Câtă prețizie ….

Nu știu dacă e român care la o anumită vârstă să nu fi fost cel puțin amuzat de bancul cu băbuța din sala unui tribunal care asistă la judecarea unui proces de viol care se săvârșise, dar nu era recunoscut de făptaș.  La întrebarea judecătorului adresată violatorului dacă a comis fapta, acesta răspunde că nu i-a atins nici un fir de păr. O băbuță care nu auzise răspunsul întreabă ce a răspuns inculpatul și cineva îi spune: ” a zis că nu i-a atins nici un fir de păr”, la care băbuța comentează ” câtă prețizie domnule, câtă prețizie!”. Poate nu era cazul să mai repet anecdota, e arhicunoscută, dar mai sunt și unii care poate au uitat-o.
Bancul este oarecum copilăros, deși are farmecul lui, dar a devenit foarte actual încă de pe vremea atacului american asupra Belgradului, când președintele american (altul, nu cel de acum, dar cu aceleași obiceiuri), a declarat că va lovi țintele cu precizie chirurgicală. Când a fost lovită ambasada Chinei, exact așa mi-am spus și eu, ”câtă prețizie domnule, câtă prețizie!!” Acuma, prețizia rachetelor americane a revenit pe tapet, președintele Trump s-a lăudat cu armele sale noi și inteligente, atât de inteligente încât nici el nu le înțelege  și a anunțat din nou lovituri ”chirurgicale”. Nu mă interesează comentariile celor din afară, dar poziția politicienilor, analiștilor, moderatorilor din media românească este pur și simplu grețoasă. Toți au căzut pe spate și laudă ”prețizia” bombardamentelor americane care după o salvă de 90 de rachete au omorât doar 3 oameni, distrugând însă nu știu câte instalații. Eu nu știu cât de normali sunt oamenii ăștia. Păi în orice conflict armat, un asemenea bilanț ar fi considerat un eșec total. Dacă lansezi 90 de rachete și mor doar 3 oameni, asta nu înseamnă că rachetele tale au  ferit oamenii, că au față umană(că așa ai vrut tu) și au lovit doar în cărămizi sau la 500 m de orice persoană care se găsea acolo.  Asta înseamnă:

1. Fie că rachetele tale au căzut aiurea, și nu acolo unde era de presupus că va fi și  personal care să deservească instalațiile de producere a armelor chimice;
2. Fie că acolo nu erau decât paznicii de noapte sau simpli trecători prin preajmă, ceea ce poate duce la concluzia că de fapt acolo nu era ceea ce se spune că ar fi fost;
3. Fie că de fapt nu au fost lovite acele instalații care ar fi trebuit să colcăie de sisteme de apărare deservite de oameni;
4. Fie că cineva, nu spun cine, ca și în cazul atacului de acum un an asupra Siriei, sau a atacului israelian asupra unui reactor atomic iranian în construcție în 1981, personalul ”auxiliar” a fost anunțat și astfel,  printre victime nu s-au găsit ”specialiști” de altă naționalitate, deși bazele erau împânzite. În sprijinul acestei idei, vine și o informație lansată de Reuters, care pretinde  că oficialii sirieni au spus că Rusia a avertizat din timp asupra loviturii americane și că toate bazele militare siriene au fost evacuate înainte de atac;
5. Fie că rachetele au fost distruse în aer și doar câteva au căzut pe undeva prin zonă.
6. Fie o combinată a mai multor variante.

