” Ai putere să te lupţi cu un vânt, cu un sistem, cu o orientare?”
Bucurie
mare pe televiziuni, din nou au despre ce vorbi. Când nu mai au ce
discuta, nu mai divorţează nici o fufă cu fiţe, nu îşi mai ridică
fustele în cap nici o ţigancă, nu îl mai „angajează” nimeni pe Becali
sau nu mai apare nici un „auto” pe stradă, televiziunile sunt în
suferinţă şi stau pe la poarta Cotrocenilor sau la cea a Victoriei în
căutare de subiecte de scandal, declaraţii luări de păr şi abateri grave
de la codul eticii şi echităţii coabitării. De data asta ştiriştii nu
au mai trebuit să reîncălzească ciorbe pline de unsoare şi râncede,
justiţia, renumita justiţie românească a
reîncălzit ea însăşi o ciorbă şi a servit-o drept felul doi
televiziunilor. Din nou toată ţara plânge pe umerii sau pe ouăle lui
Năstase din nou moderatorii pun întrebări stupide, ridică false
probleme, se prefac fie îngrijoraţi fie satisfăcuţi de sentinţa dată,
din nou unii vorbesc despre politizarea justiţiei sau injusteţea
politicului, din nou forumiştii se ceartă, fiecare îşi apără jumătatea
de adevăr şi simpatiile politice fără a recunoaşte întregul adevăr ci
numai jumătăţi sau sferturi, procente mai mari sau mai mici. Din toată
ciorba asta a fiecare vede numai ceea ce vrea, unii doar morcovul sau
frunzele de morcov, alţii doar zeama, unii doar ouăle bătute care
plutesc deasupra ciorbei, alţii bucăţile de carne sau oasele de care
trag cu dinţii televiziunile în căutare de rating, iar alţii doar
cercurile de grăsime bogate în colesterol care plutesc deasupra. Unii o gustă, alţii nu se mai satură, unii mănâncă doar ciorba şi dau la o parte pe marginea farfuriei frunzele
de pătrunjel sau leuştean, pastele sau legumele, alţii mănâncă doar
carnea. Nimeni nu vrea să dea o notă care să aprecieze întregul proces
culinar.
Bineînţeles, subiectul este folosit electoral:
· Ponta dă vina pe Băsescu şi spune
că este un proces politic dar nu vrea să vadă că această declaraţie a
lui este tot politică şi mai ales foarte electorală, încercând pentru a
nu ştiu câta oară să se folosească în interes personal de antipatia
românilor faţă de Băsescu. Numai că românii, partea aceea care nu îl
iubeşte pe Băse s-au mai fript
odată, au mai şarjat pe „dorinţa” lui Ponta de a-i scăpa de Băsescu, dar
au rămas cu actul coabitării şi cu „necesitatea asigurării stabilităţii
politice” care iată din nou nu mai este prioritară pentru Ponta care a
redevenit radical pentru că interesele de partid o cer. De ce oare crede
Ponta că românii trebuie să îl creadă când a dovedit de atâtea ori că
minte aşa cum respiră ? Şi pentru ca lucrurile să fie complete, mai cere
şi guvernului să „nu le fie frică” de Băse şi să se alăture luptei
personale, aşa cum Mihai cerea căpitanilor săi să îl urmeze în luptă.
Nene Ponta, mergi puţin în vizită la Turda sau
citeşte istoria şi vei vedea că lui Mihai nici măcar nu i-a stat capul
unde i-au stat picioarele şi asta tocmai pentru că la un moment dat
interesele lui nu au coincis cu ale căpitanilor. Cine nu învaţă din
istorie este sortit să o repete .
· Băsescu
nu a mâncat nici usturoi nici gura nu îi miroase şi nici alte părţi cu
toată rezonanţa numelui. El se consideră cel mai cinstit român, se duce
la şedinţele CSM ca să se
asigure că este ales preşedinte cine trebuie şi Ponta nu schimbă macazul
justiţiei. De ce oare ? Să nu fi avut domnia sa încredere în membrii
CSM? Nimeni nu vede că prezenţa sa la alegerile conducerii CSM este
de natură să lovească nu numai în independenţa- e drept doar clamată
dar nu şi probată a- justiţiei faţă de celelalte puteri ale statului ?
