Politicianul
roman este în primul rând roman, apoi politician. După ce devine
politician, românul de rând suferă o metamorfoză uluitoare dar totuşi
rămâne roman. Nu ca sentimente patriotice sau dragoste faţă de ţară,
cetăţean, etc, pentru că aceste
sentimente de regulă se estompăează până la dispariţie, ca orice organ
nefolosit. Se spune că funcţia creează organul şi eu cred în această
zicală.
Politicianul
român este român ca noi toţi şi nu trebuie privit nici cu ură, nici cu
dispreţ, nici cu invidie, el ne reperezintă nu numai în parlament ci şi
ca năzuinţe, aspiraţii, morală,calităţi, defecte. Ca
orice roman poartă în el toată moştenirea genetică specifică românilor
şi rasei umane, într-o concentraţie mai mică sau mai mare, în funcţie de
genele ereditare umane, de neam sau de familie, în funcţie de educaţie
şi de mediul în care a crescut şi nu în ultimul rând de mediul în care
se dezvoltă ca politician. Fără a avea pretenţia că am dreptate, fără a
considera că sunt deţinătorul adevărului absolut sau am inventat aparatul
de tuns ouă, am sesizat că polticianul roman demonstrează în proporţie
covârşitoare că mediul are un efect devastator în evoluţia omului,
pentru că indiferent din ce părinţi se trage, ce şcoală a absolvit, că a
fost tâmplar, lăcătuş, frezor sau frizer, procuror sau om de teatru,
scriitor, trompetist, toboşar, turnător, doctor în ştiinţe sau drept,
doctor în stânga sau repetent, odată ajuns politician toate celelalte
trăsături, toată moştenirea părintească, toată şcoala se duce şi rămâne
în faţa românului politicianul pur, dar cu trăsături româneşti, diferit
de cel European sau aşa zis occidental.
Şi
aici intervine o a doua transformare care din cele observate se
manifestă la 90% din politicieni: indiferent ce a gândit, făcut, spus,
visat, dorit, promis, înainte de a deveni politician, odată încălţate
cizmele de om politic, acesta scoate de unde au fost ascunse,
neexprimate, nevalorificate, necunoscute, lipsite de importanţă,
relevanţă, substanţă, trăsăturile politicianului roman, care aşa cum arătam în alt articol,
sunt specifice şi se perpetuează de secole: dorinţa de înavuţire,
uşurinţa în a minţi, înşela, promite fără acoperire, fuga de răspundere,
lenea, indiferenţa faţă de ceilalţi, fudulia, lipsa de respect şi bun
simţ, simţul de afacerist, înclinaţia spre şantaj,servilismul faţă de
cei care au pâinea şi cuţitul în mână la pachet cu dispreţul faţă de
toţi ceilalţi, pofta de putere şi parvenire prin orice mijloace.
Să
nu creadă cineva că toate aceste însuşiri sunt caracteristice doar
politicianului. Ar fi o mare nedreptate şi un neadevăr. Toate aceste
calităţă există în noi, aşa cum am spus, în toţi, într-o mai mică sau
mai mare măsură, dar nu la toţi există în procentaj suficient pentru a
fi observate, unii le ascundem cu grijă, altii le rejectăm ca urmare a
educaţiei şi influenţei mediului, alţii am vrea, dar nu le putem exploata
pentru că legislaţia, poziţia pe care o avem, nu ne dă posibilitatea.
Dar ca politician, cu legea în mână şi cu bocancul pe
lege, această teamă sau frână lipseşte, nu te mai interesează nici ce
spun oamenii, vecinii, colegii, prietenii, sau mă rog, foştii prieteni,
sau legea, pentru că nu îţi mai pasă, nu te pot atinge. Prost să fii să
îţi poţi face legi pe măsura viciilor, să
te pui la adăpost de pedepse şi să nu o faci. Vedeţi, nici nu am
enumerate între trăsăturile politicianului vina de a fi prost, pentru că
nu este, Doamne fereşte! Politicianul roman, sau românul politician nu e
prost, el se descurcă, se învârte, numai proştii nu ştiu să profite de o
situaţie, numai proştii rămân cinstiţi când pot fura en gros cu mâna pe
biblie şi pe codul penal pe
care îl modifică după cum le convine lor. Nu, categoric românul
politician nu e prost, e prost doar românul care îl votează, care din
patru în patru ani pentru o găleată, o sticlă de ulei, un kil de zahăr
sau mai nou pentru un pix şi cum calendar, pun
ştampila acolo unde vrea politicianul. La alegerile din 2012, am
asistat la o discuţie între două vecine care mergeau la vot şi se
întrebau un ape alta cu cine votează fără să le pese că votul e secret
şi nu au voie să vorbească despre hoţii în ziua alegerilor. Răspunsul
unei din ele mi-a produs o fractură de mandibulă, sau pe româneşte, mi-a
căzut falca:” Eu nu îl votez pe ăla că nu a făcut nimic pentru noi.
