Continui radiografia proiectului Statutului Cadrelor Militare de la articolul 52, la care rămăsesem în articolul precedent.
Art. 52. – (1) Situaţia personalului militar în activitate pus la dispoziţie se soluţionează astfel:
a)
pentru personalul militar prevăzut la art. 51 lit. a), în termen de cel
mult 6 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 6 luni, cu
aprobarea conducătorului instituţiei militare sau a
comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta; personalul militar pentru
care nu se identifică posibilităţi de încadrare se trece în rezervă, cu
drept de pensie conform legii, după caz;
Ce
se înţelege prin „conducătorii instituţiilor militare”? Comandanţii de
unităţi? Dacă da din nou se dau puteri prea mari unui comandant care
astfel are drept de viaţă şi de moarte asupra subordonaţilor. Să se
stipuleze clar în lege in ce condiţii şi cum se poate prelungi, nu să
fie lăsat la cheful unui om, indiferent cine ar fi el. Se constată o
lene iremediabilă în a stabili criterii şi principii clare, prea multe
decizii sunt lăsate la mâna unor şefi de structuri sau comandanţi care
pot decide subiectiv.
e)
pentru personalul militar prevăzut la art. 51 lit. e), în termen de cel
mult 3 luni de la înapoierea în ţară. În această perioadă, comisii
speciale, stabilite prin dispoziţie a şefului Statului Major
General/conducătorul instituţiei militare, vor cerceta condiţiile
căderii în captivitate şi comportarea celor în cauză pe timpul acesteia;
în funcţie de rezultat, cei găsiţi nevinovaţi vor fi încadraţi în
funcţii, iar cei vinovaţi de fapte ce cad sub incidenţa legii penale vor
fi trecuţi în rezervă.
Comisiile nu pot decide ele gradul de vinovăţie şi nici trecerea în rezervă, sau alte măsuri, ele pot cel mult constata şi propune
măsuri, vinovăţia şi măsurile pentru astfel de situaţii le ia instanţa.
Nimeni altcineva nu are dreptul să treacă în rezervă un militar atâta vreme cât vina sa nu este dovedită în instanţă.
(2)
Pe durata punerii la dispoziţie, personalul militar îndeplineşte
sarcinile stabilite, în scris, de către comandanţii/şefii structurilor
militare la dispoziţia cărora este pus şi beneficiază de solda
funcţiei de bază avută, cu excepţia soldei de comandă, precum şi de
celelalte drepturi salariale avute, în condiţiile stabilite prin ordin
al conducătorului instituţiei militare. Prevederile referitoare la îndeplinirea sarcinilor nu se aplică personalului prevăzut la art. 51 lit. c) şi e).
Drepturile şi sarcinile ce pot fi îndeplinite de cel pus la dispoziţie trebuie să difere de la situaţie la situaţie. Aşa cum nu poţi da sarcini unui militar pus la dispoziţie pe caz de boală sau căzut în captivitate, drepturile
unui om pus la dispoziţie pentru cauze imputabile trebuie să difere de
cele ale unuia pus la dispoziţie pentru desfiinţarea structurii sau
funcţiei. Se pare că celor care au întocmit acest regulament le-a fost
frică să gândească sau i-a durut.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar prevăzut la art. 51 lit. a) beneficiază, în cazul restructurării, inclusiv de solda de comandă, după caz.
După
care caz? Din nou se dă dreptul comandantului de structură sau unitate
să stabilească el de capul lui în funcţie de culoarea ochilor celui în
cauză sau gradul de supunere, cine are dreptul şi cine nu ? Legea este
ambiguă din cauza refuzului de a gândi al celui ce o întocmeşte. SĂ SE
STABILEASCĂ CLAR, FĂRĂ ECHIVOC PRIN LEGE CARE SUNT CAZURILE ÎN CARE SE
ACORDĂ SAU NU, PENTRU A EVITA SUBIECTIVISMUL SI INECHITĂŢILE.
SECŢIUNEA a 3-a
Suspendarea raporturilor de serviciu
Art. 53. – (1) Raporturile de serviciu ale personalului militar se suspendă în următoarele situaţii:
a) când se află în concediu fără plată;
b) când este în stare de arest preventiv;
c) când este dispărut.
(2)
Pe perioada suspendării din funcţie, personalul militar se eliberează
din funcţie şi nu beneficiază de niciun drept asigurat de instituţia
militară.
De
ce se aplică acest articol în cazul celor dispăruţi? Dacă sunt căzuţi
în captivitate sau nu se ştie unde este, familia sa are nevoie de
drepturile sale pentru a
supravieţui. Nu se gândeşte nimeni la familia celui dispărut? În ce bază
i se suspendă drepturile de vreme ce nu se ştie nimic? Este
neconstituţional, este pedepsit, nu i se acordă prezumţia de
nevinovăţie, i se ia un drept fără a se demonstra cineva că acesta nu mai face obiectul drepturilor sale.
Pe
de altă parte este interesant faptul că rezerviştii voluntari au mai
multe drepturi decât cadrele active. Iată ce se spune la art. 5(3) din
statutul rezerviştilor voluntari, statut care nu este abrogat prin acest
proiect :
„În
caz de dispariţie, răpire sau cădere în captivitate pe timpul
mobilizării sau în cazul stării de război, precum şi al executării
misiunilor în cadrul structurii în care sunt încadraţi, rezerviştii
voluntari îşi păstrează calitatea de militar şi beneficiază de TOATE
DREPTURILE prevăzute de lege, sunt asiguraţi declaraţi în sistemul
public, fără plata contribuţiilor prevăzute de lege pentru angajat şi
angajator în sistemul public de pensii, în sistemul asigurărilor de
sănătate şi în sistemul asigurărilor de şomaj până la reapariţie sau
eliberare sau până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de declarare a dispariţiei, respectiv a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii celui dispărut.”
Sau
cum se exprima ministrul Duşa, până la recuperarea cadavrelor morţilor
celor decedaţi.Ce să înţelegem de aici?Că militarii activi au mai puţine
drepturi decât rezerviştii ? Că civilii au mai multe drepturi decât
militarii? Că au greşit cei care au scris statutul Rezerviştilor
angajaţi, sau că au greşit şi nu gândesc cei care au lucrat la acest
proiect? Sau că aceste proiecte sunt făcute după ureche de nişte ageamii
care nici măcar nu studiază legile similare în cadrul propriei
instituţii, iar cei puşi să le verifice de la departamentele regulamente
şi DLAJ lucrează ca şi cei care trebuia să localizeze avionul prăbuşit?
