Ce știa Augustin de Hipona și nu a știut Rob Macaire

Augustin de Hipona, sau Sfântul Augustin cum e cunoscut în lumea creștină,  este un ilustru necunoscut pentru o mare parte din omenire și mai mult ca sigur și pentru ministerul de externe britanic, căci dacă ar fi auzit de el și i-ar fi citit învățăturile, nu numai britanicii, dar și mulți alți iluștri lideri mondiali ne-ar fi făcut viața mai bună, nu mai insuportabilă. Trăind el intre anii 300-400 când Roma antică conducea lumea așa cum alții vor să o conducă acuma, a găsit de cuviință să învețe, de la unii, de la alții, iar când s-a considerat mulțumit cu ce a acumulat a început să scrie, să mai dea și la alții. Cine l-a citit, a avut ce învăța, cine nu, merge la proteste. Printre multele pilde și povețe rămase de la Gusti, este și o vorbă care este mai cunoscută dar, din nou, numai de cei care vor să cunoască, căci cei care consider că lumea a început și se termină cu ei, nu învață nici dacă le bagi cu pâlnia pe gât.Vorba aceea, în original, spune: ”si fueris Rōmae, Rōmānō vīvitō mōre; si fueris alibī, vīvitō sīcut ibī”. În limba română, asta înseamnă că dacă ești în Roma, faci ce fac romanii, te porți ca romanii, sau și mai clar, TE SUPUI REGULILOR ROMANE. Nu mai fac traducerea în limba lui Shakespeare, măcar atâta lucru să facă și ambasadorii majestății sale, să caute pe Gulugulu.
Este adevărat, Roma nu mai este ce a fost cam de 1500 de ani iar de atunci mulți au încercat să îi calce pe urme multe, imperii s-au ridicat și au  căzut, multe orașe s-au crezut Roma, multe nații și-au impus voința peste altele mai mici și mai fără putere. Și Londra se crede un fel de capitală a lumii financiare, Bursa de la Londra este încă stabilă britanicii încă se cred Lorzii lumii, un fel de extratereștri intangibili, frații mai mici sau mai mari ai polițistului Universal. Poate tocmai de aia, a apărut Brexitul, poate tocmai de aia și atitudinea ușor superioară, înțepată  a briților, când vorbesc cu ”ceilalți.”
Acum câteva zile, pe fluxul de știri a apărut știrea bombă că ambasadorul britanic la Teheran, numitul  Robert Nigel Paul Macaire a fost găsit și ridicat (probabil pentru protejarea sa) din mijlocul protestanților împotriva regimului de la Teheran. Poliția l-a găsit în mijlocul demonstranților, el spune că în timp ce se deplasa spre casă, adică ambasadă l-a reținut, legitimate apoi eliberat cu ”recomandarea” de a fi mai atent, prin zonă mai circulă drone, mai  cad rachete, avioane, nu e bine de ieșit pe străzi. Asta ar fi trebuit să știe excelența sa, dar probabil că nu știa ce a spus Gusti, sau a interpretat greșit zicala, crezând că dacă au ieșit iranienii în stradă, trebuie să iasă și el. Nu nene Rob, în astfel de situații, mai ales ca reprezentant al unui alt stat, cu obligații dar și restricții clare, nu te amesteci nici în acțiuni de protest, nici de sprijinire a cuiva, decât dacă este o acțiune oficială, a mai multor reprezentanți, cum a fost circul acela din 11 Ianuarie 2015, cu Charlie Hebdo, când înaltele fețe europene s-au fotografiat pe o stradă în Paris. Dar altfel, stai în banca ta sau pe banca ta și nu te amesteci cu ”prostimea” că nu se știe unde te duce valul. Domnul ambasador a spus că a ieșit, crezând, sau știind că este un miting de comemorare a victimelor incidentului aviatic iar când a văzut că se modifică ordinea de zi a plecat. Măi să fie! Nu știam că Majestatea sa, care e săraca prinsă cu ”scandalele” din familie, are un Foreign Office atât de prost.. informat încât să nu știe că au început protestele în Iran. Aș merge mai departe, și aș îndrăzni să cred că această ”primăvară” iraniană are cozi băgate, ca toate primăverile arabe, dar astea sunt.. speculații. Oricum, că știa, că nu știa, mister Rob nu prea avea ce căuta pe acolo, că îmi vine greu să cred că se dusese la cumpărături, a văzut coadă la un magazin și s-a așezat și el ca tot omul la ceva fudulii de cămilă. Să avem rezon, a trecut vremea cozilor.Pe de altă parte, nu îmi amintesc ca la noi, când cu incidentul de la Balotești să fi ieșit ambasadorul reginei pe lipscani să își manifeste empatia și suferința față de victimele accidentului și familiile lor și nici nu l-am văzut cu barca prin Marea Chinei când cu zborul MH  370. Deci las-o jos că măcăne stimabile.
Revenind la sfântul Augustin, de la el încoace a rămas așa, ca o cutumă, faptul că în casa lui, fiecare își face regulile proprii, iar cine îi intră în casă, dacă vrea să intre și omu ăi spune să își lase pantofii la burlan, îi lasă la burlan, sau nu intră. Poți să fii ambasador, poți să fii băiatul lu băiat dăștept, respecți regulile casei. Unii ar zice că și la noi s-ar fi băgat nu știu ce ambasadori prin justiție, prin legi, prin parlament și chiar pe străzi. Stați așa, să nu confundăm marfa cu ambalajul. Ceea ce a spus Augustinus este valabil pentru ”casele” sau statele care se respectă, în care gazda este stăpân. La noi, o țărișoară care face parte din SUA (Statele Umilite ale Americii), în care toți fac legea, casă fără stăpân, unde se vând produse cu etichete de Vest și calitate de Est, de unde pleacă copacii și se întorc scobitorile, unde doctorii dau foc pacienților, șefii din servicii dau ”ceaiuri dansante”, traficanții de carne vie fac ce vor cu justiția și poliția, LA NOI nu se pune problema, NOI NU SUNTEM STAT SUVERAN,noi ăștia care încă mai trăim aici ca români  nu putem....
Ce știa Augustin de Hipona și nu a știut Rob Macaire