Cândva
prin anii 60 a apărut pe piaţă un film despre bătălia pentru apa grea,
film bazat pe un fapt real din cel de-Al Doilea Război Mondial, încercările
Aliaţilor de a sabota obţinerea apei grele de către nemţi, apă grea
necesară fabricării bombei atomice. Astăzi un student cu mai multă
ambiţie poate realiza o mică bombă atomică, toate ingredientele se
găsesc pe piaţa liberă, albă, cenuşie sau neagră. Apa grea nu mai este
de mult o problemă, dar apa începe să devină. De ce? Nu numai din cauza
înmulţirii populaţiei sau creşterii necesarului de consum şi scăderii
resurselor. Dacă ar fi vorba numai de necesarul de apă casnică, problema
nu ar fi chiar aşa de gravă, problema este că apa este din ce în ce mai
necesară în industrie şi unele companii producătoare sau exploatatopare au
nevoie de apă mai mult decât de aer. Sub acest aspect bătălia începe să
se ducă din ce în ce mai mult nu între aliaţi şi nemţi ci între
populaţie şi companiile care urmăresc profit şi au nevoie de apă.
Conform
unor calcule, în 2030 populaţia globală va depăşi 8 miliarde de oameni,
nevoia de apă proaspătă se va majora cu 30 la sută. Cum evoluează
resursele de apă în acest timp? Un exemplu elcovent îl poate constitui
Marea Aral. Priviţi evoluţia acesteia în fotografii luate la interval
destul de mari de ani şi gândiţi.vă că aceasta nu este o excepţie.
Ce
se întâmplă în România ? România este considerată un stat cu un bazin
hidrografic foarte dezvoltat, cu râuri, ape de suprafaţă şi subterane
suficiente pentru nevoile ţării, ale cetăţenilor şi chiar industriei,
mai ales de când industria a cam dispărut. Dar au alţii grijă să
compenseze, o să vedem mai târziu cum.
În ceea ce priveşte apele subterane, cele
mai importante rezerve se regasesc în regiunile de câmpie, podiş şi
dealuri. Apele subterane dulci sunt utilizate mai ales pentru
alimentarea cu apă a populaţiei şi ramurilor industriale. Din ce în ce
mai des şi nu întâmplător se vorbeşte despre imensele resurse acvifere
din Dobrogea. Resursele confirmate
estimează un debit între 9.000 şi 10.000 de litri de apă pe secundă.
Toate forajele de până acum au însă o capacitate de până la 7.000 de
litri pe secundă, dar capacitatea medie anuală de exploatare este de
numai 5.000 de litri pe secundă.Ceea ce este însă cert este imensa
resursă de apă existentă în subsolul Dobrogei.
Întâmplător
sau nu, s-a descoperit că şi judeţul Vaslui are nişte pungeşti de apă
subterană numai bune. Pnetru ce? Vom vedea mai departe. Şi nu numai aici
se găseşte apă. Cui îi trebuie atâta apă şi de ce ne plângem dacă avem
atâta?
Gazele
Iată că s-a găsit
cine să o folosească. Companiile care doresc să exploateze gazele de
şist şi petrolul prin metoda fracturării hidraulice au nevoie de apă ca
de aer, ba chiar mai mult. Se ştie déjà, s-a tot vorbit de necesarul de apă la explorarea prin acest procedeu. Să amintim numai că fracturarea hidraulică consumă între 4 si 28 milioane litri de lichid de fracturare per put fracturat iar durata de viaţă a unui puţ e de circa 5 ani, după care e epuizat.În
functie de gradul de refacere al zăcământului, un puţ de forare poate
fi fracturat de pana la 18 ori, de fiecare dată fiind necesară aceeasi
cantitate de apă. Înmulţiţi să zicem 20 milioane de litri de apă cu 18
şi vedeţi de câtă apă are nevoie un puţ forare pănă să fie abandonat.
Apoi să ne gândim că numai în Vaslui se estimează că se vor fora 3000 de
puţuri.Încercaţi să vedeţi de câtă apă e nevoie numai la Pungesti.
Apoi
adăugaţi faptul că există la acestă oră 10 companii interesate de
forare şi că fiecare din ele are cel puţin 5 obiective în vedere care va
însemna – absolut necesar ca afacerea să fie rentabilă- câteva mii de
puţuri de forare. Deci înmulţili necesarul de apă al Vasluiului cu
câteva sute, poate mii. Deci de câtă apă e nevoie pentru extracţiile
prin metoda fracturării hidraulice? Şi să nu uităm că există nu numai
gaze de şist ci şi petrol de şist. Şi să nu uităm că toată apa, după ce a
fost folosită este contaminată şi contaminează la rândul ei solul şi
pânza freatică. Acuma vorbim de bătălia pentru apă.
