luni, 10 iunie 2013

Domnul Dogaru nu se dezminte


salut voios de istoric
Încep să cred că dintre toţi “şefii” pe care i-au avut militarii activi şi în rezervă  în ultimii 25 de ani, cel mai periculos pentru ei nu a fost Oprea cu toate păcatele lui, ci cel care şi-a format pe hârtie un CNSC aşezându-se pe caunul din capul mesei, care s-a ales singur preşedintele SCMD şi care crede că este tatăl rezerviştilor şi mama societăţii civile, cel mai contestat rezervist,  militar între istorici şi istoric între militari. Numele lui a devenit déjà sinonim cu bălăcăreala, vorbele fără acoperire, manipularea, circul mediatic, ameninţările sterile, protestele inutile, indemnurile la haos. Datorită actiunilor sale personale, militarii sunt acuma consideraţi “ minerii “ USL, datorită manevrelor sale şi jocului la două capete, cinstea militarilor are de suferit, datorită intervenţiilor sale televizate militarii sunt văzuţi drept nişte îmbuibaţi care nu se mai satură, sunt  catalogaţi drept “foşti activişti de partid” sau “securişti”, avizi de bani şi putere, care au ca principal scop, manipularea.
Cu fiecare zi care trece, cu fiecare intervenţie a sa, toate aceste “calităţi” se confirmă, acţiunile duplicitare, ameninţările voalate sau nu  dar inutile continuă, minciunile se înmulţesc, jocul la două capete nu mai încetează.
După ce şi-a manevrat proprii colegi de sindicat, lăsându-i să se încaiere între ei pentru a-şi acoperi inutilitatea şi inerţia, dând vina pe alţii pentru  presupuse greşeli, după ce a lăsat ca un proiect de lege care se voia reparator să fie apropabt în Senat într-o formă care nu ne avantajează, fără a participa prin oamenii pe care îi plăteşte cu banii sindicalşiştilor la amendarea acestuia, domnul Dogaru Mircea  recidivează în inerţie, se face că lucrează, pentru a-i aburi pe cei care vor să vadă că SCMD face ceva pentru ei.
Domnia sa nu este în măsură nici să aibă o atitudine coerentă, nici o strategie pe termen lung sau scurt, nici un punct de vedere clar. Se face doar că lucrează şi din când în când mai dă câte un comunicat, câte o scrisoare pierdută înainte de a fi scrisă, câte un apel prin care vrea să îşi mascheze neputinţa, lipsa de interes şi dispreţul la adresa celor cărora le cere cotizaţiile. Dacă crede că mişcarea sindicală înseamnă doar să apari la tv şi să scrie din când în când câte o scrisoare care nu diferă de la una la alta decât prin data la care este redactată, se înşeală. Asemenea şefi de sindicat să găsescu cu miile pe internet, mult mai inspiraţi şi mai civilizaţi decât domnul Dogaru.
Ultima găselniţă cu care crede că astupă gura celor care îi cer să facă ceva pentru cauza lor, nu face excepţie de la regula generală. Multe cuvinte, ameninţări, patetism ieftin, nimic concret. În loc să participe personal sau prin oamenii din marele Comitet Director sau din multele departamente inutile şi infertile cu care îşi acoperă impotenţa, la discutarea în toate fazele şi în toate comisiile parlamentare sau chiar guvernamentale a legilor care privesc cauzele celor pe care se face că îi apără, domnul Dogaru aşteaptă invitaţii la televiziuni sau dă mese la restaurant din banii sindicatului, câte unui realizator- aşa cum spunea chiar domnul Pricină- ca să mai apară şi domnia sa pe la tv, să nu uite lumea că există, că în rest, oricum nu spune nimic. Ba mai mult, deşi guvernul Ponta îşi bate joc de rezervişti mai rău decât fostele guverne Boc la un loc, chinuindu-se să “amâne” până la sfintele calende greceşti un amărât de proiect de lege cu două articole, jucând ping pong cu pensile militarilor, conducerea SCMD, domnii Dogaru şi Pricină, cei doi UNICI purtători de cuvânt ai sindicaliştilor militari, fac sluj pe lângă Ponta şi acoliţii săi, făcându-se că nu înţeleg şi nu ştiu că totul este o bătaie de joc şi o amânare continuă, prin tertipuri mârşave. Din când în când domnul Dogaru ameninţă cu mari