Despre onoruri și onoare

A murit Ionela Prodan, o cântăreață aproape la fel de cunoscută ca Gică Petrescu,  dar în Muzica Populară, nu cea ușoară. Dumnezeu să o odihnească, a fost o voce apreciată și o bună promotoare a folclorului.
Nu contest valoarea artistică și nu comentez viața privată, chiar dacă a fost o persoană publică, nici nu mă leg de persoana sa, ci de atitudinea, opiniile, faptele și vorbele celor care pretind că o apreciază și care fără să vrea îi pătează imaginea de artist valoros dar deopotrivă modest și onest.Lumea s-a înghesuit la  slujba de înmormântare, dar nu toți  ca să asiste la slujbă sau să își exprime durerea și compasiunea, au fost mulți care s-au dus să primească și ei gratuit, un disc cu melodiile cântăreței. Nu știu cine a luat decizia acestei … promoții, dar a rivalizat cu promoțiile la tigăi, s-a lăsat cu îmbrânceli, leșinuri, salvări, ca la … ușa Dedemanului.  Probabil asta s-a urmărit, pentru că unele televiziuni chiar încercau să facă un top al morților, pe baza participării lumii la înmormântare. De toată jena și deloc onorabil.
Vorbind de onorabilitate, onoare și onoruri, s-a avansat ”regretul” sau intenția ca decedata să fie înmormântată cu onoruri militare. Nu știu, poate am eu un fix, poate alții au un fix și ambiții care depășesc bunul simț, dar eu când aud că cutare cântăreț, sportiv, artist, știrist, procuror, lider de partid este înaintat de la caporal direct la gradul de colonel, sau înmormântat cu onoruri militare, îmi sar capacele. Măi oameni buni, dacă sunt onoruri militare ele ar trebui să fie pentru militari sau cei care au avut merite deosebite în ceea ce privește istoria românilor,imaginea României în lume, ambasadori, poate savanți de renume mondial, dar să te apuci să tragi salve pentru toți cântăreții sau sportivii care au activat pe plaiurile mioritice, sau au  delectat odraslele nu știu cărui îmbuibat cu pretenții de lider,  mi se pare deja o bătaie de joc la adresa armatei. Nu că ar fi prima, dar nu ne mai oprim? Recent Brigada de gardă a fost scoasă să facă entertainment în pauza meciului Steaua- Rapid. Nu știu cât de legală a fost scoaterea armatei din cazărmi pentru astfel de activități, sau altele cum ar fi trimiterea  fanfarei militare la zilele de naștere ale unor preoți și nici cât de impresionați au fost spectatorii și care a fost câștigul sau rolul acestei ilegalități, cert este că Steaua a mâncat bătaie, ca și unii spectatori, pentru că s-a lăsat cu bătăi în toată regula. Mă întreb și aici, asta s-a urmărit?
Revenind la onoruri, nu știu cum de toată lumea are parte  de onoruri și recunoștință,  numai militarii au parte de pensii tăiate, blocate, schingiuite, și oprobiul public,  ei sunt ”mercenari nesimțiți,” pentru că au îndrăznit să meargă în misiuni de luptă în afara țării și să se întoarcă (unii) pe picioare, nu pe scut. Doar cei care se întorc sub drapel sunt făcuți eroi. Deci militarii sunt buni numai morți, ca indienii lui Custer  cei vii sunt nesimțiți.  Dar domnul Dumitru Prunariu, care era cosmonaut și a fost și el O SINGURĂ DATĂ în spațiu, a fost declarat erou și decorat cu cele mai înalte distincții naționale. Pentru ce? Pentru că și-a făcut meseria și s-a plimbat prin spațiu (lucru absolut normal pentru un cosmonaut și trecut în ”fișa postului”), nu s-a luptat cu nimeni, nu a salvat pe nimeni de la moarte, a stat în banca lui și s-a întors înapoi. Care este marele merit, de ce este erou? Nu știu. Am mai spus eu, făcând eroi oameni care nu au comis nici o faptă de eroism, riscăm să transformăm eroismul în glumă de prost gust, așa cum transformăm  haina militară în livrea  de servitori și ușieri de hotel și la propriu și la figurat.
