Pamflet în M major şi P minor pentru trompetă şi vuvuzea

Credeam că odată cu intrarea dirijorului în relaș şi schimbarea partiturii după discuţiile cu sponsorii spectacolelor, s-a încheiat stagiunea şi cântăreţii au plecat acasă pentru o binemeritată odihnă. Treburile se terminaseră relativ bine, toboşarii de serviciu fuseseră recompensaţi şi răsplătiţi cu salarii de prim-solişti, deci mă aşteptam să îşi consume „victoria” în linişte. Iată ce spune Dirijorul :
„In ceea ce ne priveste, in relatia cu USL si cu Parlamentul ne-am angajat fata de staff-ul USL sa ne pastram calmul, pana la sfarsitul lunii martie cand, daca noua lege nu va opera ne vom reanaliza optiunile.
In concluzie, ii sfatuiesc pe toti cei care stiu mai bine decat Papa cine este Dumnezeu, sunt disperati ca micile lor cabale in interes propriu sau veninul care le da pe afara nu mai au obiect, sa se abtina, in interesul general, nu numai al sindicatului ci al tuturor rezervistilor discriminati.”
Într-un alt comunicat, dirijorul era chiar mai incisiv:
„Stimati camarazi,
Ne aflam la un pas de atingerea obiectivelor noastre imediate, dar si la un pas de esec, datorita temerilor,  zvonurilor “binevoitoare” la care suntem supusi, sau disperarii acelora dintre membrii nostri, care se afla in cele mai dificile situatii din punct de vedere al supravietuirii zilnice.
In numele unitatii sindicatului, ii rog pe toti membrii sa se abtina de la orice fel de comentarii, luari de pozitii, exprimari de opinii, in aceste zile.”
Chiar şi eu, fiind zilele acelea prin Bucureşti, pentru a mă întâlni (recunosc „împotriva indicaţiilor dirijorului care spusese : „Pe cale de consecinta, putem organiza, din acest moment, suete cu camioane de primari, senatori, deputati, secretari de stat sau alte persoane pe care le consideram de influenta si care, in fapt, sunt simpli executanti. Sunt inutile!”) – alături de alţi colegi cu o comisie a Senatului pe data de 05.03., am acceptat un armistiţiu un fel de silenţio stampa pe o perioadă de două luni, pentru a nu afecta unitatea de acţiune în realizarea intereselor comune. Aşa e, am promis, dar cu condiţia să nu mai apară derapaje.
Numai că uite, toboşarii de serviciu,  cei care pe 4 voiau să ofere un concert  pentru lanţuri şi zăbrele, atât de lăudaţi de dirijor şi prezentaţi la sfârşitul fâsului drept prim-solişti ai operei de trei parale, au trecut iar la concerte sub clar de lună şi fac vocalize pe două voci, în pregătirea turneului pe care îl pregătesc cu specatcolul „Concert în M major şi P minor pentru trompetă şi vuvuzea”.
Pe partiturile celor două instrumente apar vechile cântece pe care le fredonează  pentru a se detaşa  şi rupe armonia, în încercarea de a arăta că lor nu le convine actuala stare de lucruri, ei nu au răbdare, ei nu tac, ei acţionează, pentru că nu e aşa, ei sunt oameni de acţiune, cu iniţiativă şi patos revoluţionar.
După întâlnirea delegaţiei SCMD cu Senatorii, cei care au fost lăudaţi de dirijor nu au fost cei care reuşiseră în două săptămâni două întâlniri cruciale, ci cei care veniseră să cânte la lanţuri dar au fost opriţi transformând concertul în pantomimă. Iată că acum tot aceştia rup rândurile şi îndeamnă din nou la răscoală, „împotriva” dirijorului. Trompeta prezintă pe ştima  sa note discordante faţă de cele trasate de dirijor:
 „Către membri Comitetului Director şi camarazii din toate Filialele SCMD
DRAGI CAMARAZI
„….Toate aceste semnale produc multă îngrijorare şi nesiguranţă în rândul celor 30.000 de pensionari militari sancţionaţi, pe nedrept….”
Aşa se deconspiră disperaţii.

După cum se vede  disperatul nu e nimeni altcineva decât cel cu care se lăuda Dirijorul cu 12 zile mai înainte şi pe care îl transformase din trompetă în prim solist :
„Prezenta clarificare se datoreaza atentionarilor recent primite de catre presedintele sindicatului si de catre d-nii vicepresedinti Col. (r) Remus Macovei, Col. (r) Victor Popescu, Col. (r) Valeriu Pricina, Col. (r) Mircea Comaneci si Col. (r) Stefan Tudosie, precum si de catre dl. presedinte al Filialei 1 Brasov, dl. Gl. Mr. (r) Petrisor Mandu, din partea unor rezervisti, membri sau nu de sindicat, mai mult sau mai putin disperati.”
