FIECARE PASĂRE PRE LIMBA EI PIERE

 

O să încerc să evit pe cât posibil reproșurile la adresa unuia sau altuia, scopul acestui articol este lămurirea implicațiilor acceptării cu ochii închiși și pe repede înainte a proiectului care va fi discutat luni în Comisia pentru Apărare a Senatului și apoi în Plen. Cred că nici  achiziționarea sau cedarea Patriotului nu s-a votat așa de repede în Parlament, deși războiul bate la ușă și multora le frigea buza fie după tehnică fie după parandărăturile aferente. Dar așa suntem noi militarii, dacă nu ne împușcăm în picior, nu am fost la tragere.

Deși mulți mă vor învinui că ”dau din casă” sau că creez disensiuni sau discuții neprincipiale și rîcă între militari, grupuri sau asociații, îmi asum riscul, pentru că masa mare a pensionarilor militari are nevoie să știe ce și cum în problema acestui proiect.

După cum se știe, tot CIRCUL MARE  a început după apariția OUG 26 , ORDONANȚA Bayraktar care sub pretextul  ”invaziei” de drone rusești a mărit ”doza” de grad a activilor și  rezerviștilor voluntari lăsându-i pe rezerviștii pe viață în afara armatei.

A urmat protestul din ”din fața Catedralei Neamului” și întâlnirea cu ministrul Tîlvăr, întâlnire la care a participat pentru prima oară și o doamnă ”în bocanci” care și-a lansat impresiile în media cu surle și trâmbițe. Nu sunt malițios, așa și-a prezentat dânsa impresiile,  este vorba de doamna colonel(rez) Georgeta Gheorghe, actuala președintă a asociației A.R.M.I.A,  asociație născută ”în focul luptei”. Am menționat acest lucru, pentru că evenimentele recente o scot din nou în față.

De atunci până în prezent doamna a fost prezentă la mai multe discuții între diverse persoane sau structuri guvernamentale sau parlamentare și reprezentanții pensionarilor militari, care s-au tot lărgit ca număr pe măsură ce se ivea șansa de a ”se rezolva ceva.” De la 5 reprezentanți solicitați  la prima întâlnire au ajuns la 20 ultima oară și probabil numărul se va dubla la viitoarea întâlnire, pentru că tot mai mulți vor să treacă în CV-ul lor acest ”succes fulminant”, deși contribuția lor la un eventual succes e nulă. Mai mult, doamna  a fost ”vedeta” emisiunii doamnei Anca Alexandrescu pe 10.10.2024, când respectiva moderatoare a promis că moare de gât cu guvernanții până ne rezolvă ”toate inechitățile din sistemul pensiilor militare”. În cadrul emisiunii la care a fost învitată să vorbească, doamna președinte A.R.M.I.A. a fost întrebată  de doamna Anca Alexandrescu:

• AA Apropo, că chiar voiam să punctez acest lucru, se spune că ”noi pensionarii militari nu reușim să ne obținem drepturile pentru că suntem dezbinați”.
• GG -Cei doi politicieni pe care i-ați avut în studio mai devreme, au confirmat amândoi că PE ACEST PROIECT TOATE ASOCIAȚIILE CADRELOR MILITARE ÎN REZERVĂ SUNT DE ACORD.
• AA-E vorba de proiectul care se afla în parlament, în procedură de urgență…care se află la Camera Deputaților și așteaptă avizul de la Comisia de Buget-Finanțe.
• GG-Exact, acel proiect depus de PNL…

Deci doamna Gheorghe a declarat pe persoană fizică și juridică,  faptul că TOATE ASOCIAȚIILE SUNT DE ACORD  CU PROIECTUL aflat la Camera Deputaților și se plângea că este blocat și nu se dă drumul mai repede.

Această opinie s-a menținut până la apariția punctului de vedere al Guvernului și votarea acestui proiect în Camera Deputaților în regim de urgență, după ce Ciolacu a cerut PNL-ului iar PNL-ul liderilor de sindicat,  SĂ ÎȘI ASUME PROIECTUL.

După vot, A.R.M.I.A și al său președinte au dispărut din peisaj, ca să nu spun că s-au dat la fund. Probabil abia atunci doamna a început să realizeze că sunt hibe mari în proiect, hibe care vor avea efectul invers celui scontat și s-a tras de o parte, apoi a început să joace rolul lui Nostradamus și să solicite discuții, ca și cum până atunci nu discutase nimeni cu dânsa sau fusese în opoziție. Trebuie să admit însă că e bine că măcar după ceasul al XII-lea a realizat că a susținut o prostie și a admis că nu va fi bine dacă se aplică proiectul votat de deputați, deși dânsa intervenise peste tot să se voteze de urgență. Ba, a mers și mai departe, căci a trimis un document cu amendamente către doamna Pauliuc, inițiatoarea proiectului votat de deputați, fără a-l prezenta  mai înainte și celorlalte asociații pentru a stabili un curs de acțiune comun.