De fapt mă mir că cei care s-au lăudat cu prețizia loviturilor lor, nu au oferit lumii fotografii cu obiectivele înainte și după ce au fost lovite în condițiile în care se lăudau că există în aer sateliți care pot fotografia o monedă de un penny ca să nu mai spun că Google Earth poate da niște fotografii destul de aproape de adevăr, dar cu un decalaj de timp.   Dar nu ar trebui să mă mire, pentru că nu au fost prezentate nici un fel de probe nici privind gazele folosite la presupusul atac chimic, nici în ceea ce privește natura sau denumirea substanțelor folosite, nici asupra efectelor acestora, nici asupra modului în care au fost folosit, nici cine le-a folosit. Tot ce am văzut din filmările acuzatoare, a fost câțiva oameni spălându-se pe față, exact ca în văzul folosirii gazelor lacrimogene și persoane, copii, transportate în brațe. Atât. Asta este tot ce au prezentat agențiile (nu le mai spun de știri, ci de manipulare) și astea sunt probele care au condus la declanșarea unui nou conflict în care un stat presupus democrat  atacă alt stat presupus suveran împotriva și în disprețul tuturor normelor de conviețuire internaționale.
Demn de plâns este faptul că la noi (și nu numai la noi), oameni care ne conduc, așa ziși experți în sociologie, politică, democrație, drept umanitar, scot apriori  din discuție fără nici o jenă motivul sau justețea atacului, care nu este justificat de absolut nimic și nu se bazează pe nici o probă concretă, discutând cu frenezie despre precizia loviturilor. NIMENI, NICI UN LIDER POLITIC NU POMENEȘTE NIMIC DESPRE GROZĂVIA CONFLICTULUI ȘI DREPTUL SIRIENILOR LA AUTODETERMINARE, FĂRĂ AMESTEC DIN AFARĂ, SAU DESPRE INDEPENDENȚĂ, SUVERANITATE ȘI ALTE CUVINTE DIN ASTEA SCOASE DE MULT DIN UZ.
La politicienii români  nu mă miră această atitudine, în condițiile în care scaunele lor sunt obținute cu acordul și sprijinul celor care se consideră bisturiul universal toți șefii de partide fac vizite la ”clinică” înainte și după alegeri pentru a găsi ”doctori” iar puterea în țară se păstrează prin afaceri cu echipele ”medicale” ale felcerilor universali. Ceea ce fac acești felceri în lume, fac și politicienii noștri cu noi în țară, ne taie pensiile, salariile, sporurile, grefându-le pe veniturile lor, ale aleșilor, cu prețizie chirurgicală. Păi cum să nu se bucure? Cu cât sunt ei mai umili și mai   ghiocei, orbi și muți la toate crimele comise de ”doctori” în diferite puncte ale lumii, cu atât mai îndreptățiți și mai vocali vor fi când vor avea nevoie de sprijin să își  recucerească și păstreze scaunele. Așa că să nu mire pe nimeni dacă lupta împotriva corupției la noi este făcută de portocale și efectul este înlocuirea unui corupt cu alt corupt. Corupția la noi pleacă din sistemul juridic, căci dacă acesta nu ar fi corupt, celorlalți corupți le-ar fi frică de justiție. Dar lor nu de justiție le e frică ci doar de cei care sunt puși în fruntea ei și nu sunt pe listele lor de plată. Nu poți face luptă anticorupție cu o justiție portocalie.
Revenind la prețizie, parcă aș vrea să îi văd pe cei care slăvesc acuratețea loviturilor  fără a ține cont de justețea lor, în instanță, pe post de victimă a unui atac, în momentul în care avocatul ”diavolului”trecând peste fapta în sine va pleda  plin de admirație: ”Priviți ce ciomag frumos a folosit  clientul meu, priviți cât de bine este lucrat, nici un nod, e de nuc sănătos, și știți ce fructe inocente sunt nucile. Priviți ce frumos este sculptat ciomagul, ce motive naționale are, care dovedesc înclinarea spre artă și patriotismul celui care l-a folosit, dar mai ales priviți ce lovitură măiastră, câtă prețizie, nu a rupt decât tibia, peroneul este intact! ” Iar când judecătorul va da verdictul apreciind inteligența ciomagului, florile sculptate pe mâner și precizia loviturii, ei, cu piciorul în ghips, să aplaude furtunos.
Așa să îi ajute Dumnezeu?
Notă: să îmi fie cu iertare, dar ceea ce am văzut la meciul Steaua Rapid nu a fost cu nimic mai cuminte decât imaginile prezentate în atacul de la Duma, ba chiar mult mai violente: bătăi, loviri, capete sparte, intervenții în forță, folosirea gazelor, copii luați în brate și evacuați, persoane acoperindu-și fețele și ochii pentru a se proteja de gazele folosite…De ce nu intervine cavaleria americană de la Kogălniceanu? Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, sunt huliganii echipei noastre, nu ai echipei adverse. Am înțeles…
Câtă prețizie ….