Deci acum 12 zile trompeta era prim solist, era unul din cei din preajma dirirorului, din cei care nu puneau botul la „disperaţii” care îi stresau pe oamenii dirijorului. Ce s-a întâmplat în acest timp atât de grav încât primul solist al Operei de trei Parale a devenit un „desperados”?
Nu ştiu dar din nou sunt sigur că Dirijorul nu va reacţiona în nici un fel cum nu a reacţionat nici când trompeta voia să desfiinţeze cvartetul de coarde din Bv şi să formeze altă trupă cu aceiaşi cântăreţi. Iată ce cuprinde ştima aceluiaşi instrument prin comunicatul nr 83, între timp „cosmetizat” adică fără mesajul respectiv, despre care spuneam şi in articolul http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/02/23/scmd-schisma-sau-jocuri-de-glezna-3148 :
„“Prin urmare, în unanimitate, s-a hotărât:
c. Demisia membrilor Biroului Operativ al Filialei
d. Cu aceeaşi dată, prezentarea şi aprobarea proiectului Asociaţiei” ALIANŢA – SERVIM PATRIA” organizaţie cu personalitate juridică având 150 de membri fondatori, actualii membrii ai Filialei;
d. Înştiinţarea Comitetului Director al SCMD, asupra acestei hotărâri.”
Asta o spunea acum o lună. Între timp din comunicatul respectiv a fost scos acest text, ca şi cum trompeta nici nu cântase pe această temă şi nici muştiuc nu avea. Spune şi asta ceva despre caracterul unei trompete care îşi măsluieşte propriile note  după cum bate vântul. Dar pe data de 15.03.2013, “demisa”  trompetă, vrea cu totul altceva :
„3.4. Adresăm conducerilor filialelor din ţară precum şi Comitetului Director al SCMD, apelul nostru de a reveni la unitatea sindicală totală şi de a abandona atitudinile şi comportamentele „simbriaşilor”puterii; prin atitudinea pe care o vom manifesta, vom contribui la înţelegerea şi răspândirea adevărului privind jaful asupra pensiilor militare; în afara acestuia toţi vom avea de suferit deoarece minciuna se inventează atât de uşor;”
După cum se observă, de la desfiinţare până la unitate, nu e decât un pas. Un pas mic pentru omenire, dar un pas uriaş pentru un trompetist. Cine era acum o luna simbriaşul puterii şi cerea desfiinţarea filialei,  stimată trompetă şi al cui joc îl faceaţi şi atunci şi acum ?

Şi cum nici un concert nu are farmec fără un acompaniament, iată că pe lângă trompetă apare şi o vuvuzea Aceeaşi vuvuzea care voia să facă o bătută şi a executat până la urmă o tăcută. Nu mai intru în detalii, cei care mă citesc ştiu despre ce vorbesc. Nu ştiu însă dacă au citit şi ultimele note ale instrumentului. După episodul „legarea în lanţuri prin reprezentanţi” care a trecut pe linie moartă şi s-a transformat în poză de familie cu dirijorul în prim plan, vuvuzeaua , la îndemnul aceluiaşi dirijor a trecut din nou la „solo” pe aria calomniei şi se ia de dirijor, aşa un pic mascat, cât să îi sară lumea în braţe şi să îl considere incoruptibil :
„Stimati colegi din Comitetul Director si camarazi din TOATE Filialele SCMD
GRUPUL FILIALELOR <> a fost oprit de la actiunile anterioare planificate ,legale ,democratice .De la o manifestatie de protest ,am ajuns la o pichetare , de la pichetare la delegatie si de la delegatie la vorbe . NOI nu credem in vorbe !  Asteptam insa TERMENUL LIMITA promis , adica 01.04 2013.”