Nu vede nimeni că prezenţa lui Băsescu la aceste alegeri arată teama că
locotenenţii lui Ponta ar putea să îi învingă pe cei ai lui Băsescu şi
atunci asta înseamnă că justiţia nu este independentă, că Băsescu nu are
încredere în cei pe care pretinde că îi vrea independenţi şi că astfel
dovedeşte cu vârf şi îndesat că CSM este doar o unealtă în mâna unuia
sau altuia? El se plânge că Ponta vrea să pună mâna pe justiţie, ceea ce
poate fi adevărat, Ponta se plânge că Băsescu controlează justiţia deşi
el are un fost coleg şi un fin la butoanele justiţiei şi şi el poate
avea dreptate. Bineînţeles că Băsescu are dreptul Constituţional să
participe la şedinţele CSM dar .. de ce era necesar? Ca să se asigure că
alegerile au loc conform planului ? Nu cumva simpla prezentă a sa deja a
creat o presiune asupra unor membri ai CSM? Eu dacă aş fi judecător şi
ar veni cineva interesat de caz peste mine când trebuie să iau o decizie
m-aş simţi sub presiune. La asta nu s-a gândit domnul Băsescu ?
· Amândoi
au dreptate şi mai ales cei care afirmă (bazându-se pe declaraţiile
celor care sunt în capul trebii statului şi sunt informaţi, nu vorbesc
doar aşa ca să se afle în treabă, că doar nu sunt iresponsabili, nici nu
vor să manipuleze marea masă a cetăţenilor şi nici nu fac campanie
electorală) că justiţia este la mâna politicului. Atâta vreme cât
membrii CSM sunt desemnaţi prin presiuni politice, cât membrii CCR sunt
propuşi de partide politice, să spună cine vrea cui vrea eu nu cred că
deciziile CCR sunt independente de voinţa politică. Dacă ar fi aşa am
avea numai decizii unanime, pentru că Constituţia este una singură, iar
dacă este corectă şi nu făcută politic, ar trebui ca deciziile pe
constituţionalitatea unei legi să fie unanime. Dacă nu sunt unanime avem
o problemă, pentru că ori judecătorii nu sunt imparţiali, ori
Constituţia este injustă, incorectă, neclară, interpretabilă, confuză,
părtinitoare în întregul ei sau pe părţi. Faptul că aceeaşi CCR cu aceiaşi judecători a dat pe aceeaşi speţă la termene diferite decizii diferite dovedeşte că ceva pute rău de tot în Danemarca.
Revenind la ciorba Năstase acest caz trebuie tratat în angrenajul supei justiţiei
şi ciorbei supreme naţionale. Dacă este posibil ca Nicolaiciuc
condamnat într-un regim să fie achitat în alt regim de ce ne mai miră
prezenţa lui Băsescu la CSM? Dacă domnul „Auto” este lăsat în libertate
de o instanţă şi băgat după gratii, urmărit după GPS ca un criminal,
fără a fi lăsat măcar să îşi ia pijamalele şi periuţa de dinţi de altă
instanţă, de ce ne mai miră că un judecător găsit beat la volan înjură
poliţiştii este găsit nevinovat şi trecut la pensie cu drepturi depline
în loc să fie dat afară din justiţie şi condamnat?
Dacă un cetăţean român, în România de Ziua Naţională a României se suie pe o scenă cu un steag al României,
citează din Constituţie spunând că Transilvania este pământ românesc şi
primeşte amendă pentru că a tulburat liniştea publică şi „a provocat
indignarea” altor cetăţeni români, iar legea spune că asta e
contravenţie atunci justiţia nu este aservită politic ci altor interese străine de România. Toate astea au legătură între ele şi îmi e teamă că termenul corupţie deja a devenit neîncăpător pentru
ceea ce s-a dezvoltat în această ţară. Sintagmele „ mafie, caracatiţă,
pânză de păianjen, încrengături, îmbârligătură”, sunt total depăşite de o
realitate care nemaiavând termen de comparaţie va fi numită simplu
ROMÂNIA. Probabil peste ani când cineva va dori să facă referire la
corupţie, şantaj, injustiţie, bătaie de joc, lipsă de respect faţă de
orice, nerespectarea drepturilor omului, aservirea bogăţiilor ţării unor
grupuri de interes, furt, şpagă, minciună, trădare, va spune simplu „ca în România”.