La
o asemenea nevoie de apă ce facem, cine are prioritate, cetăţeanul sau
firmele care vor să scoată gaze de şist? Asta în mod normal trebuie să
stabilească cetăţenii, de regulă guvernul trebuie să apere interesele
cetăţenilor. Dar în România aşa ceva nu este posibil. Guvernul déjà a
stabilit cui va da apa,intervenţia de la Pungeşti a clarificat cine a
câştigat bătălia pentru apă, bătălia pentru viaţă în România, ale cui
interese le apără guvernul României.
Deci problema gazelor de şist nu o constituie existenţa acestuia în sol pentru că practic aproape toate
ţările au gaze de şist, într-o cantitate mai mică sau mai mare.
Bunăoară România se spune că s-ar afla pe locul 3 în Europa în ceea ce
priveşte resursele de gaze de şist, cam 1.444 miliarde mc de gaz dar asta fără să se ţină cont de Rusia şi Ucraina.
După
Polonia, Franta şi România, în topul rezervelor de gaze de şist din
Europa urmează Danemarca (906 miliarde metri cubi), Marea Britanie şi
Olanda (736 miliarde metri cubi fiecare), Bulgaria şi Germania (481
miliarde metri cubi fiecare), respectiv Suedia (283 miliarde metri cubi)
şi Spania (226 miliarde metri cubi). Păi dacă toate ţările au gaze de
şist unele chiar în cantităţi apropiate de noi cel puţin la nivel
estimativ, de ce ei nu îl exploatează şi Europa ne impinge să devenim
noi, doar noi “independenţi energetic”?
Din 4 motive :
1. Nu toate au resusele de apă necesare.
2. Cele care au resurse de apă nu
vor să le distrugă, sau nu vor să îşi otrăvească cetăţenii sau să
provoace cutremure gen Izvoarele, sau chiar dac[ ar vrea, nu pot din cauza
cetăţenilor care ştiu cum să îşi tină în frâu conducătorii. Doar la noi
cetăţenii înghit tot fără reacţie, doar la noi gazele de şist nu
provoacă îngrijorare şi demonstraţii masive. Se găsesc câţiva nebuni
dublaţi şi ăia de infiltraţi care le compromit acţiunile;
3. Pentru că numai în România guvernanţii au spus DA fără obiecţii şi au acceptat (contra susţinerii politice de către Europa
a candidaturii preşedintelui şi premierulu), exploatarea gazelor de
şist chiar împotriva sănătăţii propriilor cetăţeni şi a sănătăţii
propriului pământ. În plus, nu cad rău nici procentele pe care le
primesc semnatarii contractelor de la firmele de exploatare a gazelor pentru avizele de exploatare. Să ne amintim că în cazul RMGC “Potrivit
protocolului, ministerul culturii s-a angajat să obţină pentru RMGC
toate avizele necesare exploatării aurului. Dar numai dacă la rândul ei,
RMGC va avea grijă ca ministerul culturii să primească 70 milioane de
dolari.”Cu
alte cuvinte, Ministrul Culturii a condiţionat darea avizelor de
primirea unor fonduri. Despre cele date la negru nu s-a scris. Mai
nou au ieşit pe piaţă banii plătiţi de RMGC pentru publicitate. Se pare
că Chevron nu mai are nevoie de aşa ceva,palma a fost bătută déjà.
