Cucul şi pupăza

Toată lumea cunoaşte dacă nu toate versurile, măcar melodia şi refrenul celebrului cântec ale cărui origini se pierd în negura timpurilor. Ţin minte că nu era chef prin apartamentele oamenilor  să nu auzi „Cioara” sau  „Cucul şi Pupăza” Cu timpul au apărut altele, pinguinul,  sau mai ştiu eu ce pasăre sau mamifer exotic. Lumea începuse să uite de tradiţii, aproape că nu mai ştiam cum face cucu. Tot din folclorul autohton făcea parte şi cucuveaua care cânta pe undeva prin dealul Cotrocenilor. Dar uite că de la un timp locul cucuvelei a fost luat de cucul de la Cotroceni care chiar dacă nu cântă, dă ora exactă cu ieşirile sale intempestive, că tot se poartă termenul acesta de la un timp încoace, de când licuricii de la Vila Dante lansează invitaţii justiţiei independente.

Aşa s-a învăţat românul cu cucul de la ora 17, apoi 18.30, după numărul cuburilor de gheaţă. Matrafoxat sau nu, zâmbind, hăhăind sau behăind, cucul a reînceput să apară iar  oamenii şi-au adus aminte de el şi unii deja se întrebau ce face pupăza. Uite că din seara de marţi 14. Ianuarie 2014, am revenit la normal. După cucul de la ora 18.30 a început să cânte şi pupăza la ora 20.30. Vor fi  discuţii, comentarii pro şi contra partiturilor celor doi cântăreţi unii vor ridica în slăvi cucul, alţii vor spune că moţul pupezei e mai frumos este normal să fie aşa, a început competiţia. Suntem în anul Cântării României şi fiecare o cântă cum i se pare lui mai bine pentru a arăta că merită premiul 1 cu coroniţă. Cucul spune că simte cum i se duce un picior în prăpastie, Pupăza spune că e devină cucul care s-a îngrăşat prea tare şi nu mai încape pe cracă. Cucul, specialist în traduceri încearcă să ne traducă ce au ciripit unele păsări pe care totuşi şi noi le+am auzit ciripind, nu numai el . Pupăza ne spune că traducerea cucului nu este fidelă, cum nu este nici cucul. Adevărul este ca întotdeauna la mijloc.

Vorbind de traduceri, este absolut incredibil cum pot trei persoane pot vorbi despre acelaşi subiect în trei moduri diferite. Să luăm de exemplu vizita doamnei Nuland care a pus pe jar cuibuşorul nostru de nebuni.

Aripa cucului susţine că vizita a fost clar o palmă dată de pasărea de peste ocean pupezelor USL, modului în care actuala forţă aflată la guvernare se manifestă şi ameninţările la adresa statului de drept, deşi  din înregistrarea discuţiei de întâmpinare dintre cuc şi emisarul american, în ciuda insistenţelor cucului de a scoate în faţă mizeria din cuibul USL, doamna Noland a spus că a venit să sărbătorească 10 ani de parteneriat şi să discute despre prezentul şi viitorul colaborării celor două state.

Aripa pupezei,  dimpotrivă, în ciuda celor afirmate la discuţiile înregistrate şi date pe post dintre Corlăţean şi Nuland, unde s-au auzit exprimate îngrijorări la adresa unor fenomene nu prea laudative la adresa guvernării, se leagă şi declară că scopul vizitei a fost relaţia România SUA, adică ceea ce se spusese „oficial” şi diplomatic, adică evaziv la întâlnirea cu Băsescu. Culmea, fiecare parte pretindea că subiectul l-a reprezentat ceea ce de fapt se afirmase în discuţia părţii adverse nemenţionând nimic despre ce se spusese la discuţia lor. Tipic românesc.

Şi ca lucrurile să fie şi mai româneşti, vine marele absent cel despre care 3 zile nu a ştiut nimeni unde este dar nici nu se întreba,(pentru că indiferent unde ar fi fost, nu se  justifică absenţa sau mai ales nesimţirea faţă de cetăţeni care aveau dreptul să ştie dacă nu de ce măcar unde se află premierul lor) şi ne spune – deşi nu a participat la discuţii- că motivul vizitei doamnei Nuland nu a fost nici cel spus de Băsescu nici cel anunţat de Corlăţean, subiectul discuţiei a fost unul pe care el îl ştie dar nu îl poate divulga iar acest subiect va face obiectul  viitoarei şedinţe a CSAT aşa că fiind de resortul CSAT nu poate spune. Aflând asta,  te întrebi ce probleme se discută în CSAT şi afli că sunt probleme de securitate şi apărare, naţională. Privind cu câteva zile înapoi dăm peste o mică informaţie apărută nu se ştie cum pe un blog al unei persoane care pretinde că ar lucra la externe şi care comentând o întâlnire a domnului Corlăţean cu John Kerry aduce în discuţie o variantă care ar arunca România în aer şi la propriu şi la figurat şi anume transferul unei organizaţii teroriste arabe pe care SUA o susţin, din Irak în România. Ce e cu această informaţie şi cât este de reală? Ce e adevărat şi ce nu în această ştire? Ministerul de externe a dat un răspuns din care nu a negat discuţia care se spune că ar fi avut loc, s-a mulţumit să încerce să demonstreze lipsa de credibilitate a sursei şi să anunţe că o asemenea discuţie nu ar fi de competenţa MAE. Iată răspunsul MAE: “În urma verificarilor specializate, a rezultat că asa-zisele ‘surse’ de informaţie citate sunt în realitate două bloguri false, fabricate recent şi atribuite în mod fraudulos unor angajaţi ai MAE, pentru a disemina respectivele ‘informaţii’. Veridicitatea celor două bloguri este nulă.
În orice caz, subiectul menţionat de dumneavoastră nu constituie o temă de negociere pentru Ministerul Afacerilor Externe, iar această temă nu intră oricum in sfera de competenţă a MAE”
Diplomatic răspuns ar spune unii. Eu îi spun jalnic, făcut de neprofesionişti pentru că practice nu spune nimic, iar când un răspuns oficial pe un asemenea subiect nu spune nimic, practic confirmă tot.Oricum pentru ştiinţa celor de la MAE, nu există bloguri false. Cele două bloguri sunt reale, există în spaţiul virtual. Că persoanele care le+au creat sunt sau nu ceea ce susţin că sunt este altceva, dar blogurile nu sunt false.  
Ei bine, în cazul acesta, putem spune că celebrul cuplu cucul şi pupăza a revenit dar la ei se mai adaugă un element: papagalii.
P.S. Băsescu spune că suntem ultima găină a Europei în materie de justiţie. Antonescu spune că dimpotrivă, suntem primii în ceea ce priveşte numărul de parlamentari cu dosare penale şi condamnări şi asta ar fi un motiv de mândrie. Cine le bagă minţile în cap?

Aş plânge crunt de nu ar fi de râs şi-aş râde plânsul de nu m-ar cuprinde

Căci e de râs şi plâns cu strigături de ar scula şi morţii din morminte.

Un cuc stingher şi-o pupăză cu moţ se ceartă pe un cuib fără de ouă

Şi nu ştiu  cât mai pot ca să rezist, că ăştia vor  ca să mă  rupă-n două.

 http://danamarca70.wordpress.com/2013/12/18/48875763/

http://ioraiciu.wordpress.com/2013/12/16/intalnire-kerry-corlatean-la-ministeriala-nato/

Cucul şi pupăza