Militarii sunt efectiv despuiați de tot ce le aparținea cândva. Magistrații le-au ”împrumutat” dreptul la pensie militară și dreptul la actualizare a pensiei după soldele activilor, care apoi au fost acordate doar magistraților. Activiștii de partid, acoperiții, turnătorii și politicienii, cârnățarii și circarii ne-au furat hainele,  și-au pus pe umeri stele în timp ce militarii de profesie sunt forțați să iasă la pensie anticipat pentru că nu își mai găsesc locul și rolul în lumea militară, împănată de ”militari” vârâți în armată pe ușa din dos. Primesc în schimb, haine de servitori.  Marii artiști sunt înmormântați cu onoruri militare, dar pentru militarii profesioniști nu sunt resurse sau nu este armată în localitate. Terenurile și clădirile armatei sunt date ciobanilor, dar asociațiile militarilor nu au sedii iar rezerviștii se târăsc prin încăperi insalubre în care le cade tavanul în cap. Toate firmele private își desfășoară activități în Cercurile Militare, dar militarilor li se prinde mâna în ușă când vor să intre să își desfășoare activități. Aveam spitale militare pentru militari cu medici foarte bine pregătiți și dedicați armatei. O parte au fost desființate, cele rămase sunt pline de civili, toți actorii se tratează acolo,militarii nu mai au loc sau se uită civilii la ei urât și chiar și doctorii. Mai mult, doctorii cei mai buni au plecat la SRI, MI, clinici private, în străinătate sau la pensie forțați de o lege proastă care spunea că dacă au depășit  vechimea în grad sunt trecuți în rezervă. Abia după ce s-au golit spitalele s-au gândit mai marii oștirii să le lungească vârsta de pensionare și să schimbe legea pentru ei. Cam târziu.
De ce să fie înmormântată Ionela Prodan cu onoruri militare? Pentru că a cântat sau pentru că Ana Maria și soțul au avut legături cu echipa Steaua ? Mă lași? Păi dacă continuăm așa, o să îi vedem și pe Guță, Viorel de la Cocargeaua din Deal, Corcodel de la Cloșcani, sau mai știu eu ce manelist, cu pretenții la afet de tun. Dacă le-a plăcut așa de mult armata de ce nu s-au făcut militari sau măcar instrumentiști în Fanfara Militară sau Ansamblul Doina al Armatei? Sau or fi fost acoperiți? Să îi îngroape cine i-a folosit.    Eu zic să ne vedem fiecare de lungul nasului, să-i dăm fiecăruia ce i se cuvine, că nu am auzit până acum nici un militar să ceară să fie făcut Maestru Emerit al Sportului sau Artist Emerit Post mortem pentru că a făcut șpagatul sau vocalize în baie. Din cauza atâtor ”eroi” ai cântecului și circului românesc,  un colonel în rezervă,  fost șef de ATAM de la Oradea nu a putut fi înmormântat cu onoruri militare, nu au mai fost cartușe de manevră și pentru el.
În încheiere, o anecdotă cu cosmonauți.
Se face o echipă mixtă, se pune la cale o ieșire de două săptămâni în spațiu cu  Laika, celebra cosmonaută rusească, Daisy, o cosmonaută USAndeză, cum spunea cineva și o reprezentantă a Românie, să îi spunem….Lenuș.  După ieșirea în spațiu, dorind să verifice cum răspund cosmonauții și ce știu să facă, reprezentanții Rusiei își apelează reprezentanta:
–          Laika, Laika aici Maica Rusie.
–          Ham, răspunde Laika.
–          Laika, mărește viteza la 3 Maci.
–          Ham Ham, răspunde Laika și apasă pe buton mărind viteza.
Urmează partenerul strategic:
–          Daisy, Daisy, aici Unchiul Sam !
–          Ham, răspunde Daisy.
–          Schimbă traiectoria cu 11,56 grade.
–          Ham,răspunde Daisy, și apasă pe buton modificând traiectoria.
Bucureștiul  își apelează  reprezentanta:
–          Lenuș, Lenuș, aici București !
–          Da, să trăiți, răspunde reprezentanta noastră.
–          Ai grijă fata tatii, să hrănești câinii că fără ei nu te mai întorci acasă și nu mai ajungi erou național, plus că o să plătim prietenilor de la Est și Vest toate cheltuielile cu instruirea javrelor și trimiterea voastră în spațiu.
Spre mândria întregii noastre delegații, naveta s-a întors pe Pământ.

Despre onoruri și onoare