În paranteză fie spus, proiectul este ok, personal îl susțin cu câteva completări, dar apar trei aspecte:

1. Unde îi era capul când cerea urgentarea votării proiectului în forma pe care acuma o contestă? De ce nu a ținut cont de avertismentele lansate pe această pagină cu muult timp înainte de votul din Camera Deputaților: Din orgoliu sau prostie?
2. De ce nu a informat celelalte asociații cu intenția ei de a trimite amendamente? Nu a avut încredere în ”unitatea de nezdruncinat dintre asociații” pe care o clama în emisiunea Ancăi Alexandrescu?
3. Ce crede că mai obține acuma, când luni Senatul va vota în comisii și în plen Proiectul și în mod cert doamna Pauliuc NU VA ACCEPTA NICIO MODIFICARE, CÂT DE MICĂ, pe motiv că încalcă principiul bicameralismului, iar celelate asociații nu o vor susține din orgoliu, ranchiună și prostie, numai pentru a nu se face de râs, dar cu riscul de a-și nenoroci colegii??

Mai mult, nici nu și-a postat bine proiectul de amendare a legii, că pe pagina SCMD,  Dogaru a și altoit-o susținând că dezbină aceeași unitate de nezdruncinat a prostiei si orgoliilor liderilor de asociații, dovedind și el același amatorism și interes meschin de a ieși în față ca puricele în frunte.

Da, avea dreptate cel care i-a spus doamnei Alexandrescu că nu vom obține niciodată nimic din cauza dezbinării, a orgoliilor prostești și incompetenței. De data asta doamna Gheorghe se află într-o poziție în care nici nu spera, dar de care știe să se folosească. Văzând că proiectul va fi dezastruos, a lucrat la o amendare a lui pe baza neregulilor sesizate și  observațiilor făcute de alții, încercând să apară acuma ca o salvatoare, „singura care a văzut și a atras atenția dar care nu a fost ascultată„. Asta ar propulsa-o drept viitoarea ”el lidero maximo”. Poate să nu fie așa, poate regretă sincer greșeala de a fi susținut proiectul Pauliuc, dar faptul că l-a susținut și nu a văzut greșelile până nu a fost votat de deputați și împinsă în urgență la intervenția ei expresă, cu mult tam-tam și cărămizi în piept o face la fel de vinovată ca și ceilalți, indiferent ce vor decide ceilalți, sau senatorii.  Eu cred că ceilalți nu o vor susține pentru că se tem că:

• dacă nu acceptă varianta asta nu vor mai primi nimic, căci după alegeri nu îi va mai băga nimeni în seamă;
• Îi vor lua oamenii la întrebări și îi vor întreba unde le-a fost capul și cu ce au judecat înainte de a le spune alții că e prost proiectul și că vor fi dați jos din fruntea asociațiilor.
• Ar trebui să admită că au greșit, că 20 de oameni și-au asumat tacit răspunderea pe un proiect prost, doar din prostie, orgoliu și dorința de ”a face ceva” a se împăuna că au ”bătut sistemul”, ceea ce e însă o iluzie, căci din nou sistemul a învins mizând chiar pe dezbinarea, orgoliile și prostia lor;

Mai există și varianta ca doamna col.(rez)Gheorghe să fi primit amendamentele de la altcineva și să și le fi însușit și apoi promovat.

Ceea ce mă miră este faptul că acești lideri nu realizează că dacă proiectul rămâne așa, când vor începe să curgă deciziile și vor fi cu valori negative, ei vor fi primii luați în furci, căci ei aveau DATORIA să își apere colegii și să urmărească să se facă dreptate, nu politicienii. Apoi, politicienilor și așa nu li se poate face nimic, dar ei vor fi sigur trași la răspundere și nu le va fi ușor, pentru că nu știi unde îi poate duce disperarea pe unii.

Am făcut această prezentare pentru că știu că indiferent ce se va întâmpla, comunicatele ”oficiale ale asociațiilor vor trâmbița victoria, faptul că Senatul a aprobat actualizarea, vom trăi fericți până la adânci bătrîneți. Așa doresc și eu, dar nu garantez, nici măcat nu visez.

Prezint mai jos amendamentele ARMIA completate cu ale mele, chiar dacă știu că nu vor fi acceptate de liderii de asociații. Dacă vor dori să și le însușească și să le înainteze doamnei Pauliuc, bine, dacă nu, nu,  au de ales între două riscuri, acela de a amâna votul, sau acela de a susține și fi responsabili de tot ce va urma dacă se votează și aplică proiectul în varianta actuală.

Recomand susținerea amendamentelor, cu orice risc, căci DECÂT UN PROIECT PROST CARE VA AVEA EFECTUL DIN BANCUL CU VOLGA RUSEASCĂ, ADICĂ VA LUA ÎN LOC SĂ DEA, MAI BINE LIPSĂ.

 https://in-cuiul-catarii.info/2024/11/02/fiecare-pasare-pre-limba-ei-piere-21414