Un
steag negru din cele asigurate contra cost de firme specializate şi din
ce în ce mai ocupate şi mai profitabile în ultimul timp, anunţă
locatarii blocului în care mă fac că trăiesc de29 de ani, că a murit
Georgescu. Georgescu, Ionescu, Popescu, Florescu, Costescu, Bibescu,
Constantinescu, Iliescu, Băsescu, un Escu acolo, dar unul din cei care
nu a ajuns preşedinte, nu au scris ziarele despre el dar nici nu l-a
înjurat nimeni, cel puţin nu din cei pe care îi cunosc eu. Aproape toţi
vecinii de bloc sunt miraţi când ne întâlnim pe scară, în faţa blocului,
ne manifestăm toţi mirarea că nu am ştiut nimic şi ne întrebăm cum a
murit. Georgescu,vecinul de la doi, un om cuminte, vecin de Bună Ziua
dar nu din cauza unui caracter dificil cum ar fi vecinul de la 4 sau
pentru că nu ar fi fost sociabil, ci pentru că în ultimii 25 de ani nu
ne mai interesează lângă cine stăm ce probleme are, ce gânduri are şi ce
putem face unul pentru altul. Aflu cu uimire despre el acum, după ce a
murit, lucruri pe care nu le ştiam şi nu m-au interesat cât a fost în
viaţă. Nu ştiu nici acum unde a lucrat şi ce a făcut în viaţă, dar am
aflat că a mai avut un frate care a murit acum mai puţin de un an,
într-un accident stupid, încercând să treacă din balconul unui vecin în
balconul său pentru că uitase cheile în casă şi se închisese yala
automat. Aflu acum că nici unul din ei nu a fost însurat iar pe vecinul
nici nu l-am văzut niciodată cu o femeie.
O
vecină din alea cum avem toţi în bloc, care ştie tot despre toţi, mi-a
spus toate astea acum o zi şi că cei doi fraţi deşi trecuţi de 65 de
ani, nu au fost căsătoriţi niciodată pentru că ar fi avut o mamă
posesivă care le-a retezat din adolescenţă orice apropiere de o femeie
spunându-le că femeile sunt rele şi probabil teama sau mai ştiu eu ce
i-a ţinut departe de viaţa de familie. A trăit singur, dar cuminte şi
oarecum trist domnul Georgescu al meu. Nu pot înţelege ce viaţă e asta
să trăieşti aproape 70 de ani singur, să nu ai un suflet lângă tine în
casă. A murit aşa cum a trăit, neştiut, de cam o lună nu s-a mai văzut
ieşind din casă dar nici nu s-a întrebat nimeni ce e cu el, eu când l-am
văzut ultima oară am sesizat că slăbise şi era parca mai taciturn,
mi-am spus că nu îi e bine vecinului şi atât. Acum am aflat că de prin
August fusese depistat cu cancer la plămâni. A stat totuşi cu el un
fost prieten din copilărie, tot Georgescu care îl mai vizita uneori,
probabil una din puţinele persoane cu care se vedea şi care îi ştia
toate problemele, cel care acum se ocupă de înmormântare în lipsa
oricărei rude. Măcar dacă familie nu a avut a avut prieteni de nădejde,
pe sufletul lui.
A
murit Georgescu de la doi. Încet, tiptil, neştiut, într-o societate în
care vecinii de bloc ştiu totul despre puşcăriaşii de lux ai României ştiu că Năstase scrie opere
alese în puşcărie şi se declară victimă politică după ce a dat tunuri
de milioane de euro, ştiu că Nuţu Cămătaru are un cal extraordinare care
îl ascultă şi „îl iubeşte” foarte mult şi un urs care îi mănâncă din
mână, ştiu că săracu Becali, cel care spunea că e deştept şi şmecher şi
îşi bagă ce vrea în cine vrea,
acum suferă săracul de spate şi trebuie neapărat să iasă din puşcărie ca
să fie operat la Viena sau mai ştiu eu unde, după ce fentele
cu înmormântarea mătuşii, cu întreţinerea familiei, cu femeile din
familie care nu au voie să între în puşcărie să îl vadă acolo, cu
serviciul în afara închisorii şi altele nu au ţinut, dar nu ştiu nimic
despre vecinul de la doi care nu a furat pe nimeni, nu şi- a dat ouăle
la numărat, nici nu şi-a băgat organele în organele procuraturii. Ce fel
de persoane umane suntem? Ne interesează şi privim cu ochii lipiţi de
ecranul televizorului lăcrimând la „suferinţele” bieţilor escroci şi
criminali ai ţării, urmărim cu sufletul la gură declaraţiile câte unui
gălăgios sau fufă care divorţează, se mărită, de 20 de ori pe zi sau
propune legi care nu au nici o legătură cu mandatul dat de cetăţenii
care l-au ales, dar habar nu avem de suferinţele şi problemele celui de
lângă noi, alături de care plătim întreţinerea umflând conturile
deştepţilor de la Hidrotehnica, Electrica, Gaze, Apa, primărie sau mai
ştiu eu ce regie căpuşată. O să murim unul câte unul toţi Georgeştii din
România şi nu o să mai aibă nici cine să arunce un pumn de ţărână peste
piept, că sicriu sigur nu o să mai aibă cine să plătească, copii ne
pleacă „afară din ţară” ca să ajungă şi ei deputaţi auto sau să se
piardă prin metrouri londoneze, încet-încet vom rămâne o ţară
nepopulată, natalitatea a scăzut cu 40% în ultimii 10 de ani, dacă mai
vin odată popoarele migratoare, găsesc pământul în pârloagă dar şi
casele goale, gata construite şi mobilate. Dacă mai aşteaptă 10
ani, până ne storc bine noile popoare sugătoare, prin Chevron şi RMCG,
viitoarele hoarde găsesc totul ca pe vremea lui Gebeleizis. Suntem o
ţară de Georgeşti.
Dumnezeu să îl odihnească!
A murit Georgescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteți face orice comentarii în limitele decenței, bunului simț, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi șters.
Nu am nicio satisfacție să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurându-se sau atribuindu-și epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveți chef de hârjoană și trimiteri prin locuri ascunse vederii, faceți-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveți comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeți acolo unde posesorii de blog vor rating.Cei care postează comentarii sunt răspunzători pentru comentariile pe care le fac.