RĂZBOIUL CELOR DOUĂ PROIECTE

Acum o zi puneam o întrebare retorică vizavi de relaţiile dintre cele două asociaţii ale Militarilor, care au  notorietate, respectiv ANCMRR şi SCMD. Constatam cu plăcută surprindere că lupta orgoliilor părea să se sfârşească, observând că se retrăseseră anumite aprecieri negative de pe blogurile celor două forme asociative. Credeam , speram şi sper ca acest fapt să fie un pas înainte pe drumul unităţii  rezerviştilor.
Pentru cei care nu ştiu ce este cu cele două asociaţii o să fac o foarte scurtă prezentare obiectivă, chiar dacă unele lucruri nu vor conveni poate liderilor celor două  entităţi şi voi supăra practic ambele părţi.

ANCMRR – Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere înfiinţată în 1990  este asociaţia cu cei mai mulţi membri din toate asociaţiile militarilor, având cam 35000 membri, este o organizaţie non profit şi îşi desfăşoară activităţile în baza  principiilor asociaţiilor non profit. Caracteristici :

1. Funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de Onoare al A.N.C.M.R.R.
2. Este formată dar mai ales condusă de militari de formaţiune mai veche, având în conducere în toate structurile cadre militare educate în perioada anilor 45-60 la care au aderat apoi pe parcurs şi alte cadre militare sau pensionari mai tineri. De aceea atât modul de acţiune cât mai ales atitudinea conducerii este mai docilă, învăţată să nu iasă din formaţie, cu un cult al respectului sau (la unii)  supunerii faţă de comandant sau conducere foarte dezvoltat. Pentru marea majoritate a membrilor,  principiul „ ordinul se execută, nu se discută” este atât de intrat în sânge încât a devenit a doua natură. La unii acest principiu s-a transformat în „periuţă”.
3. În această asociaţie au intrat totuşi  şi pensionari mai tineri, trecuţi în rezervă după anii 2000 pentru că la acea vreme era unica formaţiune reprezentativă, care –mai ales- oferea unele facilităţi în ceea ce priveşte înaintarea în grad în rezervă, bilete la casele de odihnă şi un CAR al Asociaţiei.
4. Nu intru în amănunt pe aspecte  privind activităţile asociaţiei, trebuie însă înţeles că având în vedere tipul de formaţiune asociativă, educaţia celor din conducere, vârsta acestora, „afinitatea” faţă de conducerea Ministerului Apărării şi a ţării, nu au desfăşurat şi nu desfăşoară activităţi de protest.

SCMD  sau Sindicatul  Cadrelor Militare Disponibilizate  s-a format în 2009, funcţionează pe baza legii sindicatelor actualmente Legea Dialogului Social, este un sindicat cam ciudat dacă luăm în calcul că aproape nu există elementul care defineşte un sindicat, adică relaţia patronat – angajat. Aparent acest punct nu există, dar dacă ţinem cont de faptul că militarii se împart în 3 categorii, şi anume activi, în rezervă şi în retragere, se poate susţine cu temei că militarii în rezervă fiind încă în contract cu statul fiind CADRE ÎN REZERVĂ,  figurând pe statele de război ale Ministerului Apărării şi că obligaţiile rezerviştilor faţă de armată rămân în picioare, ca şi o parte de obligaţii ale statului faţă de rezervişti cel puţin la nivel teoretic,  până la intrarea în imposibilitate de a mai lupta sau eliberarea sau scoaterea din evidenţele armatei, atunci sindicatul are obiectul muncii.
Cei care formează sindicatul sunt în marea majoritate ofiţeri mai tineri, cei mai mulţi cu vârste sub vârsta pensionării, dar în rezervă, care mai sunt buni nu numai de luptă ci şi de muncă, dar au fost unii obligaţi de împrejurări, alţii împinşi de nevoi, alţii pur şi simplu forţaţi să treacă în rezervă datorită nevoilor de restructurare a Armatei. Sindicatul a fost înfiinţat de un astfel de militar, care culmea nici nu este militar, ci  istoric de carieră, dar a fost „disponibilizat” din Parlament prin L-329 şi atunci a avut ideea înfiinţării unui sindicat care să îi apere interesele lui şi ale celor ca el. Sub acest aspect, al „grijii” statului faţă de ei, membrii sindicatului sunt puţin mai „revoluţionari” cu o educaţie ceva mai progresistă, militari care au apucat şi sistemul comunist dar şi transformările NATO mulţi contribuind activ la transformarea armatei chiar cu preţul carierei lor de militari. Aşa se explică atât atitudinea mai puţin obedientă, mai „vestică”, cât şi lipsa de supunere faţă de instituţiile statului care după ce şi-au făcut jocul cu ei, au început să îi jupoaie învinuindu-i prin atitudine şi chiar declaraţii că au ieşit mai devreme la pensie. Mai întâi le-au luat dreptul să mai lucreze la stat (deşi la ieşirea la pensie se implementase un program de reconversie plătit de colegii Atlantici care impuseseră decimarea armatei române), afirmând că le ajunge pensia, apoi le-a aluat şi dreptul la pensie militară de stat  umblând chiar şi la cuantum, spunând că nu au făcut nimic deosebit şi trebuie să intre în marea armată a celor care tac şi înghit în sec.
Aceştia se caracterizează prin :