manifestări de stradă, dar amână şi el, ca şi Ponta “evenimentul”  pentru că nici unul nici altul nu pot sau nu vor să facă ceea ce se tot laudă. Cel puţin aici Ponta este mai cinstit, el spune că nu vom vedea bani până în 2014, dar Dogaru se face că nu înţelege mesajul şi se roagă de locotenenţii lui Ponta să dea câte o declaraţie că nu e aşa cum spune Ponta, ca să nu aibă el probleme cu sindicaliştii care îi cer să facă ceva. Din când în când ameninţă că face “ce a făcut tata” adică pleacă pe jos, pentru că, cu toate ameninţările lui, nu are cu ce să sperie guvernul, nu are putere de constângere, nu poate bloca nici învăţământul, nici transportul, nici economia şi-vai- nici măcar traficul pe un trotuar pentru că are din ce în ce mai puţini adepţi. Dar el se face că nu ştie şi dă termene: 4 martie, 31 martie, 12 aprilie, 22 mai, 1 iunie, acuma mai nou 13 iunie. Pe cine sperie Dogaru ? Pe cine abureşte, pe cine manipulează? Doar pe amărâţii de sindicalişti care şi-au legat speranţele de el pentru că era  mai vocal, care au crezut că vorbele lui şi promisiunile vor fi însoţite de fapte , dar s-au înşelat sau mai bines pus, Dogaru i-a înşelat.
Acuma a scos o altă scrisoare pe piaţă prin care iarăşi vrea să înşele. Ameninţă iarăşi cu proteste masive sprijinite de “partenerii din societatea civilă” care practic habar nu au în marea lor majoritate ce spune domnul Dogaru. CNSC este un mare fâs, o simpă înşiruire de asociaţii ai căror membri habar nu au că fac parte din CNSC totul fiind bazat pe o discuţie între Dogaru şi unii şefi şi atât.
Iată ce spunea domnul Dogaru acum 3 săptămâni :
“În acest sens aduc multumiri, în primul rând domnului premier Victor Ponta, pentru că în acordul Guvernului a prevăzut posibilitatea aplicării imediate a măsurilor reparatorii dacă exista fondurile necesare, de asemenea, domnilor miniştri Mircea Duşa si Radu Stroe, ca şi directorului SRI, George Maior, care au demonstrat că exista fondurile necesare la cele trei structuri, prin economii, fără  afectarea actualului buget.”
Minciună, domnul Ponta nu a afirmat niciodată în acordul guvernului că are de gând să aplice legea în 2013, dimpotrivă spune ferm că acceptă cu condiţia aplicării din 2014, iar cei trei nu au făcut nici o dovadă, au făcut doar declaraţii. Când au trebuit să vină să facă dovada, au lipsit. O să vedeţi mai jos.
Deşi fusese avertizat că asta nu înseamnă că s-a câştigat ceva, că faptul că proiectul a stat două luni în senat deşi fuseseră date asigurări şi luate angajamente -chiar din partea domnului Oprea pe care domnul Pricină mai avea ceva şi îl pupa nu spun unde- că va fi promulgat la sfârşitul lunii martie, arată că nu se doreşte punerea lui în aplicare  şi că se amână până la inutilitate, domnul Dogaru se face că nu vede. Pe 5 Iunie proiectul trebuia să fie discutat în Comisia de Muncă a Camerei Deputaţilor. Tot atunci trebuiau să vină la comisie şi miniştrii celor 3 ministere implicate, pentru a spune clar dacă au bani sau nu pentru aplicarea legii din 2013. Ei bine, cei 3 miniştri nu au venit, nu i-au lăsat părinţii probabil, aşa că a fost amânată discutarea proiectului. Colac peste pupăză,  mai apare un deputat din cei prieteni cu Ponta, UDMR-ist, care făcându-se că nu pricepe despre ce e vorba în proiect, cere o situaţie comparativă între pensile militare şi cele cuvile. Bineînţeles că intervenţia deputatului al cărui nume nu contează oricum este făcută nu pentru că nu ar şti domnia sa şi ar vrea să afle ceva despre pensile militare, ci pentru a lungi boala până moare pacientul. Bineînţeles că cel care a manevrat şi trage sforile este Ponta, bineînţeles că şi domnul Dogaru ştie asta, dar se face că nu ştie, pentru că de fapt lui îi convine ca rezerviştii să fie nemulţumiţi, pentru că numai nemulţumirile îi mai ţin in sindicat, în rest NIMIC. Dimpotrivă, pentru că practic undeva interesele celor doi se întâlnesc