Cazul Năstase, dosarele lui atât de discutate atât de invocate pentru a demonstra injusteţea justiţiei plecând
de la „argumentul„ că nu există probe dar trebuie să se dea un exemplu
nu este un caz izolat, reprezintă de fapt un adevăr incontestabil: în
România, dacă superi pe cineva care are conexiuni în zona politicului, a
puterii de orice natură, soarta ta se poate schimba indiferent de
faptele tale, ţi se poate da o lecţie sau poţi fi dat exemplu pentru a
se demonstra ceva sau a arăta
ceva, chiar dacă eşti nevinovat. Oricând se poate găsi o canalie care
poate fi convinsă sau constrânsă să depună acuzaţii sau mărturie
împotriva ta şi să fii „îndosariat” şi apoi condamnat pentru ceva ce nu
ai comis.
Cazul Năstase cuprinde câteva „adevăruri unanim acceptate dar niciodată dovedite”:
· Dosarele lui sunt comandate;
· Dosarele
lui sunt incomplete, în sensul că lipsesc dovezi şi fapte mult mai
grave dar sunt trecute fapte şi acuzaţii care nu sunt susţinute cu probe
astfel că oricine poate spune că dosarul este incomplet sau umflat, sau
că pedeapsa este prea mare sau prea mică;
· Băsescu
nu este străin de dosarele lui Năstase, o spune atât Năstase cât şi
Ponta şi încă nu au ajuns în instanţă pentru afirmaţii calomniatoare;
· Dosarele
sunt direcţionate pe fapte minore cu sau fără intenţie, pe acuze
demontabile în orice stat cu justiţie nealiniată, o spun avocaţii care
cunosc dosarul şi atâta vreme cât deciziile instanţelor se bat cap în cap, cât în unele cazuri completul
de 5 contrazice deciziile completului de 3, cine mă poate convinge că
cel care a dat ultima decizie are dreptate şi nu cel care a dat-o pe
penultima? Din fericire sau nefericire există o limită în ceea ce
priveşte judecata. Din fericire pentru că altfel am vedea dosare care
s-ar termina numai după trecerea în nefiinţă a unei părţi şi nici atunci
pentru că moştenitorii ar putea continua cauza, din nefericire pentru
că dacă ai ghinionul ca ultima instanţă să fie „direcţionată”, sau cel
puţin părtinitoare sau rău intenţionată, intri în puşcărie nevinovat.
Dar cazul Năstase ridică şi nişte semne de întrebare:
· De ce au durat atâta timp dosarele? Pentru cei care susţin varianta „Băsescu vinovat pentru sângele vărsat sub
fular imaculat” răspunsul este simplu, pentru că aşa a vrut Băsescu.
Aparent aşa este, Băsescu a ţinut dosarele la naftalină şi le scotea din
când în când doar „la o adică” în preajma alegerilor ca să îl
„liniştească pe Adrian”. Alţii susţinători ai nevinovăţiei lui Băsescu
ar spune că dimpotrivă, acesta nu s-a amestecat, ar ar fi dorit
rezolvarea mai repede dar cazurile au fost tergiversate de susţinătorii
lui Năstase, care au încercat să întârzie sau oprească paloşul
justiţiei. Adevărul e la mijloc;
· De ce a fost condamnat Năstase pe timpul guvernării Ponta şi nu pe timpul guvernării PDL? Asta
chiar este o întrebare la care trebuie reflectat. Dacă Băsescu ar fi
dorit cu adevărat condamnarea lui Năstase, nimic nu l-ar fi împiedicat
să o facă atunci când deţinea cu adevărat toate pârghiile puterii şi
justiţia şi parlamentul şi guvernul. Ar fi fost simplu şi la îndemână
şi totuşi nu a făcut-o. Păi dacă este adevărat că el este vinovat de
condamnarea lui Năstase, această întrebare sau dilemă contrazice teoria
că lui i s-ar datora CONDAMNAREA, (nu am zis fabricarea dosarelor) lui
Năstase. Ar fi fost logic şi normal să termine cu el când avea toată
puterea, mai ales că însuşi Năstase se plânge că el a cerut soluţionarea
cauzelor dar a fost .. amânat nejustificat. Dacă acredităm ideea că