Se vede clar, din textul celor două legi că rezerviştii îşi păstrează
toate drepturile pe timpul captivităţii, dar activii nu . De ce domnule
Duşa? Pentru că vă interesează un post de parlamentar european mai mult
decât situaţia armatei ?
(3)
Prin excepţie de la prevederile alin. (2), personalul militar, pe
perioada suspendării din funcţie, poate beneficia de dreptul la
suportarea de către instituţia militară a sumelor necesare pentru
asigurarea asistenţei juridice pentru fapte săvârşite în exercitarea,
potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, precum şi de dreptul
de folosinţă a locuinţei de serviciu, iar familia celui dispărut în
acţiuni militare de o indemnizaţie al cărei cuantum şi condiţii de
acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Iarăşi legea este ambiguă, vorbeşte de excepţii, dar nu le nominalizează, lăsând totul la latitudinea unor comandanţi sau şefi care au astfel dreptul de a tăia şi spânzura după bunul plac .
Art. 54. – (1) În cazul prevăzut la art. 53 alin. (1) lit. a), raporturile de serviciu se suspendă pe o durată de cel mult 5 ani, în situaţiile în care personalul militar:
(3)
Perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu care
se ia în considerare la stabilirea pensiei de serviciu, vechime în
activitate pentru conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei
şi/sau pentru acordarea gradaţiei următoare, în condiţiile legii.
De
ce?Se consideră că militarul aflat în concediu fără plată este
dezertor? Numai dezertorii se constituie în afara legii. Cei aflaţi în
concediu fără plată sunt în această situaţia în baza unei aprobări a
unui raport aprobat deci în baza respectării unor drepturi atribuite
prin lege. Şi atunci dacă se află într-o situaţie legală, cu aprobare,
de ce să îşi piardă vechimea? Dacă îşi plăteşte obligaţiile cuvenite
pentru pensie şi CAS, să beneficieze de vechime în condiţii normale.
Art. 55. – Situaţia personalului militar prevăzut la art. 53 alin. (1) lit. b) se soluţionează astfel:
a) în
cazul în care s-a dispus achitarea, precum şi în cazul scoaterii de sub
urmărire penală, al încetării urmăririi penale ori a procesului penal,
personalul militar care a fost suspendat din funcţie este repus în
drepturile avute la data suspendării din funcţie, inclusiv în funcţia
deţinută anterior sau în una echivalentă; acesta primeşte toate
drepturile ce i s-ar fi acordat, corespunzător funcţiei deţinute la data
suspendării, pentru perioada în care a fost suspendat, actualizate cu
rata inflaţiei;
Să se scoată sintagma „sau
în una echivalentă”. Dacă militarul a fost destituit pe nedrept şi
altcineva a fost numit în locul lui, să îi fie dată funcţia pe care a
avut-o sau una pe care acesta o merită şi o acceptă iar cel ce
i-a ocupat funcţia prin abuz sau pe baza unor fapte nedovedite să fie
mutat pe o altă funcţie. Comandantul sau persoana care a creat această
situaţie să fie discutată să se analizeze cauzele erorii şi să se ia măsuri în funcţie de gravitatea faptei, de neglijenţă în serviciu, incompetenţă sau reavoinţă, care a dus la această situaţie.
b) personalul
militar condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o
pedeapsă privativă de libertate cu executarea acesteia se trece în
rezervă începând cu data suspendării.
Nu,
să fie trecut în rezervă începând cu data hotărârii judecătoreşti,
legea nu se aplică retroactiv, nici hotărârile judecătoreşti. Statutul
de suspendat este una, cel de rezervist este altul. Nimeni nu poate
decide peste o hotărâre judecătorească sau modifica termenii aplicării
unei sentinţe. Sentinţa se pune în aplicare din momentul emiterii, nu
anterior.
SECŢIUNEA a 4-a
Transferul
Art. 58. – Personalul militar transferat în condiţiile prevăzute la art. 57 stabileşte noi raporturi de serviciu cu instituţia militară în cadrul căreia a fost transferat.
Să
se specifice ce se întâmplă cu raporturile celui transferat, cu vechea
instituţie. Mai este acesta obligat să respecte contractul sau
obligaţiunile faţă de vechea instituţie?În ce situaţie şi cum ? Iarăşi
legiuitorului îi e lene să gândească.
CAPITOLUL VI
CARIERA MILITARĂ
SECŢIUNEA 1
Dezvoltarea carierei militare
Art. 59. (2) Cariera militară începe cu acordarea primului grad militar şi numirea în prima funcţie.
Cariera
militară începe odată cu depunerea jurământului militar, respectiv
semnarea primului contract cu instituţia militară. Aceste evenimente
trebuie să coincidă.
(3)
Numirea în prima funcţie a personalului militar în activitate se
realizează, de regulă, în funcţii situate la baza ierarhiei militare, în
condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.
Ce
înseamnă de regulă? Dacă se acceptă această sintagmă, înseamnă că se
aprobă excepţii. Care sunt acestea, cine le defineşte, cine le aplică,
în ce condiţii? Din nou se lasă loc la interpretări, din nou se lasă loc
ocolirii legii şi acceptării unor intruşi pe uşa din dos, care au
umplut în ultimul timp instituţiile militare, provocând dezastre.
Art. 60. – (2) Dezvoltarea carierei militare se realizează prin:
c) trecerea dintr-un corp militar în altul;
Această
posibilitate să fie folosită în mod excepţional numai în situaţia în
care persoana reprezintă o somitate într-un domeniu şi nici un alt cadru
aflat într-un corp militar la care acesta aspiră,
nu îndeplineşte condiţiile. Altfel, ne vom trezi cu caporali ajunşi
comandanţi de subunitate sau şefi de birou în 3 ani, pe baza sprijinului
politic. Deja sunt cazuri trebuie să se înceteze cu astfel de practici.
Art.
61. – (2) Condiţiile şi criteriile specifice de selecţie în vederea
dezvoltării carierei militare, organizarea şi funcţionarea sistemului de
management al carierei individuale, precum şi competenţele privind
numirea/eliberarea în/din funcţii, cu excepţia funcţiilor publice în
care numirea se face potrivit legii, se stabilesc pentru fiecare
instituţie militară, prin ordin al conducătorului acesteia.
