Există viață după Înviere

Au trecut sărbătorile de Paște așa cum trec toate, mai puțin jocurile politice interne și externe. Probabil că între un ou roșu și o friptură de miel mulți nu au mai avut timp și nici chef să mai urmărească știrile și au profitat de vremea frumoasă pentru a mai respire un aer mai curat, mai puțin viciat, mai puțin toxic. Dar cum nici o minune nu ține mai mult de trei zile, pauza s-a terminat, ne întoarcem la viața de zi cu zi.
Ce am pierdut în acest weekend prea prelungit ?
Trădare trădare, dar cine pe cine?
A continuat joaca de-a investigațiile și aflarea adevărului despre protocoalele s(ere)i onului. Partenerul Olguței s-a tăinuit cu cel al Luluței, l-a invitat la o șuetă la el în birou și acolo au decis programul așa ziselor întrebări care urmau să îi fie puse domnului Coldea. Acesta a venit probabil cu întrebările în plic, le-a dat domnului Manda și i-a spus, ”Astea sunt întrebărle, asta mă întrebați, dar nimic altceva că mă supăr și vă pierdeți avizul ORNISS, dar, mai ales, nu să nu cumva să încurcați întrebările, să nu săriți vreuna, să nu întrebați peste rând că eu vă citesc răspunsurile de pe foaia mea și e treaba voastră, a doua oară nu mai citesc. Ați sărit o întrebare,ura și la gară”. Și așa a fost, domnul Manda este un om de cuvânt, un om pe care poți să te bazezi, ce au stabilit a fost respectat cu sfințenie, nu s-a făcut rabat de la regulile stabilite. La sfârșit i s-a asigurat domnului Coldea și spațiu fizic și tehnic pentru a-și citi și mesajul pentru  media, ocazie cu care a lansat și o amenințare deloc mascată, un mic șantaj din incinta Parlamentului României, la adresa unui trădător, nu a spus cine e ăla, dar amenințarea a fost clară și concisă.  Jurnaliștii acuma se omoară să afle cui s-a adresat domnul Coldea, dar nimeni nu are voie să îl întrebe, e secret de stat. Unii zic că amenințatul ar fi Ghiță, alții zic că ar fi partenerul strategic, dar ce mai contează cine e ? Se știe el, ăla care este  și atâta vreme cît amenințarea a venit din Palatul Parlamentului și cu avizul comisiei de control a SRI-ului, totul e ok.
La rândul său, Dumitru  Iliescu, primul șef al SPP îl acuză și el pe Coldea de trădare și îi pune niște întrebări legate de modul în care au fost monitorizați, înseriați, dosariați și poate chiar folosiți ofițeri cu funcții înalte din MApN. De ce din MApN? Păi am mai spus eu de ce, pentru că acolo nu mișcă nimeni în front. Având în vedere gradul de politizare a armatei dar mai ales modul în care se fac numirile și se dau stelele, s-a constatat că cele mai mari afaceri se fac cu armata pentru că acolo orice faci se poate ascunde sub masca intereselor de stat se secretizează și se pune ștampila NATO RESTRICTED. Păi cine ar îndrăzni să se pună cu NATO și să ceară desecretizarea contractelor și documentelor făcute în numele și  lumina indicațiilor preioase ? Așa că așa-zisele dezvăluiri și critici ale lui Mitică sunt de ochii lumii, praf în ochi, joc de glezne la care românul, amator de mingicării se uită cu ochii cât cepele.
Un pas înainte cât un șut în cur
După o perioadă în care se părea că teleoltenii conduc tot și Dragnea nu mai are ochi pentru nimic altceva, iată că Clujul a reușit să împingă la conducerea Academiei Române, un brav reprezentant al ”școlii ardelene”, domnul Ion Aurel Pop. Dacă îi citești CV-ul, mai că îți vine să îl votezi în 2019, mai ales că și el și-a început activitatea ca profesor de liceu, dar nu știu cât de norocos a fost. Având în vedere că a luptat împotriva unui general, medic militar cu afaceri în industria farmaceutică deci cu relații și ”posibilități multiple”, e de mirare că academicienii au preferat un adevărat om de știință. Ai fi tentat să spui ”Iote domle că se poate, valoarea este apreciată și la noi, uite că academicienii își respectă blazonul.”Dacă nu am ști însă ce mâncătorie e și pe acolo, am fi gata să credem în reînvierea valorilor. Numai că gurile rele scot pe piață două variante. Unii spun că academicienii l-au ales pe Pop nu pentru că ar avea valoare ci pentru că nu are… tărie, este un pacifist, un tip care merge pe bunul simț, nu știe să dea cu pumnul deci își pot vedea de jocurile lor în continuare. Cu generalul Voicu nu prea ar fi avut loc de întors, și poate ar fi fost înhămați toți la cărușa acestuia. Alții merg mai departe și spun că de fapt promovarea lui Pop ar fi de fapt o .. debarcare de la Universitatea Babeș Bolyai unde nu se puteau face jocurile UDMR din cauza lui. Păi dacă e așa, înseamnă că nu e chiar așa de ușor de dus de nas. În fine, ce va fi vom vedea, dar parcă văd că și aici cineva va striga cândva ”trădare!„
Să trecem la externe.