undeva la mijlocul drumului, domnul Dogaru se face preş când poate şi el. Aşa se face că după ce mulţumea celor 3 miniştri acum trei săptămâni sau patru, mai précis pe 23 mai, “care au demonstrat că există fondurile necesare la cele trei structuri” acuma în scrisoarea sa deschisă către deputaţi, domnul Dogaru se face că nu ştie că cei trei au dat PAS când trebuiau să facă dovada la Comisie că au banii şi să primească aviz favorabil.Oare de ce ascunde acest lucru domnul Dogaru? Al cui joc şi ale cui interese le urmăreşte ? Pe cine manipulează? De ce mai ameninţă când practice prin inerţia sa face jocul celor care îşi bat joc de militari ?
În acelaşi dulce stil al manipulării, domnul Dogaru se face că face apel la deputaţi ca şi cum asta ar rezolva ceva. De ce nu se duce în camera depăutaţilor, de ce nu cere să se adreseue plenului Camerei Deputaţilor, are ecst drept constituţional, are posibilitatea să fie ascultat de toţi depăutaţii prezenţi să să dovedeascpă că face cu adevărat ceva, de ce nu merge în comisii să se zbată pentru interesele sindicaliştilor, are această obligaţie ca reprezentant al sindicaliştilor şi acest drept legal. De ce trimite în eter scrisori pe care nu le citeşte nimeni, nici măcar toţi sindicaliştii, sătui şi ei de minciunile şi aburelile sale, de ameninţările inutile şi fanfaronade ieftină?
Colac peste pupăză însă, uită de la mână până la gură ce spune, ce declară, ce cere şi face gafe după gafe. Acum nici o lună mergând pe mâna celor ce susţineau că doamna Cristiana Anghel a făcut o greşeală susţinând amendamentel în plenul senatului pe legea pe care o tot promite Oprea, domnul Dogaru îi cerea într-o altă scrisoare “de suflet” doamnei senator, să nu mai susţină amendamentele pentru că nu era în interesul sindicaliştilor, deşi doamna senator cerea ceea ce cerusem noi, sindicaliştii în documentele trimise senatorilor cu diferite ocazii, documente şi cereri acceptate de totţi cei care le cunoşteau şi fusesseră înştiinţaţi cu ele, inclusiv domnul Dogaru: “în situatia în care constataţi că discuţiile pe acest amendament periclitează votul, vă rog respectuos să anunţaţi renunţarea şi la acesta, urmând să intreprindem cele necesare pentru introducerea lui ulterior sau în Legea pensiilor militare de stat”. Domnul Dogaru îi cerea doamnei senator să renunţe la susţinerea amendamentelor dacă acestea vor  duce la lungirea termenului de vot, pentru că se grăbea. Deci practic nu îl mai interesa cum se va vota legea, doar să se voteze. Una la mână. Acuma domnul Dogaru cere şi deputaţilor să facă ce a făcut tata : “Ca acest lucru să nu vă ingreuneze conştiinţa, vă rog respectuos să vă retrageţi toate amendamentele depuse la diferitele comisii, pentru a nu mai pierde timp prin noi consultari la premier, ministere si comisii parlamentare. Aşa cum a procedat în Senat, la rugamintea noastra, dna senator Cristiana ANGHEL!” Deci după ce la iniţierea legii domnul Dogaru promitea că va urmări ca aceasta să fie amendată pentru că existau puncte cu care sindicaliştii nu erau de acord, acuma insistă să rămână aşa. De ce oare ? Eu nu cred în jumătăţile de măsură, nici în graba asta  după ce trei ani de zile te-ai făcut că lucrezi. De ce nu a spus domnul Dogaru în scrisoarea sa că cei trei miniştri s-au făcut că lipsesc de la dezbaterea legii în Camera de Muncă? Dacă e aşa de preocupat de soarta militarilor de ce nu a făcut un apel şi la cei trei aburitori care azi spun una şi mâine alta? Culmea Culmilor, ca să se scuze pentru că îi deranjează pe distinşii  deputaţi, domnul Dogaru o bagă la înaintare pe doamna Ştefănescu, vrând să insinueze în prostia sac ă dacă nu ar fi fost dânsa, nu i-ar fi deranjat. Aşa acţionează un şef de sindicat. Şi apoi îşi cere din nou scuze şi dă vina pe sindicalişti, dacă vor fi proteste.