Din
nou trebuie specificat ce se înţelege prin conducătorul instituţiei
militare. Dacă se înţelege comandantul de unitate , atunci vom avea tot
atâtea criterii subiective de promovare , câţi comandanţi avem.
Unităţile militare riscă să devină feude.
(3)
Modul de definire a funcţiilor care se prevăd în statele de organizare
ale structurilor din cadrul instituţiilor militare se stabileşte
potrivit legii, prin ordin al conducătorului acesteia.
Din
nou trebuie specificat ce se înţelege prin conducătorul instituţiei
militare. Dacă se înţelege comandantul de unitate , atunci vom avea tot
atâtea criterii subiective de promovare , câţi comandanţi avem.
Unităţile militare riscă să devina feude. Să înţelegem că fiecare
comandant de unitate sau structură îşi stabileşte propriul ştat?CE
ARMATĂ VA ŞI ASTA ? A CUI , A COMANDANŢILOR DE UNITĂŢI ?
PARAGRAFUL I
Numirea în funcţii
Art. 62. – (1) Personalul militar în activitate se numeşte, de regulă, în funcţii corespunzătoare gradului deţinut.
Din
nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se
vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării
personale şi bramburelii.
Art. 63. – (1) În
situaţii care presupun adoptarea de măsuri considerate necesare pentru
asigurarea funcţionalităţii şi operativităţii structurilor militare,
precum şi în cazul desfiinţării, transformării, redimensionării,
reorganizării sau redislocării structurilor din instituţiile militare
ori a propunerii din documentele de evaluare profesională, personalul
militar poate fi numit în funcţii echivalente cu cele deţinute sau
prevăzute cu grad superior ori inferior, fără acordul personalului
militar în cauză, prin ordin al conducătorului instituţiei militare. În
Ministerul Apărării Naţionale, personalul militar nu poate fi numit în
funcţii prevăzute cu grad inferior celui deţinut.
Din
nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se
vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării
personale şi bramburelii.
(2) De regulă, personalul militar în activitate nu poate fi subordonat altuia cu grad inferior. În Ministerul Apărării Naţionale nu se admit excepţii.
Din
nou apare sintagma „de regulă” ceea ce include şi excepţia, dar nu se
vorbeşte care sunt excepţiile creând astfel posibilitatea interpretării
personale şi bramburelii.
Art.
65. – Pentru asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a
activităţii, la numirea în prima funcţie şi la încadrarea în funcţii
succesive, personalul militar în activitate beneficiază de:
d)
compensaţie lunară pentru plata chiriei, acordată în cuantum de până la
50% din solda funcţiei de bază, în condiţiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului, în situaţia în care nu se poate asigura dreptul prevăzut la
litera b) sau nu locuieşte în cămin militar; pentru anumite localităţi
stabilite prin hotărâre a Guvernului, în situaţia în care cuantumul
compensaţiei lunare pentru chirie este mai mic decât nivelul chiriilor
practicate în localitatea respectivă, cuantumul compensaţiei poate fi
majorat până la nivelul salariului minim brut pe economie garantat în
plată.
Compensaţia
lunară pentru plata chiriei să fie egală cu suma plătită de militar în
baza unui contract legal prezentat în original(şi copie care va rămâne la
instituţie)de militar în momentul cererii de decont. Chiria nu se
plăteşte şi nu se negociază în funcţie de gradul sau funcţia
militarului, pentru a i se acorda o compensaţie în funcţie de
salarizarea sa.
PARAGRAFUL AL 2-LEA
Înaintarea în grad
Art.
66. – (1) Înaintarea în grad se realizează în ordinea ierarhică a
acestora, în raport cu nevoile şi posibilităţile forţelor armate, pe
baza competenţei profesionale şi conduitei morale a personalului
militar, consemnate în documentele de evaluare profesională.
Cum adică în raport cu nevoile şi posibilităţile armatei? Adică dacă un comandant de structură sau unitate declară
că nu are nevoie de un maior nou în unitate, chiar dacă există funcţia,
un căpitan nu poate fi avansat pentru că nu are armata nevoie de el?
Exprimarea este nefericită. Să se specifice clar în ce situaţii nu poate
fi avansat un militar şi ce se întâmplă. Până şi regulamentele lui
Ceauşescu erau mai clare.
(2)
Numărul de militari care urmează să fie înaintaţi în grad la termen în
anul următor se stabileşte pe categorii de cadre militare şi grade de
către conducătorul instituţiei militare.
CE SE ÎNŢELEGE PRIN CONDUCĂTORUL INSTITUŢIEI MILITARE?
Art. 67. – (1) Personalul militar în activitate se înaintează în gradul următor, la termen, potrivit art. 66, dacă îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
a) a împlinit stagiul minim în grad prevăzut de prezentul statut sau
împlinesc acest stagiu în cursul anului calendaristic respectiv; durata
stagiului în grad se calculează de la data prevăzută în ordinul de
acordare sau de înaintare în gradul deţinut;
b)
a fost apreciat pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad, iar cel
care a depăşit acest stagiu şi în anul premergător înaintării în grad,
cel puţin cu calificativul „bun”. Anii în care li s-au acordat
calificative inferioare acestuia nu se socotesc la calculul stagiului
minim în grad;
Să
se specifice şi calificativul necesar primit de cei care şi-au
desfăşurat activitatea în afara graniţelor în structuri NATO sau ONU sau
alte structuri sau instituţii de învăţământ, cursuri în care militarul a fost trimis, numit sau detaşat.
Art. 68. – (1)
Personalul militar în activitate poate fi înaintat în gradul următor
înainte de termen dacă a împlinit cel puţin jumătate din stagiul minim
în gradul deţinut, a fost apreciat în această perioadă cel puţin cu
calificativul „foarte bun” şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.
67 lit. c) şi d), precum şi în mod excepţional, în condiţiile prevăzute
la art. 20 lit. a).
Să se scoată acest paragraf, armata e plină de cadre
mediocre notate cu „excepţional” şi avansate „la excepţional” în baza
gradelor de rudenie sau supuşenie politică. Excepţional să fie
echivalent cu acte de bravură sau rezultate excepţionale, adică peste
calităţile şi deprinderile prevăzute în bareme.
