Blestemul trădărilor de neam

În ultimul timp se observă ceva ciudat în ţara asta numită România. Românii devin din ce în ce mai nesimţitori, mai indiferenţi, mai criminali cu ei înşişi, îşi pleacă gâtul în jug cu o uşurinţă care te face să te întrebi dacă nu cumva suntem un neam de masochişti. Că dacii se aruncau în suliţe aducând ofrande cu ocazia unei nenorociri sau a unui eveniment crucial pentru societate, se ştie, dar de acolo până la a te lăsa otrăvit cu Codex Alimentarius, furat de zăcămintele de aur, Titaniu, sau Wolfram, tembelizat de sistemul HAARP, găurit şi cutremurat pentru exploatarea unor gaze, vândut FMI pentru împrumuturi care te transformă în sclav, folosit ca experiment social într-o Europă condusă de fostele imperii care nu mai au cu ce-şi hrăni  naţiunile, este o cale lungă pe care românii însă au parcurs-o în 23 de ani cu viteza luminii. Subjugarea şi prostirea unei naţii întregi cu o viteză mai mare chiar decât viteza luminii surprinde şi cele mai optimiste aşteptări ale celor ce cobăiesc pe spinarea noastră. Prinţul Charles uimit de frumuseţile României a încercat să tragă un semnal de alarmă, sau poate să cheme alţi investitori britanici  pe acest pământ “blagostemat”, BBC a făcut un film despre Sarmisegetuza,  aduşi poate de brăţările dacice sau de alte comori la care visează alţii iar  autorităţile deşi ştiau de zeci de ani,  în loc să protejeze situl  l-au lăsat pradă hoţilor cărora le-au mai şi pus la dispoziţie hărţile ca să facă furtul brăţărilor dacice  mai uşor. Chiar şi numai  pentru acest lucru ( http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?c=1&more=1&p=596&pagerun=2&pb=1&tb=1), nu pentru termopane Năstase ar merita viaţă de ocnaş  nu câteva luni să îşi scrie memoriile. Bineînţeles, a fost găsit nevinovat de o justiţie politică, aşa cum o definea chiar domnia sa la începerea procesului aşa că am dreptul să mă îndoiesc şi eu de verdictul ei aşa cum domnia sa se îndoia de justeţea deschiderii investigaţiilor. Doar nu o să cred în justiţie numai pentru că s-a dat NUP.  Alte companii, oameni care nu au nimic în comun cu România fac filme despre această ţară care este distrusă cu ştiinţa şi din dorinţa celor care o conduc, iar românii ridică din umeri. Cât de inconştienţi şi de indiferenţi putem fi, cum de ne pasă  atât de puţin de noi înşine, de cei ce vor urma după noi încât să asistăm privind tâmp la distrugerea propriei ţări şi nu reacţionăm nici când alţii încearcă să ne deschidă ochii? Ce blestem purtăm în noi şi de când oare , dacă asistăm într-o nesimţire sinucigaşă la propria moarte? Am fi în stare să şi aplaudăm atât de insensibili am ajuns. Să fie blestemul uciderii lui Ceauşescu în Ziua  de Crăciun, când jumătate din ţară a aplaudat şi s-a bucurat, sau să fie oare suma trădărilor naţionale adunate de milenii, începând cu Burebista, Decebal, continuând cu Mihai, Cuza, Antonescu? Să se fi săturat Dumnezeu de atâta trădare de neam, încât să fi considerat că ne-am trădat prea mult conducătorii şi  a venit timpul ca ei, conducătorii să ne trădeze pe noi şi de aici să ne vină sfârşitul? Cine poate şti? Cert este că ne ducem oameni buni, ne ducem uşor la vale, privim indiferenţi cum se duce nu viaţa din noi ci viaţa acestui neam. Blestemaţi vom fi dincolo de moarte dacă vom lăsa ca acest neam să piară cu noi. Priviţi acest film şi apoi mergeţi beţi un pahar de vin şi lăsaţi o picătură să cadă jos pentru sufletul nostru indiferent . După noi nu va mai avea cine să facă asta.



Blestemul trădărilor de neam