Să presupunem …

Iohannis a semnat revocarea Codruței Kovesi. După 30 de zile, după ce a încercat să o scape, după ce a îndemnat cetățenii să iasă în stradă să ”apere statul de drept”, după ce a îndemnat la nerespectarea Constituției, încercând să se așeze cu curul pe ea, nu mai contează, până la urmă a revocat-o pe prietena din copilărie, copilăria vieții sale de primar, când el se juca de-a retrocedarea și însușirea bunurilor organizațiilor naziste.
Se pune întrebarea de ce a semnat, de ce acum, de ce așa târziu sau pur și simplu de ce a cedat, după ce s-a dat cu capul de perete timp de 30 de zile? A făcut exact ca pistolarul ăla  care amenința că face ce a făcut tac’so.
Deci, de ce ?
Să presupunem că a avut dreptate, că nu trebuia să semneze revocarea, că Luluța  era Sabia lui Zorro și era singura care lupta cu Corupția, motiv pentru care nu a vrut să o revoce până acum. Păi dacă e așa, de ce a cedat acum, a renunțat la lupta împotriva corupției, a aruncat sabia din mână, a abandonat lupta? Păi ori ne luptăm și apărăm românii de corupți, ori luptăm la mișto? Generalul CambroNne, șeful gărzii personale a lui Napoleon avea o deviză: ”Garda moare, dar nu se predă”.  Deviza lui Iohannis care o fi, ”Coarda se întinde cât vor mușchii mei”?
Să presupunem că CCR a fost sub sabia PSD, că majoritatea judecătorilor de la CCR sunt și ei corupți și au făcut jocuri politice. Dacă e așa, Iohannis, ca garant al Constituției,  nu trebuia să cedeze nici în ruptul capului, trebuia să meargă mai departe până în pânzele albe, să îi demaște pe criminali, avea justiția la mâna lui, DNA-ul putea face dosare tuturor greblelor din CCR și astfel scăpa țara de corupția la acest nivel. În plus, avea rezistenții care aprindeau telefoanele la secundă, nu le trebuia decât un semnal. Păi ce a făcut acum, a dat mână liberă corupției, a cedat, s-a lăsat înfrânt și pleacă lăsând iar țara de izbeliște ca atunci când a declarat că se mai gândește? Unde ne sunt principiile ?
Să presupunem că chiar  a avut nevoie 30 de zile ca să înțeleagă ce a vrut să spună CCR în motivarea sa. Păi, să ne fie cu iertare, dar CCR a scris în limba română parcă. Dacă președintelui României îi trebuie 30 de zile ca să înțeleagă ceea ce toți românii au înțeles, chiar dacă nu toți au fost de acord, adică faptul că nu are încotro și trebuie să respecte legea, o lege scrisă în limba română, ce ne facem când va primi –via  Fifor- o amenințare sau declarație de război din partea Rusiei? O citește până o înțelege? Și în timpul ăsta românii ce fac, ce au făcut după 23 August 44 până a semnat și Mihai Viteză,, Armistițiul cu Rușii, adică pleacă în prizonierat? Vă vine să credeți, suntem conduși de un individ căruia îi trebuie 30 de zile ca să înțeleagă un articol din Constituție iar acest om trebuie să ia, în câteva secunde,  decizii de importanță capitală pentru statul român? Doaaaaaaaaaaaaamneeeeeeeeeee, bine că nu are și valiză nucleară la îndemână. Sau el crede că are?
Să presupunem că Iohannis a apărat-o pe Kovesi și a încercat să cel puțin amâne dacă nu să împiedice revocarea Luluței din pură simpatie, prietenie, patriotism local, pentru că și ea l-a apărat în procesele din Sibiu când lucra pe acolo. Ce s-a întâmplat acum, a uitat de prietenie, de jurăminte, de binele făcut de Luluța, de promisiuni? Păi așa procedează un om de cuvânt? De ce? A văzut că se pune serios problema suspendării, călca pe cărbuni încinși? Deci la el prietenia ține până la propriul interes. Nu că ar fi de mirare, dar trebuia măcar anunțat dinainte, să știe și cei de la Holzindustrie ce fac.
Să presupunem acum, pentru a economisi timp,  că toate acele patru  presupuneri sunt false fie luate câte una fie toate odată.  Adică pe el nu l-a interesat nici lupta împotriva corupției, nici soarta Codruței Kovesi, nici soarta țării, nici justiția din România, nici România, așa cum nu îl interesează nici apărarea, securitatea, independența, integritatea, suveranitatea României.
Să presupunem că Iohannis nu a făcut altceva până acum decât să pună piedici tuturor inițiativelor PSD bune sau rele, că pe el nu îl interesa cine guvernează atâta vreme cât face ce vrea el, că habar nu are ce conțin legile pe care le-a promulgat, pentru că lui îi trebuie 30 de zile să înțeleagă, el și tot stafful lui prezidențial, o simplă motivare a unei decizii judecătorești, că nu a încercat nimic altceva decât SĂ CONDUCĂ EL, să își poată face de cap  fără să îl întrebe nimeni nimic, să se plimbe, să se lăfăie și să se laude cu țara lui, partidul lui,  guvernul lui, șeful armatei lui.
Să presupunem că de fapt el știa de la început că nu are ce face, că va trebui să o revoce, ca să nu intre el în procedura de suspendare, dar a sperat ca Ambasada SUA, Mutherlandul, Rezistenții, Opoziția, cineva, nu conta cine va face ceva și o va salva pe Luluța și îl va salva și pe el. Văzând că nimeni nu face ceea ce doar el trebuia să facă, a cedat și a făcut ceea ce trebuia să facă de prima dată, mai ales că deja Dragnea cedase presiunii colegilor de partid și începuse să vorbească despre suspendare, deși lui îi promisese că nu se pune problema suspendării. Deci totul a fost un circ, un gest laș, o impotență, ambiție și orgoliu, pe spinarea oamenilor care mai aveau un pic și își dădeau în cap.
Și să mai presupunem că noi suntem oameni cu scaun la cap, avem rațiune, avem antigel în instalația de răcire, avem conștiință civică,  avem onoare, avem inițiativă, avem interes să trăim într-o țară curată, cu conducători onești, care respectă legea și își respectă alegătorii.
Sau, să nu mai presupunem nimic, că ne doare capul și ajungem la concluzia că până la urmă tot noi suntem de vină pentru tot circul ăsta și ne merităm soarta, pentru că uite, Kovesi a căzut, Iohannis și Dragnea au rămas, vin ai noștri pleacă ai voștri toți ne lamentăm ca proștii!

Să presupunem …