(2) Nu fac obiectul înaintării în grad, în condiţiile alin. (1):
a) sublocotenenţii, aspiranţii, maiştrii militari clasa a V-a, sergenţii şi soldaţii;
b)
personalul militar care, de la ultima înaintare în grad, a fost
condamnat penal sau a fost sancţionat ca urmare a hotărârii consiliilor
de onoare.
Dacă
pedeapsa dictată de consiliul de onoare a fost amânarea înaintării în
grad, căci dacă a primit altă pedeapsă şi apoi mai este şi oprit de la
înaintarea în grad, înseamnă că i s-au dat două pedepse administrative
pentru aceeaşi faptă, ceea ce este ilegal.
Art.
69. – (1) În timp de război, personalul militar în activitate, precum
şi cel în rezervă mobilizat sau concentrat, poate fi înaintat în gradul
următor corespunzător corpului de personal militar din care face parte,
dacă a împlinit stagiul minim în grad, a îndeplinit atribuţiile şi a
executat misiunile ce i s-au încredinţat, fără a se impune respectarea
celorlalte condiţii prevăzute pentru timp de pace.
(2)
Personalul militar prevăzut la alin. (1), care se distinge în
îndeplinirea misiunilor, poate fi înaintat în gradul următor şi înainte
de termen.
(3)
Înaintarea în grad a personalului militar în condiţiile alin. (1) şi
(2) se face în limita necesarului prevăzut în statele de organizare.
Dacă
militarul a dat dovadă de acte de bravură, curaj deosebit, spirit de
sacrificiu dovedit în timpul unor misiuni de război sau situaţii de
urgenţă/necesitate, acesta poate fi înaintat în grad fără a îndeplini
nici o altă condiţie, indiferent de funcţia pe care este încadrat,
urmând ca imediat ce va fi posibil să fie promovat pe o funcţie corespunzătoare gradului.
Art. 70. – (1) În timp de pace, înaintarea în grad are loc:
a) la termen, de regulă o dată pe an, la data stabilită prin ordin al conducătorului instituţiei militare;
Din
nou „de regulă.”? De regulă, regula este făcută pentru pălmaşi iar
piloşii constituie excepţiile. SĂ FIE SCOASĂ ACEASTĂ SINTAGMĂ ATÂTA
VREME CÂT NU SE SPECIFICĂ CLAR ÎN CE ANUME CONTAU EXCEPŢIILE.
b) înainte de termen, la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;
Să se scoată această variantă.
c) în mod excepţional, în tot cursul anului.
Să
se stabilească situaţiile excepţionale care pot duce la astfel de
avansări. Şi dacă un militar a fost promovat la termen în ultimele 12
luni să nu poată fi înaintat în grad la excepţional. Există alte
recompense care se pot acorda pentru fapte deosebite, NIMENI NU POATE
PRIMI DOUĂ GRADE ÎN DECURS DE 12 LUNI DECÂT POST MORTEM.
(2)
Propunerile privind acordarea gradelor de generali/amirali, respectiv
înaintarea în grad a generalilor/amiralilor se pot promova în tot cursul
anului.
Nici
generalii să nu facă excepţie de la respectarea stagiului în grad, cu
atât mai mult cu cât sunt numiţi sau avansaţi politic.
(3)
În timp de război, înaintarea în grad la termen şi înainte de termen se
realizează la datele stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei
militare, iar în mod excepţional în tot cursul anului.
Art. 71. – (1) Acordarea gradului şi înaintarea în grad se realizează astfel:
a)
pentru gradele de generali şi amirali în activitate şi în rezervă, prin
decret al Preşedintelui României, la propunerea conducătorului
instituţiei militare (ce înseamnă conducătorul instituţiei militare, ministru?), după consultarea de către acesta a consiliului director/colegiului ministerului ori a comisiei de selecţie, după caz;
PARAGRAFUL AL 3-LEA
Trecerea dintr-un corp militar în altul, dintr-o armă sau serviciu/domeniu în alta/altul
şi dobândirea altei specialităţi militare
Art.
74. – Trecerea dintr-un corp militar în altul se realizează în
condiţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. e), f) şi g), art. 25
alin. (1) lit. c) şi art. 26 alin. (1) lit. b), d) şi e).
TRECEREA
DINTR-UN CORP ÎN ALTUL SĂ SE FACĂ NUMAI ÎN CAZURI EXCEPŢIONALE PENTRU
FUNCŢII UNICE DACĂ ÎN URMA PUNERII LA DISPOZIŢIE A UNEI FUNCŢII ACEASTA
NU A PUTUT FI OCUPATĂ DE NICI UN MEMBRU AL CORPULUI RESPECTIV ŞI NUMAI PENTRU CEI AFLAŢI ÎN ACTIVITATE. DE ASEMENEA SE POATE TRECE DINTR-UN CORP ÎN ALTUL PENTRU
ACTE DE EROISM DACĂ MILITARUL A FĂCUT DOVADA CALITĂŢILOR NECESARE
CORPULUI SUPERIOR ŞI ARE STUDIILE NECESARE. ÎN NICI UN CAZ NU SE VA
ACCEPTA TRECEREA DINTR-UN CORP MILITAR ÎN ALTUL PENTRU CADRELE MILITARE
AFLATE ÎN REZERVĂ SAU ÎN RATRAGERE.
SECŢIUNEA a 2-a
Stagiile minime în grad
Art. 77. – (1) La
calculul stagiului minim în grad nu se ia în considerare timpul în care
personalul militar în activitate a absentat de la program din cauza
incapacităţii temporare de muncă, dacă absenţele însumate depăşesc 365
de zile pe parcursul a 2 ani calendaristici consecutivi.
De ce ? Dacă militarul a suferit un accident sau a fost rănit poate chiar prin eforturi şi acte de eroism şi
a necesitat spitalizare şi recuperare trebuie pedepsit pentru asta ?
Asta se numeşte protecţia personalului ? În ce armată se mai pedepsesc
accidentele în timpul serviciului sau actele de eroism?
(2)
La stabilirea stagiului în gradul pe care îl are personalul militar
aflat în concediu pentru creşterea şi/sau îngrijirea copilului, în
condiţiile legii, se ia în calcul o perioadă egală cu 3 pătrimi din
durata concediului.
De
ce? În România se pedepseşte creşterea natalităţii sau creşterea
copilului? De ce este pedepsit militarul atâta vreme cât la civili nu
există această măsură? Militarii sunt discriminaţi? Ce spune Constituţia
despre egalitatea în drepturi?
