Ocaua lui Cuza și ocara lui Klauss

La câte am aflat după 89 încoace despre eroii și înaintașii noștri nici nu știu dacă ceea ce auzisem inițial despre ei este adevărat, legendă sau ”dosar fabricat” ca cel al Olguței. Apropo, nu știu de ce face lumea atâta caz de dosarul  respectiv, că doar  madame Kovesi nu este nici prima, nici originală și nici perfectă în fabricarea dosarelor, știm toți că   de la Beria încoace, dosarul din falsuri se face. Despre Alexandru Ioan Cuza am aflat, după ce ani de zile am crezut că a fost mai curat ca Fecioara Maria și mai înțelept decât Solomon, că de fapt a fost și  puțin manipulat, puțin ajutat să ajungă unde a ajuns, cam ca domnul Klauss 160 de ani mai târziu, că el de fapt a fost împins acolo unde a ajuns, cu ajutor intern și extern, cu sprijinul unei loje  masonice, la fel ca și actualul, că îi plăceau mai mult decât trebuia femeile și că a acceptat să abdice,  fiind șantajat, mai mult decât amenințat, la fel ca și Mihai, dar  nu Viteazul,  dar și   ca toți cei care ajung în funcții politice în ziua de azi și își dau ”demisia de onoare”.  Ce am mai auzit despre el și nu sunt sigur că ar fi adevărat, dar așa se spune este că, văzând el că nu mai poate controla corupția și furturile  a decis să introducă o măsură unică, cu care să se măsoare băuturile, fie ele lapte, miere, bragă, sau vin. A considerat el că trebuie să existe o măsură în toate și cred că avea dreptate. A avut curajul să îi pedepsească pe toți cei care nu foloseau ocaua lui, ocaua lui Cuza. Unii spun că de aici i s-a tras, de la cei care nu mai puteau înșela și fura  din cauza lui, alții că de la cei care credeau că dacă l-au suit în barca lor, vor putea să își recupereze ”cheltuielile” făcute când au investit în el, cam așa cum și creditorii colegului lui Zgonea au crezut că își vor recupera banii după ce s-a suit pe tron. Și unii și alții au luat țeapă, deși Vlad Țepeș  dispăruse de mult.
Unii spun că la fel face si domnul Klauss, îi pedepsește pe toți cei care nu folosesc ocaua lui. Dacă  vezi ce i s-a întâmplat  lui Olguța Vasilescu, Ponta și altor colegi de partid,  ai fi tentat să crezi că așa e, că are o oca și numai una. Dar dacă ne uităm însă  la plagiatul lui Kovesi și la casele din Sibiu, constatăm că pe lângă ocaua cu care cântărește falsul și uzul de fals al lui Ponta și chiar plagiatul acestuia, mai are o oca, personală, cu care cântărește falsul și uzul de fals din procesul propriu și plagiatul din doctoratul lui Kovesi. Din câte se vede, domnul Klauss are nu una, ci două ocale, una pentru inamici și alta pentru acoliți. Și se pare că cel puțin o parte din ”creditorii” lui își recuperează investițiile, dar numai cei externi. Cei interni  o cam fură, iar  Oprea, MRU, Blaga știu cum.
Mă întreb ce va scrie despre asta istoria și cu ce va intra Klauss în legendă? Cu plimbările, cu gesturile de prost gust, cu toaletele primei profesoare, cu aroganța, cu discursurile, cu trădările sau cu ocara?
Ocaua lui Cuza și ocara lui Klauss