Cu ungur pre ungur călcând
Fidesz, partidul lui Orban, Viktor Orban, premierul maghiar, a câștigat alegerile în Ungaria cu 48 virgulă ceva. Este un procent care îi asigură lui Orban un nou mandat pentru că va găsi fără probleme un partiduleț de 5 puncte care să îi asigure majoritatea parlamentară și dreptul de a forma un nou guvern. Politica naționalistă,  despre care vorbeam de mai multe ori a dat roade, politica antimigrație a lui Orban a fost pe placul ungurilor care nu văd cu ochi buni indicațiile venite de la Bruxelles. Cu această ocazie Fidesz a anunțat că are pe țeavă un proiect de lege ”Stop Soroș” care va interzice finanțarea ONG-urilor care susțin drepturile imigranților sau care reprezintă „o amenințare la adresa securității naționale”. Cred că Trump dansează de bucurie și îi va ierta lui Orban alte păcate printre care și o apropiere suspect de strânsă de Putin, sau, cine știe ar fi un motiv în plus să îl iubească pe premierul ungur.  Oricum, dacă ungurii au ajuns să își renege un conațional pentru că finanțează sprijină și își bagă nasul în probleme de interes național, e de așteptat ca  Iohannis să îl onoreze cu cea mai înaltă decorație românească, nu pentru ca i-au organizat și finanțat campania electorală,  băile de mulțime, rezistența  sau împănat guvernul Cioloș,  uite numai așa de al dracu să îi supere pe unguri, ca un ”adevărat român” ce este.
Uite gazul nu e gazul
Dacă tot am vorbit de Trump nu pot să trec de ultima campanie militară pe care o propune acesta. Zilele astea, mai precis pe data de 08.04, în Duminica Paștelui, agențiile de presă anunțau o tragedie în Siria, la Duma, în provincialGhouta de Est. Un atac cu gaze -se spune- a făcut 70 de victime, dintre care mulți copii, iar primii care au aflat și au făcut fotografii de  la locul tragediei, au fost formațiuni ostile guvernului Sirian. Bineînțeles că acestea au dat vina pe Assad, dar nu spune nimeni nici dintre cei veniți la fața locului să constate faptele, nici din localnici, ce s-a întâmplat, dacă a fost o explozie, dacă a fost o rachetă, dacă a fost un atentat, dacă gazul a venit din cer din apă sau din pământ. Nu. Ca și în cazul trădătorului lui Coldea, nu interesează pe nimeni amănuntele sau probele, fiecare dintre cei doi mari polițiști ai lumii dau vina unul pe altul, nici unul nu are probe, nici unul nu spune nici măcar ce s-a întâmplat efectiv, dar amândoi amenință cu represalii sau răspunsuri în forță. În aceste condiții, chiar  și alegerea datei când s-a întâmplat nu a fost întâmplătoare, toată lumea era cu ochii pe sărbătoarea creștină. Doar în America, toată lumea era cu ochii  pe investigațiile FBI asupra scandalului ultimelor alegeri și cel legat de legătura sau aventura lui Trump cu o prostituată, long time ago. Bineînțeles că în cazul unui conflict major în care armata SUA ar fi angajată, un scandal care să ducă la investigarea președintelui nu ar fi chiar potrivit nu? Ce bine a picat incidentul ăsta de la Duma. Minune Dumnezeiască și nimic altceva. Acuma americanii și întreaga lume au despre ce vorbi și motive de îngrijorare.
Subiectul  a fost adus în atenția Consiliului de Securitate al ONU unde SUA cere măsuri militare împotriva guvernului sirian deși nu are nici o probă, cum nu a avut nici împotriva armelor chimice ale lui Saddam, dar ce contează? A mers odată, va merge și acuma. Pe lângă Assad, Trump îl mai învinuiește și pe prietenul Putin, dar chestia cu Putin e ca cearta dintre Băsescu și Codruța. Nici Rusia  și nici SUA nu vor suferi în cazul unui conflict cum nici Băsescu și nici Kovesi nu se ating unul pe altul, cad alții de pe lângă ei, ei se joacă de-a războiul.
Omul cu rachete și Derbedeul se întâlnesc
Și dacă incidentul din Siria nu va duce unde încearcă să îl împingă Trump, acesta a pregătit un alt subiect de tocat de media națională și internațională. De data asta va juca rolul polițistului bun căci intenționează să se întâlnească cu Kim Jong-un cel care acum 5 luni îl făcea ”deranjat mintal și senil”. Credeam că numai la noi polițienii se înjură ca la ușa cortului, se scuipă, își aruncă pahare cu apă în față, apoi se pupă și se întovărășesc în parteneriate inter-partinice, dar uite că m-am înșelat, peste tot e la fel. Cei doi papagali se vor întâlni, își vor strânge mâinile, se vor fotografia, căci, nu e așa, fără fotografii lumea îi uită, vor semna o hârtie fără valoare și după câteva luni se vor înjura iarăși căci televiziunile din asta trăiesc iar lumea ”civilizată” belește ochii.
Ce mai e de spus ? Hristos a înviat, dar Lumea asta nu își mai revine.

Există viață după Înviere