Art.
78. – (1) În timp de pace, stagiul minim în grad pentru personalul
militar în rezervă este mai mare cu un an decât cel prevăzut la art. 76,
iar în timp de război este cel de la articolul respectiv.
În
timp de pace stagiul în grad pentru personalul militar în rezervă se
plafonează, militarul putând fi înaintat în grad numai dacă este numit
pe o funcţie superioară gradului şi după ce efectuează o convocare
pentru funcţia şi gradul respectiv, în urma căruia susţine şi
îndeplineşte baremul corespunzător.Dacă
militarii activi sunt promovaţi şi avansaţi pe criterii de
meritocraţie, de ce cei în rezervă să fie avansaţi fără să facă nimic şi
fără nici un examen, nici o pregătire, nici o dovadă a calităţilor
necesare unui nou grad sau funcţie doar prin “răbdarea măgarului” În
felul acesta se poate avansa în rezervă mai repede decât în activitate
şi apoi re-activa rezervistul şi numit în locul unui activ care nu a
putut primi gradul pentru că nu a îndeplinit criteriile.
(2)
La chemarea în activitate a personalului prevăzut la alin. (1), pentru
stabilirea stagiului în gradul pe care îl are, i se iau în calcul trei
pătrimi din stagiul în gradul deţinut ca rezervist.
Chemarea
în activitate ( pentru cazuri excepţionale, unice) să se facă numai
pentru încadrarea pe o funcţie corespunzătoare gradului, iar stagiul în
grad pentru o ulterioară promovare să intre în calcul de la momentul
reactivării, pentru a se crea timpul necesar aprofundării cunoştinţelor
şi calităţilor necesare noului grad.
Art.
79. – (1) Stagiul minim în grad se reduce cu un an pentru personalul
militar în activitate care, pe întreaga durată a stagiului, îndeplineşte
funcţii de personal navigant din aviaţie, de paraşutişti, de personal
ambarcat pe nave şi submarine şi de scafandri, precum şi din structurile
de comandă şi luptătoare ale forţelor pentru operaţii speciale,
stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare.
(2)
Stagiul minim în primul grad al personalului militar în activitate
format prin absolvirea studiilor militare se reduce proporţional cu
durata studiilor care depăşeşte 3 ani pentru ofiţeri, respectiv 1 an
pentru maiştri militari.
(3)
Timpul cât personalul militar în activitate a fost condamnat cu
suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori cu executarea
acesteia, însă a fost amnistiat sau graţiat înainte de a începe
executarea, precum şi timpul cât personalul militar în rezervă a fost
condamnat la închisoare cu executarea pedepsei într-un loc de detenţie
sau prin muncă fără privare de libertate, nu se ia în calculul stagiului
minim în grad, cu excepţia cazurilor când, în urma rejudecării cauzei,
instanţa competentă a pronunţat achitarea.
UN
MILITAR CONDAMNAT CU SUSPENDARE SAU EXECUTARE, MAI POATE FACE PARTE DIN
CADRELE ACTIVE SAU ÎN REZERVĂ ALE ARMATEI?SE MAI PUNE PROBLEMA
ÎNAINTĂRII SALE ÎN GRAD DUPĂ CE A FOST CONDAMNAT? NU
NE AJUNGE PARLAMENT CU PUŞCĂRIAŞI, FACEM ŞI ARMATĂ DIN PUŞCĂRIAŞI? DUPĂ
POLITIZAREA ARMATEI VOM ASISTA ŞI LA PUŞCĂRILIZAREA ARMATEI .
Să
se scoată această prevedere ruşinoasă. O persoană condamnată nu poate
fi pusă la conducerea unei structuri militare. Se încalcă chiar
prevederile actualului statut, art 83, pct. k, l. Chiar doare să gândim
un pic ?
(4) Reducerea stagiului minim în grad prevăzută la alin. (1) se aplică şi cadrelor militare din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu excepţia Ministerului Apărării Naţionale.
SECŢIUNEA a 3-a
Evaluarea şi dezvoltarea profesională a personalului militar în activitate
Art.
80. – (1) Evaluarea profesională a personalului militar în activitate
se realizează anual şi, după caz, periodic, se consemnează în documente
de evaluare şi vizează performanţa profesională, precum şi competenţele,
atitudinile şi aptitudinile profesionale.
În
loc de atitudini, să se treacă comportament şi profil moral. Altfel
poate fi taxată sau recompensată atitudinea de slugărnicie faţă de
comandant.
Art.
81.(2) Personalul militar prevăzut la alin. (1) încheie un angajament
cu instituţia militară, înainte de participarea la studii sau forme de
pregătire, prin care se obligă să le absolve şi să îşi desfăşoare
activitatea în cadrul acesteia o anumită perioadă de la finalizarea
pregătirii, iar în situaţia neabsolvirii ori încetării raporturilor de
serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile lui înainte de
expirarea perioadei respective, să restituie cheltuielile, integral,
respectiv proporţional cu perioada din angajament rămasă neefectuată,
conform normelor stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei
militare.
Din nou confuzie, ori integral, ori proporţional cu perioada din angajament neexecutată. Să fie scos termenul integral.
(3)
Încheie un angajament cu instituţia militară, în condiţiile stabilite
la alin. (2), şi personalul militar din Ministerul Afacerilor Interne,
Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe care
urmează forme de perfecţionare a pregătirii profesionale desfăşurate în
interesul serviciului în instituţii de învăţământ militare sau în centre
de pregătire/similare, proprii sau externe.
SECŢIUNEA a 4-a
Încetarea raporturilor de serviciu
Art.
83. – (1) Personalul militar în activitate încheie cariera militară
prin trecerea în rezervă sau direct în retragere după caz, în una din
următoarele situaţii:
n) când încalcă prevederile art. 11;
Să
se reformuleze astfel: dacă în urma încălcării prevederilor art 11 a
fost judecat în consiliul de onoarea şi s-a decis pedeapsa trecerii în
rezervă, pedeapsă rămasă definitivă şi executorie inclusiv după atacarea prin contestaţie sau în instanţă.
o) în
cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la
informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere
ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive
imputabile personalului militar în condiţiile legii;
Greşit.
