SCRISOARE DE LA UN PRIETEN

Azi, de ziua mea, am primit de la poetul si pamfletarul Ilie BÂTCĂ , CEL MAI FRUMOS CADOU PE CARE L-AM PRIMIT VREODATĂ
http://batcailie.blogspot.ro/2013/03/scrisoare-lui-marin-neacsu-de-ziua-sa.html

Mulţumesc din inimă nea Ilie, îmi rezerv dreptul de a mă lăuda  cu cadoul primit şi de a-ţi răspunde.

Scrisoare lui Marin Neacşu,                                    
de ziua sa(de la Ilie Bâtcă

(după George Coşbuc)

Marine dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace,
În Bucureşti e vremea rea,
Dar, asta-i, n-ai ce-i face,
Aşa că-n casă, stând la geam,
Îi duc naturii dorul
Şi altă bucurie n-am
Decât calculatorul.

Apoi, să ştii c-aş fi venit
Şi eu la Târgu Mureş,
Cum, mai demult, am convenit,
Aş fi venit în iureş,
Şi-acolo am fi chefuit,
Ne-am fi simţit toţi bine,
Căci astăzi, cum am auzit,
E ziua ta, Marine.

Aş fi venit, însă nu pot,
Căci trenul mă hurducă,
Şi, dacă bine eu socot,
Şi pensia-i pe ducă.
Cu dragă inimă, îţi spun,
Aş părăsi oraşul,
Însă, Marine, nu-s nebun
Să merg, pe tren, cu „naşul”.

Aş vrea, Marine, să îmi spui
Pe-acolo cum stă treaba,
Tu cum te simţi printre secui,
S-agită iar degeaba?
Curaj de nu vei fi având
Să-i vezi, lasă-le vorba
Să şază-n casele lor blând,
Că s-au mai fript cu ciorba.

Ne-or crede proşti, te pomeneşti,
Să-şi joace hopa-tropa
Pe-aceste plaiuri româneşti,
Cum cântă Tokes, popa?
Dar nu vreau să te amărăsc
De ziua-ţi, că nu-i bine
Şi-n încheiere îţi doresc
Ani cât mai mulţi, Marine!

Răspunsul lui Neacşu către  un prieten

(După Ilie Bâtcă)
Nea Iliuţă, cartea ta
m-a prin nepregătit,
căci nu speram aşa ceva,
nici când  eram pilit.
N-aş fi crezut nici viu nici mort
şi  nici în vieţi 1000
Că lângă vin şi lângă tort
Va sta o poezie.

Mulţam frumos prieten drag
mulţam şi sănătate,
să-ţi calce Duhul Sfânt  în prag
şi-n drumurile toate!
De mine ce să îţi mai spun,
Sunt şi eu ca oricare ,
Oltean căpos, zbanghiu, nebun,
Mai scutur din picioare.

Nu că aş fi vârtos, voinic,
nici c-aş plesni de bine,
dar uite-aşa ca să-i oftic
pe cei de lângă mine.
De întâlnirea ce spuneam
cândva, prin secuime
Privesc amar cu ochii’n geam
că nu mi-a răspuns nime’.

Ba chiar mai mult, să stau legat
şi să nu o fac lată
s-a pus o vreme de rahat
maşina-i fărâmată.
Aşa că n-am la ce să plec
şi nu am nici cu cine ,
Că dac-ar fi să mă petrec
Aş fi doar eu cu tine.

Sincer, zău aş fi plecat
Să mă plimb prin secuime,
Cu un steag desfăsurat
de din vale de Rovine.
Să le amintesc la toţi
honvezi, unguri şi secui
că nu ne lăsăm nici morţi,
Nu dăm ţara nimănui.

Nu-ţi fă griji şi nu te teme
N-au pierit oltenii toţi
chiar de ne  conduc de-o vreme
neamuri de fanarioţi.
 Da-i mai las, sa se dea’n stambă
  să văd capul cât îi duce.
Când ma duc, le sufl’u lambă
 şi le pun la cap o cruce.


Deci Nea Ilie, asta e
amarnica de viaţă
că mi-a rămas din pensie
doar drumul pân la piaţă.
O să vedem cum ne vedem,
poate la ’nmormântare
că uite  ni se tot grăbesc
Colegii spre uitare.

Şi ieri plecă neîmpăcat
Un alt pensionat
Şi nici măcar n-a apucat
Proiectul aprobat.
Ne ducem unul câte unul
Şi Ponta jubilează
Că uite-aşa bugetul ţării
Se mai despovărează.

Dar lasă, astăzi să uităm
De lacrimi şi-ntristare
Măcar acum să profităm
Căci astăzi e zi mare.
Îţi mulţumesc încă odată
Preatalentat condei,
Să ai o viaţă ’mbelşugată
Şi’n plus, tot ce mai vrei!

Am fost şi fi-voi lângă tine
Cu gândul şi cu slova 
Semnenz  din vale de Rovine,
Mărin de la Craiova !


SCRISOARE DE LA UN PRIETEN