Băsescu este răzbunător şi merge până în pânzele albe, ar fi trebuit să fi
terminat cu Năstase până în vara lui 2012, nu să amâne până a luat
Ponta puterea şi să rişte preluarea justiţiei de către Ponta. Ceva nu se
pupă aici, logica şi noile
mişcări din cadrul justiţiei care arată că Ponta şi-a adjudecat o parte
din justiţie (după cum declară Băsescu şi oamenii săi) contrazic teoria
răzbunării şi ridică serios
această întrebare la care chiar Năstase a dat două răspunsuri cheie dar
nebăgate în seamă suficient sau chiar de loc de presă. La ieşirea din
puşcărie după prima condamnare, Năstase spune ceva despre un Iuda, un
trădător din interior pe care însă nu a vrut să îl nominalizeze
pretinzând că nu este răzbunător. Ha ha ha, ce glumă şi pe el. Îi ardea
de glumă la ieşirea din puşcărie şi poza în Iisus Hristos, vorbind de
Iuda. Curios şi acum după a doua condamnare dar de data asta la două
zile după intrarea nu ieşirea din puşcărie, Năstase pomeneşte iarăşi
ceva despre trădare: “În
orice caz, de data asta nu voi mai putea spune că este exclusiv vina
lui Băsescu. Răul poate fi făcut nu doar prin acţiune ci şi prin
inacţiune. Faptul că actuala coalitie a consolidat mecanismele prin care
Băsescu controleaza sistemul judiciar la vârf, aplicând, în continuare,
reguli aberante, este o mare neîmplinire”. Ca şi la
prima condamnare, Năstase nu îşi duce idea până la capăt, nu spune cu
adevărat ceea ce gândeşte, atunci vorbea de Iuda, acuma dă vina pe
coabitarea instituţională fără
însă a preciza cine a semnat actul coabitării şi a lăsat justiţia pe
mâna lui Băsescu, dar este clar cine a făcut (doar prin inacţiune?)
posibilă condamnarea sa. Să fiu sincer, dacă aş fi dorit să adorm
“conştiinţele” nici eu nu aş fi spus mai mult iar asta trebuie să îi dea
de gândit celui care are musca pe căciulă chiar dacă nu se simte.
Întrebarea rămâne oficial fără răspuns, Adrian ştie de ce;
· Cine ar avea de câştigat de pe urma condamnării lui Năstase? Aici se putea spune până la un moment dat că cel care a comandat (în concepţia şi opinia unora), dosarele, deci Băsescu.
Urmărind modul de acţiune al lui Băsescu observăm că el se foloseşte de
oameni şi dosare, ameninţă, insinuează, „nu e bine domnule chestor”,
„dottore dottore”, etc, dar nu merge mai departe dacă îşi atinge ţinta
şi îndeplineşte scopul. În cazul Năstase, scopul lui Băsescu a fost să
îl şantajeze sau ţină pe bară la alegeri când acesta îi putea fi
contracandidat. Practic Năstase nu i-a făcut nimic personal lui Băsescu
pentru a spune că acesta vrea neapărat să se răzbune şi oricât de
visceral ar fi acesta e totuşi un tip pragmatic şi calculat. El nu îşi
omoară adversarii, se mulţumeşte să îi lase fără mâini nu fără cap, să
îi anihileze şi folosească, nu să îi extermine.Pentru el este mai
convenabil un adversar care latra dar nu muşcă, şantajabil, anihilat,
dar nu mort, pentru că decapitarea adversarului ar scoate la suprafaţă
pe altul sau alţii care să îi ia locul şi cu care trebuie să o ia de la
început. Băsescu nu face astfel de greşeli. El manipulează, conduce,
şantajează, fabrică dosare, dar pentru a ţine sub control, nu pentru a
da adversarului lovituri care să facă din ei duşmani de moarte care să
nu mai aibă ce pierde şi să facă din ei martiri sau luptători kamicaze. E prea abil pentru a face astfel de greşeli. El
nu se răzbună şi nu taie capul decât celor care se iau de familia lui
în rest pentru el lupta politică este o joacă atâta timp cât e conştient
că el conduce ostilităţile şi impune regulile şi armele duelului.