În urma pierderii accesului la un anumit grad de informaţii militarul
poate fi încadrat pe o altă funcţie corespunzătoare gradului de acces,
dar nu trecut în rezervă.
p)
după expirarea perioadei de punere la dispoziţie, potrivit legii, ca
urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci
când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o
prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în
fişa postului, la nivelul acordat după limitare;
Să se completeze:”dacă nu a acceptat o altă funcţie cu un nivel de acces la informaţii inferior.”
r) când nu promovează baremele de pregătire fizică, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei militare;
Să
se modifice : Când nu îndeplineşte după două examinări în decurs de 6
luni baremele de pregătire fizică, de sănătate, psihice şi de
specialitate, stabilite prin regulamentele în vigoare.
s) soldaţii
şi gradaţii în activitate admişi la studii pentru formarea ofiţerilor
sau maiştrilor militari în activitate, la data înmatriculării în
instituţia militară de învăţământ organizatoare a pregătirii.
Să
nu fie trecuţi în rezervă, să fie puşi la dispoziţie pe toată durata
studiilor, pentru a-şi putea păstra vechimea integrală la pensie şi
solda pe timpul studiilor, dacă cea de student nu este mai mare.
(2) Trecerea în rezervă sau direct în retragere se realizează:
a)
din oficiu, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), e), l),
m), o), p), q) şi s), cu excepţia cazului când a intervenit menţinerea
în activitate prevăzută la art. 84;
b)
la propunerea comandanţilor/şefilor structurilor din instituţiile
militare, în urma hotărârii definitive a consiliilor de onoare, în
condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. i), j), k) şi n);
Şi după ce eventualele după contestaţii sau atacări în instanţă deciziile au rămas definitive şi executorii.
d) la
propunerea comandanţilor/şefilor structurilor instituţiei militare din
care face parte personalul în cauză, înaintată ierarhic, în condiţiile
prevăzute la alin. (1) lit. f), g) şi r);
Dacă comandantul structurii face dovada justeţei măsurilor sau deciziei luate.
d) la cererea personalului militar, înaintată ierarhic, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), d) şi h).
(3)
În condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliile de onoare pot
propune trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate. Decizia
privind trecerea în rezervă sau menţinerea în activitate a personalului
militar condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni se adoptă, pe baza
acestor propuneri, numai după soluţionarea definitivă a cauzei.
INCLUSIV ÎN INSTANŢĂ
(4) Până
la data trecerii în rezervă prin demisie, personalul militar în cauză
este obligat să îndeplinească atribuţiile funcţiei în care este
încadrat, precum şi toate îndatoririle ce îi revin, inclusiv predarea
funcţiei.
Şi beneficiază şi de drepturile corespunzătoare calităţii de militar activ, gradului şi funcţiei, nu numai de obligaţii.
(5) Prevederile alin. (1) lit. r) se aplică numai Ministerului Apărării Naţionale.
Art. 84. – Personalul militar clasat „inapt
pentru serviciul militar” din cauza afecţiunilor dobândite ca urmare a
acţiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor şi a altor asemenea
evenimente intervenite din cauza participării la misiunile şi operaţiile
în afara teritoriului statului român, cele
pentru contracararea şi limitarea efectelor acţiunilor teroriste, cele
de poliţie aeriană şi de intervenţie cu nave, precum şi alte misiuni cu
potenţial ridicat de risc, desfăşurate pe teritoriul naţional poate
fi menţinut sau rechemat în activitate ori încadrat în funcţii civile
fără examen sau concurs, după caz, la cerere, în condiţiile stabilite
prin ordin al conducătorului instituţiei militare.
Să
se specifice că are prioritate la ocuparea acelor funcţii pentru care
este apt în cadrul structurii în care a lucrat sau altei instituţii din
sistemul naţional de apărare.
Art. 85. – (1) Personalul militar nu poate fi trecut din activitate în rezervă:
a) prin
demisie, pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare sau de
război, precum şi pe timpul executării misiunilor şi operaţiilor în
afara teritoriului statului român;
Dacă
poate fi trecut în rezervă printr-o decizie unilaterală a unuia din
semnatarii contractului şi condiţiile expuse mai sus , atunci să poată
fi trecut şi la cererea celuilalt semnatar, altfel statul nu îşi
respectă partenerul, nu există egalitate de drepturi în cadrul
contractului, angajatul este pus în inferioritate faţă de angajator. NU
este corect, angajatorul este părtinit.
b)
când nu îndeplineşte condiţiile de pensionare şi se află în
incapacitate temporară de muncă fiind internat în spitale ori sanatorii,
se găseşte în concedii medicale sau în concediu pentru
creşterea/îngrijirea copilului, iar personalul militar femei nici în
perioada gravidităţii, a concediului de risc maternal şi a celui de
maternitate.
(2)
Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică în situaţiile prevăzute la
art. 83 alin. (1) lit. g), h), j), k), l), m), n), o) şi q).
Nu
se pot face excepţii la punctul b. În oricare din cazuri, trebuie să se
aştepte întoarcerea din concediu sau încetarea spitalizării sau
creşterii copilului.
Art. 86. – (1) Personalul militar trecut în rezervă sau direct în retragere beneficiază de pensie militară de stat, potrivit legii.
Mai puţin în cazul în care a fost decisă şi rămasă definitivă trecerea în rezervă fără drept de pensie.
(2)
Cuantumul pensiei militare de stat prevăzute la alin. (1) se majorează
cu 10%, 15% şi respectiv 20%, pentru personalul militar căruia i s-a
conferit, potrivit legii, Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru
15, 20 şi respectiv 25 de ani de activitate în domeniile apărării,
ordinii publice şi securităţii naţionale.
(3) Cuantumul pensiei militare de stat se actualizează potrivit legii.
Care lege ?
Art. 87. – (1) Limitele de vârstă până la care personalul militar în rezervă poate fi menţinut în evidenţă sunt de:
a)
55 de ani în clasa I, 60 de ani în clasa a II-a şi 63 de ani în clasa a
III-a de evidenţă, pentru ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri;
b) 45 de ani în clasa I, 50 de ani în clasa a II-a şi 55 de ani în clasa a III-a de evidenţă, pentru soldaţi şi gradaţi.
Să se modifice vârsta de pensionare la militari la 55 de ani. Specificul
muncii şi condiţiile de muncă stress, privaţiunile militare ca şi
calităţile şi aptitudinile necesare, starea de sănătate, baremele
fizice, psihice şi de sănătate nu se pot atinge până la 65 de ani.