1. O educaţie bilaterală ca urmare a trecerii prin două sisteme care din păcate şi-au bătut joc de ei în aceeaşi măsură;
2. Un simţi mai dezvoltat al proprietăţii, un nonconformism şi spirit combatant mai dezvoltat;
3. Este format din rezervişti  mai tineri care încă mai pot şi vor să lucreze dar nu mai sunt lăsaţi. Sectorul bugetar nu mai are dreptul să îi mai angajeze, iar sectorul privat caută mână de lucru ieftină, fără experienţă, fără mofturi, fără pretenţii, care se poate”califica” la locul de muncă în spiritul ideii că „patronul „ este patron, face ce vrea la firma lui, nu prea ştie ce înseamnă să fii cetăţean „european” şi să ai drepturi. Nici un patron nu doreşte angajaţi care să aibă conştiinţa valorii;
4. Pot desfăşura activităţi sindicale de protest, demonstraţii, revendicări, drept de care aceştia au profitat din plin , fiind cel mai vocal sindicat din ţară de când s-au înfiinţat;
5. Acceptă şi înţeleg faptul că uneori e nevoie să desfăşori şi activităţi mai puţin „demne de haina militară” pentru a-ţi apăra drepturile deşi nu o fac cu plăcere, cel puţin nu toţi, pentru că totuşi unii se pare că sunt făcuţi să stea numai cu pumnul ridicat;

Diferenţe:

1. În primul rând de educaţie, problematică abordată pe timpul carierei, vârstă, stil de abordare, posibilităţi de manifestare;
2. ANCMRR este format în marea majoritate din rezervişti pensionaţi la termen, cu mulţi ani de carieră, ieşiţi la pensie până în 2000 cu o pensie de categorie mijlocie – mică pe care însă sistemul unic de pensie i-a avantajat;
3. SCMD este format din militari ieşiţi în covârşitoarea majoritate la pensie înainte de vârsta de pensionare, beneficiind de o lege făcută pentru a-i determina să iasă la pensie (din raţiuni de stat, impuse de integrarea în NATO,) cu pensii de categorie mijlocie – mare dar pe care noul sistem de pensii (aplicat oricum neconstituţional) i-a dezavantajat;
4. Abordare diferită a spectrului politic, ANCMRR prin conducere mergând pe sistemul proslăvirii partidului mamă-tată, atotputernic, SCMD abordând aspectul mai liberal pe relaţii pe care le doreau de egalitate, poate cam visător, crezând că politicienii vor respecta o camaraderie bărbătească;

Puncte comune:
1-      Ambele conduceri sunt conduse de orgolii şi ambiţii, principiul caprei vecinului fiind dominant, cel puţin până în prezent;
2-      Ambele conduceri sunt din ce în ce mai contestate, existând curente de opinie care cer schimbarea unor conduceri care  sunt învinuite că urmăresc mai mult interesele proprii decât ale celor în fruntea cărora s-au pus;
3-      Deşi ambele formaţiuni se declară apolitice, membrii ambelor formaţiuni,de voie de nevoie, au sprijinit declaraţiv, sau practic, individual sau în grupuri anumite formaţiuni politice, conducerea ANCMRR declarând UNPR-ul fostului ministru Oprea drept „partidul de suflet” în timp ce marea majoritate a sindicaliştilor a fost nevoită să bată palma cu USL pentru recâştigarea drepturilor furate;
4-      Ambele formaţiuni pretind că vor să apere drepturile  militarilor  şi totuşi aparent aceste interese diferă deşi este vorba de aceiaşi rezervişti mulţi dintre ei făcând parte din ambele structuri. De fapt diferenţele de opinii se manifestă la nivel de conducere pentru că este greu de crezut că  ar dori careva  din ei să i se ia din pensie sau să îşi piardă sângele kaki.
5-      Spiritul de castă, conştiinţa apartenenţei la o categoriei socială cu care se mândresc;
6-      Fiecare apără o lege sau un sistem de calcul  din păcate diferit, unii Legea 164, alţii Legea 119, respectiv OG1/2011, pentru că ambele legi sunt la fel de discriminatorii sau prost aplicate, creând intenţionat sau nu disensiuni, inducând la unii ură, la alţii expresii de poligon lăsându-se angrenaţi şi chiar conduşi de o lume politico-administrativă lipsită de scrupule care practic nu pune nici un preţ nici pe principiile, nici pe educaţia nici pe spiritul de sacrificiu nici pe ajutorul dat de aceştia în ultimii 23 de ani de democraţie prost înţeleasă dar mai ales infect aplicată;
De aici confuzii, jocuri, manevre, declaraţii, faulturi, comunicate lipsite de fair-play care nu fac altceva decât să îi bucure pe cei ce guvernează, care indiferent ce nume, culoare sau direcţie de mers ar purta doresc o societate fărâmiţată, lipsită de unitate, needucată, stresata, având grija zilei de mâine pe primul plan, ca să nu mai poată privi la matrapazlâcurile lor, o societate divizată, mâncată de invidie, ură, minciună, trădare dar mai ales categorii sociale care se privesc pe sub sprâncene una pe alta. Divide et Impera!
Şi după cum spuneam la început, deşi constatam ieri că se fac paşi spre o împăcare istorică, azi un fapt aparent fără legătură între cele două asociaţii mă face să cred că sunt în continuare manipulaţi.
Continuarea aici:

RĂZBOIUL CELOR DOUĂ PROIECTE