Ponta a promis că indiferent de proteste, gazele de şist vor merge
înainte atâta vreme cât are jandarmeria şi judecătorii de partea sa în
bătălia cu cetăţeni iar primarii şi prefecţii îi execută ordinele. Nu
s-a făcut degeaba descentralizarea. Acuma organele locale pot să dea
avize “de capul lor” el nu mai poate fi învinuit că a dat avize de
exploatare. Nu e aşa că e bună descentralizarea? Dacă iese ceva prost
mai cade câte un cap de primar, dar el rămâne în picioare, ca şi
contractul. Când salariaţii de la RMGC au intrat în mină în concediu plătit, domnul Ponta spunea că „si vocile lor se aud” şi că “au dreptul la un viitor”, apoi când a ieşit cu ei de mână afară îmbrăcat în ţoalele date de RMGC, le-a promis în faţa naţiunii că “se face comisie si aducem aici comisia, sa se decida aici”. Doamne ce mult îl interesau cei 22 de oameni viaţa
şi familiile lor. Acuma când la Pungeşti 70 de oameni protestează de
mai bine de o lună, stau în corturi şi mânâncă bătaie de la jandarmi,
domnul Ponta declară că “Ideea de a fi independenţi energetic, de a
asigura consumul atât al României cât şi al Moldovei din resurse proprii
e un proiect naţional atât de important, încât, cu tot respectul pentru
cei 20, 50, 100 de oameni mai înfierbântaţi, cred că trebuie să aplicăm
legea şi să vedem care e interesul naţional al României în acest
domeniu”. Acuma nu mai spune că au dreptul la un viitor, sau că si
vocile lor se aud nici nu trimite comisie parlamentară să vadă ce vor
oamenii şi să decidă la faţa locului, să se decidă acolo. Si-a astupat urechile şi s-a legat la ochi. Dar ce oamenii de la Pungeşti plătesc cât a plătit RMGC sau cât plăteşte Chevron ?
4. Nu
vor să devină ţinta unor represalii inutile. Aici e nevoie de unele
explicaţii. Se pune întrebarea de ce ne imping PE NOI Statele Uniteale
Europei şi Americii să devenim independenţi energetic cu utilajele lor
şi prin firmele lor? Este clar ca bună ziua că România nu are cum să devină independentă energetic atâta
vreme cât va primi doar 6% din producţie. Alţii pot deveni, probabil
proprietarii firmelor care vor exploata gazul, dar nu România. Ar trebui
să fii pur şi simplu idiot să crezi în independenţa energetic cu
un procent de 6%. Şi să nu uităm că se estimează că această
independenţă poate fi asigurată numai pe 100 de ani, apoi, adio gaze,
adio ape, adio agricultură, adio viaţă. Bine , efectele din urmă se vor
face simţite după primii 10-20 de ani.
Ruşii
Aici
e nevoie de un capitol aparte pentru a vedea de ce vrea neapărat Europa
să “devină România independentă energetic. Bineînţeles că nu vrea, asta
este o minciună sfruntată a la Ponta sau a la Băsescu. Pe frau
Europa ca şi pe nenea Sam ca şi pe ultima cucerire a politicii
româneşti, premierul Li îi doare în faţa spatelui de durerea sau
viaţa românului. De 24 de ani privesc cu indiferenţă, ba mai dau şi o
mână de ajutor prin indicaţii preţioase la belirea pielii rumunului aşa
că să nu îmi spună mie cineva că acuma brusc le-au căzut sărmanii români
cu tronc. Da de unde. Domnii, toţi cei enunţaţi mai sus nu doresc decât
să lovească în ursul rusesc cel care domină piaţa
gazelor europene. Rusia asigură 34% din necesarul de gaze al
Europei.Tot ce doresc prietenii noştri nu este nici măcar să facă ei
rost de gaz mai ieftin ci să
îi arate colosului rusesc că se pot descurca şi fără el şi să îl poată
determina fie să mai lase din preţ fie să cadă la pace cu ei pe alte
subiecte unde Rusia are drept de veto ca şi în cazul gazului. Totul este
aşa cum spunea recent şi domnul Băsescu, un şantaj ordinar pe care UE,
SUA îl fac asupra Rusiei prin gazul românesc. Bineînţeles că în acest
şantaj Europa nu pierde nimic, românii nu câştigă nimic, dar Europa
poate câştiga iar românii pot pierde. Ca şi în cazul scutului de la
Deveselu, România se lasă manipulată şi folosită ca bază de plecare a
ameninţărilor împotriva Rusiei, PRIN SCUT O AMENINŢARE MILITARĂ, PRIN
GAZELE DE ŞIST O AMENINŢARE
ECONOMICĂ. Marii jucători joacă strategic şi fără nici un risc pentru
ei. Cei care vor trage vor fi românii atât din partea Europei şi
firmelor care vor exploata gazele de şist şi vor otrăvi pământul, cât şi
din partea Rusiei care nu va
lăsa nepedepsită atitudinea guvernului României care se face că nu ştie
ce joc face Europa cu ruşii prin gazelle de şist românesc. Bătălia
Europei cu Rusia se dă pe pământ românesc şi nu e prima oară când războaiele imperiilor face să curgă sânge românesc.
De
curând acest joc a luat amploare, au fost introduse noi coordonate, aşa
zisa lărgire a graniţelor Europei până spre Ucraina. Ce să spun, uite
că Europa şi Sua plâng de grija moldovenilor şi ucrainienilor. Da de
unde, aşa zisa aderare a acestor ţări este tot o luptă împotriva Rusiei.