Foarte frumos un adevărat revoluţionar. Păi stimata vuvuzea ne spune aici cu subiect şi predicat că a fost … tras pe sfoară de conducerea sindicatului care l-a oprit de la o acţiune măreaţă. Se mai spune în Ştima vuvuzelei că :” e ) Cu un tupeu  inimaginabil, dupa lungi dialoguri ( ceea ce n-ar fi trebuit ) o clasa politica MITOMANA , se  continua in forta HARTUIREA pensionarilor militari cu pensii diminuate ilegal.. „ Cu alte cuvinte dialogul purtat nu trebuia să aibă loc, deci ceea ce spunea dirijorul a doua zi cu marea victorie cu rezultatele sublime ale delegaţiei din care chiar vuvuzeaua a făcut parte, a fost o prostie. Foarte interesant. În rest, vuvuzeaua prezintă aceeaşi ştimă ca şi trompeta, fără a avea însă buna cuviinţă să pună ghilimelele de rigoare. E adevărat, sub domnia lui Copy-paste s-a dat lege, nu se mai pedepseşte frauda intelectuală, se poate copia orice de oriunde fără a specifica sursa, fără a trece citatul între ghilimele, totul este permis. Asta înseamnă fie că există o comuniune de idei şi actiune care merge până la identificare între cele două instrumente, fie că amândouă au primit partitura din acelaşi loc, au aceeaşi “sursă” de inspiraţie . Eu sunt mai de modă veche, eu când citez pe cineva încă mai trec în ghilimele citatele din opere alese ale instrumentelor. Sper să nu fiu dat în judecată pentru asta.
Ei, instrumentele preferate ale dirijorului, nu pot să aştepte să vadă ce se întâmplă şi dacă se va rezolva ceva pe calea dialogului, ei dau din copite, precum armăsarii hrăniţi cu jăratic şi încearcă să iasă din padoc, nechezând ca un armăsar în călduri. De ce fac toate astea, de ce ies din front, de ce nu respectă ceea ce s-a decis la nivel organizaţie, de ce tot ei ? Pentru că aşa li s-a spus. Pentru că dirijorul a sesizat că Ponta a venit de la Paris şi încă nu s-a mai întâlnit cu el aşa cum se lăuda acum două săptămâni, şi nici nu se va întâlni, iar oamenii îl pot întreba de ce ? Pentru că simte că va cădea din nou pe locul doi şi începe să îi tremure scaunul de sub popou. Are două variante: Să se rezolve problema, sau nu. Dacă se va rezolva, cei doi vor fi scoşi eroi, pentru că datorită „presiunii„ create de ei  guvernul a fost nevoit să se ţină de cuvânt. Asta a mai spus-o şi după ce le-a transformat protestele în pichetare, apoi  în delegaţie, apoi în vorbe, aşa cum spunea vuvuzeaua. Dacă problema nu se rezolvă, atunci se va alătura de fapt va fi chemat în fruntea protestatarilor şi va spune că el avea semnale că nu se va rezolva nimic, (va fi scoasa atunci de la naftalina altă replică celebră, care spunea : ” „Pe cale de consecinta, putem organiza, din acest moment,suete cu camioane de primari, senatori, deputati, secretari de stat sau alte persoane pe care le consideram de influenta si care, in fapt, sunt simpli executanti. Sunt inutile!”)“)dar a mai făcut o încercare la insistenţele unora care mai fricoşi din fire au cerut  să se treacă la discuţii, iar el nu a mai avut ce face , a trebuit să aştepte. Deci oricum ar fi, el tot va rămâne în fruntea formaţiei.  Asta e tot ce îl interesează. Faptul că din nou nu va lua atitudine şi nu va comenta în nici un fel această ieşire din formaţie a instrumentelor   nu face altceva decât să confirme ceea ce spun.Iar replica cu şuetele este preluată acum de vuvuzeaua care spune că “dupa lungi dialoguri ( ceea ce n-ar fi trebuit )“. Iată deci că trompeta şi vuvuzeaua nu cânta chiar aşa după ureche.
Acum după ce cele două instrumente au spart embargoul şi au dat atac la conducere, mă consider dezlegat de legământ şi  sper să nu fiu tot eu considerat vinovat că am îndrăznit să critic această ieşire din formaţie, dar nu m-ar mira nimic. Nu m-ar mira nimic pentru că de fapt nici trompeta şi nici vuvuzeaua nu cântă fără dirijor, deci ieşirea în decor este dirijată de acelaşi dirijor care s-a făcut că nu vede cum trompeta cerea desfiinţarea filialei pentru ca după 10 zile să îl treacă în Cartea de Onoare a acţiunilor SCMD, deşi nu făcuse nimic, dar chiar nimic în sprijinul activităţilor despre care să făcea vorbire. Şi acum, ca şi atunci când cerea desfiinţarea şi spargerea SCMD trompeta o făcea dirijat. Cuminte trompeta. meşter dirijorul.
Mai pune cineva botul, că e concurs de vuvuzele. Când intră şi corul de la Botoşani?
Pamflet în M major şi P minor pentru trompetă şi vuvuzea