Sa fiu comuna Barca doar o vara .

Din miliardele lui Eminescu.
Si-as vrea sa fiu un vers inca nescris
Din poeziile lui Paunescu.

Cu care ne zambea strengar , Sorescu.
Si-as vrea sa fiu o lacrima, sa plang ,
Din ochii tristi , inchisi de Paunescu.
Din ochii tristi , inchisi de Paunescu.
Din sacrificiul sfant al lui Balcescu.
Si-as vrea sa fiu o pasare, sa zbor Cum a zburat si soimul Paunescu .

In care –a fost ascuns Vladimirescu.
As vrea sa fiu un un patimas sarut
Arzand ca Flacara lui Paunescu.
As vrea sa fiu un un patimas sarut
Arzand ca Flacara lui Paunescu.
Si-as vrea sa fiu o raza de lumina
Din astrul luminat de Paunescu .

Intemnitat de toasu' Ceausescu
Dar sa ascult din temnita un post,
Doar unul , cu Cenaclul Paunescu
Sa retraiesc momentele de vis
Sa retraiesc momentele de vis
Traite nebunesc pe stadioane,
Tu, pentru noi, Iubite ADRIANE !
Apride-ti lumina la fereastra dela strada!
RăspundețiȘtergere...m-au emotionat profund versurile. Dumnezeu te iubeste asa de mult pentru ca poti, fara efort, sa te bucuri sincer pentru succesul celor de langa tine si stii sa ii deplangi pe cei care nu mai fac parte din universul tau...putini suntem cei care ne mai facem timp si pentru durerea semenilor...Ai o inima foarte mare!!!!
RăspundețiȘtergereIn adevar, pentru noi pierderea "soimului Paunescu" este enorma...cat timp va mai trece pana ce un alt ROMAN va mai avea grija de sufletele noastre??? Stim doar sa criticam...din pacate, uitam prea repede...