Pe lângă intrarea în coasta Rusiei şi smulgerea accesului rusesc la
Marea Neagră, Ucraina şi Moldova au şi ele importante resurse de gaze de
sişt şi maica Europa s-a gândit ea că şi moldovenii sunt tot români în
ultimă instanţă şi dacă guvernanţii României au
fost cumpăraţi aşa de ieftin cu susţinerea politică de ce nu s-ar găsi
moldovean sau doi care să dea liber exploatării gazelor de şist şi în
Moldova? Socoteala nu este rea
şi primul pas a fost făcut, limba moldovenească a fost scoasă, mai nou
cetăţenii Republicii Moldova vorbesc din nou româneşte . Curând vor
începe şi conducătorii lor să gândească şi să facă afaceri româneşte,
Europa abia îi aşteaptă.
Sub
titlu informativ, Ucraina are rezerve de gaze de sist estimate la 3.624
metri cubi, potrivit raportului, deci aproape de 3 ori mai mult decât
România şi nu este exclus ca mâine poimâine cineva să le spună
ucrainienilor că au şansa să devină independenţi energetic şi
să scape de “pericolul rusesc” dacă bat palma cu Chevron sau Exxon, sau
mai ştiu eu cine. Ucraina a descoperit în regiunile limitrofe cu
Republica Moldova importante
zăcăminte de gaze de şist după cum susţine ministrul Energeticii şi
Industriei Cărbunelui al Ucrainei, Iuri Boiko. Acesta şi-a
arătat disponibilitatea de a pune la dispoziţia Republicii Moldova
informaţii şi expertiză în domeniul extragerii gazului şist.
În Moldova, încă din Octombrie 2011,
Vasile Alcaz, directorul Institutului de Geologie şi Seismologie al
Academiei de Ştiinţe al Moldovei, declara la o conferinţă de presă că
Moldova are resurse de gaze de şist, dar nu are cu ce să le exploateze.
Deci iată că Moldova déjà şi-a exprima disponibilitatea de a exploata
gazele de şist, dacă va fi ajutată cu tehnologie şi finanţare. În 2013 se vorbeşte şi în Modova de obţinerea independenţei energetice prin exploatarea gazelor de şist.
În
atare condiţii mai miră pe cineva evenimentele din Ucraina, mişcarea de
trupe ruseşti către Ucraina, discuţiile la nivel înalt Ruso-Ucrainiene,
cererea Moldovei de sprijin NATO şi înfierbântarea situaţiei din zonă?
Toate astea au un scop bine definit şi chiar dacă toată lumea este
convinsă că Urcaina nu se va dezlipi de Rusia în
următorii 50 de ani, nu strică întărâtarea spiritelor mai ales atâta
vreme cât nu suferă cei care întărâtă ci mujicii din Ucraina care încep
să treacă şi ei prin manevrele şi manipulările care s-au derulat cu
atâta succes în România în ultimii 24 de ani. Moldova este şi ea amăgită
cu intrarea în Europa, cu unirea cu România, dar aici nu sunt chiar aşa
convins că ar vrea măcar jumătate din populaţia Moldovei mai ales
acuma, unirea cu România, şi cu obţinerea independenţei energetice.
Marii
analişti europeni nu sunt proşti, ei ştiu foarte bine ce îşi pot
permite şi ce nu cu ruşii, aşa că ei doar întărâtă pe cei care cred în
bunele intenţii ale Europei faţă de cei întărâtaţi. Tot ce se urmăreşte
este un şantaj aş spune românesc, dacă tot a fost recunoscut la nivel
prezidenţial. Nimic nu se va obţine în apropierea graniţelor ruseşti cu
“revoluţia” pentru că dacă lucrurile se precipită într-o manieră cum
Rusia nu vrea, nimic şi nimeni nu îi va împiedica să apere interesele
cetăţenilor ruşi din Ucraina sau Moldova, orice ar spune Consiliul
Europei. Nimeni nu se va băga sau apropia de graniţele ruseşti, asta
este clar tuturor. Războaiele între marile puteri şi imperii s-a dus
întotdeauna pe teritoriul şi cu resursele altor state, cele mici, prinse
la mijloc şi ademenite cu promisiuni şi recompense. Asta spune istoria.
Deocamdată se derulează războiul economic, al resurselor şi şantajului,
prin terţi.
Apa, gazele şi ruşii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.