SECŢIUNEA a 5-a
Degradarea şi scoaterea din evidenţa militară
Art.
90. – Degradarea militară se aplică în condiţiile prevăzute de legea
penală, personalului militar în activitate, în rezervă şi în retragere,
condamnat la pedeapsa complementară a degradării militare prin hotărâre
judecătorească.
Art.
91. – Personalul militar în rezervă şi în retragere, care a renunţat la
cetăţenia română sau nu mai are domiciliul în ţară se scoate din
evidenţa militară
Art. 92. – Personalul militar prevăzut la art. 90 şi 91 se scoate din evidenţa militară prin:
a) ordin al conducătorului instituţiei militare, pentru ofiţerii care au avut grade de general şi amiral;
b)
ordin al comandanţilor/şefilor stabiliţi de conducătorul instituţiei
militare, pentru ofiţerii cu grade inferioare şi superioare, precum şi
pentru maiştri militari, subofiţeri, gradaţi sau soldaţi.
Art.
93. – (1) În cazul în care intervine o altă hotărâre judecătorească,
prin care s-a pronunţat achitarea sau prin care nu se mai aplică
pedeapsa complementară a degradării militare, personalul militar în
cauză este reluat în evidenţa militară, cu gradul avut, prin ordinul
celor care au dispus scoaterea din evidenţă. În această situaţie, timpul
cât a fost degradat se include în calculul stagiului în grad, iar
personalul militar respectiv poate cere prin instanţa judecătorească
reparaţii morale şi materiale pentru prejudiciile ce i s-au adus.
Cei care au dus trecerea abuzivă în rezervă a militarului să fie traşi la răspundere penal, instanţele militare acţionând din oficiu.
(2)
Personalul militar căruia i s-a aplicat degradarea militară şi care a
fost amnistiat sau graţiat de pedeapsa complementară a degradării
militare, precum şi cel care a fost reabilitat se reia în evidenţa
militară şi, în raport cu nevoile forţelor armate, i se poate reda orice
grad militar, până la gradul deţinut anterior, inclusiv.
NU!
CEI CARE AU FOST AMNISTIAŢI SAU GRAŢIAŢI RĂMÂN ÎN REZERVĂ, FAPTA A
EXISTAT, ABATEREA ESTE ABATERE, FAPTUL CĂ AU FOST AMNISTIAŢI PRINTR-UN
ACT POLITIC NU ÎI FACE MAI BUNI, LE ŞTERGE CAZIERUL, DAR NU LE REPARĂ
ONOAREA. SĂ FIE SCOS ACEST ARTICOL.
(5)
Redarea gradului militar ca urmare a amnistierii, graţierii sau
reabilitării nu atrage, de drept, rechemarea în activitate, iar timpul
cât personalul militar a fost degradat nu se ia în calculul stagiului în
grad şi al vechimii ca personal militar în activitate.
Gradul
militar nu se mai poate reda decât dacă s-a constatat că a fost vorba
de o eroare judiciară în cazul ridicării, altfel, odată degradat în fost
cadru militar nu îşi mai poate primi gradul vechi, rămâne cu cel primit
prin ordin judecătoresc, care eventual poate fi schimbat în condiţiile legii pentru cadrele militare în rezervă, plecând ierarhic de la gradul obţinut prin ordin judecătoresc.
CAPITOLUL VII
DISPOZIŢII SPECIFICE PERSONALULUI MILITAR
ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE
Art.
97. – (1) Personalul militar în rezervă, pe timpul cât este concentrat
sau mobilizat, are aceleaşi îndatoriri şi beneficiază de aceleaşi
drepturi stabilite prin prezentul statut pentru personalul militar în
activitate.
Să
se definească noţiunea de personal militar în rezervă şi să se facă
delimitarea şi diferenţa între militari rezervişti proveniţi din
absolvenţi ai şcolilor militare sau militarilor activi trecuţi în
rezervă şi cei proveniţi din personalul civil absolvent al instituţiilor
de învăţământ civil, fără pregătire militară specifică, dar care sunt
încadraţi pe statele de război .
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), personalul militar în
rezervă, pe timpul cât este concentrat sau mobilizat, poate păstra
calitatea de membru al partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor
politice, precum şi al sindicatelor din care face parte, fiindu-i
interzisă desfăşurarea oricăror activităţi care contravin principiului
unităţii de comandă sau ordinii şi disciplinei militare.
(3)
Membrii de familie ai personalului militar în rezervă beneficiază, pe
timpul cât acesta este concentrat sau mobilizat, de drepturile prevăzute
de prezenta lege pentru membrii de familie ai personalului militar în
activitate.
Membrii
de familie ai personalului militar în rezervă, beneficiază pe timpul
câta acesta este concentrat sau mobilizat de drepturile prevăzute prin
prezenta lege pentru cei aflaţi în statutul în care se găseşte
personalul.
Art.
98. – În timp de pace, personalul militar în rezervă poate fi înaintat
în gradul următor, în raport cu nevoile forţelor armate, după expirarea
stagiului minim în grad, dacă a
obţinut rezultate bune şi foarte bune pe timpul concentrării/programului
de instruire şi a fost propus prin documentele de evaluare a
activităţii militare, cel mult până la gradul corespunzător celei
mai mari funcţii îndeplinite în activitate sau până la gradul
corespunzător funcţiei în care este repartizat în planul de mobilizare.
În
timp de pace stagiul în grad pentru personalul militar în rezervă se
plafonează, militarul putând fi înaintat în grad numai dacă este numit
pe o funcţie superioară gradului şi după ce efectuează o convocare
pentru funcţia şi gradul respectiv, în urma căruia susţine un examen pe
care îl trece şi îndeplineşte baremul corespunzător.
Art. 99. – (1) Cu ocazia Zilei Naţionale a României, precum şi cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României,
pentru servicii excepţionale aduse naţiunii prin contribuţia deosebită
la promovarea valorilor naţionale, personalul militar în rezervă şi în
retragere poate fi înaintat în gradul următor, indiferent de nivelul
funcţiilor îndeplinite în activitate sau în care a fost repartizat în
planurile de mobilizare.