“Majoritatea nu mai vor să moară jenant în fata postaşului, a televizorului, care ne umple de declaraţii diversioniste sau de otrava istericilor teleaşti şi scribi băsişti, a unui petic de hartie, ci în stradă. Nu am cum să mă opun acestei ultime soluţii care ne-ar putea reda demnitatea. Drept urmare vă rog să vă imaginaţi ce se va întîmpla când zeci de mii de rezervişti vor veni la Parlament să âşi expună punctul lor de vedere, mai ales dacă vor fi insoţiţi şi de aliaţii lor, CFR-işti, mineri, constructori, muncitori în industria de apărare, profesori, grefieri, sanitari, revoluţionari, piloţi civili, funcţionari publici, etc.”
Este uluitor ce spune aici domnul Dogaru, cum foloseste persuasiunea, insinuarea dar şi minciuna în încercarea de a face presiuni dar şi de a se scuza personal pentru eventuale proteste.
La început spune nici mai mult nici mai puţin decât că rezerviştii vor să moară în stradă, sau mai bine zis şantajează parlamentarii cu sinucideri în masă, cu legări în lanţuri, bătuţi de organelle de ordine, sau cum? pe sindicalişti, dacă vor fi proteste. “Majoritatea nu mai vor să moară jenant în fata postaşului, a televizorului, care ne umple de declaraţii diversioniste sau de otrava istericilor teleaşti şi scribi băsişti, a unui petic de hartie, ci în stradă.”Deci domnul Dogaru consideră că este mai  demn să moriîn stradă, eventual bătut de jandarmi decât în faţa televizorului. Este un îndemn?Asta e tot ce poate face sindicatul , să scoată oamenii afară pentru a muri în stradă? A încercat domnul Dogaru să poarte un dialog cu premierul Ponta cel care decide şi manevrează totul ? Bineînţeles că nu, şi nici nu poate, pentru că nici nu l-ar băga în seamă, după jocul făcut cu Acordul la B1tv în vară. Dar de ce nu trimite o delegaţie care să nu îl cuprindă şi pe el, care să lămurească definitiv intenţiile lui Ponta ? CHIAR SĂ NU FIE NICI UN MEMBRU AL CONDUCERII SINDICALE CARE SĂ POATĂ FI PRIMIT DE PONTA ? ÎN ACEST CAZ ESTE MOMENTUL CA ACEASTĂ CONDUCERE SĂ ÎŞI DEA DEMISIA ÎN BLOC  PENTRU CĂ NU ESTE UN PARTENER DE DIALOG CREDIBIL ŞI REPREZENTATIV PENTRU SINDICAT NU ESTE ÎN STARE SĂ REZOLVE O PROBLEMĂ SIMPLĂ, ACEEA DE A DISCUTA CU PREMIERUL ŞI DE A LĂMURI INTENŢIILE ACESTUIA ODATĂ PENTRU TOTDEAUNA.
Apoi practic se scuză că este posibil să apară proteste antiguvernamentale : “Nu am cum să mă opun acestei ultime soluţii care ne-ar putea reda demnitatea”.
 Iar apoi, ca de obicei, se laudă fără acoperire, ameninţă iarăşi cu proteste masive care vor sufoca România, când ştie că nu va putea scoate mai mult sde 1000 de oameni orice  ar face. “Drept urmare vă rog să vă imaginaţi ce se va întîmpla când zeci de mii de rezervişti vor veni la Parlament să âşi expună punctul lor de vedere, mai ales dacă vor fi insoţiţi şi de aliaţii lor, CFR-işti, mineri, constructori, muncitori în industria de apărare, profesori, grefieri, sanitari, revoluţionari, piloţi civili, funcţionari publici, etc.”
Asta este activitatea lui Dogaru vizavi de această lege. Acesta este Dogaru. Dacă asta doresc rezerviştii, asta au.

Domnul Dogaru nu se dezminte

5 comentarii:

  1. Si totusi , d-le Neacsu , maresalul Ion Antonescu a fost executat la 01 iunie 1946 , nu 1945 - cum scrieti dvs. in articolul anterior ... Si unde nu vreti sa corectati eroarea ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi cer scuze, nu am putut face modificarea pana acuma, va multumesc, am modificat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vă rog, mai atent la ortografie (doar suntem oameni cu şcoală) şi mai concis, altfel prea seamănă stilul cu al împricinatului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da ai dreptate in multe privinte .....dar nu asta e calea.Ce ai facut TU in afara de a-l critica pe Dogaru?Ai si tu o misiune si un interes de vreme ce apari mareu numai cand ....ceva scartaie.

    RăspundețiȘtergere

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care posteaza comentarii sunt raspunzatori pentru comentariile pe care le fac.