Morții cu morții, viii cu viii !

După ce 3 zile ( cam cât se spune că ar ține o minune) toată lumea bună sau nebună se temea că suntem cu un pas în cel de-Al  Treilea Război Mondial, totul a revenit la normal, adică la circul și nebunia în care trăim. După atacul terorist al asasinilor lui Trump asupra asasinilor iranieni și  arborarea steagului roșu, lumea se temea că va începe războiul. Poate Trump asta ar fi dorit, nu m-ar mira, la câtă minte are, mai pui un leu și îți iei un covrig. Numai că nu a fost chiar așa. Iranul  a urlat, a plâns, s-a plâns și s-a călcat în picioare, provocând mai multe victime printre proprii cetățeni, decât în bazele bombardate ieri și cu asta gata. Poate vor mai urma acțiuni dar se vor înscrie în nota obișnuită, cu singura diferență că toate vor purta de acuma un nume: Soleimani. Ei și ? Cu nume sau fără nume, treaba merge înainte. Care sunt urmările asasinatului?

1. A crescut prețul petrolului. Nici SUA și nici Iran nu se plâng, au rezerve și stocuri să mulțumească pe toată lumea. Bun așa !
2. A dispărut artizanul apropierii Irakului de Iran. Este posibil ca nu toți iranienii și irakienii să regrete. Despre americani ce să mai spun? Le stătea în gât.
3. Suleimani a fost sanctificat, Trump și-a pus singur eticheta de asasin, dar și de ”Americano vero” adică unul care e iute de mână,scoate pistolul și trage găurind dolarul, adică exact ce place americanului de rând dar și din Senat, exact când se pune în discuție suspendarea.
4. Trump a amenințat cu atacarea unor obiective cultural, lucru ce dovedește că tipul nu e în toate mințile. Degeaba a dat-o la întors apoi, porumbelul a ieșit, el chiar asta a gândit, căci este știut că el spune ce gândește, dar nu gândește ce spune.  Când afirmi că vei pedepsi o națiune distrugându-i cultura, nu ai dreptul să stai în fața unei nații și nu te poți numi altfel decât terorist cu dungă roșie pe buletin.
5. Iranul a tras câteva rachete, probabil din cele care depășiseră termenul de valabilitate, de pe vremea războiului cu Irakul dar nu neapărat ca să facă rău cuiva ci ca să nu le reproșeze oamenii că au lăsat ”nepedepsită” asasinarea lui Soleimani.

 Trump declară că l-a omorât de teroristul nr 1 al lumii. Victorie mare, acuma a rămas el numărul unu. E ca în Vestul sălbatic, când pistolarii se căutau unul pe altul, și se provocau la duel până rămânea unul singur, cel mai tare. The last man standing.

De azi încolo, așa cum spunea și Trump, toată lumea e mulțumită: ”Nu am suferit victime, au fost doar pagube minime în urma atacului iranian de la bazele americane. Marile noastre forţe americane sunt pregătite pentru orice. Iranul pare să dea înapoi, ceea ce este un lucru bun pentru toate părțile implicate și un lucru bun pentru lume”


Cu alte cuvinte, Trump, după ce a amenințat că va distruge tot, vrând să arate că el a fost și a rămas polițaiul universal, acum, după ce a fost atacat( indiferent de rezultate), dă și el înapoi, ca și Iranul, dovedind –dacă mai era nevoie- că de fapt s-a jucat și de o parte și de alta, la intimidare. Acum, după ce fiecare și a arătat mușchii, se declară mulțumiți și unii și alții, deși știu că lucrurile nu se vor opri aici și actele teroriste vor continua și de o parte și de alta, dar au lămurit un lucru, NICIUNUL NU VREA RĂZBOI doar palme după ceafă, ceva victime colaterale, suniți, șiiți, dacă se poate prin alte părți, Irak, Afganistan, Libia, Siria, dar în nici un caz ceva serios.

Interesante declarațiile celor două părți, legate de rezultatele atacului iranian cu rachete. În mod normal ar fi trebuit ca Trump să urle și să reclame faptul că Iranul i-a omorât câteva sute de bravi cetățeni americani care cultivau cartofi în serele experimentale din Irak, unde soldații americani învață poporul irakian prieten cum se face agricultura. La rândul său, propaganda iraniană ar fi trebuit să anunțe că nu este adevărat, ei nu au aruncat cu rachete balistice, ei au vrut doar să sprijine agricultura din bazele americane trimițând câteva rachete cu apă pentru irigații, dar dușmanii au schimbat rachetele pe drum. Dar nu, Iranienii se laudă că au omorât 80 de militari americani, în timp ce americanii declară că nu a fost rănit nimeni, doar câteva flori de câmp ofilite. Să nu te apuce damblaua?

Lucrurile însă s-au întâmplat cam ca în bancul cu Ștefan Cel Mare și Soliman(sau Suleimani) Pașa (dar veniți, că am vorbit cu oamenii), antrenamentul la tragere din cele două poligoane a fost bine organizat, pus la punct în amănunt, până și ora începerii tragerilor a fost sincronizată ”chirurgical”(dar nu ca la Floreasca) în așa fel încât nici un cățel să nu fie afară din buncăr cât timp vor executa iranienii operațiunea de distrugere a muniției expirate.  Bineînțeles că fiecare urma să anunțe ceea ce îi convenea ca să cadă în picioare în fața propriilor suporteri, chiar dacă în mod logic, ar fi trebuit să anunțe exact invers. Și uite așa, în final, Trump iese afară și declară scor egal, orgoliile au fost satisfăcute”ceea ce este un lucru bun pentru toate părțile implicate și un lucru bun pentru lume”. Din toată această încordare de mușchi, singurii care pierd sunt amărâții ăia care s-au călcat în picioare ca să asiste sau să participe la înmormântarea lui Soleimani, cei care vor cumpăra carburanții majorați, parlamentarii români care și-au intrerupt concediile prin țările arabe, dar în primul rând irakienii de rând care au realizat abia acuma că americanii nu au venit să îi ajute și că nu vor scăpa de ei în vecii vechilor. Dar tot e bine că  măcar  acuma au realizat asta. Alții i-au așteptat 50 de ani, i-au primit de 25 și nu vor realiza nici în 300.
Tot cam așa stă treaba și în plan … autohton. După omorul din spitalul Floreasca, unde un rezident(sau rezidentă?) a dat foc unei paciente, un parlamentar a ieșit la atac, declarând jihadul sanitar. Toată lumea a luat foc, și la figurat, nu doar la propriu, controale, declarații, rapoarte. Inițial se spunea că focul a fost declanșat de un scurt circuit sub masa de operații, dar nu s-a justificat de ce a luat foc pacienta ca la colectiv. Apoi s-a admis că cineva a turnat alcool peste ea dar tot nu era suficient, nu s-a spus cine  și nici acuma nu se spune, e cineva mai suspus decât profesorul Beuran. Și e logic să fie așa de vreme ce acesta este chemat de acasă( gurile rele spun că după ce pacienta a luat foc) dar nu ca să o opereze ci ca să contrasemneze actul în sine, să acopere cu semnătura sa catastrofa în speranța că se va trece cu vederea (din nou?) incendiul. Interesant este că și în cazul femeii, care avusese hemoragie încă de seara, ”autoritățile” nu au intervenit la timp, așteptând să vină dimineața din rațiuni numai de ele știute. De ce nu s-a intervenit seara ? De ce nu echipa de gardă? De ce directorul spitalului...... Continuarea aici...
Morții cu morțiii, viii cu viii !