească mai mult. Conform noului cod, nu mai ai voie să spui nimic despre un caz aflat în lucru în justiţia românească fără să fii învinuit că influenţezi sau “intimidezi” justiţia. De asemenea nu ai voie să comentezi o decizie a unei instanţe fără a lovi în independenţa şi dreptul judecătorilor de a da sentinţe după cum li se scoală părul în cap sau li se dictează. Stau totuşi şi mă întreb, dacă faptul că eu aş discuta sau comenta o sentinţă sau un dosar este considerat amestec în treburile justiţiei, atunci judecătorii care infirmă decizia unei instanţe şi dau alta complet diferită, bazându-se exact pe aceleaşi date, unde se încadrează? Sau când cei de la CEDO infirmă deciziile instanţelor româneşti, nu este vorba de acelaşi lucru? Ei cum îşi permit nu numai să comenteze ci chiar să infirme şi să anuleze deciziile şi sentinţele unor instanţe ? Asta nu este un amestec, nu este o palmă dată justiţiei, nu vorbim tot de imaginea justiţiei şi independenţa ei ? Păi dacă judecătorii au dreptul să îşi dea palme unii altora şi să interpreteze fiecare cum vrea un articol de lege, eu ca simplu cetăţean de ce să nu am dreptul să mă îndoiesc sau să comentez o sentinţă? Pentru că nu am făcut dreptul, nu am am robă, sau nu vor judecătorii şi cu asta gata ? Nu cumva asistăm la o acoperire şi o înţelegere parşivă între puterea juridică, cea legislativă şi executivă prin care unii fac legi prin care dau puteri depline celor care trebuie să îi judece dar şi lor, prin care ei se scot din puşcărie singuri dând mâna peste capetele cetăţenilor pe care îi acoperă sub zăpada şi viscolul unor legiuitori nelegiuţi? Despre asta nu spune nimeni nimic, nici cel care s-a deşteptat brusc , nici cei care au ţinut ascuns un cod fără să le pese ce conţine aruncând vina unii pe alţii acuma dar nemişcând un deget pentru a modifica ceva. Acuma ne trezim că se golesc puşcăriile. Cine iese? Ies politicienii, cei care au făcut fals şi uz de fals, declaraţii false, dar şi peştii şi curvele. Este interesant cum de au intrat în aceeaşi grupă. Poliţicienii şi curvele. Din punct de vedere juridic intră în aceeaşi categorie. Miră pe cineva ? Dacă politica e o curvă, atunci cei care scot bani de pe urma ei ce sunt? Aud că la Senat a dispărut un grup parlamentar,  marele partid PPDD. Păi cu atâtea case de toleranţă politică care umplu Parlamentul României, era păcat să lucreze pe cont proroiu nu, este mult mai bine să ai un peşte mai mare care să te protejeze.

Dar dacă tot au schimbat codul penal puteau măcar să introducă în el un element nou: aşa cum există lovitură cauzatoare de moarte se poate introduce şi “guvernare cauzatoare de dezastre”, iar decesele  unor oameni ca Adrian   Iovan sau Aurelia Ion, se pot încadra într-un articol “management cauzator de moarte” “neimplicare criminală”, sau “crimă prin neimplicare”. Lucrurile astea se întâmplă, trebuie doar să le legiferăm.

România se află sub cod roşu, codul roşu al unor guvernări anticetăţeneşti sub care se face tot posibilul pentru ameliorarea vieţii puşcăriaşilor şi puşcăriabililor de lux şi batjocorirea amărâţilor fără averi şi relaţii, plătitori de taxe europene din salarii româneşti.
România codurilor