Nu mai mult de odată la
10 ani. Nu se poate ca la fiecare sărbătoare naţională să se obţină
câte un grad. În felul acesta unii obţin câte 4 -5 grade pe an, la
fiecare sărbătoare câte un grad, apoi prin apartenenţă la un partid sau
altul este activat şi ne trezim cu 10000 de generali promovaţi ca Făt
Frumos care vor conduce armate la război fără nici un merit decât că au
depus coroane de flori la Zile Naţionale din partea unor partide.
(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), coloneilor
şi comandorilor li se poate acorda gradul de general de
brigadă/similar, maiştrilor militari principali şi plutonierilor
adjutanţi principali li se poate acorda gradul de sublocotenent, iar
caporalilor principali li se poate acorda gradul de sergent.
CE
PORCĂRIE E ASTA? TRANFORMĂM GRADELE MILITARE ÎN MIJLOACE DE
RECOMPENSARE A ACTIVITĂŢII DE PARTID ? Să se scoată aceste paragrafe.
(3) Înaintarea în grad, respectiv acordarea gradului celor prevăzuţi la alin. (1) şi (2) se realizează prin:
a)
decret al Preşedintelui României, pentru ofiţerii cu grade de generali
şi amirali, la propunerea conducătorului instituţiei militare sau a
structurilor asociative ale personalului militar în rezervă şi retragere
constituite potrivit legii, după însuşirea şi promovarea acesteia de
către instituţia militară din care au provenit;
b)
ordin al conducătorului instituţiei militare sau al
comandanţilor/şefilor stabiliţi de acesta, pentru celelalte categorii de
personal militar.
Art. 100. – (1) Personalului
militar care are o vechime în activitate de cel puţin 15 ani şi s-a
distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celui care a adus
patriei servicii deosebite, indiferent de vechimea în serviciul militar,
i se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară.
Dreptul
de a purta uniformă militară să se acorde la trecerea în rezervă pentru
cei care merită, în urma cererii depuse la dosarul de pensie şi
avizului şefului direct, al comandantului unităţii şi al celui care
aprobă dosarul de pensie. Astfel se va face diferenţa între rezerviştii
proveniţi din cadrele militare active sau militarii angajaţi trecuţi în
rezervă, şi rezerviştii proveniţi din civili fără studii militare. Cu
alte cuvinte, numai cei care au activat în armată au dreptul să poarte
uniforma după trecerea în rezervă, şi şi aceştia dacă îndeplinesc
condiţiile.
(3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) conduce la retragerea dreptului de a purta uniformă militară.
Cine
îi poate retrage acest drept, în ce condiţii, pentru care fapte? Textul
este prea general, poate duce la abuzuri. Din nou ne e lene să gândim.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Art. 119. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a)
Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 155 din 20 iulie 1995, cu
modificările şi completările ulterioare;
b)
Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor
profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.
868 din 24 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;
c) Hotărârea
Guvernului nr. 106/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei militare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18
februarie 2011, cu completările ulterioare;
d) orice alte dispoziţii contrare.
Interesant
este faptul că în condiţiile în care vorbim de Comunitatea Europeană,
şi bugetul României, legile României preşedinţii şi premierii României sunt stabiliţi, modificaţi, chemaţi la ordin, luaţi
de urechi, ajustaţi la normele europene, actuala lege înlătură
prevederile anterioare referitoare la respectarea drepturilor omului şi
convenţiilor europene. Exemplu:
Art. 8, punctul b, alin. 3 din Legea nr. 80/1995 prevede:
“Cadrelor
militare nu li se poate ordona si le este interzis sa execute acte
contrare legii, obiceiurilor razboiului si conventiilor internationale
la care Romania este parte; neexecutarea ordinelor in aceste conditii nu
atrage raspunderea penala si civila a subordonatilor.”
Cum
această lege este înlocuită şi abrogată de acest proiect, să vedem ce
prevede noua lege vizavi de conţinutul acestui articol:
Art
9(2) „Personalului militar în activitate îi este interzis să ordone şi
să execute acte contrare legii. Neexecutarea unor astfel de ordine nu
atrage răspunderea administrativă, disciplinară, civilă sau penală”
După
cum se observă, cadrele militare nu trebuie să mai ţină seama de
obiceiurile războiului şi convenţiile internaţionale la care România
este parte. Li se pare iniţiatorilor acestui document că este suficient
ca militarii să respecte legile pe care le fac parlamentarii „auto” legi
care sunt de altfel contestate atât de cetăţenii României cât şi de
comunitatea Europeană şi Curte Constituţională. Asta
înseamnă în concepţia celor care au iniţiat acest proiect, orientarea
europeană a legislaţiei României. Avem legi „europene” făcute de români
cărora gândirea le provoacă dureri de cap şi votate de parlamentari auto.
Să facem o “ simulare” aşa cum ne place nouă să spunem.
Luăm un
cetăţean, un individ de 30 de ani, fără nici o pregătire militară, dar
cu studii terminate la o facultate oarecare, contracost cu o lucrare de
licenţă obţinută prin copy-paste. Statutul rezerviştilor militari
prevede la art 2 punctul B că este posibil, şi legal. Întâmplător acest cetăţean să îi spunem John Doe are un unchi preşedinte al unei filiale UNPR
care îl cunoaşte pe “unchiul” Oprea. După ce a ajuns pe data de 1
Ianuarie 2014 rezervist voluntar cu gradul de soldat sau caporal, pe
data de 24 Ianuarie acesta poate fi promovat înaintat în grad şi chiar
trecut în corpul subofiţerilor. De ce ? Pentru că se poate conform
art 99 (1) şi a art. 74 din actualul statut şi există voinţă politică.
Bineînţeles, armata va declara că are nevoie de “expertiza” lui. Conform
aceloraşi articole acelaşi băiat de băiat poate fi avansat şi trecut în
corpul ofiţerilor pe data de 25 Octombrie iar pe 1 Decembrie poate fi activat conform graţiei divine şi articolului 24.1.(c) din acest regulament, fiind numit şef de birou, conform vârstei. Nu
e aşa că meseria armelor este tentantă domnule ministru? Da, tentantă
şi accesibilă doar celor care au sprijin de partid. Aşa cum a avut şi
domnul Frăţilă care a ajuns Şef DMRU şi domnul Zisu care va ajunge
secretar de stat.
Domnule Duşa veţi rămânele în analele armatei pentru ceea ce aţi promovat şi promovaţi!
Armata pe mana cui- partea a cincea- făcătorii de regulamente-2