Uite ăsta… (şi a dat numele candidatului ideal), a trimis copii cu o
plasă, un calendar şi pix. Eu pe ăsta îl votez” . De asta zic eu că românul politician nu e prost, dar românul din patru în patru ani sigur este.
Înteresant
este şi cum îşi justifică românul politician prezenţa în Parlament şi
cum se vede el pe el însuşi. Îndiferent că au ajuns acolo cu votul
majorităţii alegătorilor din circumscripţii sau în urma trocului politic
şi relaţiilor de preţinie
dintre partide, toţi se laudă că au fost aleşi aşa că nimeni nu îi poate
contesta chiar dacă un sfert din actualii parlamentari sunt intraţi în
parlament cu încălcarea legii electorale, pe uşa din dos, aşa cum au
ieşit cei din comisia juridică de la discuţii cu cei care i-au chemat la raport.
Cei
care au “origine sănătoasă” şi au fost repetenţi, “meseriaşi”
zarzavagii, ospătari, frizeri, lăcătuşi sau mai ştiu eu ce foşti micimani de cartier,
se laudă că “au plecat de jos” nu au moştenit funcţia, au tras din greu
să se ajungă, deci au transpirat şi transpiraţia trebuie respectată
într-o societate care nu poate evolua decât prin muncă nu ? Ei sunt
“ouvrierii” fără de care societatea nu poate progresa şi cărora
societatea le datorează respect.
Mai
este şi categoria micii moşierimi, a “privaţilor” cei care în fapt
şi-au cumpărat locurile eligibile prin sponsorizări substanţiale,
“slabii” societăţii cum le spunea domnul Băsescu cândva, când nu îl
interesa chiar atât de mult soarta bieţilor pensionari şi cetăţeni şi
nici creşterea taxelor sau tăierea salariilor şi pensiilor. Aceştia se
simt şi ei cei mai îndreptăţiţi să fie acolo pentru că “ei produc acuma
“plusvaloare”, lumea, viitorul este al lor, micii şi marii privaţi, aşa
că umflaţii de bugetari să facă ciocul mic.
O
altă categorie o formează “rasaţii” intelectualii, teoreticienii,
aproape toţi provenind din fosta clasă politică şi securistă, cei care
au fost şi ei cândva cu “origine sănătoasă” au fost şi ei cândva
ouvrieri şi producători de plusvaloare dar în ultimii 25 de ani s-au
reevalşuat unii pe alţii şi s-au specializat ca telectuali,
teoreticienii partidelor,”elita”, fruntea, capul fără de care mâinile şi picioarele societăţii nu pot munci, nu pot înainta, nu pot produce nimic.
Printre ei, pe ici colo mai nimereşte şi câte un om nevinovat, om de cultură, profesor, doctor, militar,
folosit sau prins pe lângă politicieni ca fluturele la neon, care având
o reputaţie bună a “dat bine” la imagine aşa că a fost folosit pentru a
ocupa un post acolo unde adversarul era mai redutabil sub toate
aspectele aşa că a trebuit combătul cu cineva curat,
cum partidele nu prea aveau. Unii dintre acesti fluturi au continuat să
rămână ce au fost, fluturi şi se învârt dezorientaţi prin parlament
neştiind dacă să mai rămână acolo sau să plece acasă. Alţii, dovedind că
sunt totuşi români dar nu proşti, s-au adaptat mai de voie mai de
nevoie şi au zis, “ce puii mei, dacă toţi fac aşa eu de ce să nu fac, ce
sunt mai prost îmbrăcat? “ Şi uite aşa incep toţi să se îmbrace la
cămaşă şi cravată sau taior după cum dictează “elitele” parlamentului .
Aşa
că stimaţi concetăţeni, nu mai săriţi la gâtul politicianului, că e şi
el suflet de roman, trup din trupul ţării, sânge din sângele de partid,
născut, crescut, educat şi ales de noi, românii mulţi şi proşti.Românul
politician este nevinovat ca un copil.Portretul românului politician
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.