Poate când eram mic adică insuficient de maturizat, să mă fi bucurat mai pe ascuns, mai pe față când un așa zis dușman sau ne-prieten pățea ceva rău, i se spărgea mingea, lua o notă proastă, i se strica bicicleta, nu îl lăsau prinții să iasă afară, era pedepsit la școală, etc etc. De la o vârstă în sus, când am înțeles că capra vecinului e tot a vecinului, indiferent că e vie sau moartă, grasă sau slabă, dar mai ales că dacă capra vecinului are sindromul vacii nebune și pisica mea poate să îl ia de la ia, am fost mai atent la ceea ce le doream neprietenilor. Ceva și mai târziu am constatat chiar că dacă capra vecinului e mai grasă sau mai lăptoasă, pot să câștig și eu ceva, ori să cumpăr lapte și brânză de la el, ori să învăț să o cresc pe a mea, așa că am încetat să mă mai bucur de necazul altuia, cu atât mai puțin să îl doresc.
Aud că frânarul de la Cotroceni a refuzat a treia oară numirea Liei la nu mai știu care minister. Nu am avut nici măcar curiozitatea să aflu la ce minister și de ce. Când doi se bat, al treilea câștigă. Nu știu cine e al treilea, dar știu că toți ceilalți vor pierde, adică și al patrulea și al cincilea și așa mai încolo. Scriam cu ceva timp în urmă că Olguța suferă de sughiț. Începuse să sughițe de când s-a legat fără să aibă dreptul, de pensiile militarilor. Sughițul nu numai că nu i-a trecut, dar s-a agravat și uite, de la atâtea pomeniri și acatiste s-a ajuns la ceea ce spuneam în octombrie 2017, infuzie de misie. Olguța și-a dat demisia de la muncă, sperând să nenorocească și alți oameni, la dezvoltare sau transport. I s-a pus frână, s-a opus frânarul. Dacă ar fi știut că numirea îi va fi refuzată de trei ori, nu și-ar fi dat demisia nici moartă, dar uite că lăcomia și convingerea că ei nu i se poate opune nimeni, că ea poate ”face ” pe oricine, că ea e Olguța, au lăsat-o pe teldrum. Din câte se aude prin târg, nici Liviuț nu ar plânge după ea, dacă nu cumva chiar se bucură, pentru că prea luase avânt tandemul Lia – Manta. Nu știu cum va reacționa în continuare cuplul, dar Olguța e pe tobogan, iar Manta îi va urma, pentru că atunci când vor admite și vor recunoaște că lui Dragnea îi convine situația, va fi prea târziu pentru a mai face ceva.
Așa cum spuneam, am învățat să nu mă bucur, să nu doresc răul altuia, dar asta nu mă oprește să mă întreb, dacă umilința la cere este supusă LOV acum din partea unui individ care practic nu îi poate reproșa nimic și nu poate să își justifice cu nimic bătaia de joc, nu este cumva o urmare a blestemelor atâtor militari, rezerviști, pensionari, călcați în picioare și batjocoriți de ea exact în același mod, fără nici o vină fără să ii fi făcut ceva, din ambiție și interese meschine. Există pe undeva în natură o lege a compensației pe care nici măcar Olguța, specialista OUG-urilor modificatoare de legi organice nu o poate schimba și care iată, îi dă cu vârf și îndesat, după faptă, răsplata întreită, 3 umilințe, trei palme, primite, culmea, de la cel mai incapabil președinte din câți am avut, cel care s-a remarcat prin anti-guvernare și distrugere, nu prin faptul că a creat ceva sau realizat ceva. Acest președinte o umilește, refuzându-i numirea în guvern de trei ori, ei, ”cel mai performant ministru” al lui Liviu. Eu cred că pe aici pe undeva este și răzbunarea lui Ponta, cel care a făcut-o primar la Craiova (unde e adevărat, Olguța a mișcat ceva în bine) dar pe care l-a lăsat și a trecut în barca lui Dragnea, deși între noi fie spus, Ponta este mult peste Dragnea. Strict obiectiv vorbind, Olguța își merită umilința cu vârf și îndesat, ”and so say all of us”, cum spune americanul.
Acum, steaua Olguței nu doar că nu mai strălucește, dar a devenit o stea căzătoare. Că e de la Ponta, că e de la Iohannis sau de la atâtea uniforme călcate în picioare, nu știu, dar Iohannis fără să vrea, fără să știe, a răzbunat câteva zeci de mii se uniforme. Blestemul kaki doamnă Olguța, blestemul oamenilor pe care cândva i-ați ajutat dar apoi i-ați trădat și le-ați înfipt cuțitul în spinare, v-a ajuns, chiar mai repede decât au cerut unii. Eu zic să vă lăsați de ministeriat că cine știe pe cine mai îngropați și poate nu vor fi toți la fel ca mine, îngăduitori și iertători. Ce, credeți că Oprea a scăpat de blestemul gropii lui Gigină? Va cădea și el în groapă și nu se va mai scula, pentru că Legea talionului nu poate fi modificată prin OUG.
Blestemul kaki sau Legea talionului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.