Pentru Băsescu, Adrian Năstase nu este un pericol, nu i-a ameninţat
familia deci nu îl mai interesa persoana, oricum Năstase nu putea
candida la alegerile de anul acesta iar pentru cele de peste 4-5 ani mai
era mult, se putea fabrica până atunci alt dosar dacă era cazul. Atunci pentru
cine era Năstase un pericol chiar şi aşa cu o condamnare la activ ?
Unde putea candida sau ce funcţie putea ocupa Năstase chiar şi cu dosare
politice sau penale ? Al cui scaun îl putea ameninţa Năstase din 2012
încoace? Cine este Iuda la care se referea Năstase la ieşirea din puşcărie? Cine este cel care a acţionat neacţionând? Ghici ciupercă! Are acesta vre-o legătură cu justiţia, cu Năstase, cu influenţa în partid, cu alegerile în partid? Unii ar spune exclus, aţii ar spune absurd, alţii ar spune posibil, dar e bine măcar să ne punem întrebarea. Să nu uităm că aceeaşi instanţă a decis şi plata unor .. daune statului român de către inculpaţii Adrian Năstase şi Dana Năstase. Unde intră aceşti bani? La bugetul statului. Cine are nevoie de bani la buget, cine
îl gestionează şi promite creşterea pensiilor în preajma alegerilor? Ar
fi în stare cineva să condamne pe altcineva numai ca să îşi asigure
scaunul şi să facă rost de bani? Păi dacă acceptăm că unul este în stare
să facă asta numai ca să se răzbune, de ce nu ar fi altul
în stare să o facă pentru nişte câştiguri mai palpabile? În ultimă
instanţă vorbim tot de interese politice şi atunci să nu uităm ce a spus
domnul Ponta:”Adrian Năstase este un condamnat politic…”
Nu cred că a vorbit fără să ştie ceva. Ţin minte că un elev, cândva
dăduse o perlă la un bac caracterizând-o pe Zoe din „O scrisoare
pierdută”, astfel : „ Zoe este soţia unui grup de politicieni”. Mare adevăr grăise fără
să vrea. Să fie Năstase victima unui grup de politicieni ? Cred că şi
Băsescu şi Ponta ar spune da. Pe cine ar mai mira ? Oricum dovedit sau
nu, Năstase este în puşcărie
unii spun o victimă inocentă, alţii spun pe drept dar nu suficient.
Situaţia lui reprezintă starea de azi a României condamnată de alţii cu
păcate încă nepuse pe tapet dar la mâna unora care se joacă cu destinul
ei ştiind că vinovată fiind de fapte pentru care nu este condamnată, va
înghiţi condamnări mai mici ca să scape de cele mari. Numai că în cazul
României unii păcătuiesc iar alţii suportă condamnarea. Ce ne facem însă
că tătucu Iliescu nu crede în amestecul politicului în condamnarea lui
Năstase? Se poate să se înşele Iliescu şi să nu fie vorba de amestec
politic în dosarele lui Năstase sau vrea să spună doar că condamnarea
lui Năstase este justă şi că acesta este vinovat indiferent cum i-au
fost instrumentate dosarele ? Eu nu cred că vorbeşte chiar aşa să se
afle în treabă dar în mod cert şi declaraţia lui este tot politică şi nu
este exclus ca şi el să se răzbune un pic pe cel care i-a luat partidul
din mână. Păi dacă „inocentul” Iliescu se pretează la astfel de
răzbunări în timp, aparent inutile, atunci totul este posibil. Dar un
pic parşivel şi el, ca să nu spună lumea că se răzbună pe Năstase, îl
consideră un prim ministru performant şi unul mai bun decât cel de acum.
Păi nene Iliescu, ori este cinstit şi competent şi nu are ce căuta în
puşcărie, ori a comis fapte reprobabile pentru care este pe drept
condamnat aşa cum susţii şi atunci nu poţi lăuda o astfel de prestaţie
fără să devii penibil sau să încurajezi delapidarea şi furtul. Din această dilemă nu poţi ieşi. Am zis!
Ciorba Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.